439 matches
-
disprețuia pe sergentul Malik, așa cum îl disprețuia pe căpitanul Kaleb-el-Fasi, de a cărui moarte se bucurase, așa cum îi disprețuia pe toți cei ce sfârșeau în Adoras, pleava unei armate pe care ar fi dorit-o curată și corectă, unde niște canalii de teapa lor n-ar fi avut locul nici măcar ca să mențină în funcție acel post blestemat. Dacă un targuí avusese curajul să intre în acel iad, să-l omoare pe căpitan și s-o șteargă apoi pe nesimțite, în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
francezii, fasciștii sau comuniștii... Colonelul Duperey, chiar dacă era un „colonialist“, ar fi știut să respecte mai mult tradițiile acestui targuí decât porcul de căpitan Kaleb, care a luptat pentru independență... — Nu-l poți da de exemplu pe Kaleb. Era o canalie. — Dar ăsta e tipul de canalii trimise să trateze cu oamenii noștri cei mai puri, de care ar trebui să avem grijă, pentru că sunt reprezentanții în viață a ceea ce are mai bun istoria noastră și poporul nostru. în deșertul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
chiar dacă era un „colonialist“, ar fi știut să respecte mai mult tradițiile acestui targuí decât porcul de căpitan Kaleb, care a luptat pentru independență... — Nu-l poți da de exemplu pe Kaleb. Era o canalie. — Dar ăsta e tipul de canalii trimise să trateze cu oamenii noștri cei mai puri, de care ar trebui să avem grijă, pentru că sunt reprezentanții în viață a ceea ce are mai bun istoria noastră și poporul nostru. în deșertul ăsta sunt trimiși oameni ca Malik, Kaleb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care se lăsase înșelat ca un novice. Ce facem acum? întrebă descumpănit unul dintre soldați. Nu știu ce-o face locotenentul, dar eu, cu sau fără voia lui, o să mă îndrept spre puțul de la Sidi-el-Madia. Oricât de targuí o fi canalia asta, nu poate răbda atâtea zile fără apă. Un veteran care cercetase cadavrul mehari-ului cu ajutorul lanternei arătă rana din pântece. — Apă are, zise. O apă scârboasă, care ar da gata pe oricine, dar tuaregii pot supraviețui cu ea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
câmpului de bătălie, altă scenă, alți morți și alte salvări de la moarte in extremis, rugăciuni cu voce tare către sieur sfântul Iacob. Iar În acest timp, bravul conte de Soissons, pe când taie și spintecă, strigă: „Domnule de Joinville, să lăsăm canaliile astea să urle, căci o să mai vorbim noi de ziua asta când o să fim În mijlocul doamnelor!” Iar regele cere vești despre fratele lui, blestematul conte d’Artois, și fratele Henry de Ronnay, prepozitul Ospitalierilor, Îi răspunde „că a auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și continuă să sforăie încet, eliberând cu eructații, din gură și din nări, odată cu damful de rigoare, și câteva șuvițe lungi, vâscoase, dintr-un soi de lichid verde-venin, bălos. Nenorocitul-nenorociților! Rebutul! Boaita! Fir-ar mamă-sa să-i fie, de canalie! Dacă era singur... Am impresia c-a fost cât pe ce s-o-ncurce! zice Fratele, privind admirativ cum Lunganul recade cătrănit, la loc. Să ne fie învățătură de minte! Pravilă! La amândoi! Data viitoare, nu-l mai luăm la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mizează Avocatul. Tu? Mă bag! sare Poetul. Plusez, cu zece! Ia aminte, de la mine, Boss: În absența lui Dumnezeu, existența e o glumă proastă! Fiecare om, până și tu, și Nae, și ingrata de Coco, până și Sile (deși, pentru canalia ultra-galvanizată, nu garantez!), posedă o fărâmiță de har, un bob, o scânteie de dinainte și de dincolo de zidul lui Planck iar pe scărița asta toți putem urca, cândva, la Creatorul nostru. Excelsior! Plătesc, cu încă zece! anunță Fratele. Dă-mi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-i spusese doctorul, și se înfioră de slăbiciune și de frică. Tăcerea continuă, răsunând acum de ecourile cuvintelor lui William și fiecare dintre cei prezenți își făgădui să-și remedieze, într-un fel sau altul, viața. Brian își spuse: „Ce canalie sunt, și cât sunt de norocos că am o soție atât de bună și de scumpă și un fiu atât de minunat. Trebuie să mă duc și s-o văd pe Alex cât de repede, și să încetez odată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
La un moment dat, o fată s-a desprins din grupul privitorilor și a început să strige: „Oprește-te, oprește-te, oprește-te, pentru Dumnezeu!“ Derbedeul i-a răspuns: „Dă-mi o sărutare și mă opresc!“ Fata se apropie și canalia o sărută, trăgând-o brutal de păr. Pe urmă îi ceru: „Dezbracă-te!“ Fata începu să plângă. „Dezbracă-te sau îl izbesc din nou!“ Fata o zbughi pe ușă, plângând, și licheaua începu din nou să izbească victima cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deturnat viețuirea: el rămâne încremenit / în acel loc minunat, / cu un puternic gust de regret, / omul, bărbatul, păgubaș perpetuu. Volumul are și accente de satiră politică (politica este arta compromisului / compromisul în artă este parakalia; /politica este o ocupație de canalii, /oamenii normali nu se tem de canalii, / nu se tem nici de politică, / însă pe amândouă le ocolesc), socială (orașul este corupt), dar și imagini alegorice, ca în Ochelarii mamei mari (altfel de poveste), sau fanteziste, în nepovestea omonimă, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
loc minunat, / cu un puternic gust de regret, / omul, bărbatul, păgubaș perpetuu. Volumul are și accente de satiră politică (politica este arta compromisului / compromisul în artă este parakalia; /politica este o ocupație de canalii, /oamenii normali nu se tem de canalii, / nu se tem nici de politică, / însă pe amândouă le ocolesc), socială (orașul este corupt), dar și imagini alegorice, ca în Ochelarii mamei mari (altfel de poveste), sau fanteziste, în nepovestea omonimă, în care artistul, mixând etimologii, legende și mituri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la cari trebuie să-mi răspunzi. Ca să am o scrisoare de la tine cată să-ți fac cîte-o întrebare. Mă iubești? Ai dori, acum în minutele când citești scrisoarea, să fii lângă mine, eu să te pup și să-ți zic: Canalie infamă! Și tu să-mi răspunzi: ai dreptate, așa e. Apoi eu, iaca, te sărut, mă apropiu de tine, îmi alătur obrazul de obrazul tău, mă uit în oglindă și observ diferența de figura - iar tu zici: chiar asta-i
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu aude vorba pe care Lică o mestecase pe buze fără înconjur. O vorbă pe șleau, pe care Ada o auzise bine și și-o prelingea pe buzele ei roșii. Și unul și altul s-ar fi pălmuit bucuros. " Ce canalie!" gândi Ada ca un compliment. Mereu i se părea că e un tip străin și nostim, din cauza raglanului, și mereu îl regăsea cu același necaz: huzurește și n-a "plătit". în grajd luă caii la rând. Whip sta deoparte. La
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
subt ochii lui și ai lumii, în talie, zvelt și sănătos ... Se învîrtise fără rușine pe dinaintea ochilor iui galbeni și nu mai părea un vagabond. . . Maxențiu băgase de seamă că avea aerul unui domn, aproape a unui om de lume! Canalia! ... Să plece după ce se înțolise... și pe el să-1 omoare. Chiar adinioarea era să moară! . . . Ada nu-1 mai reținea. îl gonise chiar: să plece când și unde vrea! Nu-i mai trebuia alături de ea o fantoșă. Nici de a-4
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
încă o frână. - Evident, zise. - Vrei să spui că aștepta un apel? Gosseyn voia să pună lucrurile la punct. - Ești agentul lui? Omul clătină din cap. - Eu sunt un Prezicător, zise. Era orgoliu în glasul lui, dar un orgoliu de canalie. O buclă de păr gri îi căzu pe tâmplă. Aducea cu orice, dar nu cu un nobil de Yalerta. Gosseyn nu luă în seamă lăudăroșenia. Îl prinsese, asta conta. - Ce i-ai spus? - Că erai la bord. - Ce a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
încă o frână. - Evident, zise. - Vrei să spui că aștepta un apel? Gosseyn voia să pună lucrurile la punct. - Ești agentul lui? Omul clătină din cap. - Eu sunt un Prezicător, zise. Era orgoliu în glasul lui, dar un orgoliu de canalie. O buclă de păr gri îi căzu pe tâmplă. Aducea cu orice, dar nu cu un nobil de Yalerta. Gosseyn nu luă în seamă lăudăroșenia. Îl prinsese, asta conta. - Ce i-ai spus? - Că erai la bord. - Ce a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu arma pe genunchi. În orice caz, nu trebuie să vă fie teamă de el. Cât timp nu-l enervează nimeni, e blând. Adăugă apăsînd: Inițiativele neprevăzute au însă darul să-l scoată din sărite. ― Blînd?! se strâmbă Florence. O canalie blîndă! De jos răzbăteau zgomote înfundate. Profesorul Dragu, amețit, răvășea inconștient cărțile de pe masă. Obrazul uscat îi tresărea. ― N-am auzit în viața mea o poveste ca asta. În fond, ce țineți în pivniță? Miga se mișcă neliniștit în scaun
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În lipsa probelor, dosarul s-a clasat. Oftă. Mă întreb dacă maiorul Cristescu va repeta figura. Se așternu liniștea. Melania Lupu netezea fața de masă privind în gol. Sculptorul îi surâdea fermecător bătrânului. Chipul lui Grigore Popa împietrise. Rosti printre dinți: ― Canalie! ― Tot eu, firește! Spune-mi, papa, cum naiba ai procedat? E un truc... ― De unde ai aflat povestea? ― N-are importanță! ― Pentru mine, da. ― În orice caz, nu din carnetul dumitale. Uite, vezi, eu nu spun că ești prost, dimpotrivă! Mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unii dintre ei cârcotași, bătrânii aveau să-l tragă de limbă pe Dinu să afle amănunte despre cum s-a desfășurat vânătoarea și n-aveam nici un chef să se uite la mine cu simpatie ironică. Preferam să fiu socotit o canalie decât un neajutorat. Prin azil circulau fel de fel de povești despre tăcerea bizară a pescarilor, despre văduvele din cătun care își alungau singurătatea cum puteau, dar vânătorile de cerbi incendiau pur și simplu imaginația unora ca Mopsul și Dominic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-am o părere foarte bună despre specia din care fac parte. Ba, au existat momente când am fost gata să cred că singura crimă a zeilor este omul, care nici pe marginea gropii nu încetează uneori să fie o canalie; face calcule murdare până amuțește cu un pumn de țărână în gură. Toate cuțitele cu care s-a înjunghiat au fost ținute de mâini omenești, toate plutoanele de execuție au fost formate din oameni, toți gardienii din închisori au fost
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu vocea tremurând de indignare ca papa Formosus să fie declarat nedemn și uzurpator. Îmi șoptise cineva înainte că asta era dorința papei Ștefan și m-am grăbit să fiu primul. care s-o strige. Dar nu eram, cum crezusem, canalia cea mai ingenioasă. Ceilalți doi cardinali m-au întrecut. Ei au cerut ca papa Formosus să fie și despuiat de odăjdiile papale, să fie smuls din jilț și aruncat, gol, în groapa, comună. Când i-am auzit, să-mi vină
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plutea în aer. Tăcerea lui era parcă un reproș mut: "Vedeți, domnule sculptor? Nu era mai bine să nu vă spun nimic?" Mopsul mi-a înfruntat privirea. Se încruntase, dar nici un mușchi nu-i tremura pe față. Se ținea tare, canalia. Dominic își încordase gâtul de taur ca să priceapă ce se întîmpla. Dodo își frământa mâinile, îmbătrînite dar încă frumoase, cu degetele lungi, Nelson își trecea dosul palmei peste banderola neagră, de parcă se ștergea la ochiul care-i lipsea. Călugărul își
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-a spus că Mopsul mă bârfea, anunțând fericit că întreaga istorie avea să se sfârșească rău pentru mine: "Și degeaba, de-gea-ba își închipuie el că scapă. Se crede deștept? O să vadă pe dracu!" Nici pe Laura n-o ierta canalia: Pe noi ne repede, face pe sfânta, în timp ce se culcă cu el, tîrfă!" "Toate sânt târfe, domnule", îl consolase Dominic. "Ce vrei, Daniel, a încercat Dinu, la rândul său, să mă consoleze pe mine. În aproape fiecare bărbat se ascunde
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
În ciuda miopiei de care se plângea, Mopsul vedea exact ce vroiau ceilalți să-i ascundă. Cum știam că-și va bate gura, am încercat să-l intimidez. Am alergat după el și l-am ajuns. "Și zici că te plimbi, canalie bătrînă?" Mopsul s-a întors spre mine speriat. Nu se așteptase să-l atac atât de direct. Și-a revenit însă repede. "Ce, domnule sculptor, n-am voie?" Tonul era chiar impertinent. Sigur că ai voie, canalie bătrână, dar cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că te plimbi, canalie bătrînă?" Mopsul s-a întors spre mine speriat. Nu se așteptase să-l atac atât de direct. Și-a revenit însă repede. "Ce, domnule sculptor, n-am voie?" Tonul era chiar impertinent. Sigur că ai voie, canalie bătrână, dar cum se face că ți-a venit să te plimbi tocmai pe aici?" "Dar ce se întîmplă aici?" făcu el pe prostul și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam ce urma să aud. Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]