580 matches
-
1863, când au fost înlocuiți de drahma grecească. Vreme îndelungată, s-a crezut că obolul, în Franța, fusese creația secolului al IX-lea, dar cercetări recente au arătat că obolii au existat încă de la sfârșitul perioadei merovingiene și începutul perioadei carolingiene . Acești oboli din secolul al VIII-lea au particularitatea de a fi bracteați și cu o singură față, contrar tradiției franceze posterioare lor, începând din secolul al IX-lea, cu un diametru mai mic decât denierii, însă bătuți pe cele
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
(, , , ) a fost numele unui regat efemer format în la destrămarea Imperiului Carolingian pe teritoriul Franciei de Mijloc. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. La moartea lui Lothar I, regele Franciei de Mijloc, în 855 teritoriul acestuia este divizat
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
(, , , ) a fost numele unui regat efemer format în la destrămarea Imperiului Carolingian pe teritoriul Franciei de Mijloc. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. La moartea lui Lothar I, regele Franciei de Mijloc, în 855 teritoriul acestuia este divizat între fii săi, astfel Lothar II primește partea de nord, , Carol primește partea de
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
încoronat la Esztergom cu o coroană primită de la papa Silvestru al II-lea. Ca rege creștin a înființat zece episcopii pe teritoriul regatului său, și a susținut răspândirea creștinismului. În plan administrativ a împărțit țara în comitate (în ), după model carolingian. Istoria politică a Ungariei a evoluat alături de cea a Poloniei și Boemiei. Regatul Ungar a deținut suzeranitatea asupra Moldovei și Țării Românești (Ungrovlahia), pe care nu și-a putut-o menține efectiv. Între 1241-1242 Ungaria a fost asaltată și înfrântă
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
denumită și Frauenwörth) este o mănăstire benedictină de pe insula Frauenchiemsee din Bavaria, care aparține de Arhiepiscopia de München și Freising. Mănăstirea a fost fondată în 782 de către ducele Tassilo al III-lea al Bavariei. În 788 a devenit abație imperială carolingiană. Regele Ludovic Germanul, care a domnit și în Bavaria începând din 826, a numit-o în 857 pe fiica sa, Irmengard, ca stareță. Mănăstirea a fost distrusă în perioada invaziei maghiare, traversând între secolele XI-XV o perioadă de glorie. Construcția
Mănăstirea Frauenchiemsee () [Corola-website/Science/327443_a_328772]
-
Irmengard" (fostul "Seminar inferior pentru activități sociale feminine"), pe care l-au administrat până în 1995. Administratoare: Priorese: Clădirea actuală a bisericii, care este și ea numită Inseldom, este de origine romană (secolul al XI-lea) și se află pe fundații carolingiene. Bolta bisericii este în stil gotic, iar altarul în stil baroc. Plafonul arcuit din interior a fost executat în perioada 1468 - 1476. Biserica a fost echipată în 1688-1702 cu altare în prezent conservate. În 1954 s-au descoperit fresce romanice
Mănăstirea Frauenchiemsee () [Corola-website/Science/327443_a_328772]
-
altare în prezent conservate. În 1954 s-au descoperit fresce romanice pe zidurile înalte ale sanctuarului. În partea de nord-vest a bisericii se află turnul clopotniță, o emblemă a regiunii Chiemgau, care datează probabil din secolul al XII-lea. Pridvorul carolingian conservat era, probabil, deja o parte din vechea mănăstiri din perioada lui Irmingard. În corul turnului au fost găsite în 1928 picturi murale romane, peste care s-a pictat în secolul al XIII-lea. Cinci reprezentări parțial conservate ale arhanghelilor
Mănăstirea Frauenchiemsee () [Corola-website/Science/327443_a_328772]
-
El a luat parte la o expediție inițiată de împăratul occidental Ludovic Piosul în 818 împotriva bretonilor, care îl proclamaseră că rege pe Morvan Lez-Breizh. În 822, o nouă căpetenie bretona s-a răsculat, Wiomarc'h, însă s-a supus carolingienilor în luna mai 825, venind personal la Aachen. Pe drumul de întoarcere al lui Wihomarc'h către Bretania, Lambert a dat ordin să fie asasinat. În 831, Lambert s-a alăturat răscoalei lui Lothar împotriva tatălui său, împăratul Ludovic cel
Lambert I de Nantes () [Corola-website/Science/324772_a_326101]
-
V-XIII, în eseul sau despre arhitectură religioasă medievală din Normandia. Numele de romanic a fost dat astfel stilului arhitectural. Termenul este utilizat restrictiv pentru arhitectură utilizată în secolele X-XII. Termenul de "pre-romanic" este totodată aplicat arhitecturii germane din perioadele carolingiene, ottoniene și vizigote, de asemenea construcțiilor mozarabe și asturiene din secolele VIII-X din peninsula iberică, precum și clădirilor din nordul Italiei și Spaniei, influențând și Biserica de la Cluny din Franța. Clădirile construite după stil romanic erau clădiri domestice, case elegante, palate
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
pentru a cumpără lemn sau vânat. Vechile orașe romane au fost abandonate și invadate de pădure sau au devenit spațiu necultivat. Alte așezări romane au fost reocupate, oferind adăpost. După o peroada de ameliorare economică și socială, odată cu decăderea imperiului carolingian, din secolul IX, stabilitatea europeană dispare din nou. Invaziile vikingilor, arabilor și maghiarilor distrug progresele lente. Vikingii ce au provocat distrugeri, au furat metalele prețioase păstrate în biserici și le-au transformat în monede, intensificându-se schimburile comerciale. Ultimele invazii
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
circulația monetară s-a redus. Apar monede noi, de argint, ca "sceattas" din lumea frizona și din insulele britanice. Odată cu ruralizarea societății, orașele decad ca centre de producție, păstrându-și doar rolul politic și religios. "Dinarul" de argint emis de carolingieni a înlocuit vechea moneda de aur bizantină , devenită din ce în ce mai rară și puțin adecvată unor schimburi de mică valoare, desfășurate pe plan local. După secolul al VII-lea, odată cu expansiunea islamică, comerțul din Marea Mediteraneană dintre Vest și Est dispare. Centrul
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
favorizată de factori economici, politici (încetarea migrațiilor, climatul de stabilitate, procesul de consolidare a autorității monarhice) și cei sociali (restabilirea societății). Relansarea comerțului a fost un factor decisiv, revenindu-și după o perioada de stagnare ce a urmat după apogeul Carolingienilor. Până să ajungă așezări cu statut juridic, majoritatea centrelor urbane au traversat etape intermediare. În prima fază, orașele s-au dezvoltat că suburbii, în apropiere de fortificații, centre locale de putere, ce le asigurau protecția. Dezvoltându-se economic, comunitățile au
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
din cele mai frumoase manuscrise și a dăruit multe altele. În testamentul întocmit de el în 811, prevedea vânzarea cărților din biblioteca personală iar sumele „să fie împărțite săracilor”. De aceea există până astăzi în muzee și biblioteci numeroase manuscrise carolingiene, unul dintre ele fiind Codex aureus. Acesta este scris pe foi fine de pergament cu litere de aur, de unde și numele de Codicele de aur. Din cele 476 de pagini (recte 238 foi), 455 sunt ornamentate. Manuscrisul conține: Textul manuscrisului
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
de marele cărturar și bibliofil, episcopul Batthyany. Legătura din piele a Fragmentului I, aflat în România, a fost realizată ulterior (sfârșitul secolului al XVIII-lea). Cu ocazia serbărilor de la Aachen (1965), s-a organizat o expoziție de evocare a epocii carolingiene. Cu această ocazie Codexul (fragmentul I de la Batthyaneum) s-a întâlnit pentru prima oară cu părțile dezmembrate, formând din nou un tot (respectiv fragmentul II și coperțile din fildeș). Fiind reconstituit, temporar, în expoziția din Aachen, s-a realizat o
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
părțile dezmembrate, formând din nou un tot (respectiv fragmentul II și coperțile din fildeș). Fiind reconstituit, temporar, în expoziția din Aachen, s-a realizat o ediție bibliofilă facsimilată, care ajută la cercetarea integrală a codicelui și implicit a artei grafice carolingiene: „Das Lorscher Evangheliar”. Einleitung von Wolfgang Braunfels. Prestel Verlag Munchen [1967]. Format in folio, pe hârtie satinată. Ediția reproduce în policromie 54 pagini, și 422 sunt facsimilate (autotipie) Ea cuprinde 4 părți: Fragmentul I, cu textul de la Batthyaneum, fragmentul II
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
latină, ea nu poate fi considerată nici redarea fidelă a limbii vorbite de popor, pentru că aparține clericilor. Aceștia sunt influențați de latina bisericească a epocii și chiar de latina clasică, dat fiind că secolele VIII-IX sunt perioada așa-numitei „renașteri carolingiene”, în care s-a studiat intens latina clasică. Atunci devine latina un izvor important de împrumuturi, care nu va seca în toată istoria limbii franceze (vezi Lexicul limbii franceze, Împrumuturi latinești). În secolul al IX-lea se încheie procesul de
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Franței între Sena și Loara, iar în mod și mai restrâns, este denumită "France" regiunea dintre Sena, Marna și Oise, numită mai târziu Île-de-France. Dialectul din această regiune este numit "françois". Spre sfârșitul secolului al X-lea moare ultimul rege carolingian al Franciei occidentale și este ales rege Hugo Capet, care fondează dinastia Capețienilor și instaurează moștenirea tronului de către primul fiu născut, renunțând la obiceiul de a-și împărți regatul între toți fiii. Hugo Capet este totodată primul rege a cărui
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
(, , , ) a fost un ducat medieval din cadrul Imperiului carolingian și ulterior al Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. Lothaingia Inferioară aparține
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
(, , , ) a fost un ducat medieval din cadrul Imperiului carolingian și ulterior al Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. Lothaingia Inferioară aparține acesteia din urmă, dar la moartea lui Lothar I, regele Franciei de Mijloc, în 855 teritoriul acestuia
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
(, , , ) a fost un ducat medieval din cadrul Imperiului carolingian și ulterior al Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. Lothaingia Inferioară aparține acesteia din urmă, dar la moartea lui Lothar I, regele Franciei de Mijloc, în 855 teritoriul acestuia este divizat între fii săi. Fiul său Lothar II
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
pentru care Thuringia a devenit un punct de plecare pentru misiunea creștină a Sfântului Bonifaciu. Thuringienii au avut o identitate separată până în anii 785-786, atunci când unul dintre conducătorii lor, Hardrad, a condus o insurecție eșuată împotriva lui Carol cel Mare. Carolingienii au codificat obiceiurile și cutumele thuringienilor în cadrul "Lex Thuringorum" și au continuat să stabilească un tribut în cantitate de porci pentru această provincie. În secolul al X-lea, sub dinastia Ottoniană, centrul puterii thuringiene se afla în nord-est, în apropiere
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
În 534, Francii l-au învins pe Godomar, ultimul rege burgund, și au inclus acest teritoriu în imperiul lor aflat în expansiune. Burgundia a avut o existență mai mult sau mai puțin autonomă în cadrul regatelor francilor, dar în perioada Imperiului Carolingian, termenul a ajuns să desemneze doar o regiune geografică. Existența modernă a Burgundiei își are rădăcinile în dezagregarea Imperiului francilor odată cu semnarea Tratatului de la Verdun din 843. Teritoriul Burgundiei este împărțit între Francia Occidentală și Francia de Mijloc, aproxmiativ de-
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
Dinastia lor sau a Ahalolfingilor a reprezentat o familie nobiliară din Germania medievală, de sorginte alemanică. Familia a apărut în timpul Imperiului Carolingian, fiind consemnată ca posedând pământuri nu numai în Alemania, dar și în Bavaria, Franconia și Italia. Baza puterii lor se afla în jurul văii râurilor Neckar și Dunăre. i au fost divizați în două ramuri, cea veche și cea tânără, nefiind
Ahalolfingeri () [Corola-website/Science/325250_a_326579]
-
Cu toate că el nu a utilizat niciodată titlul de "rex Teutonicorum" și nici pe cel de "rex Romanorum", el a fost primul rege al Franciei răsăritene care să fie ales de către conducătorii ducatelor germane, ca succesor al ultimului rege din Dinastia Carolingiană, Ludovic Copilul. Conrad "cel Tânăr" era fiul ducelui Conrad de Thuringia cu soția sa Glismut, probabil rudă cu Ota, soția împăratului Arnulf de Carintia și mama regelui francilor răsăriteni, Ludovic Copilul. Conradinii, conți regiunea franconă Lahngau, fuseseră susținători loiali ai
Conrad I al Germaniei () [Corola-website/Science/325403_a_326732]
-
Ludovic Copilul. Conrad "cel Tânăr" era fiul ducelui Conrad de Thuringia cu soția sa Glismut, probabil rudă cu Ota, soția împăratului Arnulf de Carintia și mama regelui francilor răsăriteni, Ludovic Copilul. Conradinii, conți regiunea franconă Lahngau, fuseseră susținători loiali ai Carolingienilor; ei au luptat cu îndârjire pentru predominanță în Franconia cu fiii ducelui Henric de Franconia din dinastia Babenberg la castelul Bamberg. În 906, cele două tabere s-au confruntat în apropiere de Fritzlar. Conrad cel Bătrân a fost ucis, ca
Conrad I al Germaniei () [Corola-website/Science/325403_a_326732]