297 matches
-
completă este chiar pluriperspectivismul și, în situația romanului Patul lui Procust, eroii se reliefează unul prin celălalt adică, după cum s-a mai remarcat, grație complementarității. Să nu omitem nici o clipă destinul individual al autorului. Ce amănunt biografic susține poetica intercondiționării caracterologice repetată cu frenezie? Într-o copilărie marcată de absența dureroasă a părinților naturali, obligat să îndure cu stoicism privațiuni materiale și ofense aduse de vecinii din mahala, singura figură luminoasă, de care scriitorul își va aminti mai târziu cu nostalgie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cioburi narative și conversaționale) cu "capricieuse", "boudeuse". Și care dintre ele nu-și atribuie (n-ar dori să-i fie recunoscute) alte calități din seria prezentă în tabelul nostru bilingv. În fapt, prin combinațiile posibile, rezultă o gamă de profile caracterologice și de secvențe situaționale extrem de largă, acoperind nu numai ceea ce s-a întâmplat efectiv ci și o gamă de structuri narativo-dramatice virtuale care ar depăși întregul univers al romanelor prețioase. Tocmai aici credem a apărut ruptura: "avizoarele-raportoare" se vedeau prin
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
destinul lor, dar și al altora. Studiul urmărește Pariziana ca personaj artistic, în stare să-și creeze un sistem de valori, un ansamblu de norme și o tipologie de roluri, care, pe masura ce s-au interiorizat, au fost percepute că trăsături caracterologice. Sentimentul de a fi femeie singulară se delimitează prin coerentă între modul în care subiectul dat se simte femeie (auropercepere), cel în care altcineva o identifica în această calitate (desemnare) și modul în care reușește să se exprime (manifestare). Destinul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
poate fi sugestiv să urmărim replica fiecăreia dintre ele rostită la invitația desprinderii de pământ. Onda :" Haide dar", în schimb, Maria " Dar ce va zice mama...". În termenii "legii ondulațiunii universale", care opunea unda cumpenei, Maria este cumpăna. 44 [Însemnări caracterologice] Eminescu: 2011, II, 286. 45 Vom/am insista asupra abordării textului/operei eminesciene cu instrumentele psihocriticii, criticii tematice sau celei genetice în deschiderea capitolului referitor la intratextualitatea transprozastică, generată prin corespondență sau prin filiație (autogenerare) vezi infra. 46 Pentru semiosis-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întreruptă de porțiuni eseistice care nu sunt decât prefețe ale unor noi retrospecții, nu va duce la o formă sau alta de totalizare a sinelui sub forma unei fișe morale complete sau a unui destin unic, inimitabil, care să fixeze caracterologic personajul în panoplia umanității romanești esențiale. Dimpotrivă, tocmai lipsa de trăsături singulare a personajului reține atenția, critica vorbind despre o "ființă-burete"110 sau despre homo bulla 111 ca echivalente metaforice ale eroului romanului, devenit din acest motiv un individ generic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
agitația și taifasul continuu se opun tăcerii și cumințeniei monastice; numele proprii care populează acest univers și care sunt fie exotice, de o seriozitate caricaturală, frizând savantlâcul (Epistimia, Platonida, Eudoxia ș.a.m.d.), comice prin rezonanțele lor sau prin nepotrivire caracterologică, fie locale, dar conotând, precum la Caragiale (cel din lectura lui Ibrăileanu), păturile sociale cele mai puțin înclinate spre apofatism și recluziune (Nița, Galina, Varvara ș.a.m.d.), contrazic echilibrul și buna cuviință asociate cu cumpătarea monastică sunt numai câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
scriitorului ardelean propusă de George Marinescu e o premieră, chiar dacă reușita nu va fi una de anvergură și urmările vor lipsi în măsura în care istoria literară nu va păstra numele criticului și nici nu va reține această tentativă absolut meritorie de sondare caracterologică. Demonstrația pe care George Marinescu o propune, se caracterizează prin finețea și ingeniozitatea asociațiilor. Observații psihologice adecvate, intuirea raporturilor dintre personaje, jocul relațiilor umane sunt câteva dintre laturile foarte solide ale demersului său critic. Iată câteva notații care anticipează studiile
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Popa Furtună este unul dintre eroii care reușește cu un mare rafinament să-și ascundă adevărata fire: el e un vanitos patologic. Magdalena Popescu vorbea de ușurința cu care a distins în ultima perioadă a creației slaviciene cele trei categorii caracterologice cărora se subordonează personajele și, prin ele, nuvelele acestei ultime etape de creație: "egoistul, orgoliosul și pătimașul"104. Această reușită se datorează schematismului personajelor, scriitorul eliminând multiplele contradicții interioare și acordându-le doar un viciu sau o virtute proeminentă și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
bizantin. Exemplul cel mai grăitor îl oferă prezența la Târgoviște, în secolul al IX-lea, a unei curți domnești care prin stălucire și fast, vrea să o imite pe cea din Bizanț. Izbitoarele anacronisme sunt secondate însă de inspirate alegeri caracterologice și onomastice. În acest cadru supradimensionat este construit un personaj veridic, preotul "muntean" din Mănești care nu prezintă structural trăsăturile ale "misionarului", ci este "pământean" cu știință de carte pentru care desprinderea de obște reprezintă o dramă existențială. Unii cercetători
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pentru puterea de a rezista, de a răbda și de a răzbi în numele iubirii ei. Ce reprezintă oare toate aceste momente ale unei existențe, dacă nu trepte ale ascensiunii unui caracter spre desăvârșire?! Și ce reprezintă Persida într-o clasificare caracterologică a unei poetici riguros sistematizate, dacă nu personajul tragic, personajul sublim?! Un alt argument care vine în sprijinul acestui portret complex al întruchipării "sublimului" ni-l oferă punerea în paralel cu scop comparativ a portretului fizic al Persidei și al
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
comuniști, Jean Ciutariu este un tânăr compozitor, dar și un ,,impostor sentimental”, Lazarovici scrie și el un roman și împărtășește aceleași vederi de stânga, Vlădescu este mereu dezamăgit de ceea ce îl înconjoară. Fiecare personaj este foarte vag creionat, în linii caracterologice șterse. Replicile sunt menite să susțină idei și nu pe eroi ca posibile elemente ale unității narative. De aceea, o dată în plus, romanul apare fărâmițat într-o sumedenie de opinii pe care personajele nu fac decât să le transmită, îndeplinind
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
se îngăduia să preia funcția regelui, în caz de forță majoră, nu și invers. La Herodot găsim știrea arhicunoscută că dacii erau „cei mai drepți și mai viteji dintre traci”: preotul drept, în sens moral, regele viteaz. Aceste două trăsături caracterologice au fost confirmate de întreaga literatură istoriografică. Ele vizează legiferarea funcțiunilor fundamentale ale daimonilor tutelari: preotul, regele. Statutul regelui era acela al daimonului bun, cu alte cuvinte i se prescria să se consacre luptei împotriva daimonilor răi. Era expus primejdiilor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cîrciumarul, baba vrăjitoare). O putem recunoaște în formule paremiologice de tipul: „Femeia bună e plug de aur la casa omului”; „Femeia vede chiar unde bărbatul abia zărește”; „Femeia cinstită e coroana bărbatului”; „Femeia harnică ține casa cu fusul”. Alte aspecte caracterologice se dezvăluie pe parcurs, în miezul întîmplărilor curente. O probă este afacerea cu negustorul David. Ca să intre în rol, acesta mărturisește că a făcut multe tranzacții cu Nechifor Lipan. Uneori a cîștigat, alteori a pierdut. „Atuncea nu ești bun negustor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care știe să râdă"58 și care "produce râsul"60 este înzestrat cu capacitatea de a da unui gest, unui incident, unei fizionomii, unei opere literare semnificație comică. În lipsa unui simț al comicului, a unei dispoziții specifice, a unei anatomii caracterologice cu atribute deosebite, bine precizate, comicul rămâne în sfera virtualității, rămâne latent, imperceptibil. Reacția ușuratică în fața vieții, constând în considerarea fenomenelor și a evenimentelor în sine, evitând conectarea lor cu totalitatea din care fac parte sau cu axa temporalității, cantonându-le
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Lovinescu, Pompiliu Constantinescu au văzut în autorul Momentelor un cinic decis să anihileze cu aciditatea vervei satirice societatea în care a trăit, moravurile și viciile unei lumi infernale cu instituții caricaturale și hibride care îi stimulau malițiozitatea râsului "vitriolant". Explicații caracterologice pentru prevalența satirei în opera lui Caragiale găsim, de pildă, la Garabet Ibrăileanu: ,,Bineînțeles Caragiale nu este un satiric din cauza obiectului zugrăvit, ci din cauza firii sale. Dacă era un umorist din fire, alegea altă lume, alte subiecte. Dar atunci n-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comunicant și, implicit, modificarea funcției limbajului vorbit în artă21. Toate aceste caracteristici, exemplificabile prin comediile caragialiene, se înscriu pe linia nonaristotelismului asumat într-o manieră foarte asemănătoare cu aceea a scriitorilor de piese absurde din secolul trecut. O eventuală fișă caracterologică a lui Caragiale și respectiv Eugen Ionescu, de pildă, ar include și alte puncte de reper comune: preferința pentru caricatură și grotesc, încercarea de reconsiderare a formelor primare ale teatrului și conștiința inconformismului, deci apartenența la o linie a iregularului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și conștiința inconformismului, deci apartenența la o linie a iregularului 22. 5.4. Ipostaze absurde ale personajului caragialian Convingerea că tipologia comediilor lui Caragiale, ca și a celei create de Molière, face concurență stării civile, grupându-se în tipuri delimitate caracterologic și funcțional, a început să fie zdruncinată de studiile celor care au cercetat opera caragialiană din perspectiva modernității ei. În opinia lui I. Constantinescu, "noneroul" farsei tragice, "omul fără calități" a cărui fizionomie morală se configurează în filosofia lui Heidegger
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este el însuși un abulic, un ins atins de regresiunea biologică și intelectuală, un mitoman, un traumatizat, un om în stare de delir, un candid sau un criminal involuntar, un bufon liric sau o marionetă neputincioasă".29 Aplicabilitatea acestei fișe caracterologice la specificul unor personaje ca Leonida, Cetățeanul turmentat, Catindatul, Dandanache, Farfuridi, Cațavencu subliniază încă o dată înrudirea lor mai mult sau mai puțin îndepărtată cu antieroii literaturii absurdului. Lipsite de individualitate și de viață lăuntrică, personajele caragialiene capătă relief doar prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu roluri diferite (vorbire, gând, ecou, voce apropiată sau îndepărtată, sunet etc.), iar scrisul poate fi uniform, monoton (mai ales în ziare), dar și expresiv (în funcție de personaj, corpul de literă poate diferi în stil și mărime, în sugerarea anumitor trăsături caracterologice, prin ceea ce Gérard Blanchard numește "caligrame sonore", care dovedesc că "fiecare situare a limbajului își are caracteristicile și plasarea sa", precum direcția și forma bulelor, plasamentul și tipul indicațiilor scenice, ancadramentul etc., tehnici întrebuințate încă din secolul al XIX-lea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
autor și cititor, însă mai există și gesturi funcționale, care fac parte din dezvoltarea narațiunii, pe care le realizează toate personajele în situații similare (furie, surpriză etc.), dar și indicii care sunt proprii unui personaj anume, parte a dimensiunii sale caracterologice, conform distincției operate de către Roland Barthes în 1966 între cele două planuri, cel funcțional și cel al indiciilor, iar un același gest poate aparține simultan amândurora (de exemplu, o priză de judo poate defini agresivitatea, dar și pe japonez).540
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care se creionează o caricatură a Americii în Criză, simplistă, absurdă, dar adesea revelatoare (la urma urmei, eroii erau interșanjabili, în ciuda excepționalității lor intenționate ei jucând același rol, în același șablon, individualitatea fiindu-le redusă la forme exterioare, fără particularități caracterologice).615 Începutul celui de-al Doilea Război Mondial a schimbat întreg contextul internațional, precum și interesele și preocupările naționale americane. Interesant de observat este faptul că departe de a înlătura sau a minimiza importanța benzilor desenate, noua situație a dat impuls
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
afla dacă e deja căsătorit sau dacă nu trăiește cu un alt bărbat sau dacă nu e un avar patologic sau dacă citește Jeffrey Archer sau dacă are orgasm numai dacă-ți spune „mami“ sau toate celelalte mii de defecte caracterologice care nu erau evidente din secunda în care dădeai mâna cu el, îi zâmbeai privindu-l în ochi, simțeai o căldură bâzâitoare în stomac - căldură care nu avea nimic de-a face cu drogurile pe care se putea sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a unei „corespondențe organice între latura social obiectivă, determinată de natura și complexitatea sarcinilor care alcătuiesc conținutul diferitelor sfere de activitate socială și al diferitelor funcții și planul subiectiv-psihologic care este rezultantă a cunoștințelor, deprinderilor, priceperilor, aptitudinilor și trăsăturilor temperamental caracterologice de care individual dispune în vederea îndeplinirii funcției sociale cu care a fost investit”2. Concepția și conduita profesorului corelată și de grupul școlar care se află într-o situație educativă specifică, însoțită de un climat psiho social particular. Astfel, profesorul
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
rațională; metodele, în locul vechilor analogii, simboluri și coincidențe, devin calculul probabilităților; teoria vibrațiilor - astrofizica solară și studiu psihomedical. Să aruncăm o privire asupra acestor noi terenuri, în care a fost răsădită planta noastră milenară. S-a căutat întocmirea statisticilor tipologice, caracterologice și profesionale, urmărindu-se punctul lor comun în horoscop. Ca exemplu: câți dintre marii conducători ai lumii au Luna în Leu? Deoarece procentul lor este ridicat (Ioana d`Arc, Frederic cel Mare al Prusiei, Ludovic al XIV-lea, Richelieu, Gandhi
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Farkaș la volumul Culorile lumini, Ed. Pim, Iași, 2009. „Expresivitatea sa cromatică ține de recuperarea povestirii, în cheia naivă și de parcursul unui traseu de la proiecție ideatică la ansamblu compozițional, printr-o asemenea inteligență a echilibrelor culorii și un demers caracterologic al personajului abordat. Picturile sale comunică, în relație cu universul cotidian, transpus in tematici de abilitare a ironiei sub semnul generozității culorii.” (Ionel Bota) „...Doina Hlinka un corespondent artistic, pentru care, chiar dacă nu inventează jocuri și suprafețe plastice din regimul
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]