5,341 matches
-
al macroeconomiei marilor metropole.) Pe neașteptate, doctor Cavedagna dispare. Coridoarele editurii sunt pline de capcane: se învârt pe acolo grupuri teatrale din spitale psihiatrice, grupuri dedicate psihanalizei în grup, comandouri de feministe. Doctor Cavedagna riscă la orice pas să fie capturat, asediat, înghițit. Ai nimerit aici într-un moment în care în jurul editurilor nu mai gravitează, ca înainte, mai ales aspiranții poeți sau prozatori, candidatele poete sau scriitoare; acesta e momentul (în istoria culturii occidentale) în care a încerca propria realizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ești nebun, nu... Ești cumplit de viclean, În stare să faci să se răzvrătească un Întreg echipaj liniștit... Bărbații, care de-acum Își lăsaseră deoparte treaba, se apropiară, curioși să cerceteze mai Îndeaproape stîrpitura zdrențuroasă și respingătoare pe care o capturase Miguelón și majoritatea nu s-au putut stăpîni să nu se Încrunte, scîrbiți, În vreme ce Oberlus Își Întorcea fața, Într-o Încercare absurdă și zadarnică de a evita să fie privit drept În ochi, mai ales că, din cînd În cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu s-au putut stăpîni să nu se Încrunte, scîrbiți, În vreme ce Oberlus Își Întorcea fața, Într-o Încercare absurdă și zadarnică de a evita să fie privit drept În ochi, mai ales că, din cînd În cînd, uriașul care-l capturase Îl trăgea cu putere de părul roșu și creț și-l obliga să ridice capul, ca să-l vadă toți. Căpitanul făcuse o lungă pauză, aprinzîndu-și pipa Întunecată și răsucită și dîndu-și În același timp vreme de gîndire. CÎnd frămîntările sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Tortuga, care știuse să respingă flotele cele mai puternice. Apoi Își contempla armele - un vechi harpon de balenieră și două cuțite ruginite - și-și dădea seama că visa cu ochii deschiși. Drumul era foarte lung, iar faptul de a fi capturat doi amărîți de ostatici nu Însemna că soarta i se schimbase pentru totdeauna. Soarta Iguanei Oberlus Începu să se schimbe Într-o noapte de octombrie, cînd un vînt furios Încreți valurile, mugind fioros, și făcu să se izbească de țărmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea să se strîngă toată apa care venea pe povîrniș la vale. E nebun și nu trebuie să aveți Încredere În el, pentru că mai e și viclean pe deasupra. O să vă folosească pînă cînd o să se sature sau pînă cînd va captura altă femeie... În acea zi, viața dumneavoastră o să Însemne mai puțin decît aceea a unei broaște-țestoase, puteți fi sigură de asta... Niña Carmen păstră tăcerea, analizînd posibilitatea, la care nu se mai gîndise pînă atunci, ca o altă femeie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care o ascundea acea insulă avea legătură cu misterul goeletei Ilusión, dispărută În aceleași ape, și se hotărî să trimită din nou velierul de cabotaj, dar de data asta cu zece bărbați Înarmați la bord. Ordinele ei erau să-l captureze pe asasin și să-l aducă la Guayaquil spre a fi supus unui interogatoriu și să caute pe stînca solitară vreo urmă a pierdutei nave. Madeleine și Río Branco, din care se descoperiseră urme, naufragiaseră, la fel de misterios, cam la aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sîncă, pădurice sau vîlcea și se asigură din nou că nu se vedea nici un fel de pînză la orizont. Plecaseră. Descumpănit, se așeză pe stînca lui, să mediteze la surprinzătorul fapt că dușmanii lui renunțaseră atît de ușor să-l captureze, de vreme ce era evident că veniseră hotărîți să-l prindă. Cui se datora acea grabă, cînd lupta abia Începuse? Avu nevoie de două ore lungi de meditație, În care se strădui să se pună În locul vînătorilor, căutînd o formulă care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o dată capul. Prăbușit pe nisip, Înfigîndu-și În el degetele ca să nu strige, Iguana Oberlus se uită lung după ea, În timp ce se lăsa noaptea și ultimele păsări marine se Întorceau lin la cuiburile lor. Iguana Oberlus nu muri pe plaja aceea. Capturat și rănit de autoritățile din orașul Paita, Perú, fu judecat pentru uciderea unui necunoscut pe stîncile din Insula Hood, omor la care fuseseră martori optzeci de marinari englezi, dintre care nici unul nu veni să depună mărturie. Suspectat, de asemenea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
teoria contează probabil cel mai puțin atunci când te afli în mijlocul oceanului. Ceea ce contează cu adevărat este intuiția și mai ales curajul de a înfrunta pericolele. Ești sigur că ai acest curaj? — Eu sunt cel care am înfruntat bestia și am capturat-o, îi aminti. Și sunt primul fiu al lui Amó Tetuanúi, care a navigat mulți ani împreună cu tine. —Curajul nu se moștenește, ca trăsăturile fizice sau că o piroga, îi atrase atenția celălalt, însă faptul că l-ai capturat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
am capturat-o, îi aminti. Și sunt primul fiu al lui Amó Tetuanúi, care a navigat mulți ani împreună cu tine. —Curajul nu se moștenește, ca trăsăturile fizice sau că o piroga, îi atrase atenția celălalt, însă faptul că l-ai capturat pe acel sălbatic îți conferă un anumit grad de încredere. Îi zâmbi din nou, cu afecțiune. O sa ma gandesc la răspuns și, daca mă-ntorc din Marea Călătorie, o să mai discutăm. Dacă te-ntorci din Marea Călătorie? se îngrozi băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
această călătorie și să-nvăț de la tine. —Să vii în Marea Călătorie? se miră Miti Matái. Dar ești abia un adolescent. Ba sunt un bărbat, răspunse el nemulțumit. Și-ți amintesc că aceasta calatorie este posibilă tocmai pentru că l-am capturat pe sălbatic. Fără el, n-ați fi avut nici cea mai mică idee încotro s-o porniți. Asta este foarte adevărat, recunoscu interlocutorul sau cu glas apăsat. Și n-am uitat. Dar nu pot hotărî eu dacă ești sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înapoieze prizonierul, răspunse cu un calm prefăcut. —Prizonierul? se miră Căpetenia Războinicilor. Ați înnebunit? —Deloc. Legea prevede că orice prizonier pentru care rudele lui n-au oferit, în treizeci de zile, o răscumpărare, trece în proprietatea celui care l-a capturat. Făcu o pauză plină de înțeles. Iar astăzi se împlinesc cele treizeci de zile. Se lasă o tăcere adâncă. Membrii Consiliului se uitau unii la alții nedumeriți și, în timp ce în ochii unora se zăreau scântei de furie, pe buzele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
accepta, sunt sigur că nu ar ajunge nici până pe coastele Rairateei. Atunci va trebui să găsim pe altcineva, insistă Navigatorul-Căpitan. De sălbaticul asta am nevoie. Roonuí-Roonuí propuse organizarea unei expediții rapide în oricare dintre insulele învecinate, cu scopul de a captura un prizonier, insă Hiro Tavaeárii se opuse cu fermitate: —Pentru prima oara în ultimii ani este pace între noi și vecinii noștri, spuse. Și nu mi se pare potrivit să riscăm ruperea acestei păci tocmai în momentul în care cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
strivit de chila stânga a uriașului catamaran, care, cu cele patru tone ale lui, avea să-l zdrobească și să-l transforme într-o bucată de carne însângerata. Păru să fie chiar ușurat, căci știa, încă din clipă când fusese capturat, că nu mai avea cum să scape cu viața, iar ceremonia care era pe punctul de a incepe avea să pună capăt, o dată pentru totdeauna, infinitelor lui suferințe. Întreaga populație a insulei se strânsese pe plajă încă din zori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cârlig. Un lucru curios cu privire la ei este că în momentul când sunt trași pe punte culoarea lor frumoasă, argintie, se transformă într-un auriu murdar, cu pete albastre, însă după ce mor își recapătă culoarea de la început. Oamenii de pe Marara îi capturau folosindu-se de harpoane sau de cârlige de sidef, de os sau de lemn, pe care le fabricau cu multă răbdare, cu ajutorul rudimentarelor bucăți de coral, iar apoi le fixau în capătul unei corzi rezistente, pe care femeile o împleteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se așezară lângă Chimé din Farepíti și îl felicitară pentru curajul pe care il dovedise rămânând singur pe insulița, deși știa că, dacă ar fi fost nevoit să aprindă focul, s-ar fi aflat în mare pericol de a fi capturat de către Te-Onó. N-ar fi reușit niciodată să mă captureze, răspunse acesta ferm. Miti Matái planificase totul foarte bine. Nu-ncape îndoială că e un geniu, întări Vetéa Pitó. Ceea ce ar trebui să facem e să-l proclamam rege în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
curajul pe care il dovedise rămânând singur pe insulița, deși știa că, dacă ar fi fost nevoit să aprindă focul, s-ar fi aflat în mare pericol de a fi capturat de către Te-Onó. N-ar fi reușit niciodată să mă captureze, răspunse acesta ferm. Miti Matái planificase totul foarte bine. Nu-ncape îndoială că e un geniu, întări Vetéa Pitó. Ceea ce ar trebui să facem e să-l proclamam rege în locul scroafei de Anuanúa. —Miti Matái e convins că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trimis să vă găsesc. Nu-mi prea venea să cred nimic din toate astea. Spuneți că puteți să-l prindeți în capcană? — Da, putem să-l prindem în capcană. — Și să-l luați cu voi? — Da. Cu ajutorul dumneavoastră, îl putem captura, îl putem transporta în siguranță și-l putem ține în viață o perioadă de timp nedefinită. — Odată prins, nu-mi pasă dacă e viu sau mort. Deși, sincer să fiu, m-aș simți mult mai în siguranță dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
De ce sunteți atât de sigur că lucrul ăsta poate fi făcut? — Sunt sigur. — De ce? Pentru o clipă, n-am crezut că-mi va răspunde. Pentru că l-am văzut, zise el încet. Pe primul. Ludovicianul pe care angajatorul meu l-a capturat a fost rechinul meu. Se hrănea din mine. — N-a venit timpul să iau pastilele alea? Am scos mobilul din buzunarul hainei. — Mai sunt cam zece minute. — Cam? — Nouă minute, mai exact, am zis. Încuviință meditativ din cap. Schimbarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
las panica și teama să se împrăștie. Tot ce puteam face era să stau nemișcat și să încerc să trec neobservat. O bufnitură înfundată răsună deopotrivă în mintea mea și înăuntrul spitalului. — Ludovicianul, murmură Nimeni. — Ai spus că-l poți captura, am șoptit, dureros de tare în tăcerea aceea. — Nu, zise el, nu fără... Am nevoie de-o echipă și de echipament. Nu e posibil fără... Cercul de lumină fu străbătut de valuri mici, precum ceaiul dintr-o ceașcă. Nimeni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940 Trecut și prezent, Editura Lumina Lex, București, 2004. Tratat de Drept Internațional Public, București, Editura Lumina Lex, ed. 2002 și 2006. B. Studii 1. Statutul juridic al piloților americani capturați în timpul războiului din Vietnam; criminali sau prizonieri de război?! (Buletinul de studii și informare al M.A.E./A.D.I.R.I. 1972, 25 pag.). 2. Definiția agresiunii directe armate în lumina lucrărilor celei de-a III-a sesiuni a Comitetului special
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cînd și cînd, încearcă Șichy una din replicile ei în registru parodic. A fost cineva, în istoria noastră, care s-a crezut mai sus de Dumnezeu: Ana Pauker. Dostoievski îl pune pe Iisus să revină pe pămînt și să fie capturat de Torquemada. După ce îl interoghează sever, marele Inchizitor, Tomas de Torquemada, îl expediază la ceruri, ca nu cumva să strice temeiurile bisericii catolice. Cît pe ce să-l condamne pe Iisus ca eretic și să-l ardă pe rug. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
moarte, noapte; suferința (cine suferea la noi?) devenea soartă; iar Dumnezeu, în cel mai bun caz, d-zeu. Mai exista și o Direcție a literaturii și publicațiilor, cu un departament "Control post-apariție carte". Se găseau acolo "oameni de bine" care capturau șopîrle și șopîrlițe. Proza intra prima în vizorul cenzurii. Toate formele de păcălire, de necooperare, de refuz al tezelor comuniste, în ea se găsesc. Și, atenție: nu se mai făcea închisoare bună pentru un banc (politic) bun, ca-n timpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Roata norocului luni, 4 noiembrie, 2002 Mitul cu pasărea aia care reînvie din cenușă. Cîtă putere mi-ar fi trebuit să fiu pasărea Phönix. Cum să fi fost Phönix după vîlvătaia Iordan, după incendiul Iordan, după jarul Iordan? Și cînd capturam o gripă, Iordan nu mă lăsa: în urechile înfundate auzeam concertele lui. Triluia la mine-n timpane cu Tartini, cu Brahms, cu Schumann. Cu concertul în cinci părți de Rameau. Sămînța de floare carnivoră care-i pătrunsese și-i crescuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să-i agațe, cu complicitate perversă, pe mulți. Vrăjitorie? Nu, psihologie. O evit pe dama masivă, cu chelie în creștet ca o tonsură catolică. Pleoapa căzută îi dă un aer de dragon solzos. Și pe mine a încercat să mă captureze cu mulți, mulți ani în urmă. Nu-mi plăcea fruntea pătrată de Betty Boop. Corsajul enorm era veșnic pătat, Dumnezeu știe cu ce. Alt amănunt pierdut într-o cută a memoriei: insistase să trec pe la ea. "Iordănuța, am un cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]