343 matches
-
voi opri iar o dată, până când întreaga clădărie a trupului se va prăbuși pentru totdeauna pe pulberea fină a măruntaielor mele prefăcute în cenușă. Omul cu drugul de fier va deschide apoi capacul iadului de foc, să sfărâme ciolanele înnegrite, insuficient carbonizate. El va găsi mădularele piticului, înfipt ca un uriaș păduche lat în colivia oaselor mele. Îl va recunoaște după forma de dovleac micuț a craniului și după piciorușele lui de Mickey Mouse. Cu drugul de fier să-i piseze oscioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a spus bătrânul, „ nimeni nu mai vrea să audă nimic...“ Pe de altă parte, spunea în polonă, rușii incendiaseră biserica din cauză că erau multe femei care se refugiaseră în Sankt Johann. Oricine ar fi făcut-o: în picioare rămăseseră doar zidurile carbonizate. Mai târziu, pe dalele de piatră crăpate ale bisericii rămase în picioare sub formă de ruină și pe dărâmăturile aflate acolo au fost adunate rămășițele orașului: ornamente de frontoane din piatră, fragmente de plăci în relief, balustradele teraselor de pe străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se afla frontul. Din Dresda nu m-am ales decât cu mirosul de ars și cu o privire prin ușa puțin crăpată a vagonului de marfă: între linii și-n dreptul fațadelor abia răcite se ridicau, în grămezi stratificate, snopi carbonizați. Unii din vagon bănuiau că erau cadavre închircite. Alții afirmau că văd nu mai știu ce. Ne-am certat pe tema asta, ascunzându-ne groaza sub mormane de cuvinte; așa cum ceea ce s-a întâmplat la Dresda, se află și astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
soiul de orori. Odată, În Chicago, la un accident aviatic care se extinsese pe Întreg terenul unei ferme, călcase pe ceva flasc. Crezuse că era o broască, dar, de fapt, era mâna unui copil, separată de trup. Altădată, văzuse cadavrul carbonizat al unui bărbat Încă prins În curelele scaunului; scaunul fusese azvârlit În curtea unei case de la suburbii și stătea rezemat de o cădiță de baie din plastic. Iar la Dallas putuse vedea cum anchetatorii, cățărați pe acoperișurile caselor, adunau părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fată și au comis omorurile cu alți parteneri. Nu reușiseră să afle puștile, iar Merc-ul mov al lui Coates era tot de negăsit. La hotel nu descoperiseră nici urmă din prada de la restaurant. Resturile de haine din incinerator erau prea carbonizate ca să cauți pe ele sînge În țesătură. Parfumul de pe mîinile jigodiilor făceau inutil orice test cu parafină. Iar Biroul era sub o presiune imensă: rezolvați rapid nenorocitul ăla de caz. Legiștii Încercau să identifice victimele măcelului, cercetînd totul, de la amprentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Helen, și Începuseră să le ia din nou cu ei. La cincizeci de metri, pe Marylebone Road, o clădire de birouri fusese bombardată recent: acolo fusese instalată o cisternă cu apă pentru urgențe; pe trotuar erau bucăți de hîrtie udă, carbonizată, straturi de scrum pe pereți și copaci și urme de noroi care duceau spre și În afara locului distrus, unde fuseseră trase furtunele pe stradă. Coada se mișcă și Julia ceru ceai fetei de dincolo de tejghea. Helen deschise poșeta și urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încet. ZÎmbea, dar vocea Îi era tristă. Mă gîndeam... ei, cît de nemaipomenit de drăguță ești. Se uitară una la alta o clipă, pînă cînd Helen Își coborî privirea. Puse la loc pachetul de țigări, apoi traversă Încăperea spre salteaua carbonizată. Brusc, camera i se păru mică: era conștientă de prezența ei și a Juliei acolo, la ultimul etaj al acestei case reci și tăcute, de căldura, viața și consistența lor În comparație cu distrugerile din jur. Simți din nou că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iar deasupra lor se Înălța prova de pachebot a Clubului Nautico, avînd În vîrf antena albă de satelit. Apoi, pe cînd autostrada cotea printre pinii de pe coastă, am zărit gloria distrusă a conacului Hollinger de pe dealul de lîngă oraș, lemnăria carbonizată a acoperișului semănînd cu rămășițele unui rug funerar din podișurile Americii Centrale. Fumul și arșița intensă Înnegriseră zidurile, ca și cum casa aceasta osîndită ar fi Încercat să se camufleze În fața nopții ce urma. Traficul se desfășura pe lîngă mine, accelerînd În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
totuși pare foarte tînăr. — A fost În armată. Cei mai buni locotenenți rămîn veșnic tineri. Ciudată treabă cu așchia aia din mîna dumneavoastră... Încă mă mai străduiam să-mi scot așchia din palmă, cînd privirea mi-a căzut pe lemnăraia carbonizată a casei Hollinger. În vreme ce Hennessy vorbea prin interfon cu șoferul spaniol al conacului, eu ședeam pe locul din dreapta, bucuros că Între mine și clădirea distrusă se aflau parbrizul mașinii și porțile de fier forjat. Arșița incendiului Încă mai părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și ducea la o scară de piatră care urca dealul la vreo cincisprezece metri distanță. Un crîng de lămîi Își revărsase cîndva parfumul uleios asupra ferestrelor dormitorului, dar furtuna de flăcări trecuse și prin el, iar acum doar niște cioturi carbonizate mai răsăreau din pămînt ca o pădure de umbrele negre. — Dumnezeule mare, e o ieșire de incendiu..., am spus arătînd spre treptele de fier forjat care coborau din dreptul unei uși de la etajul Întîi. Structura masivă se Încovoiase din cauza fierbințelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
foc. Pe pereți atîrnau tigăi, iar rafturile erau Încărcate cu mirodenii, ierburi și sticle cu ulei de măsline. Dar Încăperea era saturată de duhoarea de fermentație pe care o răspîndeau carpetele Îmbibate de apă și de izul acrit al textilelor carbonizate. Pe podea erau bălți de apă, care se infiltraseră și În pasarela din scînduri de lemn Întinsă de criminaliști. Cabrera așteptă să ne găsim un loc unde să ne putem opri, apoi continuă. — Deci: incendiatorul intră În bucătăria goală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
antrenament militar de sabotori. Poate, domnule Prentice..., spuse Cabrera, urmărind-o pe Paula cu vădită Îngrijorare și oferindu-i batista lui. Dar abilitățile se și Învață, În special cele periculoase. Să ne continuăm turul. Casa scării era presărată cu lemne carbonizate și bucăți de ghips de pe tavan, dar criminaliștii curățaseră o cărare Îngustă. Cabrera urcă treptele, țînÎndu-se cu ambele mîini de balustradele pîrjolite și cu Încălțările afundîndu-i-se În covorul mustind de apă. Lambriul de lemn din jurul șemineului se transformase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu prudență către primul dormitor. Am ajutat-o pe Paula să treacă peste lemnul care se sfărîma În bucăți și am sprijinit-o de cadrul ușii. În centrul camerei se aflau rămășițele unui pat cu patru stîlpi. În jur, fantomele carbonizate ale unui birou, unei măsuțe de toaletă și unui șifonier imens din stejar, În stil spaniol. Pe polița de piatră de deasupra căminului era un șir de fotografii Înrămate. Sticla se topise parțial de la căldură, dar o imagine scăpată, surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mine și Paula. — Arșița era atît de puternică, Încît fata n-a mai avut sorți de scăpare. De vreme ce sistemul de aer condiționat furniza aer rece, toate ferestrele erau bine Închise. Echipa de criminaliști dezasamblase patul, probabil pentru a separa rămășițele carbonizate ale nepoatei de bucățile de saltea. — Unde au găsit-o? am Întrebat. Era Întinsă pe pat? — Nu - și ea tot În baie a murit. Deși nu În jacuzzi. Era așezată pe closet - o postură macabră, semăna cu GÎnditorul lui Rodin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prin dreptul camerei nepoatei am auzit vocea Paulei de pe terasa de jos. Mă aștepta lîngă mașină, vorbind cu Miguel, care se muncea să deblocheze gurile de evacuare ale piscinei. M-am dus la fereastră și m-am aplecat printre resturile carbonizate ale tendei. — Am terminat și noi, Paula. Cobor imediat. — Bun. Vreau să plec. Mă gîndeam că poate vă uitați la televizor. Își regăsise autocontrolul, iar acum, sprijinită de BMW, fuma un trabuc miniatural, dar se ferea să privească la clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui de meșteri spanioli uscau și lăcuiau carenele ce Începuseră să absoarbă apă. În tot acest timp, În centrul portului, o goeletă distrusă de foc - scheletul pe jumătate scufundat al lui Halcyon - era legată de un șlep de oțel. Catargul carbonizat și velele Înnegrite Împărățeau peste Întinderea de ape, Îmboldindu-i pe navigatorii iahturilor din Residencia Costasol să-și strîngă terțarolele și să plece În căutarea celor mai puternice vînturi și-a celor mai adînci mări. O mînă mă apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
camuflaj cubanez iar sub unghiile mâinii drepte resturi textile dintr-un halat în dungi confecționat din bumbac de producție central-asiatică sau africană. Întrucât nu s-a reușit identificarea persoanei decedate rugăm să aprobați clasarea cazului."(...dintr-o pagină, pe jumătate carbonizată, recuperată de presa de opoziție din arhiva arsă la Berevoiești). Pelerinul La ceasul când pisicile de ambele sexe de pe acoperișuri, de la subsoluri trag linie și fac bilanțul aventurilor lor nocturne, Vladimir se trezi cu acel chef de viață pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deslușește un peisaj apocaliptic. Țipete, strigăte după ajutor, voci aduse la limita suferinței. Triajul se prefăcuse într-o uriașă încâlcitură de vagoane distruse și fiare contorsionate. Pretutindeni, doar cratere și bălti de sânge. Și cadavre. Multe dintre ele biete mumii carbonizate care mărturisesc modul groaznic în care oamenii muriseră. Femei, copii, bătrâni, tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui abator în plină activitate. Apare un subofițer, fără caschetă și centură: Dom' locotenent ... dom' locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
clătinându-se ca o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța exploziei aruncă peste el bucăți de pământ înghețat, diferite resturi carbonizate și zăpadă murdară. Un nor uriaș de fum și flăcări îl ascund vederii. Cu încărcătura epuizată, avionul se înalță apoi se pierde imediat înghițit de norii cenușii. Fără să țină seama de instinctul care-l avertizase că undeva există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
explozibilul prin ambrazură. Se trântește imediat la pământ, rostogolindu-se către o zonă mai sigură. Cenușiul înserării se umple brusc cu o lumină portocalie, către cer se ridică o uriașă ciupercă de fum și flăcări. Frânturi de grinzi și scânduri carbonizate se împrăștie peste tot. Asta e! strigă Schultz, izbind mulțumit cu pumnul înmănușat în zăpadă. Soldatul german își arată din nou măiestria! Fără să își părăsească locul sigur, strigă către soldații din apropiere: Vorwarts! Vorwarts!150 Valul atacatorilor se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Aerul păstrează încă duhoarea dulceag amară a morții. La un moment dat, trec pe lângă un fost refugiu montan, încă în stare bună, cu excepția unei porțiuni lipsă din acoperiș. În interior un covor de cenușă rece și câteva bucăți din lemn carbonizate stau mărturie că cineva îl folosise și încă de curând. Nu peste mult timp, poteca șerpuitoare și îngustă dă într-un drum ceva mai lat, suficient cât să permită trecerea unui vehicul ușor. De partea cealaltă, din spatele unui copac, Romulus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uriașă se deschide în zidul clădirii. În jur, morman grotesc de corpuri sfâșiate și gâturi tăiate, nemți și români căzuți de-a valma. Ceva, sau mai degrabă cineva, se ridică din mormanul de trupuri. Fără cască, pe alocuri cu uniforma carbonizată din care încă mai iese fum, cu greu poți recunoaște în arătarea aceea pe sublocotenentul Novăceanu. Dintr-o rană de pe frunte, sângele curge din abundență peste fața neagră. Se uită la ei cu ochi inexpresivi și dârdâie ca prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de șoc a exploziei îl trântește la podea, dar se ridică și continuă să alerge prin holul incendiat. Plin de oroare privește o siluetă umană cum aleargă cuprinsă de flăcări, scoțând urlete îngrozitoare. Văpăile îndârjite acoperă trupul martirizat și zdrențe carbonizate cad odată cu fășii de piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos și omul, după ce mai înaintează câțiva pași, cade cu fața în jos. O nouă salvă lovește clădirea, mai precis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în aer, spintecate de explozii sănătoase: fuselajul se răsucea, topit ca foița de țigară, scaunele zburau două câte două, împreună cu pasagerii lor încremeniți, încă fixate de bucata de podea cu care tăiau norii. Corpurile pluteau printre jumătăți de valize, întâi carbonizate, apoi înghețând instantaneu în căderea lor liberă. Începea o rotire nemaiântâlnită de degete, ciorapi, periuțe de dinți, fotografii și bucăți de reactor; sângele, apa și kerosenul se-amestecau în bule monstruoase, de care ochiul camerei virtuale se-apropia indecent. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce gândeam: ca la Tenerife, în ’75, când comunicațiile radio de pe cele două 747 KLM și PANAM s-au suprapus în drumul lor spre turnul de control. Cel mai mare dezastru din istoria aviației civile (589 de morți, două Jumbo-Jet-uri carbonizate) fusese provocat de un „brum“, un zgomot indescifrabil de fond, ieșit din suprapunerea a două voci pe ultrascurte. Cam așa și cu mine; decolam și mă prăbușeam în aceeași secundă. Nu reușeam să iau lucrurile filosofic, și nici să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]