6,961 matches
-
generale despre burghezia românească. Văzînd cît de anemică este în lupta cu puterea comunistă care se înstăpînea, emitea, de aici teoria că lipsa de rezistență a burgheziei, "este cea mai bună dovadă că ea a fost o creație artificială a capitalismului apusean. Scrierile mele anterioare sunt toate fondate pe această convingere: adevărata burghezie n-a existat la noi". Să mai spun că, aici, vorbește vechiul tradiționalist antiliberalist și potrivnic capitalismului? În realitate, într-un veac de dezvoltare, burghezia românească și capitalismul
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
mai bună dovadă că ea a fost o creație artificială a capitalismului apusean. Scrierile mele anterioare sunt toate fondate pe această convingere: adevărata burghezie n-a existat la noi". Să mai spun că, aici, vorbește vechiul tradiționalist antiliberalist și potrivnic capitalismului? În realitate, într-un veac de dezvoltare, burghezia românească și capitalismul românesc au fost o realitate incontestabilă, lovite, acum, de puterea comunistă în chiar centrul lor vital. Nu face el însemnări despre actul naționalizării întreprinderilor industriale din 11 iunie 1948
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
capitalismului apusean. Scrierile mele anterioare sunt toate fondate pe această convingere: adevărata burghezie n-a existat la noi". Să mai spun că, aici, vorbește vechiul tradiționalist antiliberalist și potrivnic capitalismului? În realitate, într-un veac de dezvoltare, burghezia românească și capitalismul românesc au fost o realitate incontestabilă, lovite, acum, de puterea comunistă în chiar centrul lor vital. Nu face el însemnări despre actul naționalizării întreprinderilor industriale din 11 iunie 1948? Ba chiar, el, anticapitalistul, găsește noii legi și părți pozitive pentru că
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
fost o realitate incontestabilă, lovite, acum, de puterea comunistă în chiar centrul lor vital. Nu face el însemnări despre actul naționalizării întreprinderilor industriale din 11 iunie 1948? Ba chiar, el, anticapitalistul, găsește noii legi și părți pozitive pentru că de fapt, capitalismul românesc n-a favorizat decît invazia capitalului străin. ("Teoreticește, așadar, se pot aduce argumente puternice în favoarea legii votate la 11 iunie 1948"). Dar, i se pare, că, practic, experiența, poate, nu va confirma prevederile socialismului comunist. Sechelele vechilor sale concepții
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
concertul european. Mărșăluind asemeni unei armate puse pe pradă și exterminare, P.D.S.R.-ul desăvârșește opera criminală începută în 1990. Lozincile deșuchiate privind "relansarea economică", "creșterea producției industriale", "sporirea exporturilor" mai țin până la toamnă, când românul obosit de-atâta construcție a capitalismului se va întoarce din concediu și va observa că milionul de dinainte de vacanță a intrat rău de tot la apă. Guvernanții vor avea de înfruntat scadențele prea gogonatelor minciuni lansate spre prostimea electorală. După cum arată economia, după cât de disperați sunt
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
stradă, ci se pierd în buzunarele căpușarzilor de tot felul, ale baronilor sindicali și în producția de dragul producției, mai păgubitoare decît falimentul. Un editorialist entuziast, profețea de curînd, că privatizarea Sidexului e semnul că România s-a îndreptat către adevăratul capitalism. Editorialistic asta sună bine, dar potrivit unor informații lăturalnice, cu acest prilej, la Sidex a început marea prăduială finală. Nu m-aș mira dacă aceste magazine pentru săraci vor mai umple cîteva buzunare, din diferențele de prețuri subvenționate, în timp ce amărîții
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
a volumului. Cum aceste lucrări ca, de altfel, și cele din edițiile precedente, nu aveau ce căuta în spațiul public și în zona verde a orașului Baia Mare din pricina spaimei viscerale pe care autoritățile o resimt în fața acțiunilor private și a capitalismului, în general, dar și din pricina debutanților care nu au capacitatea de a stimula subtilul organ estetic al primăriei, Victor Florean a recurs la cea mai simplă și mai eficientă soluție pe care o are la îndemînă un om liber (liber
Construcție versus administrație (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16005_a_17330]
-
trimite la abilitatea sa înnăscută și neîntrecută de a-i înșela pe ceilalți. Negustor, cîrciumar sau cămătar, evreul a fost întotdeauna afectat de "prejudețele românilor contra comerciului" (Moses Schwarzfeld, la sfîrșitul secolului XIX), de incompatibilitatea demonstrată dintre spiritul ortodoxiei și capitalism. Un sîmbure de adevăr probabil că există în asemenea clișee rezistente, dar ele capătă un cu totul alt înțeles dacă le raportăm la o realitate istorică dată. La sfîrșitul secolului XIX, o ordonanță emisă în Banatul habsburgic stabilea: "Deoarece evreii
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
a căutat să descifreze semnele timpului dincolo de "luxul existenței istorice", lux ce se traducea în paradarea principiilor, demagogia fără frontiere, alinierea pripită și parodică la mode. România traversa în epoca lui Eminescu procesul tragic de asimilare capitalistă a comunităților țărănești. Capitalismul antrena inexorabil statele din Europa rurală prin intermediul vehiculului său ideologic liberal. România se angajase într-un proces ambiguu cu modernitatea, pentru a descoperi rapid că mijloacele necesare erau insuficiente. Decalajul avea să fie acoperit cu entuziasm și demagogie. "Paradoxul oriental
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
a alege între imitarea modelului capitalist occidental și o nouă marginalizare istorică, nici Eminescu nu s-a sustras logicii istoriei, propunând soluții conservatoare. Rezistența la eroziunea timpului a operei sale politice are temeiul în diagnosticul lucid al efectelor perverse ale capitalismului în România. Iar cum acesta nu s-a finalizat integral niciodată la noi, ca într-o poveste fără sfârșit, Eminescu rămâne contemporanul nostru. Note: 1. Cl. Karnoouh, Românii. Tipologie și mentalități, București, 1994, p. 44 2. E. Lovinescu, Istoria civilizației
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Român, filiala Iași, au comemorat (poate aniversat n.n.) la 30 decembrie Ziua Republicii. Fripturi, salate beuf, ceva băutură aduse de acasă au dat un aer familiar sărbătorii. ' Întîlnirea a avut loc într-o atmosferă caldă. Tovarășii au luat cuvîntul înfierînd capitalismul și imperialismul, manifestîndu-și profundul atașament față de valorile comunismului, ale omului nou și ale șanselor ca România să ajungă după o perioadă o societate socialistă multilateral-dezvoltată, sub îndrumarea partidului unic". Președintele socialist-comuniștilor ieșeni se numește Dumitru Eminescu. Din cîte am înțeles
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
pe o luptă între forțele reacționare, de sorginte est-europeană și autohtonă, puternic ancorate în tradiție, localism și ortodoxie, și forțele revoluționare, de sorginte occidentală, franceză îndeosebi, capabile să introducă și la noi, deși cu întîrziere, spiritul înnoitor și luminat al capitalismului. Civilizația română modernă ar reprezenta triumful europenității asupra autohtonității, al culturii majore (în sensul lui Blaga) asupra celei minore, al civilizației burgheze raționale și deschise asupra naționalismului nostalgic și reacționar. Filosofia politică lovinesciană este la fel de actuală după comunism cum a
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
și conceptul specific evreiesc și anume spiritul practic, comercial al evreului are o determinare istorică, redusă, cum se știe, la aceea că au fost siliți să adopte aceste îndeletniciri de care e legată apariția orașului și, potrivit lui Sombart, chiar nașterea capitalismului. Și, preluînd o apreciere a lui Kautsky, autorul nostru apreciază că "evreii, contopiți multă vreme cu viața cerebrală a negustorilor, au dus o viață mai cerebrală decît aceea a altor popoare, pentru simplul și importantul motiv că ei au fost
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
La teatru se simte și pe scenă și în sală. Mama a fost bibliotecară. Îmi plac cărțile ca obiect și mă supăr că sînt atît de scumpe. Nu te poți plînge de nivelul intelectual dacă cititul a devenit un lux. Capitalismul cunoaște și colecțiile populare! Ca să nu vorbim de bibliofilie... Citesc programatic scriitorii contemporani. Dar mult mai des recitesc, uneori pînă la amețeală, Bulgakov, Flaubert. Citesc cu voluptate cum "citește" Ioana Pârvulescu... Îmi place să cred că există legături tainice între
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
rînd, la nivelul variantei literare. Practic, prin extinderea limbii ruse în toate domeniile de activitate, dar și ideologic, prin tot felul de teorii și măsuri avînd ca finalitate explicită îndepărtarea de limba română (literară), declarată creație "burgheză" și "instrument al capitalismului". Ca urmare uzul limbii române s-a redus substanțial. Ea a continuat să fie utilizată - mai ales în mediul rural, deci acolo unde precumpănește (în toate regiunile) graiul local - aproape exclusiv la nevoile comunicării cotidiene, familiare, pe cînd comunicarea în
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
în general, cum cer diverși confrați rămași cu mentalitatea prin epoca apusă, scriitorii nu au nevoie de milă, ci de cărți subvenționate pentru a fi accesibile celor cărora le sînt destinate, de onorarii ca oriunde în lume, dacă tot imităm capitalismul, de impozite mici sau chiar de scutiri, cum au unele țări cu mulți laureați Nobel. Or, la noi bibliotecile sătești practic nu mai există, iar cele orășenești, dacă mai sînt, agonizează. Un sondaj făcut cu doi ani în urmă arată
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
creștinească! Cît despre cititori, eu nu cred că trebuie cuceriți, ci trebuie făcut în așa fel încît cartea să redevină accesibilă. Deci subvenționată de către stat, așa cum se întîmplă în țări mai mari decît a noastră. Paradoxal, la noi a ajuns "capitalismul sălbatic" numai în cultură! Și e foarte trist. Experiența arată că aceiași oameni merg la concerte, la filme, la teatre și tot cam aceiași cumpără cărți. Mizeria a făcut ca puterea de cumpărare a acestora să scadă, însă, cu toate
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
o dovadă că această vizuină cu derbedei, nu știu cum dracu' dar încă mai rezista ca o fortăreață a burgheziei pe cale de a pieri din istorie... Atunci își adusese aminte de ce-i spusese o dată Brummer, la el acasă, în Gabroveni: că acest capitalism nu că n-o să dispară, dar o să dispară totul în lume și n-o să mai fie nimeni care să zică uite dom'le, că ăștia, burghezii, au mierlit-o... - chiar așa spusese Brummer. Axente îl contrazisese; însă de atunci intrase
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
al II lea, al generalului Antonescu și Gărzii de Fier, și în fine al generalului Antonescu drept unic lider. "Interesant în tipul de fascism mistic pentru care au optat Eliade și alți intelectuali," observă Bailey, "este disprețul egal atît pentru capitalism, cît și pentru socialism". Jurnalul lui Mihail Sebastian prezintă cititorilor străini o țară sfîșiată între variante de extremism, incapabilă de vederi liberale sau moderate. În momentul de față, în România se fac simțite eforturi reale de analiză lucidă a istoriei
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
în numele unui utopic liberalism democrativ nu înseamnă nimic altceva decît să fii naiv pînă la idioțenie. Vaclav Havel a fost și este unul dintre criticii cei mai articulați ai socialismului tîrziu, postrevoluționar. Însă luciditatea cu care a înțeles că nu capitalismul este forma ideală de a trăi o viață "întru adevăr" - oricît de remarcabilă sub aspect intelectual - l-a împins, pînă la urmă, spre ceea ce Slavoj Zizek numește, în cronica sa din London Review of Books, "New-Ageism" politic - un fel de
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
ci doar reflecții și teoretizări. Zizek susține, confirmînd cîteva din mai discretele aluzii ale lui Keene, că prăbușirea comunismului (atît de nesperată, după ororile celor cincizeci de ani) a condus la crearea unor așteptări profund utopice, alterînd astfel simțul realității. Capitalismul, pentru cineva care privește lumea prin asemenea lentile prea generoase cu detaliile urîte, nu e o soluție acceptabilă. Mulți intelectuali din Est abhoră capitalismul, mai cu seamă în varianta sa americană, receptîndu-l prin grila heideggeriană sau cea a Școlii de la
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
celor cincizeci de ani) a condus la crearea unor așteptări profund utopice, alterînd astfel simțul realității. Capitalismul, pentru cineva care privește lumea prin asemenea lentile prea generoase cu detaliile urîte, nu e o soluție acceptabilă. Mulți intelectuali din Est abhoră capitalismul, mai cu seamă în varianta sa americană, receptîndu-l prin grila heideggeriană sau cea a Școlii de la Frankfurt, cum și Havel a procedat, oricît s-ar strădui biograful său să minimizeze influența lui Heidegger în formația sa intelectuală. Pentru criticile sale
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
cu seamă în varianta sa americană, receptîndu-l prin grila heideggeriană sau cea a Școlii de la Frankfurt, cum și Havel a procedat, oricît s-ar strădui biograful său să minimizeze influența lui Heidegger în formația sa intelectuală. Pentru criticile sale împotriva capitalismului, Havel a fost acuzat de "socialism" de însuși adjunctul său, prim-ministrul Vaclav Klaus. Asta în timp ce pentru leftiștii occidentali anti-socialismul său era semnul unui infantilism politic. Tragedia lui Havel pare să fie, dacă îi dăm crezare lui Keene, tocmai efortul
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
de pămînturi înțelenite [...] Poporul sovietic vrea să vadă în scriitorii săi luptători înflăcărați care se angrenează activ în viață, care ajută poporul să construiască o societate nouă [...], în care să crească un om nou cu o psihologie liberă de rămășițele capitalismului [...]. O sarcină importantă și de onoare a literaturii este educarea tineretului, a tinerilor muncitori, colhoznici, intelectuali și ostași ai Armatei Sovietice, în spiritul dragostei de muncă, optimismului, neînfricării, încrederii în cauza noastră...", în Probleme de literatură și artă, nr. 2-3
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
laic, o "întoarcere cu 180 de grade". Propagandistul de pînă ieri, dispus a prelua orice "sarcină tematică", ajunge a scrie astfel, în plan teoretic: "Venind în Statele Unite știam că vestitele postulate ale lui Lenin "imperialismul, ultimul stadiu de descompunere a capitalismului" și "posibilitatea construirii socialismului - considerat ca o treaptă superioară pe toate planurile - într-o țară înapoiată" sînt aberațiile unui lunatic, care și-a construit o teorie pe baza studierii unor statistici incomplete și depășite, și ale unui mesianism răzbunător. Cît
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]