371 matches
-
poetic În filosofie. Derrida Ăsta e un liber-cugetător teribilist, care Învârte limbajul și conceptele filoso- fice pe degete. Pe scurt, spune că totul e relativ și că nu există absolut. Are dreptate, mormăie Jean-Claude cu nasul În meniu. Îți recomand canar la grătar. Ai Încercat vreodată ? Trebuie să Încerci, e specialitatea casei. Foarte demult, Într-o anumită vacanță de vară petrecută la măgina, descoperisem că fiecare lucru avea spirit. Apoi, după cuțitul nebunului, Dumnezeu mi se relevase direct, sub formă de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
acesteia. Am Încredere În iubirea noastră, mă asigură Jean-Claude strângându-mi mâna, cu un zâmbet de criminal părtaș. Gândește-te unde eram acum șase luni și unde suntem acum !... Deocamdată, aici, În această seară, vreau să celebrăm realizările noastre. Sosește canarul Împănat. — ia te uită ce frumusețe ! exclamă Jean-Claude când dă cu ochii de el. o adevărată operă de artă ! Spune și tu, ce ar mai fi viața fărĂ un strop de joie de vivre ? — Poivre ? mă Întreabă discret chelnerul, așteptând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
văd zâmbind cât mai des ! În țara ta oamenii nu știu să zâmbească ! Nu te mai gândi la lucruri care te tulbură. Aș vrea ca nimic să nu ne umbrească astă-seară fericirea de fi Împreună. Santé ! Adina Dabija 142 Privesc canarul Împănat din farfurie și mă Întreb dacă totuși soarta mea e cu mult diferită de a lui. oare dacă ar fi viu acum, știind ce-l așteaptă la bucătĂrie, canarul ar zbura cât l-ar ține aripile sau ar prefera
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
astă-seară fericirea de fi Împreună. Santé ! Adina Dabija 142 Privesc canarul Împănat din farfurie și mă Întreb dacă totuși soarta mea e cu mult diferită de a lui. oare dacă ar fi viu acum, știind ce-l așteaptă la bucătĂrie, canarul ar zbura cât l-ar ține aripile sau ar prefera să cânte În continuare În necunoscut ? mi-am petrecut cele două zile de dinaintea Începerii semes- trului de iarnă cu ochii pe geam. Nu locuisem niciodată Într-un loc cu o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
poetic în filosofie. Derrida ăsta e un liber-cugetător teribilist, care învârte limbajul și conceptele filoso fice pe degete. Pe scurt, spune că totul e relativ și că nu există absolut. Are dreptate, mormăie Jean-Claude cu nasul în meniu. Îți recomand canar la grătar. Ai încercat vreodată ? Trebuie să încerci, e specialitatea casei. Foarte demult, într-o anumită vacanță de vară petrecută la măgina, descoperisem că fiecare lucru avea spirit. Apoi, după cuțitul nebunului, Dumnezeu mi se relevase direct, sub formă de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
acesteia. — Am încredere în iubirea noastră, mă asigură Jean-Claude strângându-mi mâna, cu un zâmbet de criminal părtaș. Gândește-te unde eram acum șase luni și unde suntem acum !... Deocamdată, aici, în această seară, vreau să celebrăm realizările noastre. Sosește canarul împănat. — Ia te uită ce frumusețe ! exclamă Jean-Claude când dă cu ochii de el. O adevărată operă de artă ! Spune și tu, ce ar mai fi viața fără un strop de joie de vivre ? — Poivre ? mă întreabă discret chelnerul, așteptând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vrea să te văd zâmbind cât mai des ! în țara ta oamenii nu știu să zâmbească ! Nu te mai gândi la lucruri care te tulbură. Aș vrea ca nimic să nu ne umbrească astă-seară fericirea de fi împreună. Santé ! Privesc canarul împănat din farfurie și mă întreb dacă totuși soarta mea e cu mult diferită de a lui. Oare dacă ar fi viu acum, știind ce-l așteaptă la bucătărie, canarul ar zbura cât l-ar ține aripile sau ar prefera
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu ne umbrească astă-seară fericirea de fi împreună. Santé ! Privesc canarul împănat din farfurie și mă întreb dacă totuși soarta mea e cu mult diferită de a lui. Oare dacă ar fi viu acum, știind ce-l așteaptă la bucătărie, canarul ar zbura cât l-ar ține aripile sau ar prefera să cânte în continuare în necunoscut ? Mi-am petrecut cele două zile de dinaintea începerii semestrului de iarnă cu ochii pe geam. Nu locuisem niciodată într-un loc cu o priveliște
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de la garderob nu erau bine închise. Felix căută bine prin toată odaia, dar nu găsi nici o scrisoare, nici un semn. Se lăsă jos pe un fotoliu și privi cu tristețe odaia, cum ai privi o colivie din care a zburat un canar. În sofa se mai zărea cuibul făcut de trupul Otiliei, și în aer plutea adierea ei. Pe masă, Felix găsi un pieptene arcuit, pe care Otilia și-l punea în creștetul capului ca să alunge pletele peste urechi. Îl luă în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a obiectelor de cult și de podoabă împinge în umbră ceramica. În fond, socotește cineva, leafa unui ceramist nu e un capăt de țară și Cosiția, verișoară a doamnei Frofrony, acceptă să pripășască în tabăra ei, alături de un câine, un canar și-o pisică, și-un ceramist. Cele șase luni de muncă drăcească sapă, în sufletul blajin al lui Ulpiu, cicatrici exemplare. E adus, din nou, pe buza prăpastiei, dar nu din cauza efortului propriu-zis, ci doar pentru că persoana sa e, din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
este și galeșă. Femeie de bună condiție, odraslă de extracție dovedit aristocrată, sporovăiește cu el, presară un pic de conversație spirituală și, deodată, slip! c-o mișcare abilă a mâinii, îi înlănțuie capul în cravașă și îl plesnește la fund. Canarul, câinele, pisica, șantierul, toată lumea râde. Nu toată lumea. Dacă în domeniul performanțelor și expedientelor amoroase, Ulpiu Galopenția pare condamnat să rămână toată viața un biet Viorel, în celălalt domeniu, pur arheologic, formidabila sa dotare naturală, tenacitatea, intuiția artistică, înclinarea către răbdare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o roata de apă. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Trandafirii înfloresc pe fața ta... Tu, regină a sufletelor, nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? dulce ca filomela? tânără ca luna plină, copilăroasă ca un canar, iubită ca o Dumnezeire? Privește, zise el și mai încet, strada aceea strâmtă și întunecoasă; numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină, dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine... vino cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și inocentă asupra acestei lumi... rozele înfloresc pe fața ta, strălucesc mărgăritarii în gura ta... tu, regină a sufletelor,... nu ești tu curată ca izvorul, mlădioasă ca chiparosul, dulce ca filomela, tânără ca luna plină, copilăroasă {EminescuOpVII 147} ca un canari, iubită ca o divinitate? Privește, zise el și mai încet,... strada acea strâmtă și întunecoasă... numai într-un singur [colț] îi taie umbra o dungă lunară... dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine... vino la mine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o roată de apă. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Trandafirii înfloresc pe fața ta... Tu, regină a sufletelor - nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? dulce ca filomela? tânără ca luna plină, copilăroasă ca un canar, iubită ca o Dumnezeire? Privește? zise el și mai încet - strada aceea strâmtă și întunecoasă; numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină, dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine.... vino cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
supărau pe nimenea. Dușmănia lui cu gânsacii și cu gâștele cu pui, amicia intimă cu Șoltuz, cânele de la stână, pe care îmbla și călare, puii de gâscă mici pe care-i închidea în cușcă ca să vadă de-or cânta cum canarii, în fine stima ce-o avea pentru moș Miron prisacarul, care-i spunea povești și-l ținea pe genunchi, sunt amănunțimi neinteresante. Adesea s-ascundea în câte - un saltar de scrin, ca să nu știe nimeni unde-i, or în vo
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mitologie a jertfei și a suspinului, reluată, Îmbogățită de urmași. Elementele ei sînt cunoscute: boala fără leac, durerea ce răpune, oftările adînci și invocarea morții ce ar trebui să pună capăt suferinței. Dragostea este fie o floare, fie un puișor canar care sfîșie o inimă Înlănțuită, fie o turturea sinucigașă, isterizată de singurătate. Alegoria dezvoltă o singură imagine și nu iese din cercul unor abstracțiuni previzibile. În Amărîtă turturea există mai multă mișcare lirică și o mai mare varietate de elemente
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o suită de interogații care reprezintă tot atîtea aproximări ale sentimentului: „Spune, inimioară, spune Ce durere te răpune? Arată ce te muncește, Ce boală te chinuiește?...” Într-un loc (Zilele ce oi fi viu), Ienăchiță dezvăluie În acrostih identitatea hrăpărețului canar: Zoica, urmată de Îndată de un cuvînt ce traduce starea psihică a stihuitorului: mor. Poetul se hotărăște, așadar, să dea pe față lucrurile și să privească de aproape ceea ce pînă acum refuzase: obiectul pasiunii. Însă Zoica, din pricina căreia versificatorul este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În părul numitei Bica, trandafirul să apere prin spinii lui femeia iubită de o posibilă mînă străină (CÎntec grădinăresc). Din lumea păsărilor, Conachi caută corespondențe, În stilul epocii, cu păsările elegiace, singuratice: turtureaua, privighetoarea. Ienăchiță compara ibovnica lui cu puișorul canar, Pann introduce mierlița, cucul. I.C. jură pe șoim și, Încă o dată, pe turturică și privighetoare. „Filomela” devine un simbol romantic curent. Din sfera micilor viețuitoare, Conachi dă atenție fluturelui, iar dintre arbori alege fagul („copaciul mare”), sub crengile căruia are
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din comun pentru el. Bazinul este tot o creație a soțului meu. De jur împrejur erau jeturi de apă, ascunse prin tufele de trandafiri. Deasupra bazinului se întindea o creangă a dudului din curte. Pe ea erau agățate colivii cu canari și papagali pitici. Când dădeam drumul la apă, care țâșnea la început în sus, ca să se reverse apoi în ploaie măruntă, multiplu colorată de razele soarelui, păsările din colivie începeau să se întreacă în triluri. În timp ce turna betonul pentru bazin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mod irevocabil de a mai participa la conducerea ziarului „Tutova", retrăgându-se cu totul din comitetul de redacție." Referitor la numele colaboratorilor principali ai acestei foi, profesorul Gr. Crețu îi nominalizează: Emil Vulpe (fost primar al Galațiului), T. Riga, T. Canari (tânăr magistrat, în 1907 era mort), C.N. Hamangiu și Eliza T.V. Ioan. Despre trecutul, micile întreruperi, caracterul și răspândirea ziarului Paloda se recomanda cititorilor să vadă Paloda XX l, unde Cațafany spune că „a știut să atragă pentru ziar tot
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ca de obicei, ci într-un separeu al unui cochet restaurant de la parterul Complexului Hotelier Decebal, la propunerea expresă a lui Nicoară Marius. Doru Gârleanu lipsea motivat. Exact cu două săptămâni în urmă murise pe neașteptate, ca un pui de canar scos din colivia ocrotitoare. Acum, priveau unul la celălalt și nu îndrăzneau nicicum să întrerupă tăcerea. Fără prezența lui Doru Gârleanu, întâlnirea părea searbădă și lipsită de sens; nu mai avea sarea și piperul necesar, era ca și cum s-ar afla
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe mine..." Perfecțiunea, ni se spune în alt poem, cere totul! "Poeții nu au dreptul la eroare"; unii, "cei mai fericiți", iată-i "plătind cu viața"; alții, cei mai mulți "cu Vecinica uitare"! Rezonanțe durabile are Calul cu aripi ("Poem fantezist pentru canarul meu trist"), excelentă disertație lirică despre inserția realului în fantastic. Pe scurt, poemul în cauză, patetică regresiune în orizontul primei copilării, pune în mișcare nu numai un al treilea ochi, dar și o a treia ureche, instrumente de acces în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
bagajele și dus a fost. Îl iubeam din tot sufletul, ratasem o programare la hair-stylist ca să ajung în piață, îmi sacrificasem o după-amiază întreagă numai pentru el și uite care îmi era răsplata... Nu e cazul să insist cu morala: canarii și carașii aurii sunt ca florile, doar pentru decor. E bine de știut încă un lucru foarte important: nu tot ce este viu colorat se păstrează în apă; numai florile și peștii exotici se țin în apă în glastre, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
carașii aurii sunt ca florile, doar pentru decor. E bine de știut încă un lucru foarte important: nu tot ce este viu colorat se păstrează în apă; numai florile și peștii exotici se țin în apă în glastre, respectiv acvarii; canarii* nu. * La fel de urât a pățit-o o fostă prietenă, manager și ea; tocmai pregătea inaugurarea unei investiții prețioase în viața de cuplu, un implant mamar care-i rotunjise bustul de la o biată măsură A, cu care fusese pedepsită de natură
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
n-avea curaj să gătească), dar de aranjarea mesei s-a ocupat ea... După ce și-a revenit din șocul despărțirii, mi-a povestit ce se întâmplase; seara, beneficiarul implantului o găsise fugărind cu mătura pe tavane unul dintre cei trei canari cumpărați din piață; doi pluteau cuminți în vază, dar al treilea, mai viguros, se zbătuse ca nebunul atunci când a dat să-l pună în apă și reușise să evadeze; toată casa era plină de fulgi... Nu știu de ce s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]