1,524 matches
-
erau prea clare și el nu a avut la dispoziție mijloacele necesare pentru a lua legătura Kremlinul. Cu toate acestea, și-a permis să riște să semneze din partea URSS-ului. El a făcut o notă, conform căreia acest act al capitulării poate fi înlocuit cu unul nou în viitor. Iosif Vissarionovici Stalin a fost nemulțumit de condițiile în care a fost semnat actul capitulării. El considera că Germania trebuia să capituleze doar în fața împuternicitului comandantului suprem al Armatei Roșii și a
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
să riște să semneze din partea URSS-ului. El a făcut o notă, conform căreia acest act al capitulării poate fi înlocuit cu unul nou în viitor. Iosif Vissarionovici Stalin a fost nemulțumit de condițiile în care a fost semnat actul capitulării. El considera că Germania trebuia să capituleze doar în fața împuternicitului comandantului suprem al Armatei Roșii și a insistat ca actul de la Rheims să fie considerat doar unul preliminar, ceremonia finală urmând să fie semnată la Berlin, unde se afla cartierul
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
împuternicitului comandantului suprem al Armatei Roșii și a insistat ca actul de la Rheims să fie considerat doar unul preliminar, ceremonia finală urmând să fie semnată la Berlin, unde se afla cartierul general al mareșalului Gheorghi Jukov. Al doilea act al capitulării a fost semant la scurtă vreme după ora 0:00 a zilei de 8 mai. într-o suburbie a Berlinului. Ceremonia semnării a avut loc într-o vila din Karlshorst, unde se află în zilele noastre Muzeul Rus de război
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
din Karlshorst, unde se află în zilele noastre Muzeul Rus de război. Reprezentanții URSS, Regatului Unit, Franței și SUA au sosit la scurtă vreme după miezul nopții. După ce mareșalul Jukov a deschis ceremonia, reprezentanții germani au semant Actul final al capitulării necondiționate a Germaniei, care a intrat în acțiune la ora 23:01 ora Europei Centrale. Reprezantanți: Uniunea Sovietică nu a fost de acord cu participarea reprezentantului Poloniei la ceremonia de semnare a capitulării. Karl Dönitz a continuat să acționeze ca
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
reprezentanții germani au semant Actul final al capitulării necondiționate a Germaniei, care a intrat în acțiune la ora 23:01 ora Europei Centrale. Reprezantanți: Uniunea Sovietică nu a fost de acord cu participarea reprezentantului Poloniei la ceremonia de semnare a capitulării. Karl Dönitz a continuat să acționeze ca șef al statului german, dar guvernul de la Flensburg (numit așa pentru că funcționa la Flensburg și controla doar o mică zonă din jurul orașului) nu a fost recunoscut de puterile aliate și a fost dizolvat
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
imperială. Acest fapt a permis lui Hitler să se folosească de mitul „înjunghierii pe la spate”. Aliații nu au dorit să riște ca un viitor regim german ostil să se folosească de faptul că autoritățile civile nu semnaseră niciun act de capitulare. Până în cele din urmă, puterile învingătoare au decis să nu recunoască guvernul lui Dönitz și în schimb au semnat un document al celor patru puteri prin care se crea Comisia Aliată de Control. Pe 5 iulie 1945, cele patru puteri
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
puteri prin care se crea Comisia Aliată de Control. Pe 5 iulie 1945, cele patru puteri au semnat un document în Berlin, iar situația "de facto" a devenit "de jure". Acest fapt era în conformitate cu art. 4 al primului act al capitulării semnat la Rheims. În perioada iulie - august 1945, liderii puterilor învingătoare au purtat discuții la Conferința de la Potsdam cu privire la formarea unui guvern postbelic, schimbările frontierelor interbelice, demilitarizarea, denazificarea și reparațiile de război ale Germaniei.
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
oferite ca alternativă jocuri de artificii concentrate pe London Eye și pe South Bank. La 8 mai 1945, Piața Trafalgar se umpluse de oameni care așteptau anunțul oficial pe care urma să îl facă Winston Churchill cu privire la sfârșitul războiului. Vestea capitulării a fost aflată în Occident pe 8 mai și victoria a fost sărbătorită în mod spontan, această zi fiind proclamată Ziua Victoriei în Europa. Pe 8 mai 2005, BBC a organizat un concert în cinstea aniversării a 60 de ani
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
aflați sub comanda generalului MacMahon și cu uciderea în luptă a tuturor amiralilior importanți ai armatei ruse (Pavel Nahimov, Vladimir Istomin și Vladimir Kornilov). "Zuavul" francez Eugène Libaut a înfipt steagul francez pe redanul rus. Această victorie a dus la capitularea Sevastopolului, după unul dintre cele mai cunoscute asedii ale secolului al XIX-lea, ducând la victoria aliaților occidentali (Al doilea Imperiu Francez, Regatul Unit, Imperiul Otoman și Regatul Sardiniei). Portul Sevastopol, format de estuarul râului Ciorna, era protejat împotriva atacurilor
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
au fost puse la încercare pentru prima oară în octombrie 1191, când Turnul a fost asediat pentru prima dată în istoria sa. Longchamp a capitulat în fața lui Ioan după doar trei zile, hotărând că are mai multe de câștigat din capitulare decât din prelungirea asediului. Ioan i-a urmat lui Richard pe tron ca rege în 1199, dar domnia sa s-a dovedit nepopulară în rândurile multora dintre baronii săi, care s-au unit împotriva sa. În 1214, în timp ce regele era la
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
distrugerile cauzate de război, când teritoriul Austriei a fost puternic bombardat. La Conferința de la Moscova din 1943, Marea Britanie, SUA și URSS pledează în favoarea independenței Austriei, lucru realizat în aprilie 1945, când trupele rusești trec frontiera austriacă și când are loc capitularea Vienei (pe 13 aprilie). Pe 27 aprilie 1945 este fondată a "Doua Republică a Austriei" pe teritoriul ocupat al țării, cu capitala la Viena; este recunoscută, în octombrie de Forțele Aliate care instituie un guvern provizoriu bazat pe constituția din
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
pentru a denumi dată în care Împăratul Hirohito a acceptat termenii Declarației de la Potsdam - 15 august. Ceremonia de semnare a avut loc la bordul vasului american "Missouri" și a durat 23 de minute și a fost transmisă în toată lumea. Actul capitulării a fost semnat la început de ministrul de externe japonez Mamoru Shigemitsu "din ordinul și în numele împăratului Japoniei și a guvernului japonez " și mai apoi de generalul Yoshijiro Umezu, șeful Marelui Stat Major, "din ordinul și în numele Cartierului general imperial
Actul capitulării Japoniei () [Corola-website/Science/308741_a_310070]
-
locotenent american Jonathan Mayhew Wainwright IV (care capitulase în Filipine) și generalul locotenent britanic Arthur Percival, (care capitulase în fața japonezilor în Singapore). Ultimii doi au primit ca suvenir câte unul dintre cele trei stilouri cu care a fost semnat actul capitulării. Un al treile stilou se păstrează în muzeul Academiei militare americane West Point. Au semant de asemenea: Pe 6 septembrie, colonelul Bernard Theilen a adus documentul și transcrierea imperială la Washington, D.C. și le-a prezentat a doua zi președintelui
Actul capitulării Japoniei () [Corola-website/Science/308741_a_310070]
-
sa, în același loc, cu 82 de ani mai înainte. A fost scos din caseta sa de sticlă de la Muzeul Academiei Navale. Un ofițer mesager l-a adus. L-am agățat deasupra ușii cabinei mele, orientat către înainte, pe puntea capitulării, astfel ca toată lumea de pe punte să-l vadă.” Noi, acționând la ordinul și în numele Împăratului Japoniei, a guvernului japonez și Cartierului general imperial japonez, acceptăm în felul acesta prevederile din declarația emisă de de șefii guvernelor Statelor Unite, Chinei și Marii Britanii
Actul capitulării Japoniei () [Corola-website/Science/308741_a_310070]
-
japonez, acceptăm în felul acesta prevederile din declarația emisă de de șefii guvernelor Statelor Unite, Chinei și Marii Britanii pe 26 iulie 1945 la Potsdam, iar după aceea de URSS, care patru puteri sunt numite în continuare Puterile Aliate. "Prin aceasta proclamăm capitularea necondiționată către Puterile Aliate a Cartierului general imperial japonez și a tuturor forțelor armate japoneze și a tuturor forțelor armate sub control japonez, oriunde ar fi ele aflate. "Prin aceasta noi comandăm tuturor forțelor japoneze oriunde s-ar afla și
Actul capitulării Japoniei () [Corola-website/Science/308741_a_310070]
-
și toate forțele de sub controlul lor. "Prin aceasta noi ordonăm tuturor oficialităților civile, militare și navale să se supună și să aplice toate proclamațiile, ordinele și directivele considerate de Comandantul suprem al Puterilor Aliate potrivite pentru aducerea la îndeplinirea acestei capitulări și emise de el sau sub autoritatea sa, și noi îndemnăm toate aceste oficialități să rămână la posturile lor și să continue să-și îndeplinească datoriile necombatante până când vor fi eliberați în mod special de el sau de cineva de sub
Actul capitulării Japoniei () [Corola-website/Science/308741_a_310070]
-
imediat în locurile indicate. "Autoritatea împăratului și a guvernului japonez de guvernare a statului va fi supusă Comandantului suprem al Puterilor Aliate, care va lua astfel de măsuri pe care le consideră potrivite pentru punerea în practică a termenilor acestei capitulări. Semnat în GOLFUL TOKYO, JAPONIA la 09:04 în A DOUA zi din DECEMBRIE, 1945 Mamoru Shigemitsu din ordinul și în numele împăratului Japoniei și a guvernului japonez Yoshijiro Umezu din ordinul și în numele cartierului general imperial japonez Acceptat în GOLFUL
Actul capitulării Japoniei () [Corola-website/Science/308741_a_310070]
-
Simfonie a viitorului", ale cărei motive trebuie explicate în timpul interpretării, și o "Tyrolienne d'avenir", care nu este altceva decât o pastișă a unui catren folcloristic tirolez. Wagner se va răzbuna în 1870 cu o "Comedie în stil antic. O capitulare" în care-l ridiculizează la rândul său pe Offenbach, acuzându-l a fi un instigator lipsit de principii, reprezentant tipic al unei Franțe umilite de prusaci. Pe data de 16 noiembrie 1860 Offenbach s-a văzut în fine interpretat pe
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
de soldați prusaci sub comanda generalului Helmuth von Moltke. Mac-Mahon a fost foarte nehotărât, permițând germanilor să aducă întăriri și să încercuiască Sedanul complet. Mac-Mahon a fost rănit și a lăsat comanda în mâinile generalului De Wimpffen care a anunțat capitularea armatei franceze. La 2 septembrie Napoleon al III-lea a capitulat și el, împreună cu restul de 83.000 de soldați francezi (Bătălia de la Sedan). Când Comuna din Paris a fost reprimată în mai 1871, Mac-Mahon a condus trupele versailles-eze. Armata
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
lui. Conducătorul mameluc, neprimind nici un răspuns, a crezut că sultanulmurise, de aceea, după ce a poruncit populației din Damietta să părăsească orașul, și-a retras armata, fără măcar să distrugă podul de vase al cruciaților. Aceștia uimiți, neștiind cărui fapt se datorează capitularea atât de rapidă a egiptenilor, la 6 iunie 1249 intrau în oraș, cântând cu glas tare, Te Deum laudamus. Apoi s-au instalat în casele rămase fără stăpâni, s-au îndestulat cu tot ce au găsit, căci locuitorii în graba
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
rândul Antiohiei, ultima nădejde a cruciaților. În luna mai a anului 1268, orașul era încercuit din toate părțile și silit să se predea, după ce legătura cu marea și orice posibilitate de a primi ajutor din exterior îi fusese tăiată. După capitulare (8 mai) a urmat unul dintre jafurile și masacrele renumite ale mamelucilor, de a căror cruzime până și musulmanii selgiucizi se înfiorau, deși nici ei nu erau blânzi cu dușmanul. Potrivit datelor din cronici 17 000 de oameni au fost
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
și spitalul insurecționiștilor. De asemenea, sunt prezentate trei cronici de film ale "Biroului de Informație și Propangandă AK (Biuro Informacji i Propagandy AK)". În această parte a muzeului este prezentată lupta în Czerniaków, Mokotów, Żoliborz (cartiere ale Varșoviei), înăbușirea insurecției, capitularea și exodul populației varșoviene, precum și destinul insurecționiștilor. "Hala z Liberatorem" este o sală extrem de spațioasă, al cărei punct central este replica avionului B-24 Liberator, pilotat de căpitanul Zbigniew Szostak și doborât de Luttwaffe. Pentru construirea replicii, au fost folosite și
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
Brătianu a fost nevoit să primească "(în 1878)" condiția înjositoare a acordării de drepturi cetățenești evreilor, (...) datorită căreia s-a jidovit țara și s-a compromis economia românească și puritatea rasei noastre"... (Brătianu) ..."a provocat decăderea morală a României prin capitularea în fața evreilor și a francmasonilor, care și-a căpătat expresia prin instaurarea sistemului democrat-liberal, ce a acordat drepturi tuturor . În zilele 30 și 31 decembrie 1881 s-a desfășurat la Focșani primul congres sionist al asociațiilor „Iubitorilor Sionului” (Hibat Țion
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
50%) au pierdut-o. Aceștia din urmă au primit certificate de identitate valabile pe un an, cu posibilitatea de prelungire. Ei erau considerați "străini fără pașaport" și supuși regimului juridic ca atare. Pe un fundal de dezbinare politică, speriat de capitularea în fața ofensivei germane a Belgiei și mai ales, a Franței, principalul sprijin al României față de expansionismul Axei și simțindu-se vinovat de retragerea haotică din Basarabia regele Carol II a decis „să cumpere cu monedă evreiască” simpatia și sprijinul lui
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
defileul Ferish Pașa. Kurzii au organizat din timp în această zonă o ambuscadă, plasându-și trăgătorii pe creste. Jandarmii care îi însoțeau pe francezi se pare că nu cunoșteau nimic despre ambuscadă. Hauger a încercat în zadar să negocieze o capitulare a soldaților săi. Lupta a continuat până aproape toți militarii francezi, inclusiv Hauger, au murit. Doar câțiva dintre francezi au reușit să spargă încercuirea și au ajuns în siguranță la Arab Punar. Ali Bey avea să justifice mai târziu masacrul
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]