222,545 matches
-
negațiile sale. Pentru capacitatea de a portretiza, citez îmbinarea de valori, sentimente, volubilitate critică ușor cenzurată în ironie, a apariției lui Grigore Nandriș: "imposibil să scoți un slavist din micile lui socoteli lingvistice, circumscrise la orizontul manualelor didactice și în capul lui Nandriș la limitele bucovinene ale "patriei mici"". Și ca o completare spirituală: "Suntem ca acum 35 de ani la Viena, un fel de Don Quijote cu Sancho Panza; el lăsându-se stăpânit de prudență și cu oarecare teamă de mine
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
demonstrației fără fisuri. Volumetrica scrisului divulgă în cele mai neașteptate momente prelingeri tandre și alunecări mierii în genuni curbe de subconștient, în cuiburi mici de liminarități, adesea în răspărul voinței autorului. De aici nevoia de poezie, nici ea lăsată de capul ei să-și exubereze fără cenzură frivolitățile. Îmbujorările se simt la tot pasul. Cel mai sever cenzor al lui Ion Pop este el însuși." Binefaceri de partid și vise parlamentare Cu luni în urmă, cînd premierul Adrian Năstase a anunțat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
avion! Administrația americană a cerut aceste minime garanții (în fond, niște petece de hârtie!) tocmai pentru că se confruntă, la ea acasă, cu vehemente proteste: Nu ne trimiteți fiii să moară pe pământ străin!" Americanul de rând nu înțelege, în ruptul capului, de ce au soldații lor datoria să apere democrația în țări care, în mod evident, nu vor să audă de democrație. "America first" a fost sloganul dominant al ultimelor campanii electorale pentru Congres și Casa Albă. în urma experienței din Kosovo, americanii
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
Monumentului în mijlocul căruia stă îngropat Napoleon I. Oricâtă descompunere ar opera, tot Timpul, eu pe Împăratul lor sublim, pe Corsicanul nemuritor îl văd doar pe pânza gigantică a lui David în momentul Încoronării, când imperatorul își așează singur coroana pe cap, în timp ce papa, căzut în spate pe un jilț, obosit sau doar lovit doar de o stupefacție vizibilă pe chipul lui că i s-a răpit și actul încoronării, pe care Dumnezeu însuși, refuzat, i-l hărăzea Pontifului. O fotografie, chiar
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
spălate/ Toată funinginea pe geamuri pavate/ înnebunitor între patru pereți/ Aceleași figuri, veioze, colivii cu sticleți/ Linii de tramvai, poduri, filme/ Oameni mari și mici/ Din ce în ce mai mici/ portari printre pitici/ Aceeași limonadă dulce-amar/ Fac viraje goluri într-un pahar/ Și capul prins între paturi e o farsă/ Zăpada și funinginea/ au luat locul zilelor/ Orice duminică e o bibliotecă arsă" (Februarie). Prin comedia obiectelor, fixată uneori într-un ritm parodic-alegru, se strecoară suflul Neantului cîntînd la un instrument muzical, fantoma sa
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
Nu mai puțin caracteristică se prezintă apocalipsa cotidianului, insinuare a absurdului în cutele cele mai familiare ale vieții, între micile gesturi și întîmplări, magnetic atrase de caricatură: "Pe drum se aude trecînd căruța/ cu pepeni/ ca o groapă comună a capetelor" (Încăperea). Ori: "Prin sertar îmi căutam ideile/ Piticii îmi furaseră cheile/ Cu care desfăceam, ascuns, cîte-un nor/ În încăpere se căsca rece un gol/ Mă priveau din televizor/ Furnici cu coarne și gîndaci cu vizor/ De pe metereze. Mă priveau new-yorkeze
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
Calului de basm cu un corn lung în frunte prin intermediul simțurilor fizice individualizate, cântate în culori ca anotimpurile lui Vivaldi prin sunete... Tapiserii părând actuale față de Joueur de viole de la 1190, calcar, Renania. Catedrala Cologne. Un cântăreț la vioară, fără cap, cu picioarele încrucișate, cu vioara, de calcar, în modul cel mai simplu făcută, proptită pe genunchii lipiți... Un Crist pe cruce, - lemn lustruit ca osul ce pare că sboară... Cel mai elansat Crist, mai adevărat, se spune că aparține tocmai
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
atotputernicul vătaf și-a adus aminte că are și el un stăpân și că s-ar putea să-l fi călcat pe bătături cu abuzurile sale. Faptul că nu mai controlează județele - baronii locali și-au cam luat-o în cap și puțin le pasă de urletele de la centru - l-au dus la constatarea că e mai singur și mai slab decât își închipuise. Nu cred, însă, că aici trebuie căutate originile aberației năstăsiote. Nu de dragul lui Iliescu a riscat el
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
cinci sau șase, să le atragi atenția actorilor ca nici unul să nu-l acopere pe celălalt. Iar atunci când doi actori intră prin aceeași ușă, să le spui care să intre primul și care al doilea, altfel se vor lovi în capete. Restul e o prostie și nu-ți va pricinui dificultăți." Dacă "sfatul" lui Peter Brook este o glumă, ea a stat nu mai puțin la baza unei activități deosebit de îndrăgite. Așa cum au demonstrat numeroși cercetători, pe Kott în calitate de regizor nu
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
sau ne-iertare, unde sunt limitele, cum trebuie să ne comportăm ca să păstrăm o poziție de responsabilitate atît față de trecut, cît și față de prezent și de viitor. În clipa în care uităm, acel "balaur" blestemat își va ridica din nou capetele. Prin urmare nu avem voie să fim pasivi în fața unui astfel de fenomen. R. B.: Mi se pare că ceea ce se petrece în Germania, felul în care Germania își asumă cele două trecuturi totalitare de fapt, ca și cînd ar
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
-și găsește cuvintele. Atunci, cu degetele, îi atinge timid brațul. Ea își strecoară mîna între mîinile lui. Își lasă mîna rece în mîinile lui. Atît. El îi strînge mîna. Mîinile lor devin calde, apoi fierbinți. Nu vorbesc. Ea își ține capul plecat. Pe urmă îl privește drept în ochi. Își deschide ochii mari și îl privește țintă. Se ating din priviri. Ea îi surîde. Se despart. Tînăra femeie nu vorbește niciodată. E primăvara anului 1639. Ea are optsprezece ani. Are un
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
acum? - Pentru că o să vină. Vrea să te ucidă. Ea îi atinge cu repulsie chipul și spune: - Îmi plăcea chipul tău dinainte. Sînt mîhnită că l-ai pierdut. - Dar ce ai făcut? De ce trebuie să plec chiar acum? întreabă Meaume trăgîndu-șui capul din mîinile ei cu un gest violent. Nanni Veet Jakobsz tace. Își apropie încet mîinile de cămașa pusă pe pîntecul pictorului ca să-i acopere goliciunea. Prin pînză, îi apucă sexul apoi îl strînge ușor pînă se întărește sub cămașă. Lasă
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
singură, într-o rochie albastru cu galben, în fața clopotului de aur al Aurarilor din Mainz. Îl așteaptă. Nici acum nu-și poate desprinde privirea de ea. Se oprește. Tînăra femeie îl atrage mai mult ca oricînd. Vine spre el, plecîndu-și capul ușor. La întrebarea lui, confirmă că de zece luni e măritată. La o nouă întrebare, răspunde că da, are un prunc. Al cui? Ea nu răspunde. Își înalță pleoapele. Rîde. Îi ia mîna. - Vino, îi spune ea. - Nu, spune el
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
confirmă că de zece luni e măritată. La o nouă întrebare, răspunde că da, are un prunc. Al cui? Ea nu răspunde. Își înalță pleoapele. Rîde. Îi ia mîna. - Vino, îi spune ea. - Nu, spune el. O privește. Apoi, cu capul, face semn că nu. Fuge. Capitolul VII Meaume fuge, a fugit. A plecat din Mainz. Douăzeci de zile a rămas într-un han de pe celălalt mal al Rinului, fără să scoată nasul afară, găzduit împreună cu alți șase bărbați într-un
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
sculptorul René Colameri nu l-a făcut hoț, tâlhar, ca-n legendă, pe autorul Baladei spânzuraților, ci sub chipul unui tânăr teolog de pe la 1400 înfășurat într-o rasă de călugăr cu nodul frânghiei apăsat cu palma pe șoldul drept. Un cap frumos de efeb. Seamănă cu Nichita. Și îi spun în taină primului și celui mai important liric modern francez, trăitor în secolul XV, că un popor trebuie să fie neapărat foarte puternic, foarte pătruns de menirea lui, ca să aștearnă zi
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
ocazia raziei pe care primăria unui sector bucureștean a efectuat-o în Piața Obor. Ca să descopere, ce? Ceea ce primarul Onțanu știa de mult. Ca și prefectul Capitalei. Și anume că două bande țigănești controlează piața trimițîndu-și oamenii cu noaptea în cap să cumpere pe nimica marfa de la țărani și să o revîndă la prețuri piperate. Primarul a destituit Administrația pieței. Dar ar fi trebuit să se uite și în ograda primăriei, de unde pleacă regulat, cu o oră-două înaintea raziilor, informațiile necesare
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
cu vreo cîteva dintre cele mai importante lucrări monumentale din întregul oraș, Monumentul Aviatorilor - Crucea secolului - Arcul de Triumf, pe un traseu, și Monumentul Infanteriei - Memoraialul Apostu - Arcul de Triumf, pe un alt traseu, păstrarea exclusivă a Casei Scânteii drept cap de perspectivă și singură formă urbană semnificativă reprezintă o imposibilitate morală și o agresiune inacceptabilă împotriva logicii urbanistice elementare. Indiscutabil, micuța Lomonosov nu poate fi total camuflată, și nici nu este necesar acest lucru, după cum nu poate fi nici convertită
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
se petrece cu majoritatea celor din diaspora, ci sub cea a filosoficului. Justificarea ruperii de mediul de baștină la care a recurs e una supracomunitară, de ținută antic-grecească: "Acum, ca să spun adevărul, nici eu unul nu prea mă dau peste cap pentru a mă "reintegra": filosofic, am plasat totdeauna individualul deasupra comunitarului, așadar consider că un scriitor sau un gînditor este ce este, indiferent de clasificări pedante, de atribuții geografice sau chiar lingvistice". Cu toate acestea, un sentimentalism se strecoară printre
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
de teatru, preocupată aproape exclusiv de angrenarea ei în figura istorică a Bulandrei, de misterul și ce-ul personajelor sale, de împlinirea lor sub amprenta ei. Nu are nici cel mai mic interes pentru vedetismul ieftin, obținut facil, nu înclină capul decît în fața valorilor și nu este deloc impresionată de succesul rapid și comercial. Să nu credeți că este simplu să reușești și să reziști așa în lumea pură a histrionismului.
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
Pavel Șușară După cum bine se știe, încă de pe vremea romanilor, schimbarea împăraților - prin extensie, a regimurilor - aducea după sine schimbarea capetelor vechilor busturi sau, la rigoare, înlocuirea în întregime a unei statui cu alta. Existența simbolică, în efigie, cea care prelungește o prezență determinată, și cu atît mai mult una exemplară, dincolo de parametrii săi omenești, declanșează stări și comportamente care se
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
catastrofală ca proporții- , vreun cărturar în exercițiul funcțiunii, vreun insurgent romantic sau vreun mare voievod călare sau pedestru. Dacă e să arondăm geografia națională în funcție de presiunile istoriei, atunci putem spune horărît că Transilvania este fieful simbolic al Iancului, avînd drept cap de serie acea capodoperă a deriziunii de la Clujul lui Funar, Muntenia este posesiunea lui Mihai Viteazul, întodeauna călare, iar Moldova..., ei, aici lucrurile se complică oarecum pentru că producția simbolică a fost ceva mai slabă, Moldova rămîne, așadar, feuda trio-ului
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
strigă: "Cum s-o ierți pe adulteră dac-a păcătuit?" Penitentul își sfâșie veșmintele: "De ce să vindeci un orb care se gândește numai la boala lui și nici măcar nu mulțumește?" Ascetul se oțărește: "O lași pe femeie să-mprăștie pe capul tău un ulei scump! De ce să nu-l vinzi ca să cumperi mâncare?" Surâzând, Iisus ține ușa deschisă. Iar războinicii luminii intră, nesocotind urletele isterice." Iluminat sau, mai exact, fecundat de scânteia divină, războinicul luminii aparține arhetipului primordial al eroului civilizator
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
a pus să suflu În ea, când am suflat sa făcut un nor de praf alb de nu se mai vedea nimeni În sală, decât aplauzele se auzeau și râsete. Când s-a potolit acel praf, eram alb tot din cap până-n picioare, m-au luat clovnii și m-au dus În culise unde am fost băgat Într-un butoi și am simțit că sunt atras din toate părțile de acel zis butoi. Apoi, după cca. 30 de minute am fost
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
ales și am luat-o către bariera trenului, reperul de unde venisem. La barieră era un restaurant „La Ligheru”. Cred că era ora două-trei dimineața, oameni puțini În local, care veniseră cu trenul sau care așteptau să plece, unii dormeau cu capul pe masă, fum gros de țigară, miros de picioare. Am văzut un ciomag la ușă ca o coadă de sapă de gros, l-am luat În mână și am pornit spre casă În noapte, fiindcă de la bariera trenului cunoșteam drumul
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
Barry Sonnenfeld. Astfel, la examen au trecut, alături de Jay și Kay, Jeebs - proprietarul magazinului de amanet, Frank the Pug - câinele mops și Worm Guys - viermii. Acestora le-au fost adăugate personaje noi, cum ar fi Serleena și Scard/ Charlie - un cap sec cu două capete. Un rol important în film, la fel ca și în prima serie, îl dețin efectele speciale de machiaj, coordonate de maestrul Rick Baker - distins, până acum, cu șase premii Oscar pentru filmele: "An American Werewolf în
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]