686 matches
-
a făcut și revista franceză de caricaturi Charlie Hebdo: N-a jignit niciodată mozaismul și sentimentele religioase ale evreilor, în schimb și-a făcut un scop în viață din batjocorirea sistematică a creștinismului apusean și din ofensarea islamismului prin înfățișarea caricaturală a profetului Mohamed. Dacă ierarhii bisericii catolice n-au protestat dintr-o îngăduință care teamă mi-e că merge până la totala nepăsare în fața blasfemiei repetate, nu același lucru s-a întâmplat cu mahomedanii fanatici. Drept urmare, nechibzuința încăpățânată a revistei și
FILOVRĂJEALA, FILOSOFARE ÎMPINSĂ DE MEDIOCRITATE PE CENTURA CUGETĂRII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359100_a_360429]
-
cu precădere. Trebuia să cauți îndelung ca să dai cu ochii, într-un cerc mult mai restrâns, de „Omul de marmură”, al lui Wajda sau „Martorul” lui Peter Bacso, opere de disidență în lagărul comunist. „Rețeaua video” era o formă pricăjită, caricaturală de consumerism, nu de anticomunism. După ce vedeau aceste imnuri vizuale închinate libertății, cum zice filmul urmașei Călugărenilor, tinerii se duceau să se masturbeze sau să-i bruslească (de la vb. a brusli - a da bine cu piciorul. Bruce Lee) un șut
Irina Margareta Nistor și Monica Lovinescu, că restu`... () [Corola-blog/BlogPost/338999_a_340328]
-
dealtfel inerente oricărei opere literare - și anume, una dintre criticile cel mai ades aduse acestui roman imputau caracterul prea teluric al personajelor sale, aceste critici fiind motivate probabil de impresia unei lipse de elaborări, a unei schițări simpliste, probabil aproape caricaturale a unor personaje rudimentare - personaje care definesc personalități cantonate în concret, în aici și acum, lipsite de spiritualitate, prin interesele lor limitate și prin limbajul direct, neșlefuit și presărat pe alocuri cu elemente argotice (motiv pentru care romanul a fost
John Steinbeck: Şoareci şi oameni. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339351_a_340680]
-
al unui autor flamand, puțin cunoscut la noi, Michel de Ghelderode. Piesa „Pantagleize”, devenită pentru publicul spectator „Ce zi frumoasă!”, este o întâlnire între un filozof - Pantagleize, interpretat cu un farmec incomparabil de Mitică Popescu, și realitatea necruțătoare, chiar dacă ușor caricaturală, a unei Revoluții. În distribuție dau partituri remarcabile Irina Mazanitis, Petre Gheorghiu, Mihai Dinvale, Valentin Teodosiu și Eusebiu Ștefănescu. Personajul Pantagleize (Mitică Popescu), jumătate filozof, jumătate clovn, este adoptat ca lider de o grupare de revoluționari în turbulenții ani interbelici
UNITER 25 si Revolutia la TVR cu spectacolul CE ZI FRUMOASA luni 18 mai () [Corola-blog/BlogPost/339398_a_340727]
-
cuprinde întreaga moșie a sătenilor. Este totodată organ administrativ, patrimoniu și populație sătească. În sens mai larg, satul era un sistem de conviețuire socială. Spre exemplu, „opinia publică” se regăsește în expresia „gura satului”, iar lipsa de organizare în expresia caricaturală „satul lui Cremene”, adică un sat dezorganizat, al nimănui. Satul implică și ideea de statornicie, ca în expresia „a face sat cu cineva” sau „nu putură să facă sat în limba română” (B.P.Hașdeu). Prin întemeierea celor două țări române
SEMNIFICATII ALE SATULUI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340707_a_342036]
-
că “militanții în aceeași organizație” se susțin reciproc (“Nu vrei să faci revelionul la noi, la partid?”), își promit avantaje, fac propagandă, interzisă, de altfel, în incintele școlare. Dacă în cazul numelor proprii conflictul (fond-formă) e afirmat deschis și intenția caricaturală nu poate fi în nici un fel ocultată, nu același lucru se întâmplă la nivelul limbajului. Textul se realizează, în paralel, pe două registre lingvistice. Primul, cel descriptiv, înregistrează faptele, relatează; el aparține vocii auctoriale. Al doilea registru cade în seama
ÎNTRE APARENŢĂ ŞI ESENŢĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341342_a_342671]
-
Omul creștin aplică faptelor, sistemelor și ideilor o grilă de lectură creștină, ori, după o astfel de grilă, comunismul este un construct al răului, menit să pervertească totul. Asemeni lui Satan, el îl imită pe Dumnezeu, dar într-un mod caricatural, maimuțărit; spre deosebire de Dumnezeu care îl vrea pe om liber și îi cere supunere din iubire liber consimțită, comunismul, ca și demonul îl vrea pe om sclav supus, ușor de manipulat, cu libertatea anulată și voința pervertită. Intrarea în conflict cu
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
Omul creștin aplică faptelor, sistemelor și ideilor o grilă de lectură creștină, ori, după o astfel de grilă, comunismul este un construct al răului, menit să pervertească totul. Asemeni lui Satan, el îl imită pe Dumnezeu, dar într-un mod caricatural, maimuțărit; spre deosebire de Dumnezeu care îl vrea pe om liber și îi cere supunere din iubire liber consimțită, comunismul, ca și demonul îl vrea pe om sclav supus, ușor de manipulat, cu libertatea anulată și voința pervertită. Intrarea în conflict cu
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
de descoperit și nici unghiuri diferite de explorat. El se aplatizează, devine bidimensional, iar complexitatea lumii este redusă la nivelul unei schițe. Iar atunci când întreaga lume devine o schiță, nu avem de ce să ne mirăm că liderii politici devin reprezentări caricaturale sau că lipsește complexitatea unei înțelegeri autentice. Totul se colorează în alb și negru. Ironia este că albul și negrul sunt interșanjabile în funcție de perspectiva propriului microunivers.
Ura de după taste şi experimentul Marinei Abramović, femeia care s-a transformat de bunăvoie într-un obiect () [Corola-blog/BlogPost/337979_a_339308]
-
într-o zi foarte senină, am luat-o prin Cișmigiu, spre Muzeul Național de Artă al Romniei (MNAR), unde urma să repet experimentul electroencefalogramei, doar că în fața unor lucrări originale. Pe drum, mi-am dat seama că, într-un fel caricatural, începusem din nou să mă port foarte frumos cu propriul creier: când așteptam la semafor, mă minunam ce treabă extraordinară face sortând torentul ăla de claxoane și uruituri, iar odată ajunsă în parc, m-am așezat un pic pe bancă
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
declară dominată sexual de incredibila ta virilitate este o capcană în care intrăm ca berbecii cu o inconștiență milenară". Am admirat arta compoziției, discursul și dialogul firesc, limbajul bine diferențiat al fiecărui personaj în funcție de vârstă, strat social, sau meserie, descrierile caricaturale ale figurilor, îmbrăcămintei, aspectului general al parveniților, tineretului libertin, deținătorilor de funcții, prezentarea cu ochiul aparatului de filmat a interioarelor. De-a lungul ascensiunii glorioase a eroul său principal, Mihai Batog-Bujeniță insinuează cu subtilitate niște decesuri suspecte, fără a declara
SUSPANS SUBTIL ŞI O CARIERĂ DE SUCCES ÎN VÂRFUL ACULUI , UN NOU ROMAN DE MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380429_a_381758]
-
câte un suspin de dor pentru tot ce însemna teatru, artă, frumos, lua creionul și din fugă, din câteva linii sau câteva rânduri, dă viață: o caricatură, un articol, o schiță”, Violeta Arghirescu, p. 51. Vezi Victor Ion Popa, autoportret caricatural înfățișând cu o ironie amară chinurile îndurate în ultimele săptămâni de viață, pagina 133 din Album, lucrare regăsită și în Victor Ion Popa, Scrieri despre Teatru, Ediție îngrijită de Vicu Mîndra și Sorin Popa, Editura Meridiane București, 1969, pacientul cu
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
pentru actorii conduși de geniul lui regizoral. Victor Ion Popa (...) a murit visând”. (Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa a murit visând, în Bis. Arta-Teatru-Cinema-Muzica, IV,151, București, 6 aprilie 1946, p. 5; vezi și Victor Ion Popa, p. 134, autoportret caricatural înfățișând întoarcerea sa de la sanatoriu, vlăguit de boală, sprijinit de soția sa Maria Mohor, de unicul fiu, Sorin, și de soacra sa, Sabina Mohor). „Visează ! Aripa luminii s-a strâns Și pasărea vieții pe valul nopții legănând Se înfrățește cu
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
românească a căpătat coloratură specific românească este Vasile Alecsandri. Primele reprezentații, la Iași, sub egida sa împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negri în 1840, iar la București în 1850 sub bagheta lui I.L. Caragiale. Ciclul Coanei Chirița a deschis reprezentarea caricaturală a vremurilor, protipendada, snobismul, parvenitismul epocii. ”Satira lui Alecsandri are în vedere îndeosebi galomania, pocirea limbii române prin folosirea unui jargon franțuzit, dar și conservatorismul retrograd în toate privințele.” ( Al. Piru) Rolul de educator al teatrului a fost folosit în
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
determinat pe Profet să fugă, ulterior, la Medīna spre a-și putea continua activitatea sa misionară, Hegira devenind, astfel, „ora H” a ceea ce denumim generic eră musulmană. În secolul al XXI-lea însă, împingerea în derizoriu, chiar și sub raport caricatural, a fibrei funciare a oricărei mari religii a umanității, a ceea ce s-a constituit, cu alte cuvinte, de-a lungul mileniilor în cadrul rotund al mentalităților identitare de tip stabil, determină, iată, metaforic vorbind, desigur, ca glasul Kalașnikovului să nu fie
MODELUL HIPERREALITĂŢII MULTIPLE ŞI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372816_a_374145]
-
la moduri lirice/epice în antic-moderne „tipare“ prozodice (relevate, supra, în cele patru cicluri) - epigrama, epitaful, madrigalul, fabula, parodia etc. George Corbu: (1) un portret în tuș, „executat“ în anul 1994, de Al. Clenciu (1913 - 2000; cf. supra, în „întregul caricatural“, pe copertă-fața 1); (2) un portret în creion, din anul 2006, de Leonte Năstase, publicat pe fața a 4-a a coperții „corbigramelor“, pe un „soclu“ de chișinăueană Absurdă epigramă „la minut“ («Când cântăreață-i Mona Lisa,/ Parisu-i ca și
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
Omul creștin aplică faptelor, sistemelor și ideilor o grilă de lectură creștină, ori, după o astfel de grilă, comunismul este un construct al răului, menit să pervertească totul. Asemeni lui Satan, el îl imită pe Dumnezeu, dar într-un mod caricatural, maimuțărit; spre deosebire de Dumnezeu care îl vrea pe om liber și îi cere supunere din iubire liber consimțită, comunismul, ca și demonul îl vrea pe om sclav supus, ușor de manipulat, cu libertatea anulată și voința pervertită. Intrarea în conflict cu
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
ani de istoriografie comunistă n-au șters reflexul revenirilor pe spirală. Simplificînd lucrurile, putem spune că timpul comunist credea sau pretindea să creadă că exprimă înaintarea spre apoteoza finală. Gesturile teatrale ale epocii Ceaușescu, ritualul celebrării națiunii erau un mod caricatural, prin voluntarismul grandilocvent, de a afirma încă o dată supunerea istoriei și instituirea memoriei ca adevăr științific și ideologic. Inconvenientul istoriei românești apare dintr-o contradicție a reprezentării timpului. Tradiția cronicarilor secolului al XVII-lea, apoi a istoricilor și a filologilor
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
voința națională de independență și unitate a poporului român... Această separare, această cvasi-nonarticulare între două perspective una globalizantă, care subliniază mizele externe ale participanților locali, alta redusă la un gest comunitar enunțat ca epopee specifică nu sînt nici forțate, nici caricaturale. Pentru a depăși această falie și pentru ca ireductibilul specificului local să întîlnească curente și linii de forță balcanice și europene, este important să ținem seama că nașterea României moderne ca națiune se împlinește într-o istorie de descompunere imperială, aceea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
să bea șampanie, să fie îmbrăcat după ultima modă, să poarte baston rococo și pumnal cerchez, să scrie cu „condei de oțel”, să joace șah, să danseze polca și să aibă pe biroul său cel puțin o duzină de albumuri caricaturale și de cărți ilustrate”. Această mentalitate, este foarte semnificativă. Ea reflectă marile transformări prin care trecuse orașul moldovenesc, transformări care ridicaseră pe primul plan al vieții urbane burghezia. Burghezia orașului moldovenesc nu forma însă, în acea epocă, o pătură socială
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
han urmează prospețimea și animația scenei din grădina, cu femeile care irump de vitalitate și veselie atunci când se salută unele pe altele. Cand Alice și Meg citesc cele două scrisori și recita ironic cuvintele lui Falstaff sfârșind cu o redare caricaturala a frazei E îl viso tuo șu me risplenderà / Come una stella sull'immensità (Iar obrazul tău va străluci deasupra mea că o stea deasupra unui hau imens), imensitatea iubirii lui Falstaff este inteligent asociată cu imensitatea fizicului sau. Cvartetul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
caracteristica de bază a râsului carnavalesc care, în accepția lui Bahtin, se definește prin ambivalență (îl cuprinde și pe cel care râde și este interpretat ca regenerator), absentă la Caragiale. Așa cum îl preia A., carnavalescul se reduce la grotesc și caricatural. Mai pertinente se dovedesc celelalte interpretări: drumul inițiatic în opera lui Mihail Sadoveanu, prin prisma căruia criticul reabilitează (ca scrieri importante) narațiuni marginalizate de tradiția exegetică (Strada Lăpușneanu, Morminte și Oameni din lună); „sublimul omenescului” la Tudor Arghezi într-un
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
a dandysmului de a se manifesta cu exasperare superioară În fața vulgarității și banalului, prin cuvintele unui uriaș reformator al artei. După cum e la fel de adevărat că tot din 1863 datează și paginile lui Edmond de Goncourt, care descriu În tușe aproape caricaturale lumea monden rafinată a Parisului, după ce o mai portretizase la fel de acid câțiva ani Înainte. Bărbații care se Înghesuie cu lornioanele lor În balcoanele și avanscena teatrelor, care mișună pe bulevarde seamănă cu niște spectre, efeminați, jalnici androgini, fluturând evantaie și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
incidența științelor sociale și politice) sau În forme ceremonializate, În care mesajul era transmis prin constructe simbolice (iar antropologia culturală se ancorează În această zonă). Cel mai adesea, demonstrațiile de acest tip Împrumută elemente din vocabularul ritual al carnavalului: figurine caricaturale și efigii hilare, care reprezintă figurile politice percepute ca adversari, oamenii purtând măști grotești Întrupează inamicii politici, formulările verbale licențioase degradează prestigiul celor aflați la putere. Adeseori, aceste parade și demonstrații parodiază procesiunile solemne oficiale, iar râsul anulează pretenția de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
apoi, în colecția care însoțește acest periodic, plachetele Horoscop (1995), Sculptorul cu disc de aur (1995), Adevărul și numai adevărul (1996), Destin (1996). Scriind și proză, D. include în volumul Personagii secrete în trecutul imediat (1947) un fel de fiziologii caricaturale, în manieră absurd-fantastică, în care se recunoaște „logica” narativă urmuziană. Mai toate personajele au preocupări ridicole sau bizare și par niște marionete animate de un iluzionist. Unul dintre ele, „expert” în ticuri, este declarat „doctor honoris causa al mai multor
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]