262 matches
-
în birou, fui întâmpinat de șeful acelei instituții, așa mi se spuse, stătea în picioare, fie întâmplător, fie pentru a crea o ambiguitate de politețe, după care se așeză pe scaunul fotoliu, făcându-mi semn să iau loc pe cel capitonat din față, aflat în ceastălaltă parte a biroului. Domnule magistrat, începu el (deși nu mai eram magistrat), îmi pare rău că mi-e dat să vă cunosc într-o asemenea împrejurare. Vorbirea lui părea sinceră, poate chiar era în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se auzea decât murmurul calculatoarelor. Am aruncat o privire asupra tuturor lucrurilor de pe masa de consiliu și m-a copleșit autocompătimirea. Pariez că ești foarte furios pe felul cum se poartă cu mine. Am început prin a căptuși interiorul plicurilor capitonate cu fâșii de lame argintii. Asta a durat până după opt; eram mai înceată decât aș fi fost de obicei, din cauza unghiilor. Apoi am devenit o curea de conversie umană. La un capăt al mesei lipeam o etichetă tipărită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rugină, pe distinsa doamna Bernic sau femeia-sicriu, cea care obișnuia, la miezul nopții, să stea Întinsă la podea, În mijlocul salonului de dedesubt, rezervat sexului frumos, Înconjurată de candele și lumânări de parafină aprinse, invitând pacienții să se Întindă În interiorul ei capitonat cu atlaz fosforescent pentru a avea parte de o experiență unică și irepetabilă de felul ei: Întâlnirea cu propria sa moarte. Modul său destul de straniu de-a-și face reclamă propriului său corp era privit cu oarecare rezervă În salon. „Poftiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prin dunga asta îi vine frigul drept în coastă la birou! - Dar pe el l-ai vătuit? . . . sau numai ușa? râse Mini. Lina, care uneori uita să-și ia paltonul când pleca la treabă, cocolea pe doctorul Rim. - Fiindcă e capitonat e așa de nemernic la frig! zise Nory din ușa dormitorului. N-are nimic! Mini se săltă, socotind că poate e de cuviință să viziteze și ea pe Rim ca Nory, dar aceasta îi făcu semn să stea pe loc.
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Hallipa aprobă cu un gest dezgustat. Marele proprietar de grajduri, pasionatul de cai, era acum șofer. - Lenora s-a ținut de capul lui! explică Lina lui Mini, în legătură cu ceea ce vorbiseră. - Nu vezi pe Eliza? atrase atenția Doru. în fundul automobilului mare, capitonat cu piele de căprioară, ca și cum Hallipa și-ar fi jertfit toată prada vânătorească, sta o momâie acoperită de mantale, pleduri și voaluri. - E atâta praf! explică peltic doamna Eliza însăși lui Mini care se apropie, pe când Doru vorbea animat Linei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pregătindu-se de culcare. Trag cearșaful peste noi; e un cearșaf alb, curat și apretat proaspăt, care ne mângâie plăcut pielea încinsă. Îmi mai pun o pernă sub cap, împingând-o până ce se sprijină bine pe tăblia patului. Acesta e capitonat cu o piele fină, la fel ca și fotoliile mari pe care zac aruncate hainele noastre. Pilota e albă, cu cusături fine, maro închis, la margini. Apartamentul lui Jake e decorat cu mult bun gust, cu toate că realizezi imediat că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sălcii ale căror ramuri ating pământul. În sufragerie este o masă de stejar la care încap treizeci de persoane, cu scaunele tapițate cu un damasc care mai păstrează pe margini culoarea purpurie de odinioară. Sunt trei camere de zi, toate capitonate cu creton uzat. Intrarea din spate, folosită de toată lumea, dă într-un hol lung care duce către bucătărie și care e supraîncărcat cu tot felul de obiecte decorative care mai de care mai surprinzătoare: cizme Wellington de dinainte de război, costume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
intrusul reușise să ajungă totuși până la etajul șapte, tânăra își scutură buclele albăstrii și bâigui că nu se putea pătrunde la domnul doctor, pentru că se concentra înainte de operație. Îl privea speriată, ochii indigo i se învârteau în cap. Pe ușa capitonată din spatele ei era fixată în șuruburi o plăcuță argintie: Director General Doctor Ulise Iolescu. O îmbrânci cu umărul și secretara, cocoțată pe tălpi groase ca niște cărămizi, se prăbuși icnind pe birou. C XLII Cosmin apăsă clanța și izbi ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
elipsoidală, își făceau, cu stângăcie, datoria de uriașe ornamente. Covorul relua modelul verde argintiu al tapetului, adăugându-i câteva linii accentuat negre. O canapea joasă, verde deschis, cu brațe foarte turtite, îmbrățișa o puzderie de perne mici, negre. În fotoliu capitonat cu creton, o masă de birou funcționărească, acoperită cu plastic, și un scaun pătrunseseră ca intruși, reprezentând, în felul lor umil, utilitatea și confortul. Pe sub ușile de lemn sculptat ale băii se strecura o șuviță de abur. Camera era caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lor umil, utilitatea și confortul. Pe sub ușile de lemn sculptat ale băii se strecura o șuviță de abur. Camera era caldă și duduia de zgomotul apei care, curând, deveni inaudibil. — Frumoasă cameră aveți aici, spuse George, așezându-se pe fotoliul capitonat cu creton și apoi ridicându-se din nou, pentru că i se păruse prea jos. Se apropie de garderobul înalt și îngust și se văzu în elipsa argintie, înaltă și îngustă, a oglinzii. Își spuse: „Ăsta-i omul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ale căror creste dințate, încercuind un gol la mijloc, alcătuiau un fel de cetate. Adam și Zet o zbughiseră în mare, dând să se apropie de valurile ceva mai îndepărtate, până la care trebuiau să calce și să alunece pe bolovanii capitonați cu alge și mușchi, oprindu-se la tot pasul pentru a inspecta fascinantele bălți adunate între pietroaie. George, cocoțat pe o stâncă joasă, izolată în nisip, ședea și privea marea. Mai departe, pe coastă, se putea zări un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că sînt la fel de mulți bărbați, dar aceștia nu lăsau o impresie deosebită. Rămase pierdut, între fascinație și invidie, pînă cînd îl strigă cineva din colț. Se uită și-i văzu pe Gilchrist, Pettigrew și domnișoara Maheen stînd la un bar capitonat cu plastic roșu. — Ascultă, îi zise el lui Macfee. Tipul ăla înalt e șeful meu. Dacă te poate ajuta cineva, el e ăla. Hai să încercăm, totuși. îl conduse pînă la bar și zise: — Domnule Gilchrist, el este un vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
eu ce, mi-ar răspunde, la sigur, și m-ar trata și cu o bomboană...“. În fața geamurilor unei braserii m-am oprit, apa din braserie era tot albastră, dar cei scăldați de ea ședeau pe canapele și pe scaune comode, capitonate cu pluș stacojiu, paharele și lingurițele sclipeau, mă uitam prin vitrine, frumoasele înotătoare nu se aflau acolo, în schimb la o masă, aproape de geam, se așezase un domn în vârstă îmbrăcat într-o redingotă impecabilă, părul și barba albă îi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
său și în ce consta acest folos, și cum putea fi găsit. ÎN ACEST MOMENT, ÎN JURUL LUI RIEUX, OAMENII ÎNCEPUSERĂ PARCĂ SĂ-ȘI CAUTE MAI BINE LOCUL ÎN BĂNCI ȘI SĂ SE AȘEZE PE CÂT PUTEAU MAI CONFORTABIL. UNA DIN UȘILE CAPITONATE DE LA INTRARE ZDRĂNGĂNI UȘOR. CINEVA S-A SCULAT S-O ȚINĂ. ȘI RIEUX, DISTRAS DE ACEASTĂ MIȘCARE, ABIA L-A AUZIT PE PANELOUX CARE ÎȘI RELUA PREDICA. EL SPUNEA CAM AȘA, CĂ NU TREBUIE SĂ ÎNCERCI SĂ-ȚI EXPLICI SPECTACOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în drept și mi se transmite hotărât că nu mă poate primi. Insist, insist spunând că nu plec până nu mă primește, fiindcă e vorba de viitorul copilului său. În sfârșit sunt primit într-un birou mare, cu fotolii moi, capitonate cu pluș și-mi cere să-i spun repede despre ce e vorba. Îi explic toată comportarea vlăstarului său arătând că feciorul iubit nu numai că nu învață, dar prin atitudinea insolentă, obraznică, împiedică întreaga clasă să-și însușească lecțiile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să vedem Christo Gates. În acel moment, Christo Gates, o instalație masivă de artă publică din Central Park, se afla pe buzele tuturor. Christo, un artist pe jumătate bulgar, pe jumătate american, instalase 7 500 de porți portocalii de vinil, capitonate cu nailon portocaliu, pe care le ancorase de 15000 de baze de oțel, pe 37 de kilometri de alei. Cu inima, gândurile și stomacul răvășite, la două după-amiază se urcă În taxi și plecă să se Întâlnească cu Matthew la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zece minute de "preîncălzire" a cuptorului. Virgil, marcat de un trac evident, stătea pe un scăunel instalat anume lângă cuptor și urmărea cu o concentrație extremă acele unui cronometru luxos care fusese extras din timp, cu pedanterie, dintr-o cutie capitonată cu catifea. În clipa în care striga "acum", Monica se repezea cu tava pregătită din vreme înspre cuptor: "Monique! striga Virgil, fii atentă să nu te arzi!" Odată prima etapă a operațiunii încheiată cu succes, Virgil nu-și părăsea postul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
matur, cu mustață neagră, în papuci de casă și halat, ce îl privea în față și îl îndemna la meditație profundă și precauție în mișcări, trebuia să se comporte ca și cum s-ar afla în celebra Sistine Chapel a Vaticanului. Ușile, capitonate în piele, nu lăsau să pătrundă din afară nici un zgomot care să distragă sau să perturbe atenția celor cufundați în lectură. În această oază a liniștii profunde și a meditației, așezat la masa de lectură cu mai multe cărți în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe Marin, omul își îndreptă neutralizatorul asupra femeii și trase. Regina se prăbuși. Imediat fu introdusă în sală instalația mobilă. Marin rămase unde era. Două infirmiere o ridicară pe suverană și depuseră corpul inert cu fața în jos pe salteaua capitonată de sub proiector. APARATUL ÎNCEPU SĂ BÂZÂIE; DEȘI PROCESUL NU ERA VIZIBIL, CIRCUITUL FATAL FU IMPRIMAT PE MUȘCHII UMERILOR REGINEI. DE ACUM ÎNAINTE ȘI PENTRU TOT RESTUL VIEȚII, O SUBUNITATE A CENTRULUI DE CONTROL PUTEA FI ÎN ORICE MOMENT ACTIVATĂ, PROVOCÂNDU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
dar foarte feminin și o avantaja, iar machiajul era profesionist. Îi arătă Adrianei o mică zonă de așteptare și-i făcu semn să ia loc. Șoferul se retrase discret, iar Adriana se așeză pe un divan antic din catifea. Era capitonat și îmbietor de moale, dar ea reuși să se așeze la un capăt, cu grijă ca să nu cadă pe spate. O femeie grăsuță cu o uniformă demodată de fată de casă aduse o tavă cu ceai și fursecuri. — Mulțumesc, Ama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
duce În camera obscură un precipitat cu trioxid de fier ca să-l pui la Întuneric, poate atunci... Sau când vei lua o probă de fontă de la turnătorie o să-i ceri un pahar Berzelius, ca să ți-l aducă acolo, În boxa capitonată cu faianță albă și atunci ai s-o cuprinzi pe după umeri și ai s-o săruți ușor pe buze. Nu ai sărutat niciodată o fată, ea va fi Polixenia, așa ai hotărât la reuniunea de Paști (care se făcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
impresiile și-au păstrat un fel de decolorare, la care mă tot uitam, dar în rest aceasta nu era observată de nimeni. Cu dosarele firmei din ultimii ani deschise în față, W. ședea în biroul său cu tavanul destul de scund, capitonat până la jumătatea pereților cu lambriuri. Se pare că pe vremuri fusese o odaie oarecare. Una dintre ferestre dădea spre esplanadă, celelalte două, laterale, înspre o pajiște, traversată de o potecă ce se întindea de-a lungul unui șanț cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ei, împrăștiate pe jos. Mâna ei mângâia duios penele colorate din atelierul vienez al lui Onkel Alfred, aluneca peste altița brodată cu motive românești, netezea pânza țesută din bumbac, „pânza“ - și, în timp ce făcea asta, simțea probabil pielea cu care erau capitonate banchetele trăsurii, încinse de soare, auzea rumoarea pantofilor în foaierul hotelului Athénée Palace când se anunța dineul, o năpădea răcoarea cojii de pepene din care, cu patru împunsături iuți de cuțit, era scos un obelisc roșu strălucitor, pe care vânzătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
umezite de ridicolă melancolie, îmi dă certitudinea că mă iubește, cu toate că nu mai sunt dispus să-i admir ultimele bijuterii, - niște pietre enorme ce i s-au extras din ficat, și pe care le păstrează într-o cutiuță de argint, capitonată cu atlas. Ferdinand Sinidis încercase, ca de obicei, și de astă dată, să se sustragă de la chestie. Simțeam că ține să-mi ascundă un amănunt din viața lui Rudolf, care începuse să mă intereseze. Hărțuit de insistența mea, se hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o urmărea. — Parcă ești descrierea numelui tău, spuse ea moale. — Numele meu? — Julia, Standing. Totdeauna Îmi venea să pun o virgulă. Ți-a mai spus asta cineva? Arăți ca propriul tău portret... Vino Încoace. O să răcești. Camera era prea bine capitonată pentru a fi cu adevărat rece. Julia Își duse mîna la frunte să-și Îndepărteze și netezească părul Încîlcit, apoi se Întoarse Încet la canapea și se vîrÎ sub pături. Se Întinsese, goală pînă la brîu, cu mîinile sub cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]