322 matches
-
viziunea literară a lui Caragiale un punct de reper identificabil și la prozatorul târgoviștean. "Pișicherul român", recunoscut deopotrivă în "gentleman-ul comunismului"83 și în cel care "ne face suportabilă tranziția"84, este moștenitorul de drept al unui Mitică arhicunoscut caragialesc, înrudindu-se îndeaproape cu politicienii de familie bună "de la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea și la 84 si 94, și ețetera"85. Acest individ comun "fără față"86 care "poate fi gras sau slab, cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aș face dreptate multă dacă aș avea putere... și aș muri asasinat.95 Deși capabil de disimulare, manipulând din umbră destinul familiei, Spirache își calculează greșit manevra electorală, populația interpretând contrar previziunilor sale gestul său onest. Politica se conturează astfel caragialesc, drept o mașinărie infernală profitând de orice neglijență și conferind oricărei intenții o finalitate malefică. Structural compatibil cu vocația de politicianist, spre deosebire de tatăl său, Decebal Necșulescu recurge, în comedia satirică Escu, la toate manevrele consacrate pentru a ajunge deputat: șantajul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
avocatul Harincea și pe soția acestuia, prin familia cărora încearcă să se impună protipendadei ardelene, Mitică Ionescu pușlamaua bucureșteană transferată în mediu politic de peste Carpați apare ca un mixaj intresant de homo politikon și Don Juan. Nu doar tipologia este caragialescă în această piesă, ci și intriga "sinusoidală" (Romul Munteanu). Intervenția lui Dogariu, întors de la București cu investitura de primar dar și cu rezultatele investigației vizându-l pe Mitică și pe pretinșii lui strămoși de viță domnească, pare a canaliza piesa
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trebuie adăugate și piese precum Ultima oră, de Mihail Sebastian, Competența și Pe când era bunica fată mare de N. D. Cocea, Zile vesele, după război, de Mihail Sadoveanu, Schimbarea la față este, fără tăgadă, o replică, deși neviabilă, dată viziunii caragialești. Așa cum observam în capitolul anterior, deosebirile fundamentale vizează domeniul tipologiei, dar și rezolvarea conflictului, prin demascarea în dublu sens: pe de o parte a politicienilor corupți și pe de altă parte a lui Pamfil, ca responsabil de toate manevrele prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se adaugă aici și titluri precum Amici, C.F.R. sau O noapte furtunoasă. Aceasta pentru că, până la convertirea finală, dintr-o "bestie din junglă"104 într-un "proaspăt venit [...] în cetatea sfântă"105 a filosofiei, Mihnea Băiatu trece prin numeroase aventuri nocturne caragialești, unele mult asemănătoare pățaniei lui Rică Venturiano. Astfel, întâmplările corespunzătoare episodului derulat în timp ce Băiatu era îndrăgitul chiriaș al grefierului Nisipoiu, care îl acceptă și îl admiră și pe considerentul că "e d-ai noștri", ar putea fi departajate în actele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu opera caragialiană vizează, în primul rând similitudini de la nivelul expresiei verbale, explicabile și prin oglindirea aceluiași univers uman cu rele, necorectate deprinderi lingvistice. Hiperurbanismele de tipul "cremenal", "sicretu", "coraj" și franțuzismele "alivoar", "bonsoar", "musiu"129 etc. dau o notă caragialescă replicilor, recunoscută chiar și de cei care ar fi putut să pună aceste agramatisme pe seama tendințelor generale de epatare prin limbaj ale vorbitorilor de la răscrucea secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Interesant în acest sens este un incident
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
faptului că își îndreaptă atenția către o zona tematică neabordată de colaboratorul său de la Moftul român. Cu toate acestea, grotescul personaj Moș Teacă, desprins parcă din tagma lui Ubu, își dezvăluie permanent ignoranța, îngâmfarea și grosolănia prin rudimentarul comportament verbal caragialesc, presărat cu automatisme cazone (de exemplu, în timpul propriei nunți, Moș Teacă "pe mireasă a pedepsit-o cu patru zile pluton de pedeapsă în casă"139), și nenumărate schingiuiri de termeni: "meliție", "melitar", "amoniție", "malmazelă", "nediciuplinat", "ilectritate"140 etc. În numeroasele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dar și din D'ale carnavalului sau din scenele marcate de prezența Ziței din O noapte furtunoasă, este, din păcate, una încă reiterabilă. O dovadă este oferită tot de textul lui M. Eliade, prin surprinzătoarea inserție a unui pitoresc discurs caragialesc într-un context conversațional neutru, în fragmentul Apocalipsul, publicat postum sub titlul Dubla existență a lui Spiridon Vădastra: Într-adevăr, D-lui Popescu îi era tot frică să nu spună nevastă-sa vreo prostie, și de câte ori avea prilejul, îi amintea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acestui capitol, că în privința acestor elemente se înregistrează o amplă posteritate îndeosebi la scriitorii generației '80 și înaintea acestora, la prozatorii grupați sub sigla "Școlii de la Târgoviște". Ceea ce nu înseamnă că în scrierile acestora nu vor stărui reminiscențe de limbaj caragialesc neaoș. Merită, în acest sens, să dăm exemplul romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineață pierdută. Fie că asistăm la conversațiile caraghioasei bătrâne Vica, fie că suntem intruși în universul lăuntric al gândurilor și al amintirilor acesteia, exprimarea deficitară și obsesia culinară ne
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, în care celor trei "corei"162 li se oferă de către inventatul "proiecționist" împătimit, scrisorile celebrului bandit din Chicago, Dillinger, "inamicul public numărul 1" al Americii din perioada prohibiției, care se exprimă în cel mai pur stil caragialesc, agramat și prolix. Într-o astfel de scrisorică de amor intertextualități caragialiene reies din aluziile la situația lui Rică Venturiano și a Ziței care se temea de atacul fostului soț, la debitul verbal nestăvilit al cucoanelor ajunse în fața judecătorilor, din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
criticii literare este realizată de tânărul Ionescu cu armele specifice acestei discipline: pledoaria impresionistă fie pentru, fie împotriva unei opere. Simultaneitatea tezelor pro și contra, propusă cu nonșalanță pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și, la fel cum puteam desluși în intenția marelui său înaintaș, abil dirijor al temelor "cu variațiuni", contradictoriile opinii critice din Nu pun în evidență relativismul valorilor și constituie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu care se hrănește Ismail îi servesc și ca obiect al dorințelor, iar artistul Fuchs este înzestrat cu o frunză de viță având atăt funcționalitate sexuală cât și alimentară. În ciuda acestor evidente deosebiri sesizabile la nivelul paradigmei centrale, cel mai caragialesc text urmuzian, oarecum marginal în ansamblul operei, respectiv fragmentul postum Puțină metafizică și astronomie, își justifică atributul tocmai prin similitudinile de la nivelul verbiajului stimulat de atmosfera de banchet ad-hoc sau care înlocuiește fireasca siestă. Cu aceeași pseudocompetență cu care Ipingescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
șefului unei gări etc., în care scriitorul își limitează contribuția la simpla selectare, colectare și ordonare a eșantioanelor de discursuri extraliterare. Deși mult mai complicat, prin aplicarea simultană a procedeului "păpușilor rusești" și a colajului, acest joc textual de factură caragialescă se recunoaște la Mircea Horia Simionescu, de exemplu în așa-numita "piesă" cu titlul Somnul lui Marte, de fapt o posibilă sugestie de miniroman epistolar, cuprinsă arbitrar în Dicționarul onomastic la articolul Byron. Respectiva lucrare bazată pe reconstituirea corespondenței, amintește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bucure de succes grafomanul plătit să le întocmească o biografie romanțată își însușește mimetic termeni prețioși clișeizați în contexte exegetice, iar Galina este o "crudelă" Grațielă care percepe drept "țal" pentru favorurile amoroase, elogii privind "savantele" studii literare. În manieră caragialescă, succint și cu o ironie aproape insesizabilă, este schițat tipul intelectualului vanitos și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului dezvăluie surprinzătoare maliții care amintesc de aciditatea eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În prefața la ultima ediție, recentă, a Ultimei nopți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
are aceeași sursă de altminteri, căci am aflat de la Al. Piru că R. Niculescu și Tudor Enescu sunt pe brânci în fața acestui scriitor pentru servitoare.28 Sinceritatea presupusă de proza subiectivă a jurnalului justifică ineditul tratării temei prieteniei și viziunea caragialescă asupra "amicilor". Ocheanul întors este o mărturie a raporturilor temperate avute de Radu Petrescu cu colegii săi de generație și de școală literară. Are rezerve în privința "omului", dar și a scriitorului Mircea Horia Simionescu, îl disprețuiește pe Creția pentru lecturile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poate de ochii lumii, își aruncau unul altuia, ca să sfideze mecanica repetitivă: "Îmi pare că tu nu știi să trăiești, că n-ai învățat încă să te descurci...".30 În același ultim tom al tetralogiei, prinde contur un tip de caragialescă triadă conjugală, ambiguă în privința realelor raporturi între craidon și încornorat. În parodia din final, cu titlul Întoarcerea fiului risipitor, picaro-ul Felix Iacob, generalul care-l angajează pe post de profesor al copiilor, și frumoasa soție a acestuia refac pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
craidon și încornorat. În parodia din final, cu titlul Întoarcerea fiului risipitor, picaro-ul Felix Iacob, generalul care-l angajează pe post de profesor al copiilor, și frumoasa soție a acestuia refac pe aceleași coordonate situația incertă, amorală a personajelor caragialești din schița-moment 25 de minute (și nu doar de aici). În acest sens, și soțul Dorei, avocatul Albu din romanul Matei Iliescu, este la Radu Petrescu un surprinzător exemplar de senin și ridicol bătrân înșelat, impasibil și imperturbabil chiar în fața
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
etalează într-un compartiment de tren sau pe-o bancă din parc... E un tezaur neprețuit...35. În același roman, tânărul Rudi Ursache întregește, alături de miticistul Gârloanță și de insolitul primar Dițescu un Leonida Condeescu inversat axiologic tabloul umanității politice caragialești. Năucitoarea transformare, din victimă și dușman înverșunat al fascismului, în apologet al său, face din Rudi "un saltimbanc dizgrațios"36 din tagma lui Coriolan Drăgănescu. Ironia ca "remediu împotriva oricărei forme de terorism"37 pigmentează aparte un alt specimen de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
superioară, profund "simionesciană". Tonul obiectiv și stilul indirect liber nu trădează nici emoția elogiatorului, nici disprețul parodistului, ci reflectă conștiința demnității gestului succesoral. Se aplică, astfel, scrupulos, o rețetă sigură: într-un cadru comun multor schițe compartimentul de tren -, personaje caragialești emblematice (Leonida Condeescu, Turturel, Mache și Lache, o "coniță" cu un nepoțel "deștept foc") și însuși creatorul lor, sunt antrenate într-o conversație moftologică pe teme specifice lumii lui Nenea Iancu (vremea, politica, starea agriculturii, condiția scriitorului) într-un limbaj
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
emblematice (Leonida Condeescu, Turturel, Mache și Lache, o "coniță" cu un nepoțel "deștept foc") și însuși creatorul lor, sunt antrenate într-o conversație moftologică pe teme specifice lumii lui Nenea Iancu (vremea, politica, starea agriculturii, condiția scriitorului) într-un limbaj caragialesc inconfundabil, punctat de sintagme celebre (care va să zică, Rezon, scârța-scârța pe hârtie, neicusorule), agramatisme (significativ, absolutamente nifilist, etc.) și chiar savuroase paralogisme: Rezon! spuse el. Numai că, vezi mata, rămâne cestiunea țărănească, rămân o mie de griji... Văzuși la 88... Talpa țării
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în așa fel încât anumite sunete și teme trezesc sentimente și creează instantaneu imagini, scene vii în care instrumentele devin activate prin personificare. Discursul melodic transpus în cuvinte evocă, la un moment dat, acea lume "scoasă din țâțâni" din mahalaua caragialescă: Așa cum era de așteptat, tot vioara întâi era cea pusă pe scandal. Răgușită, țâfnoasă, plină de parapon că nu ajungea să scoată o singură notă fără ca viola și violoncelul să o îngâne și s-o scuipe, ea țipa asurzitor, dădea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 67. 53 Gib I. Mihăescu, Zilele și nopțile unui student întârziat, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973, p. 398. 54 Respectiva similitudine este semnalată de Nicolae Balotă: "Psihologia aceasta a închipuirii maladive ar putea fi parodizată din acea popular-burlescă degradare caragialescă a "fandacsiei"" (în Gib Mihăescu nuvelist, în vol. Labirint, București, Editura Eminescu, 1970, București, pp. 90-93). 55 Gib I. Mihăescu, Nuvele, ediție îngrijită de Al. Andriescu, repere istorico-literare de Aurora Slobodeanu, Editura Minerva, 1979, p. 202. 56 Idem, p. 213
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
239. 42 În Frica, de exemplu, citim: Iar lângă cafeneaua lui Friț, tot în după amiaza aceea, prinși de ploaie sub streașina mare a prăvăliei lui Stocker, [...], se aflau doi foarte onorabili cetățeni care discutau în cel mai pur stil caragialesc. Merită să-i ascultați: [...]", p. 15. 43 Monica Spiridon, op. cit., p. 193. 44 Mircea Horia Simionescu, Banchetul, Editura Eminescu, București, 1982, p. 83. 45 Idem, p. 73. 46 G. Călinescu, Istoria literaturii române, Editura Aristarc, 1998, p. 444. 47 Jorge
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale epocii, năravuri și patimi. Șarja nu este foarte intensă, dar incisivă și cu pregnanță. O siluetă grotescă, aceea a cămătarului evreu, e conturată cu oarecare finețe. Un „filosof”, aspirant la deputăție, ține un logos incoerent, inept, nu departe de caragialescul Marius Chicoș Rostogan. Maniera nu este analitică, ci mai mult pitorească și spectaculară. Schița Bucureștenii la masă ar fi un soi de cronică satirică, vădind un bun spirit de observație, dar umor mai puțin. Asemenea tipuri și schițe, croite într-
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
o condiționare strict personală, individualistă, chiar egoistă, de altfel foarte românească. Ce-mi pasă mie de Europa dumitale !, se gândește încă în mod curent la noi. preocuparea esențială este și rămâne, instinctual și afectiv, doar pentru țărișoara mea. Răspunsul tradițional caragialesc sau nu se aude însă mereu ori de câte ori se invocă și o altă Europă: multisau supranațională, federalizată, politică, instituțională, ideologică. În această privință, asimilarea ideii în profunzime este încă slabă, incertă. Mult mai redusă, în orice caz, decât se crede în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]