258 matches
-
sticle vechi de medicamente, și băgate într-o pungă care copia vechile genți de doctori. I-a oferit pachetul Lisei, care era evident șefa. Dar, în momentul în care și-a dat seama că Lisa și Ashling nu se mișcau, Caro spuse nervoasă: —Un singur cadou per publicație. Filosofia noastră la Source este să descurajăm excesul. Lisa și Ashling au împărțit un moment de rivalitate. — Știam asta, spuse Lisa ușor, ieșind grațios din cameră, cu mâna strânsă pe punga de cadouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ajunge În dreptul nostru și ochii i se luminează cînd dau de Lisa. — Kate! Lisa mi-o trece mie pe Amy, de pe celălalt rînd de scaune, și se ridică să o Îmbrățișeze. — Doamne! Ce faci tu aici? Stăm la Jonathan și Caro, la Grasse! SÎnt o gașcă Întreagă! Eu și Sarah și Mark și Încă vreo cîțiva! Trebuie neapărat să vii să ne vezi. Dar tu ce cauți aici? Avem o casă În Mougins, la o zvîrlitură de băț de tine. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
suburbie În devenire. În seara asta, am să fiu Ellie Black, o fată singură, plină de viață, amuzantă și sclipitoare. Am În plan să beau șampanie (dă Doamne să aibă așa ceva, dar În casa unora cu nume ca Jonathan și Caro e musai să existe și șampanie) și, cine știe, poate vom merge chiar la dans, căci mi-ar prinde bine puțin dans. Ca să nu mai spun că, după noaptea și ziua pe care le-am avut, tare mi-ar prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
venit! Jonathan e un bărbat solid, sincer și exuberant. De Îndată ce ne deschide ușa, Îmi dau seama că o să-mi placă de el și că n-o să am nevoie de șampanie ca să mă relaxez. Dar o să beau oricum. Soția lui Jonathan, Caro, stă chiar În spatele lui, iar eu Întind mîna ca să i-o strîng. Ea, Însă, rîde și mă Îmbrățișează. — Tu ești Ellie, nu? Încîntată de cunoștință. Hai Înăuntru să bei ceva. Toată lumea din grupul nostru primește palme prietenești pe spate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iar eu Întind mîna ca să i-o strîng. Ea, Însă, rîde și mă Îmbrățișează. — Tu ești Ellie, nu? Încîntată de cunoștință. Hai Înăuntru să bei ceva. Toată lumea din grupul nostru primește palme prietenești pe spate de la Jonathan și Îmbrățișări de la Caro. Apoi, mergem În camera de zi ca să facem cunoștință și cu restul. Trebuie să recunosc că mă simt ușor intimidată. Aceștia chiar arată a fi Oamenii Frumoși despre care citesc deseori, cei care frecventează barul și hotelul Calden, crezînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
deci bănuiesc că pot juca și eu jocul ăsta. Dacă te distrezi așa de bine discutînd cu altă femeie, m-aș putea amuza și eu flirtînd cu alt bărbat. Scuze, voiam să zic „vorbind“ cu alt bărbat. — Poftim niște șampanie. Caro vine spre noi și-mi Întinde un pahar. Ura! Șampanie! — Voi doi vă cunoașteți? — Ellie a fost director de marketing la Calden, Îi răspunde Charlie. Ne-am Întîlnit la un prînz. Îi știi pe Fran și Marcus, nu? — Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
noi și-mi Întinde un pahar. Ura! Șampanie! — Voi doi vă cunoașteți? — Ellie a fost director de marketing la Calden, Îi răspunde Charlie. Ne-am Întîlnit la un prînz. Îi știi pe Fran și Marcus, nu? — Sigur că da, Încuviințează Caro. Țin foarte mult la Fran și prietenii ei sînt și ai mei. — Mulțumesc. Surîd, știind că, În rochia mea retro și sandalele cu toc Înalt, cu paharul de șampanie În mînă și cu relațiile pe care le am cu Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îmi ridic privirea, reușind să Îl privesc În ochi. — ...delicios, sfîrșește el Încet, fără umbră de zîmbet, iar inima Începe să-mi bată cu putere. Mă Înroșesc ca racul, din cap pînă În picioare. Fir-ar al dracului. — Charlie, spune Caro, din celălalt capăt al Încăperii. Ce i-ai tot spus bietei Ellie? Orice-ar fi, Încetează, s-a făcut ca sfecla. Te-a necăjit cu ceva, Ellie? Nu-l băga În seamă, așa e el. — Nu, nu, e-n regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o plecăciune. — Scuză-mă că te-am făcut să te simți prost, spune el tare. Dacă Îmi permiți, voi merge pînă la baie să-mi pudrez nasul. — Ți-am spus să nu aduci cocaină la mine În casă, Îl mustră Caro. — Nu mă refeream la genul ăla de pudră, zîmbește Charlie cu gura pînă la urechi. Mă duc la budă, OK? Asta cum Îți sună? Se Întoarce să plece, iar eu rămîn așezată, Încă roșie, mai ales că tocmai am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca să mă asigur că nu-mi lucește fața și să mă mai dau cu ruj. Deschid ușa și mă ciocnesc de Lisa. — Te distrezi? Dau din cap plină de entuziasm, căci petrecusem o jumătate de oră sporovăind cu Jonathan și Caro și Încercînd să-l ignor complet pe Charlie Dutton. M-a epuizat efortul de a ignora complet doi bărbați, deși din motive diferite, și m-am trezit că m-a Înveselit foarte mult flirtul cu Charlie și conștientizarea faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
foarte mult flirtul cu Charlie și conștientizarea faptului că sînt Încă atrăgătoare! SÎnt sexy! Un alt bărbat decît soțul meu mă găsește... delicioasă! — SÎnt toți atît de drăguți! exclam. Atît de calzi și fermecători. Îmi plac foarte mult Jonathan și Caro. Ce oameni minunați! — Știu, mă aprobă ea. Și ce zici de tipul ăla... Charlie Dutton? — Charlie Dutton? mă prefac eu nepăsătoare, dorindu-mi din tot sufletul să nu roșesc, dar nici să-mi demasc jocul. Ce-i cu el? Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
gradat plin cu apă, În care a dizolvat niște picături efervescente. Sfânt remediu: mirosul de vomisment m-a dat gata. Apoi, după ce a răsucit de două ori cheia În ușa care dădea spre odăiță, a urmat explicația: — Constat cu satisfacție, caro Bustos, că Nemuritorii mei te-au șocat. Cine ar fi zis că homo sapiens, antropoidul pe care Darwin abia Îl schițase, avea să atingă asemenea perfecțiune? Te asigur că această casă, care e și a ta, este unica din Indo-America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scrijeli, a înscrie, a prescrie etc., iar cribrum (tot din latinăă desemna ori acțiunea de a cerne prin sită, ori a deforma. Trecem de skariphos, skrifla, (disăcrimen, cernere și hridder, ca să ne întoarcem la sker și variantele lui, kar și caro: carne, carnal, carnagiu, carnaval, a incarna, mortăciune. Concluziile lui Leitch nu sunt formidabile, mai ales că ele apără teza deconstructiviștilor și a imposibilității oricărui critic de a formula o judecată validă legată de un text: „Suntem preoții Răstălmăcirii (Misreadingă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Sia avea ochi negri, mici, dar nu vioi ca ai lui Lică, gura lăsată puțin în jos la colțuri ca pentru o silă permanentă. înaltă cit și ci, trunehioasă, oblă de la umeri la șolduri, cu mâni și picioare mari de caro se jena, nici nu părea tânără, deși avea numai 19 ani. Alături de ea, Lică, subțirel, sprinten, cu figura plăcută, cu ochii vioi de veveriță, părul negru din care se lăsa o buclă mare pe frunte, cu mâinile și picioarele mici
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
De ce nu rămăsese Hallipa la Mizil! Își amintise vorbăriile neisprăvite ale Linei despre timpul petrecut de verișoară la Mizil, demult. Acele povestiri, prin repețirea lor banală, scoteau pe Mini din răbdări, dar îi populau mintea cu fizionomia acelui târgușor, pe caro spera să nu-1 vadă aievea niciodată. Cât mai lesne totuși de suferit erau acele povestiri decât vizitele la moșie, la două ore și jumătate numai de București - din nefericire și fericire. Verișorii locuiau Prundenii încă de mult și Mizilul era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
masă, golind scrumierele de mucuri și lăsând În locul lor altele, curate, inginerul Edward, pocnind din două degete, transformă urechile de câine Într-un triplu careu de ași, iar perechile de urechi de pe pleoape le acoperi cu doi șeptari, unul de caro, altul de treflă. Chelnerița scoase un strigăt ascuțit, scăpă tava și cârpa jos, zbughind-o În fugă la bucătărie. Între timp, Satanovski intrase parcă În transă. Bărbia i se mișca din ce În ce mai agitat, ochii i se roteau În cap, iar degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alegea înțelepciune puțină, ca o mână de mălai, în zilele de foamete. Aici, nici lui Nicanor nu-i deschidea nimeni mintea despre: ce-ar fi mai bine să semene el în Baisa? Ce ar fi mai potrivit să cultive? în caroul lui din Baisa, care câștigase nume nou și colectiviștii nu-i mai spuneau Baisa, ci Loturi, fiindcă acolo se distribuiseră loturi private, adică, mai exact, loturi cărora partidul le zicea în folosință, fiindcă nu erau ale lor. Într-unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și mai ales în această pustietate stingheritoare: se îndreptă agale către ușă, întrebându-se dacă nu cumva revenise cunoștința lui de la vagonul-restaurant, taximetristul clandestin. Tresări când, în cadrul ușii înalte cioplită din lemn de stejar, apăru Melanie. Era leită dama de caro din cărțile de joc! Fără îndoială, părea frumoasă, fiindcă era blondă. Însă, pe deasupra, nu arăta ca o făptură din lumea aceasta. Zise cu un neasemuit glas muzical: Bună seara, domnule Waldemar! Atins la mansardă de cantitatea enormă de băutură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
el îl privea cu dispreț, fără să vorbească. La sfârșit a spus doar că impecabila sa carieră militară i-a atras ura“. Ochii lui Gajus se opriră pe ultimul rând, în timp ce Drusus punea jos calamusul. În clipa aceea sosi preceptorul Caro, grammaticus al celor doi frați mai mari, și-i anunță că tribunul Silius evitase mâinile nemiloase și umilitoare ale călăului și se sinucisese. O lovitură hotărâtă, de o precizie mortală. Nu se știa cine îi dăduse în taină pumnalul pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la moarte. Copleșită de o adâncă emoție, ea își făcu de trei ori cruce, mulțumind Sfintei Fecioare că-i fusese dat să își revadă teafăr și sănătos unicul frate. Apoi se repezi să îl îmbrățișeze, cu lacrimi în ochi. Vittorio! Caro mio!... Nu te-ai schimbat deloc... Ce bine-mi pare c-ai venit... Credeam că n-o să te mai văd niciodată!... Da de unde, sorella!... Cum se spune în românește?... Iarba rea nu piere..., îi răspunse Nando cu dezinvoltura-i obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
românește. A.. - Și de ce tu să te superi, Ideal al lui Moretto, Au în limba cea germană N-au tradus ei comedia, Ei streinii! Îns-Espana Te adoră, o, Madona, Cum mi te-a creat Moretto. D. - Neci n-aș plânge, caro mio, De ar fi traducțiune; Rea or bună, ea nu schimbă Din valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comediă-originală: Viclenie și amor. Acolo mă văd pe mine, Figurând sub nume - Elena, Iar pe Manuel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tradus ei comedia, Ei streinii! Îns-Espana Te adoră, o, Madona, Cum mi te-a creat Moretto. D. - Neci n-aș plânge, caro mio, De ar fi traducțiune; Rea or bună, ea nu schimbă Din valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comediă-originală: Viclenie și amor. Acolo mă văd pe mine, Figurând sub nume - Elena, Iar pe Manuel, il caro, Văd că mi-l numesc Costică. Dară cum c-a imitat-o Neci n-o spune, neci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De ar fi traducțiune; Rea or bună, ea nu schimbă Din valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comediă-originală: Viclenie și amor. Acolo mă văd pe mine, Figurând sub nume - Elena, Iar pe Manuel, il caro, Văd că mi-l numesc Costică. Dară cum c-a imitat-o Neci n-o spune, neci n-o scrie, Ci pe mine mă silește Să recit la versuri rele Care sună ca drimbala A ursarilor gitani. A. - De-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
încă o dată ce carte vrei să răsfoiești. Gerard reținu perfecta pronunție a fiecărui cuvânt. Dacă nu te decizi, va trebui să te retragi din joc. - preciză vocea caldă. Aici, la noi, nu ajung decât cititorii conștienți de actul cititului-adăugă vocea gravă. Caro de ași - își auzi Gerard propria voce, încercând să descifreze el însuși ce sens ar putea avea sintagma abia rostită. Din nou râsete rebele, proprii unor femei trecute printr-o lungă beție sau prinse cel mult, într-un ungher de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și-i scrută cu atenție, iar ei puseră monede de aramă pe două din teancurile de cărți de joc. Apoi Lukici Începu să Întoarcă fiecare pachet pe rând. În al treilea, pe care nu fuseseră puși bani, era valetul de caro. Încetă să mai Întoarcă restul de cărți și vârî monedele În buzunar. — Câștigă banca, spuse el și-i pasă cărțile lui Ninici. Era un joc foarte simplu. Funcționarul de la mesagerie Își stinse țigara și-și aprinse alta, În timp ce Ninici făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]