36,259 matches
-
de idei și exegeză, Opera lui Mihai Eminescu, în Prefața din 1947 (lucrare care, pentru acel an, s-a adeverit a fi rămas doar proiect), își rostește G. Călinescu rezultatul perseverenței și lucidității muncii sale: "Am luat dar lucrurile de la capăt și, după meditări noi și o experiență mai bogată, am refăcut studiul scriindu-l din nou. Să nu se mire cineva că l-am scris în bună parte cu aceleași fraze, altfel distribuite și curățite. Ceea ce fusese spus bine o dată
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
anunță că la sfîrșitul celui de-al cincilea volum Opera urmează să publice Bibliografia și Notele de la Viața lui Mihai Eminescu. În Postfața din 1936, citim: "Cele șase volume alcătuiesc un singur studiu, care trebuiește să fie citit de la un capăt la altul, fiindcă intenția critică este infuzată peste tot și o pagină se bizuie pe alta, în valuri variate, nu identice." Iar în Prefața din 1947: "...și astfel puteam acum cu ajutorul istoriei literaturii să-mi rotunjesc monografia, și cu sprijinul
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
este cu adevărat excepțional, deși meritele i s-au recunoscut destul de greu (În Istorie, G. Călinescu nici nu-l bagă în seamă decît ca poet). Cîteva dintre relecturile lui din clasici sînt uimitoare. De exemplu, aceea despre Coșbuc, care pune capăt clișeului gherist al "poetului țărănimii", sugerînd în autorul Baladelor și idilelor un poet care merge la țară în week-end. (Interesant este că, dincolo de folosirea expresiei englezești, deloc uzuală la noi înainte de război, Streinu este, probabil, singurul critic important al vremii
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
înțelegere superioară a culturii și literaturii franceze. O incontestabilă dovadă în acest sens o constituie și volumul recent apărut, Literatura franceză de la Villon la zilele noastre, carte deopotrivă densă și delectabilă, amestec cu adevărat rar în peisajul cultural actual. La capătul lecturii acestui volum de eseuri toate detaliile autobiografice din articolul amintit mai devreme capătă un înțeles deplin. Biografia și experiența de lectură se luminează reciproc, ca într-un joc de oglinzi, și nu de multă subtilitate este nevoie ca să ne
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
sinteză teoretică a trăsăturilor esențiale a tipurilor de limbaje actuale, dar nici un puzzle fragmentar cum poate părea la prima vedere. Temele au fost astfel selectate și ordonate chiar cu sistem, încât un fir roșu conducător străbate toate articolele de la un capăt la altul al cărții. De altfel, Rodica Zafiu nu operează o simplă alăturare a articolelor, ci le încadrează într-o ordine exactă, (re)face legături și construiește o anumită viziune de ansamblu asupra limbii române actuale. O dată regimul totalitar înlăturat
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
că lipsa de experiență și postura greu de imaginat pentru o actriță la început de drum - aceea de final, de sfîrșit de carieră - au constituit un handicap greu de depășit sau un exercițiu de imaginație ce nu ajunge la un capăt. În ciuda eforturilor și dăruirii specifice actriței Clara Flores, laureată a Galei Tînărului Actor de la Mangalia, de anul trecut și angajată a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, o actriță extrem de tenace și ambițioasă care n-a intrat, deocamdată, pe mîna unui regizor
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
afirmat mai ales nu voi putea spune niciodată da, oricare ar fi acel fir, fiindcă nu poate exista unul care să prevaleze asupra celorlalte. Exceptînd faptul că cititorul - da, el are dreptul de a instaura un fir dominant... R.B.: La capătul interviului nostru, sau poate nu, fiindcă nu mai îndrăznesc să mai fac afirmații categorice, definitive... A.R.-G. (rîde): Vă va fi greu fiindcă aveți forța de a spune lucruri definitive, se poate că dețineți cheile de interpretare... R.B.: Nu
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
mai tolereze șeful? Te întorci zdrobit în secție, răsfoiești cartea, găsești o secvență tare, salvatoare, senzațional, ăsta-i titlul, la concurență cu restul, știrea îți intră pe ultima pagină, stai până la ora 17, după-amiază, anume să vezi dacă rămâne până la capăt, da, se citește în sumarul final, îl suni pe autor și-i dai vestea cea mare, să cumpere ziarul de mâine, neapărat. Apoi pleci fericit acasă. Și imediat după plecarea ta, șeful cel mare explodează, scoțând furios știrea din sumar
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
prefect ar putea solicita Guvernului, acelui Guvern pe care îl reprezintă acum prin spoturi publicitare în fața tarabelor, să reglementeze această instituție, să îi fixeze norme și spațiu de acțiune, și abia atunci, cînd producătorului i se va ridica marfa de la capătul parcelei, vom avea și producție mai mare, și prețuri mai mici, și mai puțini oameni fără statut social și fără orizont economic. Pînă atunci nu vom avea decît haiduci festivi, propagandiști mitomani și gladiatori utopici în trista arenă a mercurialelor
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
altă trăsătură a arhivei foucaldiene, respectiv caracterul ei adesea colectiv. Fără a fi anonimă, arhiva este colectivă în sensul că, asemenea scrierilor foucaldiene, participă la critica noțiunii de autor (critică pe care Foucault, împreună cu Arlette Farge, o va duce la capăt publicând în 1982 Le Desordre des familles, unde nu putem identifica părțile scrise de fiecare dintre cei doi autori). Exemplul cel mai frapant al dezindividualizării arhivei este cel al Grupului de Informare asupra închisorilor (Groupe d'Informations sur les Prisons
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
de știință, politicieni, ei s-au lăsat angrenați în delirul moderatorului, n-au replicat cum se cuvenea, nu l-au pus la punct, nu i-au atras atenția asupra enormităților pe care le debita. Emisiunea a rămas falsă pînă la capăt. Toată lumea venea cu idei în domenii despre care, era limpede, nu știa mare lucru. Datul cu părerea era general. Lipsa de profesionalism, șocantă. Ascultai și te întrebai pînă unde pot merge incompetența, vorba goală, incultura. (Mai bine zis, pseudocultura: inculții
Deliruri by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15231_a_16556]
-
justifica precizia lumii ficționale altfel decît printr-un imaginar auctorial suspect de exact. Speculațiile critice nu întîrzie nici ele să apară, dînd naștere unei biografii semi-fictive: romanul The Hobbit ar fi fost inspirat de foaia albă de hîrtie primită, la capătul unei examinări scrise, de la unul din studenți (și pe care autorul ar fi mîzgălit cuvintele: "In a hole in the ground there lived a hobbit", ulterior apărute în deschiderea primului capitol), iar The Lord of the Rings ar fi codificat
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
de sute de admiratori ai operei sale, pregătiți chiar și la miezul nopții să-i pună întrebări de genul: "Domnule Tolkien, avea Balrogul șmonstru al focului din romanul The Lord of the Rings, n. I.M.ț aripi sau nu?" La capătul acestor speculații, singurele certitudini care rămîn sînt obținerea unui premiu literar prestigios (International Fantasy Award, decernat în 1957 pentru romanul The Lord of the Rings) și intrarea în istoriile literare (ca și în marile dicționare, cum ar fi Larousse-ul) a
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
închis porțile, arată Dan Ciachir, o dată cu al doilea război mondial, care a dus la risipirea, reducerea la tăcere ori moartea prematură a reprezentanților săi. Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, Vintilă Horia se transmută în străinătate, luînd, într-un fel, existența de la capăt. Mihail Polihroniade este executat, Haig Acterian cade răpus pe front, Mircea Vulcănescu moare în temnițele comuniste, Petru Manoliu se cufundă definitiv în tăcere, iar Constantin Noica pentru un lung răstimp, acestuia, rămas unul singur, "de sămînță", fiindu-i dat a
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
Pavel Șușară După ce, cu vreo cîțiva ani buni în urmă, sculptorul Bata Marianov punea punct, la capătul a doar două ediții, Simpozionului de sculptură în lemn de la Gărîna, prima acțiune artistică privată din spațiul nostru cultural de după ’90, se părea că el nu mai are nici suficiente motivații, și nici destule resurse morale pentru a o lua
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
doar două ediții, Simpozionului de sculptură în lemn de la Gărîna, prima acțiune artistică privată din spațiul nostru cultural de după ’90, se părea că el nu mai are nici suficiente motivații, și nici destule resurse morale pentru a o lua de la capăt în altă parte sau a continua în același loc. Adică nu mai are nici un chef să caute fonduri și să mobilizeze încă o dată cuvenitele resurse umane și artistice. Experiența de la Gărîna ori, mai bine zis, cea de la Reșița, aceea cu
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
și un imperativ etic. Enervat de îndelunga privire maniheică și de cruzimea zglobie cu care tăiem în carnea vie a înseși ființei noastre profunde, Tudor Octavian a pornit, în presă și pe teren, adică pe Covaci, pe Buzești și la capătul lumii tramvaiului 14, o adevărată cruciadă împotriva prejudecăților, a semidoctismului axiomatic și a vulgarității abil camuflate în spatele unor stereotipuri didactice. El caută, cu forma sportivă a unui alpinist și cu acribia unui entomolog, artiști uitați, spirite rătăcite, destine frînte și
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
cellalt sîn.// Și-astfel piratul făr-o mînă,/ Oh, vampei, ce n-avea un sîn,/ Îi prinse cu cealaltă mînă,/ Sub vela trincă, cellalt sîn” (Cîntec de pirat). Din pricina aceleiași sfieli de fond, actantul e incapabil a-și duce pînă la capăt intenția desfigurării și mutilării, a violentării realului în efigie (în viziune) cu care operează, neutralizîndu-l prin parodie. Precum la un Minulescu aprofundat (întors spre o sensibilitate dureroasă ce absoarbe în bună măsură fanfaronada), brutalitatea se topește în chiar excesul ei
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
Ilie Constantin După ce lectorul ajunge la capătul vastei culegeri retrospective de Versuri, apărută în 1996, la Editura Eminescu, în colecția „Poeți români contemporani”, el dă ochi cu o postfață al cărei titlu îl poate pune la încercare: „Mircea Ivănescu, poetul care nu încape într-o antologie”. În
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
București pe 26 martie 1931, autorul a debutat editorial după vârsta de treizeci și șapte de ani). Îmi trece prin minte că un poet „ce nu încape într-o antologie” ar putea, în mod legitim, să nu fie citit până la capăt - de vreme ce nu are capăt! Întru adevăr, tonul liric al lui M. Ivănescu rămâne neverosimil de egal! Ai senzația că toată cartea (aceasta pe care o ai în față, următoarea - oricare alta datorată straniului autor pentru care „poezia e o formă
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
1931, autorul a debutat editorial după vârsta de treizeci și șapte de ani). Îmi trece prin minte că un poet „ce nu încape într-o antologie” ar putea, în mod legitim, să nu fie citit până la capăt - de vreme ce nu are capăt! Întru adevăr, tonul liric al lui M. Ivănescu rămâne neverosimil de egal! Ai senzația că toată cartea (aceasta pe care o ai în față, următoarea - oricare alta datorată straniului autor pentru care „poezia e o formă a existenței definitiv supusă
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
care au scris, criticii sînt unanimi în aprecierea că romanele Ion și Pădurea spînzuraților reprezintă culmea creației lui Liviu Rebreanu. Firește, nici Ion Simuț nu contestă această evidență, dar, în cazul lui, reafirmarea acestui loc comun al criticii vine la capătul unei reevaluări a întregii opere a lui Liviu Rebreanu cu metode critice dintre cele mai diverse. Pornind de la specificitatea realismului rezultată din romanele Balzac și Flaubert, criticul orădean demonstrează convingător faptul că opera lui Rebreanu este fundamental realistă, dar depășește
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
Simuț este un critic de acord fin (foarte subtile și pline de sugestii sînt, la nivelul romanului Ion, analiza relației dintre Ion și familia învățătorului Herdelea și revelarea părții de vină a familiei Herdelea în drama țăranului, respectiv demonstrația la capătul căreia Pădurea spînzuraților este desemnată drept „primul roman religios al literaturii române”) care îmbogățește sensibil perspectiva critică asupra operei prozatorului ardelean. El demonstrează cu asupra de măsură existența unui nucleu dur al realismului rebrenian, dar și a unor elemente de
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
azi. La șase ani după Rebreanu dincolo de realism, Ion Simuț revine asupra subiectului Liviu Rebreanu prin publicarea unei ceva mai succinte monografii. Întrebarea firească pe care și-o pot pune cititorii în fața acestei noi apariții editoriale este aceea dacă, la capătul celor șase ani, criticul a simțit nevoia să facă o... revizuire a revizuirii? Răspunsul la această întrebare este, categoric, negativ. Monografia Liviu Rebreanu nu este decît o variantă condensată a cărții din anul 1997. Ea păstrează fără nici un fel de
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
de vedere, răvășitor este Victor Rebengiuc într-o interpretare ludică, pe muchie de cuțit între anvergura rîsului și a poftei de viață și eșecul catastrofal al celor șaptesprezece tentative de a-și pune pirostriile. Se lasă total și pînă la capăt pe mîna regizorului și, deopotrivă, a unui personaj caraghios, cabotin, plin de frivolități, guraliv, tonic, debordant, pentru ca, în final, masca acestui clovn să alunece, iar tot entuziasmul să se strîngă în nedumerirea unei lacrimi. Ieșirea din scenă, înfrînt, a personajului
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]