247 matches
-
sinonimă cu voluptatea de a se simți călare pe plesnetele motocicletei. Demirgian era senzual și printre covoare păstra culegeri de pornografii plastice chineze și japoneze, remarca prin vitrină, pe stradă, femeile cu un detaliu picant, nu priza trupurile macerate, ci carnația planturoasă. Afară de aceasta, îi plăceau copiii și-i săruta sonor pe obraji. Desigur, Demirgian era un spirit mediocru, însă un suflet sănătos, cinstit, cu un instinct al lucrurilor fine și de o discreție desăvârșită. Deplasată din văpaia masivă a lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
posibil vreo șapte-opt ani, nu mi-am acoperit suficient de bine picioarele și un mic, foarte mic fragment de cositor topit a plonjat pe tibia piciorului, mi-a ars pielea și am de atunci amintirea acelor vremuri, „amintire topită în carnația neamului meu”. Paradoxal, de câte ori îmi vizualizez semnul - o mică cicatrice pe picior - îmi aduc aminte de celebra replică din „Desculț” și automat fac o juxtapunere a ceea ce-mi spunea și cerea bunica : - Mariana mamaie, să nu uiți niciodată ! Să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
posibil vreo șapte-opt ani, nu mi-am acoperit suficient de bine picioarele și un mic, foarte mic fragment de cositor topit a plonjat pe tibia piciorului, mi-a ars pielea și am de atunci amintirea acelor vremuri, „amintire topită în carnația neamului meu”. Paradoxal, de câte ori îmi vizualizez semnul - o mică cicatrice pe picior - îmi aduc aminte de celebra replică din „Desculț” și automat fac o juxtapunere a ceea ce-mi spunea și cerea bunica : Mariana mamaie, să nu uiți niciodată ! Să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Dar mai gravă decât lipsa unei jumătăți a obiectului excursiei noastre a fost surpriza de a descoperi că acum două săptămâni facultatea mea de iluzionare fiind disponibilă, convertisem eminente însușiri biologice în atribute estetice. "Animalul" era în adevăr "superb" - de carnație și de tinerețe. Sculptura era reușită. Pictura, însă, ratată. Femela, fără îndoială, era de primul rang, femeia era oricare. Dar situația mi se păru cu totul îngrijitoare când mi s-a pus problema dacă, frapată de construcția fetei de la tejghea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de Îngeri trebuie să făp... să tăftu... să făp-tu-iesc toate păcatele, chiar și pe cele mai delicioase!” Se duse, clătinându-se ușor, Într-un colț unde ședea o fată Îmbrăcată În negru, cu ochii foarte Înnegriți cu creion dermatograf, cu carnație palidă. O trase după ea În centrul sălii și Începu să se unduiască Împreună cu ea. Stăteau cu pântecele aproape lipite una de alta și cu brațele atârnând pe lângă corp. „Eu pot să te iubesc și pe tine”, zise. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
amenințarea unor „abisale guri”, gata să absoarbă fragila alcătuire omenească. Titlul prezentei culegeri de versuri conține, ca și în cazul debutului, o intenție programatică: focul din adâncuri implică stingere, fum și tăcere. Aceasta din urmă este o finalitate previzibilă dincolo de carnația versului și sângele fierbinte al metaforei. Poezia rămâne un ciclu închis în structura temporalului - sugestie inclusă în însăși compoziția cărții. Astfel, piesele lirice se ordonează sub numele celor 12 luni ale anului, scrise și pe copertă în formă de șarpe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
amenințarea unor „abisale guri”, gata să absoarbă fragila alcătuire omenească. Titlul prezentei culegeri de versuri conține, ca și în cazul debutului, o intenție programatică: focul din adâncuri implică stingere, fum și tăcere. Aceasta din urmă este o finalitate previzibilă dincolo de carnația versului și sângele fierbinte al metaforei. Poezia rămâne un ciclu închis în structura temporalului - sugestie inclusă în însăși compoziția cărții. Astfel, piesele lirice se ordonează sub numele celor 12 luni ale anului, scrise și pe copertă în formă de șarpe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lumină electrică începu iarăși să-mi exploreze ochii. Întârzie îndelung, dar valul afecțiunii mele tumultuoase era în retragere, după ce se consumase în acea sărutare și îmbrățișare pasionată. De-aproape chipul ei îmi părea mai mare decât al meu, gura cu carnație bogată, ochii imenși, nasul cu rădăcina lată între ochi, semn de personalitate puternică, turbulentă, încăpățînată și îndrăzneață până la capăt în ceea ce făcea, cum aveam să descopăr mai târziu. Totul, e curat în ochii tăi", îmi spuse amenințîndu-mă deodată din nou
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de la Amicii orbilor, dar într-o rochie ușoară, tot albă, cu puncte albastre, cu încrețituri bogate în poale, cu gâtul și brațele descoperite, și îi vedeam acum și picioarele, cu glezna și pulpele în deplină armonie cu chipul ei cu carnație bogată... "Ei, domnule, zise așezîndu-se pe canapea lângă mine, văd că n-ai chef, nici de cafea nici de prăjituri și nici de coniac. Le-am pregătit însă pentru tine, te-aș ruga să te servești". Și privirea ei mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care îi vorbea. — Ce dorești? Aș vrea să cumpăr un crenvurșt. Miroase îmbietor. Mă întrebam dacă aș putea să cumpăr unul. — Bineînțeles. — Pot să mi-l aleg singur? întrebă Ignatius, privind atent în jos spre oală. În apa care fierbea, carnații sâsâiau și se zbăteau ca niște parameci colorați artificial, priviți prin lupă. Ignatius își umplu plămânii cu aroma lor înțepătoare și acră. Am să-mi imaginez că sunt într-un restaurant elegant și că acesta este bazinul cu languste. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
crede așa ceva? întrebă plictisit bătrânul. — Toată lumea. În special cântăreții de muzică populară și învățătorii, îl auzi tot timpul repetat, ca un descântec, de studenți soioși și de copii de școală primară. Ignatius râgâi. Cred că voi mai lua unul din carnații aceștia picanți. După cel de-al patrulea crenvurșt, Ignatius își plimbă limba lui roz impresionantă peste buze și mustață și-i spuse bătrânului: — Nici nu mai știu de când nu m-am mai simțit atât de satisfăcut. Am avut noroc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de concupiscența atotputernicului, căzând însă, după unele surse, în brațele lui Tezeu, devenind unica amazoană care să împartă, în mod oficial, patul cu un bărbat. Deci rămânem la varianta Nimfa adormită și satir, dar păstrăm în minte faptul că, sub carnația moale, albă, pufoasă, se ascunde musculatura unei aruncătoare cu sulița (să spunem o hoplită?, sau anacronizăm mișelește?)... Ce ți se pare izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului, care e punctul de fugă al tabloului? E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
la varianta Nimfa adormită și satir, dar păstrăm în minte faptul că, sub carnația moale, albă, pufoasă, se ascunde musculatura unei aruncătoare cu sulița (să spunem o hoplită?, sau anacronizăm mișelește?)... Ce ți se pare izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului, care e punctul de fugă al tabloului? E exact privirea satirului, vârful ingrat al unui triunghi ascuțit format de: brațul leșinat al nimfei adormite, brațul tremurând de încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
funcționar public, în pantalon bleumarin și cămașă bleu deschis. Nu înțelege încă ce se întâmplă, se uită în jur, se uită la tânăr, se uită la ea, înfășurată în sarong, cu picioarele dezgolite, sarongul îi subliniază goliciunea umerilor, subțirimea taliei, carnația viguroasă, pielea bronzată, își dă seama că adormise, că tânărul tocmai îi întrerupsese un vis de dragoste, când se întoarce spre el acesta are o tresărire. Voia să o agațe, probabil, dar văzându-i fața bate în retragere, e vizibil
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu numai că e chipeș, dar este și mai tânăr decât ea. Nu cu mult, dar suficient să-i amintească de trecerea nemiloasă a timpului. Se uită din nou în oglindă. Are o siluetă perfectă, niciun fir de grăsime, o carnație proaspătă, viguroasă. Întotdeauna a fost conștientă de frumusețea trupului ei, dar acum se bucura de această frumusețe ca de o mare avere. Câte femei mai au o astfel de siluetă la vârsta ei? Câte femei au foamea ei de dragoste
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
exercita pe invers. Deși materialitatea Pepenoaicei părea să rămână la consecvența dintotdeauna, ponderea ei specifică părea în sesizabilă diminuare. Gâturile tuturor se alungiseră și cei mai din spate așteptau favorabile comentarii, din partea protagoniștilor sacrificiului de bâlci. Ceva în genul: "o carnație gingașă și îmbălsămată, împănată și țintată cu șiruri de negre perle"... Dar un murmur contrariat vibră îndelung, în cercurile unduitoare de bărbați, femei și copii. Unii din gloată mai pretinseră și după aceea că ar fi zărit, episodic, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pregătiți și instruiți, la nivelul unui prim-secretar. Vaca aceea, spuse Vartolomei, rânjind de plăcere, era grasă și frumoasă, ca nevastă-mea. Trandafira se aținea în urma musafirilor, frecându-și mâinile, cum își freacă musca labele din față și măcar că, în carnația sa abundentă, n-ai fi depistat-o pe emotiva, care se adeverea astfel, protestă moale, jenată de exagerarea prețuirii, făcută de față cu atâția oameni străini: Da' nu ți-e oarecum, să te lauzi atâta, bărbate?... Pe urmă, când Vartolomei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de reclamație, veți fi rambursat. Mai mult nu pot face. Domnișoara, ți-a arătat o domnișoară. E acolo, între două rafturi; caută ceva din colecția Penguin Modern Classics, plimbând delicat, dar hotărât, degetul pe cotoarele vineții. Ochi mari și vioi, carnație sănătoasă și bine pigmentată, părul cu unde bogate și diafane. Cititorule, iată că Cititoarea își face intrarea fericită în câmpul tău vizual, ba chiar în câmpul atenției tale; ori poate tu ai intrat într-un câmp magnetic a cărui atracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
iată că marea l-a uitat; nici măcar o picătură de sînge nu se va agăța de trupul Afroditei cînd va ieși din valuri... În Renaștere, zeii antici au recucerit Olimpul sub chipuri creștine. Pictorii redescoperă frumusețea trupului uman, madonele au carnația din ce În ce mai vie, dar la Botticelli, pe chipul zeiței Venus, se cunoaște că undeva În apropiere Marsyas Începe să cînte din nou, În felul său ciudat și Înrobitor. De ce ar trebui să mă decid Între Apolo și Marsyas? În timp ce clasicismul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cum sună expresia curentă -, ci își descoperise un nou suflet cu puteri nebănuite. Nu era vorba doar de o simplificare îndrăzneață a desenului - care revela o personalitate atât de bogată și unică. Nu era numai maniera de a picta, deși carnația era zugrăvită cu o senzualitate pasionată care avea în ea ceva miraculos; nu era numai impresia de soliditate care-ți dădea în mod extraordinar senzația de materialitate a trupului; mai era și o spiritualitate, tulburătoare și nouă, care-ți călăuzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-o goală pe Butch și înainte, parțial pe ecran, și în întregime, chiar din față, într-una din revistele care publică indiscreții celebre, dar chiar nici una din acele imagini n-a fost în stare să mă pregătească pentru o asemenea carnație costisitoare și un asemenea tonus plătit cu o sumă atât de pipărată, ca să nu mai vorbesc de tehnica la pat, dezvăluită cu așa o însuflețire. Totul e de o calitate ireproșabilă, iar ea are... Așteaptă, acum se întoarce. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Patria și-au apărat. Greșeală Când copilului prea mult îi dai Și nu-l pui să ridice nici un pai, Degeaba te întrebi, nedumerit, Când și unde ai greșit. Noblețe În vremea monarhiei, cei care fumau, Țigări „Regale”, aromate, preferau, Și carnații pot avea parfum nobiliar, Dacă patronul firmei este demnitar. Mistere Din tinerețe am încercat să deslușesc, Misterele lumii în care trăiesc. Dezlegarea tainelor firii e o încercare, Ca aceea de a călători cu Carul Mare. Măsuri guvernamentale Am aflat că
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
asemenea măsură. Picioarele goale se iveau de sub tivul turcoaz al mantiei, Împodobite cu lucitoare inele de aur. Pe chipul ei, pe lângă ochii cum nu se poate mai negri, se distingeau pielea arămie și dinții mari și albi. Culoarea roșiatică a carnației amintea de eleganța unei statui antice. Clătină Încetișor din cap, scuturându-și cerceii mari din aur. Apoi, cu un gest plin de grație, se așeză pe scaun, lângă dânsul. În mișcare, marginile de jos ale mantiei se deschiseră un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe celebra romancieră și amfitrioană internațională. Îndeaproape, Într-adevăr. Doamna Wharton o primi În apartamentul său de la Hotelul Buckland’s din Brook Street, Îmbrăcată Într-un neglijeu roz, cu o broderie elaborată, care Îi punea În evidență brațele goale, cu carnație frumoasă, și o bonetă de dantelă écru bordată cu blană - ținută care, după calculele Theodorei, i-ar fi epuizat propriul buget pentru Îmbrăcăminte pe un an Întreg. Purta un parfum greu, pe care Theodora Îl găsi apăsător În camera supraâncălzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceva: în plină lumină, culorile îi dispăreau, ca și cum ar fi fost spectator la un film alb-negru. — Ăsta e chiar un efect artistic, nu vi se pare? glumi Omar. Doctorița era o femeie distinsă, cu ochi albaștri, pătrunzători și cu o carnație foarte albă, de blondă fără retușuri. Și rândul de perle pe care îl purta împrejurul gâtului era veritabil, întărind impresia de calm diafan care o înconjura. De aceea, prin ea, și ochiul i se păru dintr-odată un organ foarte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]