466 matches
-
Trebuie să fi cheltuit o grămadă pe perechea asta de ochi de broască artificiali. Sărăcuța de tine, ai fost jefuită! E două dimineața și nu văd nici un semn că discuția e pe sfârșite. Mao și Fairlynn sunt la a treia carafă de vin. Subiectul s-a îndreptat spre frumusețe. Nu ești cu nimic diferit de celelalte ființe masculine de pe acest pământ. Uită-te la tovarășa Jiang Ching! Frumusețea taberei roșii! Mao, credeam că nu ești unul dintre personajle shakespeariene. Însă uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
femeia privi mulțumită în jur. Hotărât lucru, aici se afla pe teritoriul Franței! În toate lucrurile regăsea acel aimer la bonne chère din saloanele pariziene. Căldura focului, canapelele confortabile, draperiile din catifele moi, în culoarea jadului, cofeturile fine de pe măsuță, carafa prinsă în rețeaua argintului filigranat și, desigur - cum ar fi putut să uite? - manierele valetului, tonul și expresivitatea gesturilor, folosirea inteligentă și provocatoare a pauzelor pe fondul banal, cu totul convențional al conversației. Avertizată de o ușoară clătinare a draperiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceru un pahar cu apă. Urâtul se răsuci atunci cu fața spre el, îl privi cu expresia transcendentală a unui mare maestru deranjat din sferele înalte ale creației, dar hotărât să nu le părăsească, îi indică din bărbie direcția spre carafa și paharele așezate, la vedere, pe măsuța de lângă canapeaua din colț, după care își continuă migăleala. Revenit acasă, Ledoulx își chemă imediat valetul. Se interesă dacă sosiseră banii și furia lui crescu atunci când află că asta nu se întâmplase încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
copleșit de această veste. Dar de ce ați rămas în picioare? Vă rog să luați loc. Imediat vă aduc și un pahar de vin. Merită să bem, nu? O-la-la! Nici nu știți cât de mult îmi place normalitatea! Turnă vinul din carafă în două pahare și reveni cu ele lângă femeie. Sper că acel angajat va fi aspru pedepsit pentru această... această impardonabilă eroare. Chiar eu însumi voi reclama incidentul în termeni fermi. Voi trimite curierul chiar mâine, în zori. Funcționarii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și l-a înghițit cu o gură de cappuccino. Era o dimineață din mijlocul săptămânii, dar masa era pregătită cu aceeași grijă cu care Alison o garnisea în diminețile leneșe de duminică: sucul de portocale proaspăt stors aștepta într-o carafă din sticlă, iar ziarul preferat al lui Luca, The Times, se odihnea pe un colț, după ce fusese pliat cu mare atenție. —E foarte drăguț, a bolborosit el cu gura plină. Cu ce ocazie ai pregătit masa așa? — Nu e nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Își flutură degetele de cele două părți ale turbanului, atrăgând inevitabil râsetele grosolane ale cetei de gură-cască. — Cum am putut oare să nu-l recunosc pe cel care a scris acest rubai atât de plin de cucernicie și de devoțiune: Carafa de vin, o’ Doamne, mi-ai spart-o! Iar ușa bucuriei, o’ Doamne, În nas mi-ai trântit-o! Din stângăcie, Tu mi-ai vărsat pe pământ rumenul vin! (De pământ să mi se umple gura!), oare erai, Doamne, beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
toate: Paradisul [și calamaă, [tăblița de ceară cuă Infernul”. Omar KHAYYAM XV Au trecut șapte ani, șapte ani faști pentru Khayyam, ca și pentru imperiu, cei din urmă ani de pace. O masă așezată sub o boltă de viță, o carafă cu gâtul alungit pentru cel mai bun vin de Șiraz, tămâios atât cât trebuie, jur-Împrejur bucate Îmbelșugate În o sută de talere, iată ritualul unei seri de iunie pe terasa lui Omar. Să Începem cu felurile cele mai ușoare, Îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
smoc de iarbă sau spre o creangă rebelă. Acum stă lungit În camera sa, cu luminile stinse; brațele sale strâng cu disperare o Djahane imaginară, ochii Îi sunt roșii de lacrimi și de vin. În stânga sa, așezate pe jos, o carafă, o cupă de argint, pe care o apucă din când În când cu o mână obosită, pentru lungi Înghițituri gânditoare și dezamăgite. Buzele lui discută cu sine Însuși, cu Djahane, cu Nizam. Cu Dumnezeu, mai ales. Cine altcineva mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și se chema parchet, covoarele groase, ca o iarbă deasă de lână, se numeau persane, iar mobilele erau din lemn de nuc, închis la culoare. În vitrina cu geamuri glisante stăteau puse la vedere figurine de porțelan chinezesc, pahare și carafe din sticlă de Murano. Exact așa ne descrisese Iulia locuința și ce se găsea înăuntru, în serile petrecute în bucătăria familiei Crăciun. Ea ținea minte denumirea corectă a fiecărui obiect și proveniența lui. Acum puteam să recunosc tot ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tip scund, cu ochii exaltați. După accentul francez inconfundabil, Îl recunoscurăm pe Pierre, cel pe care-l auziserăm acuzându-l pe Bramanti de sortilegiu, atunci când trăseserăm cu urechea la ușa cabinetului lui Agliè. M-am apropiat de bufet. Erau acolo carafe cu lichide colorate, dar nu reușeam să le identific. Mi-am turnat o băutură galbenă ce părea a fi vin; nu era rea, mirosea a lichior slab vechi, dar era cu siguranță alcoolică. Probabil conținea ceva: Începu să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vreun sfert de oră cu mama, i-am spus că mă simțeam bine la tanti Aura. "Dar nu ți-e dor de casă?" "Ba da", am spus, uitîndu-mă la vecina de pat a mamei, o bătrână care adapa, cu o carafă de sticlă, un ghiveci cu cerceluș. Luîndu-mi ochii de la floarea gingașă, cu petale stacojii și miezul ciclamen, fața mamei mi s-a părut și mai albicioasă, ca de plastic, ca de ceară. Pierduse sânge, dar în primul rând o duruse
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe unul din butoanele roșii. IX Ședința a fost reluată la 2,15. În dreptul fiecăruia se afla un termos cu o oranjadă și, într-un pahar, cafea espresso cu gheață. Numai lui Pantazi i se aduse cafea turcească și o carafă cu apă rece. Ascultă absent raportul unui inspector despre orașele unde au fost colectate exemplare apocrife, ce fel de oameni le-au primit, ce-au declarat la interogatorii. Marea majoritate, muncitori sau șefi de organizație. Foarte puțini intelectuali, și aproape
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În timp ce mă întorceam spre chilie, înserarea se cernea clipă cu clipă. De această dată, fereastra m-a întâmpinat cu lumină plină. Am intrat grăbit. Pe masă trona o strachină plină ochi cu lapte cu tăieței. Alături, un păhăruț și o carafă cu vișinată. De pe colțul mesei, mi-a atras atenția o așchie de hârtie, nu mai mare decât un timbru. Am cercetat-o cu grabă. Era scrisul Zânei, care glăsuia : “Mi-i tare dor. Poftă bună. Zâna”. Am mâncat cu poftă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am primit cadou o selecție din co respon dența lui Voltaire și recentul număr cu dosar Cioran din Magazine littăraire, am prefirat brocante cu ceramică de Delft (unde am umflat cu cinci și zece euro farfurii de la 1900, plus o carafă cu satiri și scene bahice de pe la 1890), am cutreierat prin FNAC după DVD-uri cu Jacques Brel... Pe scurt, ce vreau să spun: noi ne-am făcut serios lecțiile pentru o cinstită călătorie de turism cultural. Ne-am familiarizat cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și acesta se amesteca și se ridica printre rasteluri, înspre grinda acoperișului. Alți vîslași priveau vremea rece ca pe un bonus, o binevenită prelungire a repausului hibernal. Clubul era vizitat doar pentru jocul de cărți, pentru întîlniri sau dineuri cu carafe mari de vin roșu și bufet abundent. Uneori, un petrecăreț cobora pentru puțin timp, ademenit de zgomotele și lumina din partea liniștită a clădirii. Se făceau auzite comentarii afurisite. David rînjea și dădea o replică mult mai spirituală. În vestiar, apa
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
că n-o să mai vadă pieptarul de stâncă și nici șuvoiul care se prelingea ca o lacrimă peste un obraz nemișcat. Licărirea aceea de apă pură venea de sub talpa lui Ahura Supremul și zartosht-ii o adunau zi de zi în carafe. Mi-e sete! izbucni pe neașteptate vocea lui răgușită, de băiat care crește. Preotul doar se încruntă și-i făcu semn cu mâna ajutorului său, care rămăsese în spate și supraveghea în tăcere vâlvătăile flăcării. Nu era cuvenit să bei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai puțin să-i ceri altele bunului duh Kshatra, în afara ier tării. Însă el era Părăsitul. Se uită către preot și către raspi cu privirea vițelului dinainte de înjunghiere. — Vai de sufletele care amăgesc un copil, zise ajutorul, risipind încordarea. Luă carafa și i-o duse la gură, ajutându-l să bea, ca și cum ar fi fost infirm. Lui Omar, Nordul i se părea altă țară. Nu voia să trăiască printre azeri. Dacă ar fi fost după gândul lui, nu ar fi plecat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toți erau de acord că sala era căptușită cu oglinzi mari, venețiene, în care lumina candelabrului se reflecta orbitoare continuu, și că Bătrânul stătea acolo numai noaptea, trântit într-unul din fotoliile de răchită, celălalt fiind permanent gol, cu o carafă de limonadă galbenă în față, din care sorbea din când în când. Se gândea probabil la tinerețea lui aventuroasă; sau poate îi plăcea să se vadă reflectat de peste tot în. oglinzi, cu fața lui pergamentoasă și cu ochii scânteind de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oglinzile da. Sala în care mă găseam părea făcută anume ca să nu mai visez cu capul vârât sub pătură. Acum puteam să visez cu ochii deschiși, instalat comod într-un fotoliu de răchită, gustând din când în când limonada din carafă. Sub lumina scânteietoare a candelabrului spânzurat de tavan, nu mă mai limita nimic, nu mă mai stingherea nimic, puteam să cred despre mine orice, că eram genial și pregătit să devin nemuritor. Nu mă contrazicea nimeni. Îmi venea să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și am fost fericit că s-a repezit imediat să-l ridice. Altădată, l-am chemat să schimbe limonada pretextând că se încălzise și, iarăși, am răsuflat ușurat când Francisc a rânjit politicos, a dat din cap supus, a luat carafa și a ieșit să-mi îndeplinească rugămintea. Modestia nu-mi mai atârna demult ca o piatră de moară de picioare, dar nici nu țineam să mucezesc între oglinzi. Mi se părea mai avantajos să trag foloase pe rând din toate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
după moartea Laurei? Mă privea cum ai privi o insectă care se crede liberă lângă laba unui tigru, dîndu-mi de înțeles că răbdarea lui avea limite. ― Regret că n-ai mai lucrat în ultimul timp, zise el după ce bău din carafa cu limonadă. Vorbele sunau ca un avertisment. I-am declarat că eram un artist și că, la urma urmei, cimitirul era opera mea, o cream în funcție de momentele mele de inspirație. M-a ascultat fără să mă întrerupă. La sfârșit, m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poate că asta mă îmbătrînea. Simțeam pe buze, în gură, gustul sărat al transpirației, mă obosea lumina prea multă, prea curată, prea orbitoare, strălucitoare ca în sala cu oglinzi și mi se făcuse sete, am vrut să întind mâna după carafa cu limonadă, stai nebunule, mi-am zis. aici nu ești în fotoliul de răchită pe care te-ai așezat fiindcă ai crezut, n-ai crezut așa? că nu avem decât ce dominăm. Da, așa crezusem și mai credeam încă, deși
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pasiunea turcilor pentru alcool amicilor ei de la Café Constantinopolis? Cât din ceea ce se Întâmpla aici era cazul să le dezvăluie? Câteva minute mai târziu, chelnerul s-a Întors cu un pahar mare de bere Înspumată pentru Caricaturistul Alcoolic și o carafă de vin sec pentru ceilalți. Pe când turna vinul de un roșu Închis În paharele elegante, Armanoush a avut ocazia să observe oamenii de la masă. Și-a Închipuit că femeia colțuroasă care stătea lângă și totuși la sute de mile depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încercarea de a-și susține iubitul și În același timp de a se răzbuna pentru discuția cu tatuajul. Asya și Armanoush au schimbat rapid câteva priviri. Chiar În acea clipă chelnerul și-a făcut din nou apariția și a Înlocuit carafa de vin goală cu una nouă. — Ei, cine știe? Poate că și vouă vi s-a spălat creierul, a spus Armanoush Încet. — Mda, cine știe? a Îngânat-o Asya. Ce știm noi despre 1915? Câte cărți pe subiectul ăsta ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a pretinde că am ucis două milioane de armeni. Nici un istoric cu mintea Întregă n-ar lua chestia asta În serios. — Chiar și unul e deja prea mult, a sărit Asya. Chelnerul și-a făcut din nou apariția cu o nouă carafă și o expresie Îngrijorată pe chip. A făcut un gest Înspre Caricaturistul Alcoolic: — Vreți să mai comandați? În loc de asta, a fost concediat cu un gest al mâinii. Fiindcă terminase de mult cele trei beri și credincios hotărârii sale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]