664 matches
-
aservire mimetică, susținând individualitatea și valoarea scriitorilor contemporani. Astfel, dincolo de nuanțările particularizante pe care le presupune integrarea într-un anumit context literar, social și politic, Disputa concretizează, după cum sugera și Adrian Marino 45, dialectica esențială între tendința spre conformism și canonic și tendința spre progres, invenție, libertate. Sunt două direcții ce surprind un antagonism etern și universal, care, însă, prin resorturile sale generează întotdeauna un dinamism atât de necesar evoluției literaturii sau societății, în general. De altfel, unul dintre cei implicați
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Chiesa in libero Stato" (Biserică liberă în stat liber). Dar Syllabus frîna orice demers moderat, lăsînd puține opțiuni catolicilor liberali. L'Armonia della religione con la civiltà, o revistă cu titlu semnificativ, fusese fondată la Torino, în iunie 1848, de către canonicul Audisio, autorul în 1876 al Della società politica e religiosa rispetto al secolo decimonono. El considera că valorile Revoluției libertatea, egalitatea, fraternitatea bazele concepțiilor moderne, nu puteau fi eficiente decît dacă erau recunoscute ca "principii de natură și binecuvîntate de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Începutul secolului XX a asistat la apariția inițiativelor care urmau să pregătească formarea unei democrații creștine după 1919: reviste precum: Ciencia tomista fondată de dominicani în 1910, Cercurile muncitorești ale iezuitului Antonio Vicent, un început de sindicalism creștin susținut de canonicul Maximiliano Arboleya în regiunea minieră Asturia, fondarea de către un alt iezuit, părintele Gabriel Palau, în 1906, la Barcelona, a Acción social popular, iar în 1909 a Associación católica de Propagandistas, de către părintele Angel Ayala, care anunța Acțiunea Catolică din perioada
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
îi opunea un program de democrație socială bazată pe reprezentarea corporatistă a grupurilor sociale. În Spania exista un curent creștin-democrat rezultat în urma inițiativelor luate la sfîrșitul secolului al XIX-lea, după apariția enciclicei Rerum novarum, de către părintele Gabriel Palau și canonicul Arboleya pe plan sindical, de părintele Angel Ayala, fondatorul în 1908 al Asociación Católica Nacional de Propagandistas, leagăn al primei generații democrat-creștine, și de discipolul său laic Angel Herrera Oria, fondatorul ziarului El Debate, care în 1922 înregistra un tiraj
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să strîngă la un loc partidele de mase, unitare, ce cuprindeau electoratul moderat, cele interconfesionale și laice. Rolul direct al ecleziasticilor era redus, iar preoții parlamentari erau rari: în Franța, abații Henri Grouès (numit și abatele Pierre) și Albert Gau (canonicul Kir se găsea printre Independenți); în Italia, don Sturzo era marginalizat. Această generație era confruntată cu expansiunea comunismului adus în camioanele Armatei Roșii și răspîndit în Europa de Est. Orice speranță de a face să renască partidele de inspirație creștină se năruia
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
stării de război", de către generalul Jaruzelski, în decembrie 1981, și pînă la victoria Solidarității la alegerile din mai-iunie 1989. Lista victimelor este lungă, de la condamnații perioadei 1948-1951, la cei închiși din 1981, ca și cea a martirilor, cum ar fi canonicul Zigmunt Kaczynski, care nu a supraviețuit unui interogatoriu dur în 1953, sau Jerzy Popieluszko, care a oficiat faimoasele "Slujbe pentru patrie", asasinat în 1984 după ce fusese ridicat și torturat de membrii serviciului de securitate a Statului. Biserica întruchipa rezistența față de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Poet mare, autorul Elegiilor se refuză practic încadrărilor ferme, el putând fi, simultan sau pe rând, "tradițional" (În dulcele stil clasic, Un pământ numit România), "premodern" și hipermodern, suprarealist și postmodern. Liantul îl asigură excepționala sa disponibilitate de a transgresa canonicul, mai plastic spus de a propune o modernitate globală, de substanță, aceasta discernabilă și în texte curat parodice. În legătură cu asemenea texte, ne amintim imediat că André Gide imprimase naivelor soties, carnavalescului popular medieval, semnificații moderne, estompând suflul bufon, de suprafață
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tentativă de divizare a noastră pe criterii confesionale, cât și realizarea unei contraponderi la elita maghiară (calvinistă). Să nu uităm nici de silirea românilor din provinciile stăpânite de austrieci, din Banat, Transilvania și, mai târziu, Bucovina, de a se supune canonic ortodoxiei sârbe (mitropolia de la Karlowitz). Nedreptatea își avea originea în spaima trasă de nobilimea ungară și clerul romano catolic din Transilvania în fața țărănimii române și maghiare răsculate la Bobâlna, pe care au înfrânt-o doar cu sprijinul secuilor și al
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu a făcut altceva decât să repete scenariul exersat în cazul desființării mănăstirii Vladimirești. Suprimarea Bisericii Greco-Catolice BRU a fost singura Biserică suprimată de autoritățile comuniste, prin decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948, iar aproape întreaga elită ecleziastică (episcopi, canonici, preoți, profesori și protopopi) a fost aruncată în sistemul carceral comunist. Începând cu lunile septembrie-octombrie ale anului 1948, asupra preoților uniți s-au exercitat presiuni incredibile, fizice și morale, pentru a-I determina să treacă la ortodoxie, după modelul pus
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
preoți uniți au suferit două sau chiar mai multe arestări și detenții În perioade diferite. În plus, BRU a fost singura Biserică suprimată de autoritățile comuniste, prin Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948, iar aproape Întreaga elită ecleziastică (episcopi, canonici, preoți-profesori și protopopi) a fost aruncată În sistemul carceral comunist. Începând cu lunile septembrie-octombrie 1948, asupra preoților uniți s-au exercitat presiuni infernale, fizice și morale, pentru a trece la ortodoxie, după modelul pus În practică de sovietici cu doi
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și, mai presus de toate, recunoșteau legitimitatea preoției sadochite. Samaritenii respingeau atât templul, cât și familia marilor preoți. Ruptura dintre cele două comunități religioase nu avea astfel nimic de-a face cu textele lor sau cu ceea ce era acceptat drept canonic; așa cum am văzut, în privința canonului, samaritenii adoptaseră cu strictețe legea mozaică. Disputa principală se purta în jurul legitimității preoției și a locului templului. Pentru a înțelege și a evalua corect textele samaritene este foarte important să știm ce părere aveau samaritenii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei și formularea unei concluzii pertinente. Subiectul al IIIlea constă în elaborarea unui eseu structurat care vizează aspecte de analiză tematică, structurală și stilistică a operelor studiate ce aparțin autorilor canonici/speciilor literare/tipurilor de texte menționate în programa de examen. Autorii canonici sunt: → Mihai Eminescu → Ion Creangă → I.L. Caragiale → Titu Maio rescu → Ioan Slavici → George Bacovia → Lucian Blaga → Tudor Arghezi → Ion Barbu → Mihail Sadoveanu → Liviu Rebreanu → Camil Petrescu → George Călinescu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
academică recunoscută de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43, 700107, OF. P. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BĂDĂRĂU, GEORGE Dicționar de scriitori canonici români / George Bădărău Iași : Institutul European, 2010 Bibliogr. ISBN 978973-611-665-0 81'374.2:82.09=135.1 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să le aplaneze, cerând preoților să aducă la cunoștința enoriașilor că nașul de botez nu trebuie neapărat să fie și nașul de cununie și că un altul își poate asuma această sarcină spirituală. logodna și schimbul de inele conform dreptului canonic ortodox, logodna are putere religioasă ca și „nunta deplină“, dacă s-a făcut cu respectarea următoare lor reguli: „arvuna“, „legături cruciș“ sau schimbul de inele, sărutarea tinerilor. Termenul de „arvună“ apare în Pravilă, dar nu și în documentele vremii. Logodna
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Un prim răs puns ar fi că ea acționează în numele unor valori pe care și le-a asumat și pe care încearcă să le impună societății. Astfel, ea per ce pe societatea plecând de la valori le religiei creștine și dreptului canonic, de la valorile morale predicate de numeroșii părinți ai Bisericii. Chiar dacă o căsăto rie nu este indisolubilă, familia reprezintă valoa rea de bază a societății pe care Bi se ri ca încearcă s-o prezerve în orice condiții, pe care o
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
maronită cuprinde cca. 700.000 credincioși din care 500.000 în Liban, dar aproximativ 2,5 milioane trăiesc în diaspora din afara spațiului arab. Biserica maronită, înființată în secolele IV - VII și unită cu Roma în secolul al XII-lea, aparține canonic Patriarhiei de Antiohia și folosește drept limbi liturgice neosiriaca și araba. comunitățile creștine de rit bizantin sunt răspândite în Orientul Apropiat și aparțin a două biserici: Biserica greco-ortodoxă cu 950.000 credincioși (500.000 în Siria, 300.000 în Liban
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
adunările provinciale/regionale și locale/orășenești, conturează imaginea realității în reprezentare. 2.1. "Democrație" și consimțământ Autoritatea subzistă când este organizată în așa fel încât, fondată pe adeziunea celor ce îi sunt supuși, își arată compatibilitatea cu libertatea lor. De la canonicii Evului mediu la filozofii secolului al XVIII-lea, un leitmotiv revine neîncetat în tratatele politice, ca un pamflet de circumstanță: "regii sunt făcuți pentru popoare și nu popoarele pentru regi". Ceea ce ar putea însemna că persoana celor guvernați reprezintă interesul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
politice, în reprezentare. Valențele acestui principiu, considerat principiu politic al consimțământului sau "democrației" în spațiul stărilor privilegiate. Valoarea sa trebuie recunoscută însă nu doar ca principiu politic, ci și ca principiu juridic de drept privat, de drept procesual și drept canonic. Autoritatea principiului se va impune: trebuie supus deliberării și consimțământului totalității numai ceea ce atinge totalitatea persoanelor în mod direct și individual (uti singuli) și nu persoanele particulare doar ca membri ai unei personalități colective sau colectivități organizate (uti universi). Marsilio
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
shire) și doi deputați din fiecare oraș și district, printr-un înscris trimis nu șerifului, ci direct orașului. Tot în acest an Henric al III-lea va impune, pentru prima dată, în scrisoarea căte Capitlul de York, trimiterea a doi canonici "dintre cei mai avizați", cu puteri nelimitate 228. Eduard I exprima aceeași dorință în scrisorile de convocare trimise în anii 1282, 1283, 1290 și 1294. Convocările din 1295 pentru Model Parliament fac aceleași precizări. Regele impunea prezența delegaților cu puteri
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
metabolisme, influențe? Credeți în organicitatea literaturii române? Prin urmare, credeți că o istorie literară instituie canonul?" (Ibidem, p. 7). 17 Luigi Bambulea, art. cit., p. 7: "Din acest punct de vedere, Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga, Barbu și Nichita Stănescu sunt canonici; nu, însă, și Macedonski, Topârceanu, Minulescu sau Coșbuc. Minori sau nu, aceștia din urmă pot figura, în liste canonice sau în canoane curriculare, ei vor figura fără îndoială în istoria literaturii române sau în antologii cu diferite utilități, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de sprijinul decisiv. Cursul de literatură veche s-a dovedit "un lung rond de noapte" prin cultura și istoria lumii, cele despre ironie, grotesc sau fantastic propuneau căile oblice într-o lume academică ușor anchilozată în prejudecata frumosului și a canonicului, ilustrând superior interdisciplinaritatea de care se face astăzi atâta caz prin documente oficiale. Scriitori ca Aitmatov, Buzzati, Kadare sunt descoperiți și redescoperiți din bibliografiile acestor cursuri, scriitori ale căror cărți presupun o altfel de lume și o altfel de lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
scriituri, tind să fie deturnate de însuși radicalismul postmodern pe care îl promovează. Poate tocmai în acest punct nodal, relația dintre filosofie (drept cadru general explicativ) și literatură (luată în sens general, drept cadru de manifestare a unei scriituri neîngrădite canonic) își arată o articulație sensibilă, nivelarea distincțiilor dintre ele lăsând și deconstrucția, și scriitura în același spațiu de desfășurare. În încercarea de a-l deconstrui pe Baudrillard din acest punct de vedere, s-a putut vedea că deși intenția sa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
recuperării acestora din unghiul restrictiv al beletristicii importante, astfel că autorii de texte senzaționaliste își selectează publicul mai degrabă din rândul adolescenților teribiliști decât din cel al profesioniștilor filologi. În ultimii ani însă, pe măsură ce programele universitare s-au relaxat, iar "canonicii" au început să fie priviți cu suspiciune și, de ce să nu recunoaștem, chiar cu un soi de dispreț, au apărut destul de multe volume de critică centrate asupra fenomenului horror, atât în "puritatea" sa literară, cât și în relația biunivocă pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fost așa, întotdeauna, întotdeauna". Repetiția adverbului de timp nu mai marchează, ca în seninele și sapiențialele Upanișade, eliberarea, ci reprezintă condamnarea de sorginte kafkiană a eroului la suferință eternă și gratuită. Poate că anxietatea existențială a lui Blecher eludează terifiantul canonic, însă cred că un expozeu al temei în literatura română nu poate trece cu vederea scriitura acestuia. În fine, narațiunea Omul și umbra, din volumul omonim publicat, în 1946, de Oscar Lemnaru, este singura proză de teroare din creația sumară
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în cazul în care el nu este afiliat complet modernismului. Pot fi adăugați epigonul Rollinat cu Nevrosele sale, Albert Samain și Jules Laforgue pentru a da un contur ceva mai pronunțat unei dimensiuni estetice, care se lasă cu greu normată canonic. Decadentismul și simbolismul păstrează o relație foarte strânsă, încât adeseori este dificil de stabilit pe unde trece frontiera care desparte cele două estetici, atunci când unul dintre termeni, în speță cel decadent, este ignorat și îngropat istoric într-un interval de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]