444 matches
-
poliției și tuturor fărădelegilor, pînă ce își termină facultatea cu strălucita teză de licență: Ordinea publică în statul modern. În cele din urmă, ajunge un vajnic inspector de poliție, căruia i se spune un zbir și-un călău și-o canalie ordinară și-un mișel fără rușine. Prigonitul deveni un teribil prigonitor. O, Tempora... Ei, nu, dar noi, cei de azi, progresarăm... După cum singur a declarat serios și naiv însuși dl Marian Munteanu, în fața moderatorului mirat că și-a schimbat figura
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
odată cu numirea sa ca redactor-șef la revista Săptămâna, în 1970, acest jurnal confecționat va fi pentru Eugen Barbu un argument al infailibilității sale, alături de alte probe tari la dosarul său "curat" de comunist adevărat. Cu puțină perspicacitate, secretele unei canalii ies încet-încet la iveală. Jurnalul lui Eugen Barbu e cel puțin bizar ca ficționalizare interesată, culpabilă, a unei biografii. O temă de meditație pentru iubitorii necondiționați ai genului diaristic.
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
ne trădăm singuri." Aceasta era, însă, o situație ce nu-l prea privea pe prozatorul cu încasări neonorate de vreo șapte milioane de lei - în sume de astăzi, încă înaintea leului greu, cam cincisprezece miliarde și mai bine! Latura de canalie a celui ce nu putea consuma decât coniac Martell și numai la Athenée Palace, pe când elitele naționale piereau la Canalul pe care el îl proslăvea este lăsată de o parte - mai precis înscrisă în cea mai mică dintre căsuțe. Aceasta
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
doi bani. Luați, la întâmplare, din orice partid și din orice generație, un parlamentar care-a depășit două mandate și vă asigur că veți ajunge la următoarele concluzii: ori individul e intrat, până-n gât, în afaceri deocheate, ori e o canalie de dimensiuni europene, ori o nulitate atât de vastă încât n-avea cum să ajungă în nici una din categoriile de mai sus. Nu-mi invocați puținele excepții, adică indivizii lipsiți de radicalitate, de șira spinării sau de idei, pe care
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
de duh colecționate cu o savoare ce ni-l amintește pe șerban Cioculescu, emitent acela al unor calambururi de largă circulație,numite familiar... cioculisme (pandant al mușatismelor!): "o replică a lui Eftimiu: M-am săturat de lichele, dați-mi o canalie!". Ori: Între ele se vor găsi și multe V.I.P.-uri sau vipere". Ori: "M-am săturat de gripa aviară, de pachetele de legi ale lui Eugen Nicolăescu, - de unde n-a răsărit încă nici un pachet de vată". Discursul colorat, sarcastic, cu
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
volumul recent apărut la Humanitas, primul dintr-o serie. Prefața autorului pare-a vinde cartea drept dare de seamă (ambidextră...) în fel și fel de politici. E, firește, și asta, cîtă vreme genul proxim al aproape oricărei discuții, de la ,partizanatele" canaliei de cozi, pîn' la foiletonistica de ziar ori revistă, este pusul țării la cale (prin ,țară" puteți înțelege orice...). Da, numai că deosebirea dintre niște ,geometrii" minimale, croite din refuz (vasăzică punct) și alternative (vasăzică virgulă), îndeajuns pentru dansurile propriu-zis
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
care știe, orice-ar fi, și cîte sume astronomice s-ar vîntura, cît de săracă rămîne comedia umană, averea ei nemuritoare garantînd-o doar spiritul, știința, arta, cugetarea... Vă dați seama cîtă deosebire între un astfel de om și haita de canalii și chilipirgii care se bat cu pumnii în piept și care ne asurzesc cu frazele lor cinice, prefăcute... Inamicii politici ai noului candidat ce s-a lăsat atît de greu să intre în jocul alegerilor nu mai știu ce să
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
că, prin urmare, ea trebuie frumos ambalată. Expresia "dreptul la imagine", descoperită de român după 1989, este ea însăși un reflex al noii realități, repede însușită de cine vrei și de cine nu vrei. E dincolo de ridicol tonul cu care canalii veroase, paiațe resentimentare, bișnițari nădușiți, escroci ce-și ascund ticăloșia îndărătul ochelarilor cu rame fine, nulități gureșe, târgoveți rătăciți prin studiourile de televiziune își clamează dreptul la sfânta, imaculata imagine! Când e vorba de o țară, lucrurile sunt încă mai
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
nu-i poate influența opera? Ba da, lucrul e de o natură evidentă și s-a întîmplat în atîtea rînduri. Nu e însă neapărat obligatoriu. Gîndiți-vă la Aragon, de pildă, un extraordinar exemplu de stil pur în literatură și o canalie politică... În ce relație vă aflați cu dizidenții? Sînt dizidenții niște scriitori lipsiți de talent? Dacă e vorba de scriitorii dizidenți ai perioadei ceaușiste, cred că e destul de greu să trasăm niște linii foarte clare. Eu cred că nu au
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
apucă dracii! Nu degeaba a scris Eminescu ,,Nu se nasc genii pe stradă și la ușa cafenelei’’ ,, Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii,/ N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți/în aplauzele grele a canaliei de uliti/, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii,/ Măști cu toate de renume din comedia min ciunii?’’ este citatul corect! Dar câtă vreme, la timpurile noastre, cafenelele au devenit bodegi ordinare, o ușoară mistificare din partea mea de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
iar de naivi, de obicei, se râde. E anevoie ca eminescianul "O o(a)ră să fi fost amici..." (s.m.) să (mai) reziste după nostimul discredit caragialesc al lui amic, amică, amiciție... Ceea ce nu înseamnă că "toți elegiacii sunt niște canalii", cum va fi crezut Leconte de Lisle, care, nefiind un elegiac, nu excela nici prin umor! În ceea ce privește zeflemeaua ca "demonie națională" (pe lângă faptul că e, totuși, vorba și de "o atracție generic-omenească spre spectacolul Ťrăuluiť" în sine), cf. distihul lui
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Când e vorba de stări excepționale, ca războiul, insurecția, calamitățile naturale, ea îl transformă temporar pe cetățean — subiect purtător de drepturi — în obiect al puterii politice. Rațiunea de stat nu trebuie confundată cu tirania, stare abuzivă, cu durată nelimitată — „anarhia canaliei de sus“, cum a definit-o un francez. RĂZBOI Eu cred că războiul nu e făcut de oameni; e mult prea serios. Îl face Dumnezeu. Cum ne dă și cutremure, ne dă și război. Îi spuneam unui comunist, sub Ceaușescu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ministru. Constat încă o dată cu uimire ce târșă le e unora să fie cum le e felul... Mircea Geoană n-are tăria să propună bucureștenilor a-l vota așa cum este, vrea să fie ales pentru vulgaritate și tragere de brăcinar cu canaliile. În schimb, domnul Dumitru Dragomir a ieșit întărit. Vorba „nea Mitică” nu l-a apropiat pe Geoană de mase, dar l-a făcut să pară mai „domn” pe acest vârcolac bulbucat al tranziției, care nu s-a străduit să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
original! - Hei... zise Panait Suflețel sărind de pe scaun în mijloculodăii și trecîndu-și pieptenele degetelor prin părul alb, contrastând cu fața tânără, Ioanide e epicureu, Ioanide umblă acum după femei. El e Ahile în veșnică expediție erotică, filozoos, iubitor de viață! - Canalia! șopti amabil doamna Valsamaky. - Domnule, ești nedrept! protestă râzând Gaittany fără să treacă la apărare. Dan Bogdan, mușcîndu-și puțin buza, interveni academic: - Eu cred că Ioanide lucrează, are planuri. Îl socotesc,după umila mea părere, cel mai mare arhitect pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bolnavul găsea plăcere să asiste la convorbire, cei de față începură comerajul. - Nu știți isprava! se repezi Suflețel în mijlocul odăii, cupărul vâlvoi, într-o comică indignare. - Ce ispravă? Întrebă Gulimănescu, prefăcîndu-se ignorant, spre a savura, ca de obicei, necazul altuia. - Canalia, monstrum horrendum!1 strigă Suflețel, care la supărare latiniza. Gaittany râse satisfăcut spre cei de față, în semn că ședința este foarte reușită. În fine, Suflețel își vărsă ciuda, aducând de știre că Bonifaciu Hagienuș îl trădase, numind ca director
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conducă pe Suflețel cu trăsura, care între timp sosise, unde voiește, concediindu-l astfel net. Suflețel era un om în stare de a suporta orice; de data asta simți neapărat nevoia de a merge la Hagienuș spre a-l proclama "canalie", "perfidus et impudens senex", "horridus fraudator", "mendax ignommiosus"1. De aceea preferă să plece singur pe jos, în prada celei mai vii și comice agitații, izbind cu bastonul, gros ca o bâtă și răsucit, în trotuar. Agapa de care îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spețe aparține pisica ce se învîrtește în aer. Totul fără rezultat. - Ei și? Ce fel de pisică era? se interesă viclean Hagienuș. - Era o pisică dresată, părăsită de un circ ambulant. - E bună! admise Gulimănescu, cu gândul la anecdotă." Ce canalii! medită Ioanide. Conțescu agonizează și ei spun fleacuri. La asta se reduce un om pentru ei." Cu toate astea, râsese și el. Recunoscu că, dacă anecdotele erau insipide și cu totul meschine față de complexitatea obiectului, ele rezumau nu mai puțin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tardiv la albumul cu schițe: - Domnule, Calea Victoriei a dumitale este eminentă. Te felicit călduros. Trebuie neapărat s-o expui. Drept răspuns, Ioanide, obsedat de ideea lui, zise: - E unul bubos la față, parcă mâncat de vărsat. Mirabeau,Danton, toate marile canalii sunt ciuruite de variolă sau furunculoși, se vede că asta dă creierului o exercitație morbidă. Gaittany râse din toată inima de această enormitate nedreaptă față de oamenii Revoluției franceze, nevoind nici să confirme, nici să nege, ca să nu întărească ideea că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în care nu-l cunoștea nimeni. Reprezenta un nume exotic de firmă, mai mult nu. - Pentru ce-ai făcut asta? Dacă sub numele dumitale sefac cine știe ce afaceri suspecte? Acum am sentimentul precis că aceste magazine sunt o agentură de spionaj. Canalia de fiu-meu primește bani străini. De-aia s-a dus la Berlin. Saferian își clătina mereu capul, amărât. -- Așa e comerțul, nu-i alegere! Ar fi riscat dacă refuza, s-a consultat cu toți armenii de vază. De nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
O, agricultori, mai fericiți decât oricare, dacă și-ar cu-noaște norocul!" Quibus ipsa, procul discordibus armis, Fundit humo facilem victum justissima tellus. Soția dragă (lat.). "Cărora pământul just, departe de vrăjbile armatelor, le întinde de la sine, din țărână, lesnicioasă hrană." ("Canalii! brute barbare! amenință în paranteză Suflețel, gîndindu-se la pregătirile de război recente, procul discordibus armis - acolo-i civilizația, humanitas") Si non ingentem foribus domus alta superbis Mane salutantum tolis vomit aedibus undam, Nec varios Inhiant pulchra testudine postes Illusasque auro
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
eroare strigătoare la cer împotriva mea, sunt urmărit, amenințat... Deși Hang6rliu știa perfect că pe Suflețel nu-l amenința nimeni, din maliție luă o figură îngrijorată, suspendând despicarea unei semințe. - Crezi că ești urmărit? Posibil, am să mă interesez. - Sunt canalii în stare să dea informații eronate, ca să măpiarză. Eu simpatizez cu popoarele tinere, am făcut studii în Germania, în Italia. Giovinezza, giovinezza... - ...prima,.. ve... ra di bel-le-e-e-ez-za!3 continuă cântând Hangerliu, foarte gros. Ca să nu distoneze, Suflețel făcu și el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tinerimii creștine și o ajută culturalicește. Președintele (fără ironie, închizînd problema): Prea bine, e, cum văd, o acțiune culturală. Acuzarea nu se bizuia pe alte probe materiale decât glontele extras din plămânul subprefectului mort după operație, pe exclamația lui necircumstanțiată: "Canalia!" și pe depoziția unui singur martor, care l-a văzut pe Gavrilcea venind pe șosea. De altfel, Gavrilcea se apropia singur de locul întîmplării, interesîndu-se, și fu arestat împreună cu alții, apoi eliberat, în fine rearestat cu puțin înaintea procesului. Gazeta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adversă afirma că tot procesul era o comedie, cu intenția de a apoteoza, prin achitare, pe acuzat. Iată și o parte din interogatoriul martorului. Președintele: Ce cuvânt a pronunțat subprefectul când s-a simțit împușcat? Martorul (șovăind): Parcă a zis "canaliile" sau "haimanalele". Președintele: Păi în declarația scrisă ai spus "canalia" - la singular. De ce schimbi acum? Avocatul: Vă rog, domnule președinte, lăsați martorului libertatea de conștiință. Martorul: Poate m-am intimidat la declarația scrisă, mi-aduc aminte ca a spus ceva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a apoteoza, prin achitare, pe acuzat. Iată și o parte din interogatoriul martorului. Președintele: Ce cuvânt a pronunțat subprefectul când s-a simțit împușcat? Martorul (șovăind): Parcă a zis "canaliile" sau "haimanalele". Președintele: Păi în declarația scrisă ai spus "canalia" - la singular. De ce schimbi acum? Avocatul: Vă rog, domnule președinte, lăsați martorului libertatea de conștiință. Martorul: Poate m-am intimidat la declarația scrisă, mi-aduc aminte ca a spus ceva la plural, "canaliile". Avocatul: Între "canalia" și "canaliile", nota bene
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Președintele: Păi în declarația scrisă ai spus "canalia" - la singular. De ce schimbi acum? Avocatul: Vă rog, domnule președinte, lăsați martorului libertatea de conștiință. Martorul: Poate m-am intimidat la declarația scrisă, mi-aduc aminte ca a spus ceva la plural, "canaliile". Avocatul: Între "canalia" și "canaliile", nota bene, e o distanță enormă, subprefectul n-a vizat o persoană anume, s-a referit la inamici multipli, sau poate numai la dezordini. Președintele: Era departe acuzatul de șosea, socotind de la locul accidentului? Martorul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]