311 matches
-
la Timișoara, susținut de pianistul Matei Varga și Filarmonica „Banatul”, sub bagheta lui Martin Yates. Pe data de 7 septembrie, la Sala Mare a Palatului a avut loc punerea în scenă a cantatei Gurre-Lieder a compozitorului avangardist Arnold Schönberg. Această cantată, bazată pe un poem de Jens Peter Jacobsen, este o compoziție impresionantă ca anvergură, având o partitură care prevede sute de instrumentiști și de coriști, voci solo și un narator, care va fi interpretat de artistul Victor Rebengiuc. Corul și
Festivalul „George Enescu” () [Corola-website/Science/306638_a_307967]
-
fost contopirea vocilor cu instrumentele. Muzica este bogat ormanentată și pare să curgă în flux continuu. Principalele instrumente folosite în muzica barocă au fost orga, clavecinul ("strămoșul" pianului) și viola da gamba, ca principale genuri muzicale avem fuga, concerto grosso, cantata, oratoriul și opera seria, iar ca muzică de dans întâlnim sarabandă, hornpipe, alemandă, menuet. Încă din anul 1710 se anticipează trecerea spre clasicism, deoarece își face apariția unul dintre cele mai importante instrumente folosite în muzica culta: pianul, iar puțin
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
proprii. La data de 7 februarie 1791 a avut loc prima seară muzicală în care s-a cântat o operă a compozitorului mult așteptat de amatorii de muzică; nu a fost prima simfonie londoneză, ci o lucrare mai veche, o cantată scrisă cu zece ani în urmă, cantata „Ariana la Naxos”. Primul concert simfonic - din seria de douăzeci de concerte prevăzute în contract- a avut loc pe data de 11 martie 1791. În vederea evenimentului reprezentat de ciclul de concerte al lui
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
a avut loc prima seară muzicală în care s-a cântat o operă a compozitorului mult așteptat de amatorii de muzică; nu a fost prima simfonie londoneză, ci o lucrare mai veche, o cantată scrisă cu zece ani în urmă, cantata „Ariana la Naxos”. Primul concert simfonic - din seria de douăzeci de concerte prevăzute în contract- a avut loc pe data de 11 martie 1791. În vederea evenimentului reprezentat de ciclul de concerte al lui Haydn, numărul instrumentiștilor a fost ridicat la
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
pe săptămână. În acest interval s-au cântat cele șase simfonii compuse atunci la Londra, dar și numeroase simfonii vechi, necunoscute publicului londonez. În cadrul fiecărui concert, la cererea publicului care era din ce în ce mai dornic de piese noi, au fost interpretate cvartete, cantate, serenade și o multitudine de alte lucrări improvizate de către compozitor. Prezența lui Haydn la Londra a stârnit multă simpatie, astfel încât numeroase persoane din diferite cercuri sociale au cerut autorităților să „facă un gest, ceva care sa demonstreze public admirația și
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
serie de lucrări de propagandă (Op. 66, 79 și 89) care erau aprobate în mod oficial de poeți sovietici. În aceeași perioadă Prokofiev a compus muzică pentru copii ("Trei cântece pentru copii" și "Petrică și lupul", printre altele) precum și monumentala "Cantata pentru a 20-a aniversare a Revoluției din Octombrie", care a fost interzisă și a avut premiera parțială abia în 1966. În 1938 Prokofiev a colaborat cu Eisenstein pentru a compune muzica filmului epic istoric "Alexandr Nevski". Pentru această producție
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
epic istoric "Alexandr Nevski". Pentru această producție Prokofiev a compus una dintre cele mai inventive și dramatice lucrări ale sale. Deși filmul avea o înregistrare audio foarte slab calitativă, Prokofiev a adaptat cea mai mare parte a muzicii într-o cantată pentru mezzo-soprană, orchestră și cor care a fost frecvent interpretată și înregistrată. În tandem cu succesul înregistrat de "Alexandr Nevski", Prokofiev a compus prima sa operă sovietică, "Semyon Kotko", care trebuia să fie produsă de directorul Vsevolod Meyerhold. Totuși, premiera
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
Sardanapal" al asirienilor a rămas în vecii vecilor neîntrecut în ceeace privește comorile ce-a adunat, luxsul ce desfășura și desfrâul, în care-și petrecea viața. În poezia sa "Memento mori", Mihai Eminescu ilustra aceste trăsături: Hector Berlioz a compus cantata romantică "Ultima noapte a lui Sardanapal", pentru care a primit în 1830 “Marele Premiu al Romei” și o bursă de cinci ani în Italia. Franz Liszt a început să compună o operă intitulată "Sardanapale", în sttilul operelor italiene. După cinci
Assurbanipal () [Corola-website/Science/304012_a_305341]
-
faptul că aceasta a demonstrat că Șostakovici „nu este un om liber, ci o unealtă obedientă a guvernului său”. Șostakovici nu l-a iertat niciodată pe Nabokov pentru această umilință publică. În același an Șostakovici a fost obligat să compună cantata "Cântarea pădurilor", care îl omagia pe Stalin drept „marele grădinar”. În 1951 compozitorul a fost numit deputat în Sovietul Suprem al Rusiei Sovietice. Moartea lui Stalin în 1953 a reprezentat cel mai mare pas spre reabilitarea lui Șostakovici ca artist
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
a se conforma cu politicile și pozițiile guvernamentale, ținând discursuri și semnând articole care urmăreau țelul partidului. Dar este evident faptul că îi displăceau multe dintre aspectele regimului, lucru confirmat de familia sa, de scrisorile trimise lui Isaak Glikman, și cantata satirică „Rayok”, care ridiculiza campania „anti-formalistă” și a fost ascunsă până la moartea sa. El a fost un prieten apropiat al Mareșalului Uniunii Sovietice Mihail Tuhacevski, care a fost executat în timpul Marii Epurări din 1937. Nu se cunoaște exact de cât
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
Henry Scott Tuke În arta fotografică: Wilhelm von Gloeden. Dragostea pederastă a fost însă și subiect al creației artiștilor care nu erau adepții acestei practici, astfel,Johann Sebastian Bach a compus aria Phoebus-Apollo, dedicată tânărului Hyacinth, iar Geschwinde a compus cantata BWV 201 - Der Streit zwischen Phoebus und Pan (Lupta dintre Phoebus și Pan) Sfârșitul secolului XIX, marcat de procesul împotriva lui Oscar Wilde, a forțat societatea să sedecidă pentru acceptarea sau respingerea pederastiei. Ca efect al acestei cauze, avem mișcarea
Pederastie () [Corola-website/Science/298039_a_299368]
-
participat împreună cu Teatrul muzical “Gheorghe Dima” din localitate la realizarea spectacolului “Fidelio” de Ludwig van Beethoven și în alte grandioase montări, dar a fost desființată odată cu instalarea perioadei de îngheț politic. În ziarul "Tractorul" din 29 august 1959 se scria: "„Cantata eliberării”" de Norbert Petri a fost interpretată de corul Uzinelor "Tractorul", având ca soliști pe Traian Nanu și Ludovic Spiess. Pentru reușita interpretării, cei doi cântăreți au fost distinși cu Premiul I pentru soliști de cor". La 20 decembrie 1961
Norbert Petri () [Corola-website/Science/312677_a_314006]
-
sub bagheta dirijorului Dinu Niculescu. În 1974, Corul bărbătesc din Codlea ("Zeidner Männerchor") a obținut medalia de argint în faza finală a celei de-a XI-a ediții a Concursului național al formațiilor de amatori, cu piesa "„Kantate der Blumenstadt“" (Cantata orașului florilor) de Norbert Petri. În 1999 Norbert Petri a fost declarat post-mortem cetățean de onoare al municipiului Brașov, „pentru întreaga activitate artistică”, prin H.C.L. nr. 234/1999.
Norbert Petri () [Corola-website/Science/312677_a_314006]
-
de alți compozitori în creațiile lor, fără a impieta însă asupra rolulului predominant al orchestrei. Cuvântul simfonie derivă din grecescul "syn" ("împreună") și "phōnē" ("a suna"). În secolul al XVII-lea, termenul era folosit pentru introducerile orchestrale ale operelor ("sinfonia"), cantatelor, oratoriilor, pentru introducerile orchestrale ale ariilor, dar și pentru lucrările de ansamblu care puteau fi clasificate ca și sonate sau concerte. Factorul comun în folosirea variată a termenului a fost tratarea simfoniei sau sinfoniei ca o parte dintr-un fragment
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
și de compoziție. Moștenirea sa recenzată până în prezent cuprinde 164 de compoziții de factură clasică și 1340 de piese de stilistică populară. Între acestea se numără: 11 imnuri corale, 7 cântece patriotice, 10 poeme corale, 10 preludii, 58 madrigale și cantate corale, 9 lieduri și romanțe, 18 cântece pentru copii, 18 piese de muzică instrumentală, 7 de muzică de cameră, 10 de muzică simfonică, 3 creații coralo-simfonice și 4 de muzică scenică. Din anul 1935 și până în 1972 a dirijat Corul
Mihai Pop Bruchenthal () [Corola-website/Science/311228_a_312557]
-
o peșteră un călugăr sub numele de Eftimie, a cărui origină, a rămas în umbra trecutului și de aceea acest loc, poartă numele de “Cracul Călugărului”, (Valea Călugărului). Să zice; că după moartea călugărului, au fost auzite cântări armonioase bisericești, cantata de ființe și glasuri nevăzute. Osemintele călugărului, s-a aflat în peșteră, cu alte obiecte de cult și s-au așezat în biserică, în care se păstrează și astăzi ca niște relicvii.” Mihai Nafir și Ilie Strâmbei, din Oravița Montană
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
dialectul șvăbesc din Banat. I-au apărut lucrări și în "Banater Schrifttum", almanah editat de Uniunea Scriitorilor din România, sucursala din Timișoara (Nr. 2 (1953), Nr. 3 (1954)). A fost obligat să execute și comenzi politice, precum "Kantate der Freiheit" („Cantata libertății”), apărută în Suplimentul cultural al ziarului Neuer Weg cu ocazia celei de a 10-a aniversări a insurecției armate de la 23 august 1944. Din 1980, Hans Kehrer a trăit în Bielefeld, Germania. Aflat în Germania, orașul Altusried i-a
Hans Kehrer () [Corola-website/Science/310338_a_311667]
-
de producție. Printre compozițiile sale cele mai valoroase se numără o serie de 19 Klavierstücke (pentru pian solo), Kontra-Punkte pentru 10 instrumente, muzica concretă (electronică) Gesang der Jünglinge im Feuerofen, Gruppen pentru trei orchestre, lucrări pentru percuție solo Zyklus, Kontakte, cantata Momente, concertul electronic intitulat Mikrophonie I, Hymnen, Stimmung pentru șase soliști vocali, Aus den Sieben Tagen , Mantra pentru două piane și instrumente electronice, Tierkreis , Inori pentru soliști și orchestră și ciclul de operă gigantic cu titlul Licht. A murit de
Karlheinz Stockhausen () [Corola-website/Science/310692_a_312021]
-
la înmormântarea să ,la care au participat circa șaizeci de mii de persoane , s-a transformat într-o adevărată demonstrație de masă. Mormântul său se află la cimitirul Powazki din capitală poloneză. Muzică vocală 6 misse 1 requiem 4 Litanii Cantate: pe text de Adam Mickiewicz: "Widma" ( "Stafiile") - înainte de 1859 "Sonete din Crimeea 1867 peste 15 opere: "Noapte în Apenini" (Nocleg w Apeninach)Vilnius , 1839 "Apă fermecata" - dupa libretul scriitorului bielorus Vikenti Donin-Marcinkiewicz 1840 " Halka " - Vilnius (1848), apoi (1854) , în noua
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
la Universitatea din Viena și a urmat cursuri ce reflectau atracția sa crescândă pentru literatură și filozofie. După ce a părăsit Universitatea în 1879, Mahler a câștigat bani ca profesor de pian, a continuat să compună, iar în 1880 a terminat cantata dramatică "Das klagende Lied" („Cântecul de lamentație”). Aceasta, prima sa compoziție importantă, reflectă influențele lui Wagner și Bruckner, dar include multe elemente muzicale pe care muzicologul Deryck Cooke le descrie ca fiind „Mahler pur”. Prima audiție a fost amânată până în
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Este autor al unor lucrări valoroase în genul muzicii de estradă, de film și de scenă. În afară de preocuparea sa de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cântece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet). Are la activ mai multe cantate, printre care: "Curcubeul alb"; "Primăvara omenirii"; Vocea omenească"; poeme simfonice, cum ar fi: "Inima veacului". A compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic "Mama", ciclul pentru orchestra de estradă "Ritmuri citadine", ciclul coral "Marș gigant", 4 cvartete
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
Genul foarte răspândit îl constituie compozițiile vocal-simfonice, cu soliști, cor și orchestră, pe texte propagandistice, revoluționare și partinice, ca " Poemul pentru un luptător comsomolist" de Lev Knipper, oratoriul "Cântarea pădurilor" de Șostakovici, oratoriul " În apărarea păcii" de Serghei Prokofiev sau cantata "Odă lui Stalin" de Aram Haciaturian. Talentul excepțional al acestor mari muzicieni a făcut ca, în ciuda unei tematici convenționale, să rezulte o muzică cu profunde rezonanțe umane. Perioada celui de-al doilea război mondial a oferit un prilej pentru compoziții
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
Matei Socor subliniază că "„sarcinile Uniunii Compozitorilor sunt clare în privința reeducării unor creatori obșnuiți cu criteriile estetizante burgheze”" și cere "„impunerea spiritului de partid în muzică”". Genul preferat îl constituie compozițiile vocal-simfonice, ca oratoriul "Tudor Vladimirescu" de Gheorghe Dumitrescu sau cantata pentru cor și orchestră "Se construiește lumea nouă" de George Draga, precum și imnurile revoluționare de tipul "Îi mulțumim din inimă partidului", "Hei rup" sau "Întreceri, întreceri, ciocane și seceri". În genul muzicii ușoare sau „de estradă” se puteau asculta șlagăre
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
Sonata (din latină: "sonare") reprezintă o compoziție muzicală executată la un instrument sau la un grup restrâns de instrumente ("da sonare"), în opoziție cu ""cantata"" (din latină: "cantare"), care indică o bucată muzicală interpretată de vocea omenească ("da cantare"). Sonata nu trebuie confundată cu "forma de sonată", care se referă la o modalitate particulară de organizare a materialului muzical în interiorul unei părți componente (de obicei
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
având originea în unele forme caracteristice pentru epoca barocă. "Forma de sonată" nu trebuie confundată cu termenul de "sonată", așa cum era folosit în cursul acestei ultime perioade, prin care se înțelegea o compoziție destinată execuției de către un instrument muzical, spre deosebire de "cantată", piesă vocală. Cu atât mai mult, nu trebuie confundată cu genul muzical "sonată", care desenează în mod obișnuit o piesă în mai multe mișcări destinată unui instrument muzical, cum ar fi pianul, sau unui alt instrument melodic acompaniat de pian
Formă de sonată () [Corola-website/Science/313425_a_314754]