518 matches
-
decidenți sau se impun interesele reprezentate. (Variabila „M”Ă Am insistat pe coordonatele sistematizate de profesorul ieșean Ioan Petru, pentru că fiecare dintre cele șase variabile, În parte, dar și În sinteza lor, indicau criterii logico-metodologice ale identificării unor tipuri stilistice caracteriale de discurs politic. Variabila „A”, căreia i se asociază și criteriile de performanță politică, deciziile din sfera acțiunii politice, cultura politică, dimensiunea model-acțională a personalității, caracterul și spiritualitatea politică a agentului acțiunii (obiectivitate În pasiuni, rivalități, dușmănii, erori politice, priceperi
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
chiar că lupta Împotriva comunismului este de fapt lupta Împotriva unui tip de limbaj, acest tip de limbaj, de lemn, de aceea este o luptă Împotriva minciunii. În multitudinea deconcertantă a modalităților de exprimare politică pot fi evidențiate anumite tipuri caracteriale - relativ distincte - de discurs, analiza acestora fiind de natură să deschidă perspective noi de Înțelegere a mesajului politic. Astfel, sociologii care studiază fenomenul comunicării politice recunosc impactul stilului discursului și chiar influența sa covârșitoare asupra opțiunilor indivizilor, atunci când se produce
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
diferite paliere ale lui: familie, școală, anturaj. În familiile minorilor delincvenți se constată frecvent stiluri educative contradictorii, lipsa de afecțiune a mamei sau, din contră, afecțiunea exagerată, lipsa de autoritate a tatălui sau o autoritate excesivă (fapte ce creează sechele caracteriale greu reparabile), lipsa de supraveghere și control, folosirea insuficientă, inadecvată a mijloacelor disciplinare, relațiile conflictuale dintre părinți sau dintre părinți și copii, situațiile de concubinaj sau promiscuuitate, alcoolismul sau bolile psihice, absența unor modele valorice și culturale adecvate, în general
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Împotriva barierelor restrictive impuse de normele morale, indicând o anumită stare de instabilitate, fragilitate, nesiguranță, un fel imprevizibil de a fi al Eului persoanei respective. Conștiința pervertită, a Răului, este caracteristică fie unor tipuri degenerate de indivizi, cu grave tulburări caracteriale, de natură constituțional-genetică, fie unor tipuri nevrotice de indivizi, cu carențe educaționale, afective, frustrări, lipsiți de modele sau formați sub influența unor modele negative etc. În sensul acesta, conștiința pervertită este expresia unei naturi deviante sau pur patologice a persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Însă selectivă. Eu Îmi aleg prietenul după un model ideal personal, care este interior persoanei mele. Din acest motiv, fiecare persoană are prietenii care i se potrivesc, sau pe care-i merită. Prietenii unei persoane sunt reflexul imaginii sale psihologice, caracteriale și morale. De aici și proverbul: „Spune-mi cu cine te Însoțești ca să-ți spun cine ești”. Fiecare individ se vede și se recunoaște pe sine În prietenii și În prieteniile sale. Stabilitatea, seriozitatea, durabilitatea unei prietenii depind de caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-se În felul acesta accentul nu pe aspectul structural și dinamic, ci pe cel al frecvenței statistice. Toate clasificările psihologice privind tipurile de personalitate sunt de acord În a recunoaște existența a trei categorii principale de tipuri: somatofizice, psihologice și caracteriale. În această privință, lucrurile sunt bine stabilite. Psihologia Morală urmărește Însă delimitarea unor tipuri morale de personalitate care, departe de a schimba sau de a contrazice tipurile psihologice, le aduc o completare, prin sublinierea raportului dintre psihic și moral. Tipurile
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În această privință, lucrurile sunt bine stabilite. Psihologia Morală urmărește Însă delimitarea unor tipuri morale de personalitate care, departe de a schimba sau de a contrazice tipurile psihologice, le aduc o completare, prin sublinierea raportului dintre psihic și moral. Tipurile caracteriale sunt limitate de către mulți specialiști, cadrele tipologice despre care unii autori cred că răspund intențiilor Psihologiei Morale. După părerea acestor specialiști, tipurile caracteriale răspund necesităților de a explica tipurile morale. Trebuie să admitem că lucrurile sunt mult mai nuanțate și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a contrazice tipurile psihologice, le aduc o completare, prin sublinierea raportului dintre psihic și moral. Tipurile caracteriale sunt limitate de către mulți specialiști, cadrele tipologice despre care unii autori cred că răspund intențiilor Psihologiei Morale. După părerea acestor specialiști, tipurile caracteriale răspund necesităților de a explica tipurile morale. Trebuie să admitem că lucrurile sunt mult mai nuanțate și că este absolut necesar, pentru definirea și delimitarea acestor tipuri de personalitate, să se aibă În vedere, În primul rând, corelația dintre psihic
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o monstruozitate; eă Dorința celor aflați În dificultate ca nenorocirile și suferințele lor să-i lovească și pe ceilalți reprezintă un act de transfer, o descărcare proiectivă asupra celorlalți. Este ura pe care o dă suferința, schimbarea de atitudine și caracterială a celor nefericiți față de situația normală a celorlalți. Cui se datorează aceste atitudini negative ale unor persoane față de cei aflați În dificultate? Fie unei indiferențe sufletești și morale, fie unor frustrări sau complexe existente. De multe ori, aceste atitudini se
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală permanentă. Persoanele care acordă ajutor Cine sunt persoanele care pot acorda ajutor? Practic, orice persoană, Întrucât fiecare individ are o stare potențială morală de „a-fi-cu-și-Împreună-cu-celălalt”. În ceea ce privește ajutorul, acesta depinde foarte mult de structura sufletească, intelectuală, morală, educativ-culturală, religioasă și caracterială a celui care se angajează În acțiunea de ajutorare. În sensul acesta, J. Moore pune un mare accent pe aptitudinile persoanelor care Își consacră timpul și activitatea ajutorării celorlalți, „ocrotirii persoanelor aflate În dificultate”. Este adevărat că toți vor să
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ă. Nebunul este imaginea tragică a damnatului care, Împotrivindu-se voinței zeilor, primește pedeapsa nebuniei. bă Nebunul ca personaj comic, sub Înfățișarea bufonului, apare În Renaștere și, odată cu acesta, apare și nebunia, ca „personaj critic”, care arată și comentează defectele caracteriale ale oamenilor, având prin acest rol de caricaturizare o funcție de catharsis social. Însuși Nebunul, ca personaj comic are aspectul unei caricaturi umane care distrează asistența dar strecurând Însă În acest context și elemente critice morale. că Nebunul ca personaj pasional
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
buni în anumite situații și, datorită acelorași particularități, foarte slabi în altele. Mai mult decât atât, studiind particularitățile psihologice ale unor conducători din istorie, s‑a constatat că succesul lor s‑a datorat nu trăsăturilor pozitive (inteligență, echilibru afectiv, moral, caracterial, simțul justiției etc.), ci, dimpotrivă, funcționării în sens negativ a acestor trăsături (inteligența mediocră, dezechilibru afectiv, lipsa simțului justiției). La alți conducători s‑a constatat că succesul lor s‑a datorat pur și simplu unor anomalii mentale: unii erau nervoși
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
expresia unele trăsături temperamentale care îl pot avantaja pe conducător, în timp ce altele pot fi supuse influențelor educative. De exemplu, neechilibrul excitativ al proceselor nervoase care poate apărea la un anumit nivel ca încordare, impulsivitate, haos afectiv, conduită anarhică, prin educarea caracterial‑voluntară poate apărea ca spirit de inițiativă, impetuozitate în creație, efervescență afectivă legată de scopuri înalte. De asemenea, în stilul de conducere își găsesc expresia unele aptitudini ale individului - de regulă însă, nu cele operațional‑executive, ci cele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aptitudini ale individului - de regulă însă, nu cele operațional‑executive, ci cele pe care noi le‑am denumit psihosociale, aptitudini care se formează, se dobândesc în decursul vieții individului. În sfârșit, în stilul de conducere intervin în mare măsură trăsăturile caracteriale, care sunt prin excelență de origine socială. Nu trebuie să uităm nici faptul că, uneori, nici măcar nu este vorba despre schimbarea trăsăturilor de personalitate pentru a obține schimbarea stilului de conducere, ci doar de o nouă structurare a trăsăturilor existente
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
continuare să-i schițăm și să le precizăm semnificația. Factori psihoindividuali Această primă categorie de factori care influențează luarea deciziilor cuprinde caracteristicile pshihologice personale/individuale ale omului (raționalitatea, ezitarea, nehotărârea, instabilitatea emoțională, oscilațiile psihocomportamentale etc.), însușirile lui de personalitate (temperamentale, caracteriale etc.) sau tipul de personalitate (extravert, introvert etc.). Unul dintre primii psihologi care au intuit cel mai bine rolul factorilor psihoindividuali în luarea deciziilor a fost William James. Încă în The Principles of Psychology (1890) și apoi în Textbook of
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care o dețin tipurile de personalitate. Erich Fromm (1947), este unul dintre psihologii care în lucrarea sa Man for Himself (L’homme pour lui-même, 1967, în traducere franceză) a lansat o tipologie asupra personalității. El se referă la câteva tipuri caracteriale ce manifestă comportamente specifice în procesul decizional. Astfel, el distinge: # receptivul (tentat să primească totul din afară; nu acționează din proprie inițiativă, ci determinat de alții, așteaptă variante de decizii, dar nu ia singur decizia); exploatatorul (nu produce idei noi
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mult la consecințe, optează pentru variantele care îi aduc avantaje); productivul (își folosește adecvat și pe deplin capacitățile de care dispune, pe care și le pune în slujba procesului decizional; este decidentul ideal) (Fromm, 1967, pp. 49-95). # Cunoașterea acestor tipuri caracteriale sau de personalitate are o mare valoare practică pentru mediile organizaționale, ajutând la anticiparea comportamentelor decizionale. Și Chris Argyris (1966) descria două tipuri decizionale opuse: tipul A, profund rațional și moderat competitiv (preocupat de idei, receptiv), și tipul B, profund
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a depăși asemenea situații, participarea ar putea fi compromisă. În fine, participarea este prin excelență o activitate relațională ce presupune încrederea unora în alții, a angajaților în reprezentanții lor și a acestora în conducere sau invers. Încrederea este o trăsătură caracterială, una dintre caracteristicile majore ale personalității maturizate psihologic și social. Or, participarea fără intrarea în acțiune a acestei însușiri de personalitate ar fi lipsită de orice suport valoric. Din păcate, relațiile de încredere a unora în alții sunt extrem de volatile
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stresul. Persoanele apte, dotate cu deprinderi excepționale, cele cu o experiență anterioară bogată, experte într-un domeniu etc. vor fi performante chiar și în condițiile unui nivel înalt de stres. Sunt apoi trăsăturile dispoziționale ale persoanelor, îndeosebi cele temperamentale și caracteriale, care predispun spre anumite atitudini și comportamente ce vor favoriza sau împiedica apariția efectelor pozitive sau negative ale stresului asupra performanței. Toate acestea ne atenționează asupra prudenței cu care trebuie făcute generalizările referitoare la efectele stresului asupra performanței (Greenberg, Baron
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aptitudinilor intelectuale, se realizează de la naștere și până la această perioadă în proporție de 50%. Aceasta este perioada în care influențele externe lasă cele mai durabile urme, în care se constituie premisele personalității și se așeaza bazele eului cognitiv, afectiv-evoluțional și caracterial. După cum se știe, dezvoltarea psihică a copilului la vârstă preșcolară, este condiționată de mai mulți factori. Sub influența jocului și a tuturor activităților ce se desfășoară în grădiniță sub îndrumarea educatoarei și a părinților, copilul dobândește noi particularități psihice. Experiența
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
fi realizate prin cooperare. Sarcinile de învățare pot fi unitare pentru întregul grup sau diferențiate pentru membrii acestuia. În cadrul grupului de lucru, fiecare copil și educatoare aduce cu sine cunoștințe, interese și experiențe, precum și trăsături de personalitate proprii (temperamentale, aptitudinale, caracteriale), aspect ce diversifică activitatea. Prin apartenența sa la grup, copilul este supus influențelor, normelor și modelelor de comportare. Este imperios necesar ca educatoarea să ajute copilul să se simtă important și respectat, tratat cu seriozitate, simpatie; astfel, el va învăța
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
personalitate a relevat faptul că foarte mulți dintre elevii delincvenți testați dau răspunsuri de tip agresiv, care exprimă opoziția și intoleranța deschisă față de reguli (norme, cerințe) și față de cei din jur. Deși nu se poate pune semn de egalitate Între caracteriali și delincvenți, deoarece nu toți copiii cu tulburări de caracter devin delincvenți, și nu toți delincvenții au cunoscut În copilărie sau adolescență o fază caracterială, se constată faptul că, În numeroase cazuri, delincvența juvenilă este precedată de tulburări de caracter
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
cerințe) și față de cei din jur. Deși nu se poate pune semn de egalitate Între caracteriali și delincvenți, deoarece nu toți copiii cu tulburări de caracter devin delincvenți, și nu toți delincvenții au cunoscut În copilărie sau adolescență o fază caracterială, se constată faptul că, În numeroase cazuri, delincvența juvenilă este precedată de tulburări de caracter care apoi, prin cronicizare, se fixează În structura caracterului elevilor respectivi. Astfel de trăsături, care exprimă insolența, voluntarismul afectiv, opoziția față de Încercările educative ale adulților
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
cu certuri și tratamente discriminatorii, preferențiale. Acestea pot să apară și În familii normal Închegate, Între părinți și bunici. În asemenea condiții copilul Învață să profite, să speculeze În favoarea sa ezitările și neînțelegerile, care Îl predispun la duplicitate morală și caracterială, putând să-i deschidă drumul spre deviere comportamentală. Defectele copilului nu reprezintă altceva precizează A. Berge decît partea vizibilă a unui conflict profund dintre părinte și copil: Un defect nu este o imperfecțiune esențială a ființei, ci un mod deosebit
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
comun: obținerea unui avantaj pentru subiect. Prin ce se deosebesc? Simularea înseamnă să arăți, să exprimi ceea ce în mod real NU este. Într-o împrejurare, „arăți generozitate când, de fapt, ești zgârcit”; „dovedești“ altruism când, de fapt, ești, ca dominantă caracterială, mai degrabă egoist. Desigur, jocul acesta de rol nu îl faci, nu te prefaci, decât atunci când este avantajos. Disimularea presupune să ascunzi Într-un fel, simularea este creație, iar disimularea este negație. o trăsătură negativă îcondamnabilă pentru ceilalțiă, să maschezi
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]