4,924 matches
-
măsura întregii ponderi a expoziției este cel care îi înfățișează pe Claude Lorrain și Nicolas Poussin, ambii reprezentați cu opere capitale, binecunoscute, niciodată văzute la noi; deosebit de acest panou, trebuie luată în considerare ca având aceeași eficiență valorică, prezența unor capodopere aparținând lui Georges de la Tour, Chardin, Fragonard, David, Ingres, Gericault, Delacroix, Corot, Cézanne, Braque, Picasso, de asemenea niciodată prezentate în România. Lista e mult mai lungă. O calitate esențială trebuie subliniată încă de la început: rigoarea care a prezidat la selecția
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
de a constitui singurele exemple? Evident că nu! Cazul cel mai convingător mi se pare ilustrat de un pictor ca Fragonard, a cărui specificitate franceză e de netăgăduit în arta "frivolă" a secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea, o capodoperă de prim ordin cum este Leagănul nu are nici o tangență cu frivolitatea. Ea te obligă s-o privești din cu totul alt unghi, însă - cum se va vedea - chiar și din această nouă perspectivă nu se poate sustrage unei anumite
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
vedea - chiar și din această nouă perspectivă nu se poate sustrage unei anumite ambiguități, dacă încerci să-i stabilești apartenența specifică. Iată ce ne spune Mathieu Pinette, conservatorul șef al patrimoniului, director al muzeelor din loocalitatea Amiens, orașul deținător al capodoperei în discuție: "Acest tablou celebru, care ne face să pătrundem în intimitatea unei familii, este evident, așa cum au subliniat toți specialiștii, inspirat de arta lui Rembrandt (1606-1669); negreșit, e vorba de faimoasa Sfântă familie a maestrului olandez, astăzi la muzeul
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
zilei", atitudine evident precursoare și devansatoare cu un secol a ceea ce îi va caracteriza pe impresioniști, deși țelul urmărit în final este altul. Pentru că veni vorba de Corot, mă simt dator să atrag atenția asupra uneia dintre cele mai frumoase capodopere din expoziție, Moara de la Saint-Nicolas-les-Arras, tablou care nu pare să-și fi găsit locul cuvenit în numeroasele volume închinate artistului. Este meritul domnului Emmanuel Starcky, comisar al expoziției, de a fi știut, în luxosul catalog al acesteia, să scoată în
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
e plană. Putem aprecia că ne aflăm în fața unui autoportret? Da și nu. Da, dacă - așa cum s-a observat - gândul te trimite, pe bună dreptate, la Velasquez și Meninele lui. Nu, în măsura în care "autoportretul" transcende episodul autobiografic și referința la faimoasa capodoperă din muzeul Prado, pentru a se insinua ca o ingerință a plasticului și picturalului, cu imperativele pe care le impune ceea ce se vrea a fi întâi de toate un tablou, sustras limbajului vizual comun, tocmai prin valențele deja amintitei ambiguități
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
Don Quijote de la Mancha. Este perioada în care fermentul creației germina în întreaga Europă. în același prim deceniu al secolului, în Italia, rodea geniul operei, al dramei muzicale, iar personalitatea lui Claudio Monteverdi, spre exemplu, avea să ofere lumii marea sa capodoperă care este Orfeo. Ambele s-au născut sub semnul permanenței acestui simbol al comunicării musical poetice, comunicare veche de când lumea, și pe care o înlesnește acest instrument aparent modest, simplu, care este lăuta, de asemenea specia acesteia ghitara. Un instrument
Ghitara și cultura spaniolă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11526_a_12851]
-
făcut literatură cu adevărat, deși ocazional, și nu doar paradă genitală din subiectul erotic explicit. În general, problema nu este subiectul, necesar ,maturizării" cititorilor altfel educați, ci calitatea în sine a acestei literaturi așa-zis licențioase, care poate da adevărate capodopere. Din păcate, la noi nu avea cum să se formeze un public rafinat și, în acest sens, Infernala comedie - tocmai referința românească nr. 1 a genului - poate fi văzută ca o nouă șansă. Scrise, cum spuneam, în mare parte în
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
poemele sînt închinate în exclusivitate trupului femeii calină gospodină și amantă focoasă a cărei perpetuă seducție are loc în dormitor & în bucătărie, trupul ei fiind cîntat cu metaforele fine ale textilelor sau cu cele aromate ale verdețurilor. Iată una dintre capodoperele volumului, unde elogiul fetișist al trupului femeii are eleganța și grația unui poem scris de un trubadur al plăcerii nu doar al dorinței, acest delirant și patetic discurs al amantului neavînd nimic vulgar tocmai pentru că intimității erotice (singura absolută) îi
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
să zici că autorul face experimente gratuite, se joacă de-a literatura, ratînd cerințele scrise cu majuscule în manualul marelui scriitor: construcție monumentală, personaje memorabile, analiză și psihologie cît de mult posibil etc. Pe scurt, nu vrea să scrie o capodoperă. Și de ce, mă rog, ar vrea? El preferă doar să spună o poveste, prinde din zbor o idee ciudată și isteață și o speculează, știind cît de dură e bătălia cu americanii care au cam spus / făcut de toate în
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
creației. Din schimbul epistolar aflăm că Goethe l-a sfătuit pe Schiller cum să compună drama Wallenstein. în reciprocitate, tânărul i-a dat sugestii prietenului protector în elaborarea Anilor de ucenicie (Wilhelm Meister). Elocventă este contribuția lui Schiller la zămislirea capodoperei Faust. Schiller știa că după tipărirea unei versiuni mai sumare, Goethe părăsise lucrul la Faust, nu mai avusese chef să continue. Ceea ce zăcea în vegetare, maldărul de foi mâzgălite îl sâcâia, nu scăpa însă de senzația că e secat. în
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
la această analiză câteva observații care nu îmi aparțin, dar cred că cititorul autohton merită să aibă acces la ele. Sunt rezultatul perspicacității într-ale exegezei ale unui reputat critic american de film, Jonathan Rosenbaum. Pentru început, califică filmul drept capodoperă și deplânge faptul că el nu va fi difuzat la "cinematografele comerciale" din S.U.A. Prin ochii lui Rosenbaum, pelicula e un omagiu adus musicalurilor clasice hollywoodiene. Dar nu doar atât. Conține aluzii la lumea teatrului, o intrigă de farsă tipic
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
identitare ("S-a dus viața vieții mele. Acum sînt într-un film despre mine..."); temerea că nu mai are nimic de spus în literatură, sentiment al inerției, epuizării și sterilității care consonează cu nostalgia exuberanței creatoare din tinerețe, a adrenalinei capodoperei, ("nu mai pot spune decît ceea ce știu deja că voi spune", dar "cînd nu scriu, iadul din mine se umflă și dă pe dinafară"); nevoia confirmării valorii prin interesul și succesul în străinătate ale cărților sale, pe fondul unei receptări
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
eliberat din ce în ce mai mult de cerințele politice și sociale impuse și autoimpuse. Niciodată însă eliberarea nu se produce definitiv". Din păcate! Situația ce se poate proba prin faptul lesne controlabil că toate producțiile lui Preda (cu excepția întîlnirii din pămînturi și a capodoperei sale, Moromeții, volumul prim) poartă amprenta "indicațiilor prețioase" ale partidului, exprimînd atitudinea funciară a prozatorului ce și le-a asumat și anume "cea a atașamentului la opera de edificare a societății socialiste". Fără îndoială că un asemenea "atașament" a cunoscut
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
Barbu Brezianu In chiar ziua trecutei sărbători a Bunei Vestiri, la 25 martie a.c., The New York Times anunța o interesantă întâmplare privitoare la Brâncuși și anume descoperirea neașteptată a unei capodopere de-a lui cu desăvârșire neștiută până acum. "An Unknown Brancusi Pops Up With Its Box" ("Un Brancusi necunoscut iese la iveală din cutie") relata prestigiosul ziar new-yorkez, precizând că piesa acum destăinuită la Bruxelles de către posesorii ei este o
Un Brâncuși neștiut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/11775_a_13100]
-
Bach care, bizuindu-se pe o veche adeverință bancară și pe documentele de asigurare și expediție poștală ce au însoțit sculptura de al Paris la Bruxelles în prima jumătate a secolului trecut, a girat cu semnătura sa descoperirea și proveniența capodoperei. Acum anunțata lucrare pentru vânzare la "Christie's" provine din colecția doamnei Léonie Ricou, o veche cunoștință de tinerețe a academicianului profesor George Oprescu, care obișnuia să vorbească despre cele câteva sculpturi de Brâncuși aflate în colecția acestei protectoare a
Un Brâncuși neștiut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/11775_a_13100]
-
care a ținut să-și păstreze anonimatul. Până acum se știa doar că Léonie Ricou avusese în colecția ei trei sculpturi ale lui Constantin Brâncuși - o Măiastră, un Sărut și o Muză adormită. Nimeni nu bănuia existența unei a patra capodopere, care a zăcut în seiful unei bănci din Bruxelles până luna trecută, când moștenitorii anonimului cumpărător din 1937 au dezvăluit existența acestei neștiute creații brâncușiene ce va putea fi văzută pentru prima dată de marele public la 4 mai, cu
Un Brâncuși neștiut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/11775_a_13100]
-
fi surprins chiar și de un act banal, cum ar fi vopsirea unei biblioteci cot la cot cu o cunoștință. Și mai cred că un film care te învață să privești în el și dincolo de el poate nu e o capodoperă, dar e artă curată. Până aici, sunt de aceeași parte a baricadei ca și juriul. Dar aici intervine premiul special acordat lui Fix Alert al lui Florin Piersic jr. Care, având în vedere scenariul acestei producții, ar trebui, împreună cu co-scriitoarea
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
producții, ar trebui, împreună cu co-scriitoarea Dorina Chiriac, ținut departe de unelte de scris pentru restul vieții. Spunând acestea, țin cont exclusiv de acest script, cel compus pentru Eminem vs. Eminescu fiind mult mai inspirat. În schimb, Fix Alert e o capodoperă a dezlânării, a pretențiilor fără temei și a, mă doare inima s-o spun, inculturii. Plouă nu doar cu filme în formulă puzzle, ci și cu proză. Ei, în acest context, ei reușesc s-o facă praf. În primul rând
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
Kostis Palamas, un alt corifeu al literaturii neoelene. Colecția a găzduit până în prezent atât scriitori clasici, precum Grigorios Xenopoulos (prezent cu o nouă traducere a romanului Stânca Roșie, transpus prima dată în limba română în 1933) sau M. Karagatsis (cu capodopera sa Marea Himeră), cât și autori de succes afirmați în ultimele decenii (Tasos Thanasiadis, Takis Hatzianagnostou) sau în ultimii ani (Tasos Roussos, Dimosthenis Kourtovik, Eleni Ladia ș.a.). Un loc aparte în ansamblul producției de carte a Editurii Omonia îl ocupă
Editura Omonia și literatura neoelenă by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11802_a_13127]
-
reprezentative, editura urmărește să ofere și instrumente pentru aprofundarea unui fenomen literar atât de apropiat cititorului român. în această categorie se înscriu cele două Panorame (a literaturii cipriote și a celei neoelene) apărute în 1999 și, respectiv, 2001 și volumul Capodopere ale literaturii neoelene (2003). Dorind să-și lărgească sfera preocupărilor cu lucrări de referință asupra elenismului și relațiilor româno-elene, editura a oferit volume aparținând atât unor specialiști români, cum sunt Grecii din România (2003) de Paula Scalcău, Relațiile româno-elene. O
Editura Omonia și literatura neoelenă by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11802_a_13127]
-
preocupat de tema religioasă (Fl. Popescu reținuse un poem convențional, Cristos a înviat). Din opera lui Eminescu sunt reproduse șase poeme, însoțite de comentarii critice (p. 55-63) despre eclectismul viziunii religioase, relația cu catolicismul, la care adaugă analiza a două capodopere, Rugăciune și Răsai asupra mea... Surpriza antologiei lui Ion Buzași este Al. Macedonski, reprezentat de 20 de poeme (p. 78-96), cele mai multe cu care figurează un autor. Testamentul poetului (publicat în România literară, nr. 47 din 2004), dezvăluie un cuvios nebănuit
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
comparațiile ar putea continua. Îmi exprim, în finalul acestei cronici, ca un reflex al gustului personal, nemulțumirea că în antologiile de poezie religioasă pe care le-am văzut (nu le-am consultat pe toate) lipsește un extraordinar poem arghezian, o capodoperă ignorată. L-aș pune într-un chenar special, spre încântarea altor iubitori de poezie. TÂRLĂ I-aud bătând în poarta încuiată. E-o mănăstire veche între tei. I-au apucat furtuna și bezna și își cată Un adăpost cu gloata
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
și transfigurate prin spiritualitate. Oricum, apropo de violență, Tarkovski o arată în uniformitatea ei: față de oameni, animale, până și față de lucruri. Chiar și "nebuna sfântă" și bufonul sînt ținte predilecte ale cruzimii. S-a spus deja că lungmetrajul e o capodoperă a eliptismului, așa că ipoteza "icarică" ar putea fi viabilă. Totuși, validitatea ei ar contrazice intepretarea în cheie artistică, pentru că ea se bizuie exclusiv pe faptul că viața lui Rubliov ar fi doar un suport pentru descrierea unei epoci. Că nu
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
moral-filosofică (meditația fiind uneori coborîtă în melodramă, teza îmbibată de sentimentalism - sau pedanterie, după caz) alternează cu mici "snoave" sau povestiri glumețe decontractate; texte "rotunde", "împlinite", de o certă valoare artistică (unele, precum Umbra sau Privighetoarea, declarate de cunoscători drept capodopere), stau alături de texte anoste sau de-a dreptul jenante. Ținutul Andersen apare captivant, nu doar în ciuda, ci, am spune, tocmai datorită varietății sale, datorită reliefului accidentat; provoacă, nemulțumește, sîcîie, agasează - surprinde, încîntă, pune pe gînduri, limpezește, înseninează. Este un univers
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
trăiesc aș putea spune de o viață." Implicat în subiect până la cea mai adâncă fibră, criticul a desfășurat o muncă titanică, citind zeci și zeci de autori, mai toți de mâna întâia, străini și români, cu zecile lor de opere (capodopere) de la Odiseea și Vechiul Testament la Dante, Shakespeare și Rabelais, de la Cervantes, Goethe, Dostoievski și Tolstoi la Eminescu, Creangă, Arghezi și Blaga, de la Romanele Mesei Rotunde și Cântecul Niebelungilor la O mie și una de nopți și la Meșterul Manole, de la
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]