837 matches
-
obiectele care se dau la bacalaureat. Se sunase de recreație, profesorii intrau și ieșeau cu cataloagele în mână, era gălăgie, agitație, oboseală. Bărbatul plecă puțin amețit, fără să poată concluziona ceva. Un singur lucru i se întipărise bine în minte: Carmina trebuia împinsă de la spate, nu trebuia lăsată să viseze, avea nevoie de putere de convingere. Seara când pătrunse în camera Carminei se simțea stingherit. Spune-mi, tu după ce termini liceul ce-ai de gând? Fata îl privi curioasă. Era prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce facultate? se interesă. La psihologie îi răspunse ea prompt. Psihologie? Ședea în picioare, în mijlocul camerei, se gândea la ceva, pe urmă se hotărî: în definitiv fie ce-o fi numai facultate să fie, diplomă, din aproape în aproape. Ea, Carmina nu trebuia să pășească pe urmele Elenei, asta în nici un caz. Ea trebuia împiedicată cu orice preț. Ca să dai la facultate trebuie să înveți, nu, eu te văd mereu citind romane. Multe din romanele pe care le-ai văzut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mereu citind romane. Multe din romanele pe care le-ai văzut la mine îmi sunt necesare la limba română, am bacalaureat, știi bine, nu te poți duce la facultate dacă nu iei bacalaureatul. Și apoi lectura mă destinde. Câteva zile Carmina prețui aceste scurte conversații cu tatăl său. Părea să fie un comentariu generalizat și fetei îi plăcea să-și expună fără greș argumentele, îl domina. Tatăl pleca în camera lui biruit, fără dubii, fata era extrem de lucidă, îl deruta. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
program de lucru mult mai sever. În scurt timp grija lui deveni sâcâitoare, între ei nu mai existau conversații, ci un șir de reproșuri în lanț, rostite sacadat, cu scrijelări ale gâtlejului, cu ochii tulburi, cu tentă vineție în obraji. Carmina îi asculta tirada cu pumnii strânși, cu ochii pierduți printre faldurile perdelei. Bine, bine, hai, lasă-mă, răspundea ea în silă. Nu faci decât să-mi distragi atenția. După plecarea lui dura câteva zeci de minute sau ore până când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-mi distragi atenția. După plecarea lui dura câteva zeci de minute sau ore până când se restaura starea de calm când se putea din nou concentra asupra temelor sale. În cele din urmă, încordarea dintre tată și fiică deveni maximă, Carmina răspundea reproșurilor cu vocea ridicată, tatăl se înroșea, se înfuria, vocea i se poticnea în flora faringitei sale cronice, gâfâia își pierdea glasul, și-l dregea, reîncepea asaltul. Ieși afară, te rog, îi striga Carmina, nu pot studia certându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tată și fiică deveni maximă, Carmina răspundea reproșurilor cu vocea ridicată, tatăl se înroșea, se înfuria, vocea i se poticnea în flora faringitei sale cronice, gâfâia își pierdea glasul, și-l dregea, reîncepea asaltul. Ieși afară, te rog, îi striga Carmina, nu pot studia certându-mă cu tine. Dar el gesticula și vorbea cu nerv, saliva îi sărea din gură, sta proțăpit în mijlocul covorului din iută. Trebuia să intervină mama, să-l tragă de cot din camera fetei. Mai las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în hol se împiedica de covor, tușea, ei, lasă, că am să te văd eu la vară cum ai să vii cu buzele umflate. Atunci o să stăm noi de vorbă, domnișoară, amenința. Da, da, exact atunci, îi țipa prin ușă Carmina, numai atunci. Intra în camera lui cu pomeții vineții de enervare: Tu-i irodialul ei de fată, zicea cu năduf. Asta-mi face pocinogul, ai să vezi. Mai taci, cobe, răspundea mama, certurile astea nu-s bune la nimic. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Tu-i irodialul ei de fată, zicea cu năduf. Asta-mi face pocinogul, ai să vezi. Mai taci, cobe, răspundea mama, certurile astea nu-s bune la nimic. Își menținea supărarea trei, patru zile, nu-și vorbeau nici la masă. Carmina rămânea să lucreze până târziu în noapte, uneori auzea scârțâitul egal al somierei, zgomotele mereu aceleași ale actului sexual petrecut între părinți. După trei, patru zile tatăl intra din nou în camera fetei, spășit. Măi, fetița tatei, îi spunea mângâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al somierei, zgomotele mereu aceleași ale actului sexual petrecut între părinți. După trei, patru zile tatăl intra din nou în camera fetei, spășit. Măi, fetița tatei, îi spunea mângâindu-i ceafa, tu chiar crezi că eu îți vreau ție răul? Carmina se cabra, înțepenea lipită de speteaza scaunului. Atingerea lui îi trezea repulsie. Urmau admonestări blânde, înecate în dulcegării, încurajări siropoase. Eu cred în tine, eu cred că tu ai să ai altă viață decât asta a noastră. Odată când erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bun deloc. Nici așa nici așa. Oricum o dai, oricum o potrivești, la tine tot nu-i bine. Ce-oi fi vrând oare? Program riguros, științific, asta trebuie. Ce poate să asimileze o mâță anemiată ca ea? Lasă, tată, intervenea Carmina, agasată de schimbul de replici dintre părinți, sunt tânără, am forță de muncă. Ei, nu vezi? comentă mama. Îl omoară pe el grija. Ușor o fi să dai din gură. Tu crezi că fata e mașinărie, întorci de buton și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de orice grijă, ca și cum Elena murise iar el o dusese la groapă, crezuse că și-a făcut omenește datoria și acum n-avea decât s-o uite, s-o îngroape în uitare, să-și înăbușe orice aducere aminte. Mai rămăsese Carmina, își comutase întreaga speranță asupra ei, gata s-o înăbușe, s-o strivească sub povara cerințelor, cu atât mai înverșunat cu cât vedea limpede că fata nu poate fi manevrată după bunul său plac, nici cu vorbe bune, nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici cu amenințări, o sâcâială continuă, agasantă, o tensiune menținută zi de zi la aceeași cotă deși observa bine că fata i se împotrivea, îi scăpa din mână, se închidea în ea, devenea alunecoasă imposibil de controlat. Din acea perioadă Carmina reținea doar sentimentul presant al meselor de seară, stacojiul din obrajii tatălui, vorbele mamei: Da,mai taci odată, moară hodorogită, ho! Ei trei în jurul mesei, aburul ieșind din mămăligă, bolul alimentar care înainta cu greu de-a lungul esofagului. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cine știe ce planuri ascunse își făcea, în muțenia ei, suportul acceptării acelui mod de existență instaurat la ei. După masa de seară se lăsa liniștea, fiecare se retrăgea în carapacea lui, mama visa să-i cumpere Elenei draperii din pluș vișiniu, Carmina visa la ziua când va putea trăi pe picioarele ei, departe de casa părintească, tatăl visa la diplome, premii, titluri, primiri festive, entuziasm general. Avea fiecare universul lui propriu, greu să se accepte unul pe celălalt, incomod, imposibil. Mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simplu era după ce se stingea lumina, pe sub pleoapele închise să-și deruleze ficțiunile creierului, singurele posibilități de evadare, de refuz al faptului real, să pătrundă acolo, în zona iluzoriului, unde nu existau piedici, bariere, norme, legi, acte, monede. Înainte de examen Carmina își vizită sora, așa, dintr-o credință apărută peste noapte, fără nici un suport logic, că-i va purta noroc. O găsi schimbată, deformată de sarcină, pistruii roșiatici i se lățiseră pe fața plină, umflată. Vorbiră puțin, comunicări dispersate, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
negarea mută a Carminei, o privi cu atâta nesfârșită compasiune, încât se emoționară amândouă. Era clar că mama îi spunea Elenei cam tot ce se petrecea în casă. Când observă că nu se află pe lista celor admiși la examen Carmina avu un sentiment de satisfacție răutăcioasă. Ea nu se simțea prea rănită în schimb era sigură că insuccesul va fi greu de suportat de tatăl ei, însemna o lovitură. Nu-i păsa ce-o să se petreacă cu propria sa persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
despre demolările care se vor face în jurul liceului. Părea împăcat cu sine sau încerca numai să salveze aparențele. Mama puțin surprinsă de acalmia din casă, refuzând instinctual să spere că starea ar putea fi durabilă, își dirijă toată atenția către Carmina. Din economiile pe care numai ea știa cum le făcea, îi cumpără Carminei o pereche de sandale din piele cu tocul înalt și o duse la o croitorie să-i lucreze un costum din triplu voal, ba chiar, întrecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ba chiar, întrecându-se pe sine, plăti în plus să i se facă și broderie în jurul decolteului. Parcă trezită dintr-o lungă visare, mama observă garderoba foarte redusă a Carminei și promise să se ocupe de acest aspect în viitor. Carmina simțea atâta umilință în comportarea mamei încât o încerca un fel de jenă. Nu-i înțelegea reacția, parcă o răsplătea pentru eșecul avut, tot așa cum procedase și cu Elena după ce fugise de acasă. Nu pricepea resortul acelui mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru faptul că nu se îngrijește de sănătatea ei și-și pierde nopțile aiurea ea se înduioșa, îi zâmbea încântată și, scormonind prin punga de plastic îi arăta unde ajunsese cu lucrul, îi explica ce mai avea de făcut și Carmina se lăsa învinsă, copleșită de neputință. Pleca la râu, cu papucii în picioare, se întâlnea cu fete, băieți, foști colegi de clasă, discutau despre examene, despre profesori, despre călătorii lungi, imagini prinse pe fereastra vagonului, evadări din real, din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de neputință. Pleca la râu, cu papucii în picioare, se întâlnea cu fete, băieți, foști colegi de clasă, discutau despre examene, despre profesori, despre călătorii lungi, imagini prinse pe fereastra vagonului, evadări din real, din viața de zi cu zi. Carmina nu nutrea pentru nici unul dintre foștii colegi vreun sentiment special, pentru ea ei erau colegi de școală și atât, făceau parte din copilărie, jucau împreună mingea sau table, sau lupul cu oile pe boabe de fasole, acolo, pe malul râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de soare și apă. Îi ajunse din urmă tatăl Carminei, se întorcea de la birou ceva mai repede decât de obicei. Părea calm, liniștit. Îl întrebă pe băiat unde dăduse examen, îi ascultă politicos relatarea, îi plasă câteva formule de încurajare. Carmina îi sesiză falsitatea vorbelor, pentru ea era limpede că nu credea nici el în propriile cuvinte, probabil de aceea ei nu i se adresase, în poartă îi strânse mâna băiatului, îl întrebă ce-i mai fac părinții, fratele, sora. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i mai fac părinții, fratele, sora. Bine, bine, așa deci, spunea fără să fi ascultat vreo vorbă. Așa deci. La masa de seară, în timp ce mama schimba farfuriile rosti rar: Când consideri că te-ai repauzat de ajuns după efortul depus? Carmina învârti furculița în mână și întrebă înțepat: De ce mă întrebi? Mă gândeam că ar trebui să te apuci din nou de lucru. Ai un an întreg înainte. Cu o planificare riguroasă, cu seriozitate, cu ambiție este imposibil să nu reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în mână și întrebă înțepat: De ce mă întrebi? Mă gândeam că ar trebui să te apuci din nou de lucru. Ai un an întreg înainte. Cu o planificare riguroasă, cu seriozitate, cu ambiție este imposibil să nu reușești. Dumnezeule, gândi Carmina iar începe! Planificare, seriozitate, ambiție. Astăzi este calm, mâine va fi insistent, poimâine iritat, peste încă o zi va avea impresia că îmi bat joc de el, de munca lui, de viața lui, va spune că nimeni nu este ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
viața lui, va spune că nimeni nu este ca mine, să primească totul, totul și să nu ofere nimic în schimb. Într-adevăr, de la o zi la alta relațiile lor se deteriorau. După 6 august când era schimbarea la față Carmina renunță să mai meargă la râu, apa nu mai părea așa caldă și parcă nici șuetele cu colegii nu mai aveau farmec. Ședea în casă cât era ziua de lungă cu ochii pierduți printre faldurile perdelei, cu manualul de anatomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
O să se ducă, uite așa, o să se ducă! Dacă vrea să aibă o masă la care să mănânce și un pat unde să se culce, o să se ducă, că n-are încotro. Vrea să mă manipuleze după voința lui, gândi Carmina, și, culmea are dreptul s-o facă. N-o să rămână nimic frumos pentru mine decât ficțiunea. Se întâlneau acum în bucătărie și dimineața. Nu-și vorbeau, mama ofta, tatăl scotea zgomote din gâtlej, încerca să-și degajeze faringele de flora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dreptul s-o facă. N-o să rămână nimic frumos pentru mine decât ficțiunea. Se întâlneau acum în bucătărie și dimineața. Nu-și vorbeau, mama ofta, tatăl scotea zgomote din gâtlej, încerca să-și degajeze faringele de flora depusă peste noapte. Carmina pleca prima cu pachețelul în plasă. Avea mult de mers. După ce ieșea din oraș intra în lanul de porumb, nemișcat din care, ici-acolo se înălța fum negricios ori de câte ori vreun tăciune pocnea la soare. De peste tot un vuiet egal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]