870 matches
-
telesistolic, precum și presiunea telediastolică cresc, în timp ce debitul-bătaie scade, dezvoltându-se simptomele asociate debitului cardiac redus, cu congestie pulmonară și sistemică consecutive. Disfuncția sistolică rezultă cel mai adesea din pierderea miocitelor (de exemplu, prin infarct miocardic), supraîncărcarea cronică de volum sau cardiomiopatia dilatativă și se caracterizează clinic prin cardiomegalie și fracție de ejecție redusă. Pe de altă parte, mai mult de o treime dintre pacienții cu insuficiență cardiacă prezintă funcție ventriculară sistolică normală, în schimb asociază disfuncție diastolică, cu afectarea umplerii diastolice
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
disfuncție cardiacă. în schimb, pacienții non-diabetici cu uremie cronică fără disfuncție cardiacă au prezentat o supraviețuire similară în hemodializă și în dializa peritoneală. Probabil că dificultățile legate de controlul hiperhidratării la pacienții tratați prin dializă peritoneală și, ca urmare agravarea cardiomiopatiei uremice explică dezavantajul prognostic al acestei metode de substituție a funcției renale. în plus, rata crescută a infecțiilor la pacienții peritoneali, având drept consecință statusul inflamator, contribuie la ateroscleroza accelerată a subiecților tratați prin dializă peritoneală, determinând astfel accentuarea disfuncției
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
patologia aterosclerotică. Într-adevăr, toate manifestările clinice majore ale acesteia, boala cerebrovasculară, boala coronariană ischemică, boala vasculară periferică apar cu o incidență crescută la pacienții cu diabet zaharat, pe fondul unui fenomen de ateroscleroză prematură și extensivă. Cu toate acestea, cardiomiopatia diabetică pare să joace și ea un rol important în apariția disfuncției miocardice și a insuficienței cardiace. Mai mult decât atât, prezența calcificărilor mediei arteriale la diabetici este predictivă pentru apariția evenimentelor vasculare, fiind o dovadă a modificărilor vasculare deja
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
rezultatele publicate în 1993 că mortalitatea pacienților care acumulează mai mulți factori de risc crește cu atât mai mult cu cât numărul acestora este mai mare, iar pentru pacienții cu DZ, această creștere este mai accentuată (fig. 3). 1. 3. Cardiomiopatia diabetică Denumirea de cardiomiopatie diabetică a fost propusă de internistul danez Lundback în 1954 și atribuia inițial susceptibilitatea crescută a diabeticilor de a dezvolta boala ischemică cardiacă unei forme de afectare miocardică specifică diabetului. Se știe însă că cea mai
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
că mortalitatea pacienților care acumulează mai mulți factori de risc crește cu atât mai mult cu cât numărul acestora este mai mare, iar pentru pacienții cu DZ, această creștere este mai accentuată (fig. 3). 1. 3. Cardiomiopatia diabetică Denumirea de cardiomiopatie diabetică a fost propusă de internistul danez Lundback în 1954 și atribuia inițial susceptibilitatea crescută a diabeticilor de a dezvolta boala ischemică cardiacă unei forme de afectare miocardică specifică diabetului. Se știe însă că cea mai frecventă cauza de deces
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
1954 și atribuia inițial susceptibilitatea crescută a diabeticilor de a dezvolta boala ischemică cardiacă unei forme de afectare miocardică specifică diabetului. Se știe însă că cea mai frecventă cauza de deces la pacienții diabetici este boala cardiacă ischemică și nu cardiomiopatia, dar insuficiența cardiacă - manifestare finală a alterării funcției contractile miocardice, este mai frecventă la pacienții coronarieni diabetici decât la cei nediabetici. În plus, din punct de vedere al extinderii leziunilor miocardice în cursul infarctului miocardic, se pare că mărimea zonei
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
în cursul infarctului miocardic, se pare că mărimea zonei de infarct nu este mai mare la diabetici decât la nediabetici, ca să explice în acest fel incidența crescută a insuficienței cardiace, alți factori trebuind să dețină responsabilitatea acestor diferențe. Conceptul de cardiomiopatie diabetică, denumită de Comitetul de Experți al O.M.S. boală diabetică a mușchiului cardiac („diabetic heart muscle disease”), cuprinde afectarea miocardică difuză, în lipsa leziunilor coronariene și microangiopatiei. Unii autori includ în această noțiune și leziunile microangiopatice cardiace, care fac parte
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
neuropatie). Cele mai evidente modificări morfopatologice la nivelul cordului diabetic sunt: hipertrofia miocitelor, fibroza interstițială, prezența în cantități crescute a unui material PAS pozitiv și asocierea microangiopatiei intramiocardice. Faptul că nu există leziuni morfopatologice specifice diabetului sugerează că, în cazul cardiomiopatiei diabetice, cauza ar trebui căutată la nivel funcțional sau biochimic molecular. Patogenia cardiomiopatiei diabetice este complexă și numai parțial cunoscută, putând fi luate în discuție mai multe mecanisme. Disfuncția diastolică. Disfuncția diastolică este prezentă la diabetici secundar modificărilor de structură
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
fibroza interstițială, prezența în cantități crescute a unui material PAS pozitiv și asocierea microangiopatiei intramiocardice. Faptul că nu există leziuni morfopatologice specifice diabetului sugerează că, în cazul cardiomiopatiei diabetice, cauza ar trebui căutată la nivel funcțional sau biochimic molecular. Patogenia cardiomiopatiei diabetice este complexă și numai parțial cunoscută, putând fi luate în discuție mai multe mecanisme. Disfuncția diastolică. Disfuncția diastolică este prezentă la diabetici secundar modificărilor de structură a peretelui ventricular enumerate anterior, mai ales dacă pacientul este obez, hipertensiv sau
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
fac legătura între procesele de excitație și contracție, alterarea homeostaziei electrolitice și a semnalizării hormonale, ca modificări ultrastructurale la nivel cardiac (72). Alterarea performanței ventriculare observată la pacienții diabetici fără boală ischemică cardiacă detectabilă a fost etichetată sub numele de cardiomiopatie diabetică. Anomaliile funcției cardiace pot fi decelate și la pacienții tineri (54). Pentru a asigura necesarul energetic crescut al miocardului contractil, cordul trebuie să aibă la dispoziție un flux constant de ATP, care provine în principal din metabolismul glucozei și
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
la pacienții diabetici, care au în mod special, în absența oricărui control, un profil lipidic cu aterogenitate ridicată, contribuie atât la apariția disfuncției endoteliale cât și la accentuarea statusului protrombotic al pacienților dislipidemici, având în consecință un risc coronarian crescut. Cardiomiopatia diabetică. Există astăzi un cumul de dovezi că diabetul determină apariția unui proces cardiomiopatic independent de afectarea coronariană. Această aserțiune este susținută și de dovezile epidemiologice care arată că la pacienții cu diabet IC este mult mai frecventă în condiții
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
apariția unui proces cardiomiopatic independent de afectarea coronariană. Această aserțiune este susținută și de dovezile epidemiologice care arată că la pacienții cu diabet IC este mult mai frecventă în condiții similare de extensie a afectării miocardice (33). Caracteristicile morfopatologice ale cardiomiopatiei diabetice sunt prezența fibrozei interstițiale și a hipertrofiei miocitare, ca și elementele doveditoare ale prezenței bolii microvasculare. Cu toate acestea, se pare că nici una dintre aceste modificări nu este specifică diabetului. Având ca substrat anatomic modificările descrise și ca substrat
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
altor celule existente în miocard; astfel s-a demonstrat pe culturi de miocite că TNF-? și IL-1? induc expresia unor gene din „programul” fetal, inducând astfel apoptoza celulară [72]. De asemenea, există date experimentale care demonstrează că TNF-? poate induce cardiomiopatie dilatativă. În concluzie, se poate afirma că starea cronică de inflamație subclinică prezentă în evoluția BDR produce, prin activarea inadecvată a unei mari varietăți de citokine și factori vasoactivi, declanșarea unor mecanisme fiziopatologice complexe cu consecințe severe în special asupra
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
depind de natura acestora, de nivelul la care coboară frecvența cardiacă și de condițiile patologice cardiace coexistente, dintre care cele mai importante sunt disfuncția ventriculară stângă, dilatarea sau hipertrofia ventriculară stângă și obstacolele mecanice în calea ejecției ventriculare, cauzate de cardiomiopatia hipertrofică, de stenoza aortică valvulară sau de stenoza pulmonară infundibulară ori valvulară. Astfel, bradicardia sinusală a sportivilor sau care survine în timpul somnului la persoanele sănătoase poate coborî la valori de 35-40 bătăi cardiace/minut fără a genera simptome, datorită conservării
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91948_a_92443]
-
de sinus bolnav (sick sinus syndrome) . Prezintă ca forme de manifestare: bradicardia sinusală, oprirea sinusală, blocul sinoatrial, ritmul joncțional, fibrilația atrială (FA), tahiaritmii supraventriculare. 31.4.1. Etiologie Substratul este variabil: componentă familială, degenerativă, ischemică, malformații congenitale, hipertensiune arterială (HTA), cardiomiopatii, amiloidoză, post chirurgie cardiacă, idiopatic sau diverse droguri antiaritmice (betablocante, amiodaronă, verapamil sau digoxin). La pacienții cu opriri sinusale se pot întâlni ritmuri ectopice atriale sau atrioventriculare joncționale de scăpare. Unii dintre pacienții cu FA persistentă sau flutter atrial pot
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91948_a_92443]
-
cronică, are o prevalență mare la vârstnici, mai ales la bărbați, și este o cauză frecventă de IC. Valvulopatiile regurgitante sunt de asemenea mai frecvente la această categorie de pacienți, mai ales insuficiența mitrală (Im) degenerativă cu regurgitație severă și cardiomiopatiile hipertrofice și restrictive. O treime dintre bolnavii cu diagnosticul de cardiomiopatie hiper trofică au vârste de peste 60 de ani, iar peste jumătate dintre bolnavii peste 75 de ani au amiloidoză cardiacă la examenul anatomo-patologic (10,11) Manifestările clinice ale IC
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adriana Ilieșiu () [Corola-publishinghouse/Science/91943_a_92438]
-
și este o cauză frecventă de IC. Valvulopatiile regurgitante sunt de asemenea mai frecvente la această categorie de pacienți, mai ales insuficiența mitrală (Im) degenerativă cu regurgitație severă și cardiomiopatiile hipertrofice și restrictive. O treime dintre bolnavii cu diagnosticul de cardiomiopatie hiper trofică au vârste de peste 60 de ani, iar peste jumătate dintre bolnavii peste 75 de ani au amiloidoză cardiacă la examenul anatomo-patologic (10,11) Manifestările clinice ale IC reprezintă o asociere de simptome și semne care sunt conse cința
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adriana Ilieșiu () [Corola-publishinghouse/Science/91943_a_92438]
-
face prin sternotomie mediană limitată sau minitoracotomii, revascularizație transmio-cardică cu laser (transmiocardial revascularization), BAC efectuat pe cale endoscopică sau chirurgie robotică (7) (caseta 21.2). În cazul leziunilor coronariene complexe, multiple, cu fracție de ejecție redusă a ventriculului stâng (FEVS) din cauza cardiomiopatiei ischemice, infarctele miocardice repetate sau formare de anevrisme ventriculare, abordarea terapeutică este strict chirurgicală, posibilitățile de revascularizare intervențională fiind depășite. 21.3.3.1. BAC clasic Analiza leziunilor coronariene și a contextului clinic general al pacientului permit stabilirea oportunității abordului
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91938_a_92433]
-
complicațiilor mecanice ale bolii coronariene Complicațiile mecanice postinfarct miocardic care beneficiază de tratament chirurgical sunt defectul septal ventricular (DSV) prin necroza septului, ruptura miocardică cu tamponadă cardiacă, insuficiența mitrală acută prin ruptura de mușchi papilari sau cordaje, anevrismul de VS, cardiomiopatia dilatativă. Intervenția chirurgicală este electivă sau de urgență în prezența semnelor de șoc cardiogen care necesită plasarea unui balon de contrapulsație aortică. Dacă pacientul este stabil, intervenția se poate temporiza 3 4 săptămâni pentru consolidarea leziunilor, după care se realizează
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91938_a_92433]
-
care acționează concomitent ca focare emboligene. Tratamentul chirurgical presupune rezecția zonei anevrismale cu refacerea parietală geometrică, prin sutura liniară sau cu ajutorul unui patch (tehnica Dor), cu evoluție postoperatorie favorabilă (1) (figura 21.3). Aspect intraoperator al aceluiași anevrism. (colecția clinicii) Cardiomiopatia dilatativă terminală Cardiomiopatia dilatativă terminală reprezintă stadiul final evolutiv sever al bolii coronariene cu sau fără aplicarea de manevre terapeutice anterioare. VS se dilată secundar progresiei bolii coronariene difuze, avansate, după mai multe infarcte în antecedente, și determină insuficiență cardiacă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91938_a_92433]
-
ca focare emboligene. Tratamentul chirurgical presupune rezecția zonei anevrismale cu refacerea parietală geometrică, prin sutura liniară sau cu ajutorul unui patch (tehnica Dor), cu evoluție postoperatorie favorabilă (1) (figura 21.3). Aspect intraoperator al aceluiași anevrism. (colecția clinicii) Cardiomiopatia dilatativă terminală Cardiomiopatia dilatativă terminală reprezintă stadiul final evolutiv sever al bolii coronariene cu sau fără aplicarea de manevre terapeutice anterioare. VS se dilată secundar progresiei bolii coronariene difuze, avansate, după mai multe infarcte în antecedente, și determină insuficiență cardiacă globală, refractară la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91938_a_92433]
-
de transplant cardiac se impune în IMA masiv prin ocluzia trunchiului ACS la pacienți tineri, a căror evoluție nefavorabilă nu poate fi controlată în condițiile unei terapii uzuale. A doua indicație de transplant cardiac o constituie evoluția bolii coronariene spre cardiomiopatie ischemică dilatativă terminală, refractară la mijloacele terapeutice standard. 21.3.5. Evoluție postoperatorie În absența unei conduite terapeutice standardizate în boala coronariană, evoluția este diferită în funcție de severitatea leziunilor, teritoriile afectate sau prezența factorilor de risc coronarieni (DZ, HTA, fumat, alimentație
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91938_a_92433]
-
jugularelor, hepatomegalie, stază periferică și ascită. IT funcțională poate complica hipertrofia VD de orice cauză, inclusiv infarctele miocardice inferioare care implică VD, și este frecvent întâlnită în stadii avansate de insuficiență cardiacă datorată cardiopatiei reumatismale sau congenitale, bolii cardiace ischemice, cardiomiopatiilor, cu HTP severă sau în cordul pulmonar. În cazul remisiunii HTP, IT este parțial reversibilă. 25.3.2.2. Strategii terapeutice chirurgicale În caz de regurgitare tricuspidiană funcțională de grad II/III, fără HTP severă, se reface leziunea determinantă a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91942_a_92437]
-
introdus pe lista de transplant. INDICAȚII DE TRANSPLANTARE CARDIACĂ - Insuficiență cardiacă în stadiu terminal fără răspuns la mijloace convenționale de tratament medico-chirurgical, cu un prognostic de viață sub durata de supraviețuire la un an a transplantelor cardiace sau 12-18 luni. Cardiomiopatia ischemică și cea dilatativă sunt cele mai frecvente indicații. - Clasa funcțională NYHA III - IV, - Consum de oxigen („peak VO2”) sub 10 ml / kg / minut la proba de efort, - Dependența de suport inotropic intravenos, - Aritmii ventriculare refractare cu risc de deces
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC, HORAŢIU SUCIU, MIHAELA ISPAS () [Corola-publishinghouse/Science/92080_a_92575]
-
peak VO2”) sub 10 ml / kg / minut la proba de efort, - Dependența de suport inotropic intravenos, - Aritmii ventriculare refractare cu risc de deces subit, - Ischemie miocardică severă nerevascularizabilă, - Șoc cardiogen refractar [7]. Etiologia insuficienței cardiace este variată, dar în principal cardiomiopatia dilatativă, ischemică sau mixtă, cardiopatii congenitale complexe, boli valvulare severe sunt cele mai frecvente. Leziunea miocardică este necesar a fi confirmată prin biopsie. CONTRAINDICAȚII - Hipertensiune pulmonară severă, fixă, neinfluențată de oxigen și medicație vasodilatatoare. Este definită arbitrar ca peste 4
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC, HORAŢIU SUCIU, MIHAELA ISPAS () [Corola-publishinghouse/Science/92080_a_92575]