448 matches
-
Molhașul Mare de la Izbuc, Piatra Bulzului, Pietrele Galbenei, Peșteră Cetatea Rădesei, Peșteră Vârfurașu, Peșteră Poartă lui Ionele, Peșteră Mare de pe Valea Firei, Peșteră Scărișoara, Peșteră Ghețarul de la Vârtop, Peșteră din Piatră Ponorului, Peșteră Coiba Mare, Pietrele Boghii, Poiana Florilor, Platoul Carstic Padiș, Platoul Carstic Lumea Pierdută, Valea Galbenei, Valea Sighiștelului, Vârful Buteasa și Vârful Biserică Moțului. Aria protejată (încadrată în bioregiunea alpina a Munților Apuseni, grupa montană ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor) reprezintă o zonă muntoasă cu forme de relief
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
Izbuc, Piatra Bulzului, Pietrele Galbenei, Peșteră Cetatea Rădesei, Peșteră Vârfurașu, Peșteră Poartă lui Ionele, Peșteră Mare de pe Valea Firei, Peșteră Scărișoara, Peșteră Ghețarul de la Vârtop, Peșteră din Piatră Ponorului, Peșteră Coiba Mare, Pietrele Boghii, Poiana Florilor, Platoul Carstic Padiș, Platoul Carstic Lumea Pierdută, Valea Galbenei, Valea Sighiștelului, Vârful Buteasa și Vârful Biserică Moțului. Aria protejată (încadrată în bioregiunea alpina a Munților Apuseni, grupa montană ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor) reprezintă o zonă muntoasă cu forme de relief diversificate: vârfuri (Biserică
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
Hășdate. Au o lungime de 1.300 m și o înălțime a pereților de până la 200 m. Cheile ocupă o suprafață de 324 ha și s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hășdate. oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Conține peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentând elemente rare ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă, șogârțul de
Cheile Turzii () [Corola-website/Science/303634_a_304963]
-
protejată se întinde pe o suprafață de 102 hectare și include rezervatia naturală Peșteră Izvorul Tăușoarelor. Zona reprezintă o arie naturală (carsturi, păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, râuri, mlaștini, turbării, pajiști și pășuni) ce aparține complexului carstic Tăușoare-Zalion. Aceasta este încadrată în bioregiunea geografică alpina a Carpaților Orientali din sudul Munților Rodnei. Rețeaua hidrografica a sitului este tributara râului Gersa, afluent de dreapta al Someșului Mare. La baza desemnării sitului se află mai multe specii de mamifere
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
Cireșu este o comună în județul Mehedinți, Oltenia, România, formată din satele Bunoaica, Cireșu (reședința), Jupânești și Negrușa. Comuna Cireșu este situată în partea de nord-vest a județului Mehedinți. Zona prezintă un relief predominant deluros cu formațiuni carstice, cu poieni și lunci străbătute de râurile Bahna și Topolnița. Regimul climateric este de tip temperat cu influențe mediteraneene cu o temperatură medie anuală de 8-9 grade C. Principalele atracții turistice ale zonei cuprind Complexul carstic "Topolnița - Epuran" (Peștera Topolnița
Comuna Cireșu, Mehedinți () [Corola-website/Science/301600_a_302929]
-
predominant deluros cu formațiuni carstice, cu poieni și lunci străbătute de râurile Bahna și Topolnița. Regimul climateric este de tip temperat cu influențe mediteraneene cu o temperatură medie anuală de 8-9 grade C. Principalele atracții turistice ale zonei cuprind Complexul carstic "Topolnița - Epuran" (Peștera Topolnița, Peștera Epuran), cuptoarele dacice de prelucrare a fierului și formațiunea naturală cunoscută sub numele de "Cocoșul de Munte". Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cireșu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior
Comuna Cireșu, Mehedinți () [Corola-website/Science/301600_a_302929]
-
150 - 200 °C într-o baie alcalină de sodă va fi separat ulterior prin metoda Bayer aluminiul de aluminat. În geologie se face o deosebire între bauxitele cu silicați (bauxite laterit) de cele cu carbonați, bauxitele ce conțin carbonați (bauxite carstice) care au fost descoperite anterior fiind întâlnite în calcare și dolomite ele apar sub formă de argile fiind intens degradate de acțiunea intemperiilor. Bauxitele cu silicați (bauxitele laterit) fiind în prezent importante din punct de vedere economic, sunt întâlnite frecvent
Bauxită () [Corola-website/Science/306534_a_307863]
-
pentru faimoasele butoaie, mobilierul și alte obiecte artizanale realizate în regiune. Se practică creșterea animalelor, în special a vacilor și oilor. Sunt cultivați în cantități mici cartofii și orzul. Zona este binecunoscută pentru tradițiile sale folclorice, peisajele deosebite și relieful carstic care a produs peste 800 de peșteri în zonă, ca Peștera Scărișoara, Peștera Focul Viu (ambele cu ghețari interiori) și Peștera Urșilor. Agroturismul și ecoturismul sunt de asemenea practicate cu succes. Articole din presă Video
Țara Moților () [Corola-website/Science/304588_a_305917]
-
este una din cele mai mari și mai dificile din România. Peștera se află în zona Valea Rea - Cornu Munților la 1350 m altitudine în apropierea golului alpin în partea nord-vestică a platoului carstic Padiș. În 1986 o echipa formată din Liviu Vălenaș și Adrian Vălenaș de la Z Oradea descoperă o gură de aven , situată la 1350 m altitudine în apropierea golului alpin. Avenul este explorat abia în 1987 până la o strâmtoare situată la
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
Izvorul Albastru al Izei”, 100 hectare, este situată în partea estică a Munților Rodnei, pe versantul sudic al Muntelui Măgura. A fost declarată rezervație în anul 1977. Denumirea acestei arii geologice și peisagistice protejate vine de la nuanța verzui-albăstruie a izvorului carstic, unul din afluenții de obârșie al râului Iza. Peștera s-a format la zona de contact dintre șisturile cristaline ale Munților Rodnei și zona calcaroasă, având o lungime de 2.500 m, iar, după recartarea facută de Clubul de speologie
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
primăvara, datorită circulației atmosferice mai întense. În lunile de vară, variațiile de temperatură au valori scăzute. Munții Șureanu reprezintă un uriaș castel de ape subterane și de suprafață. În calcare apele subterane se găsesc în rețele de fisuri și goluri carstice. În adânc rezultă cursuri de apă cu lungimi de sute și mii de metri. Izvoarele de tip resurgență (Șipot, Șura Mare, Ciclovina sau exurgență (Izvorul de sub Piatră,Cuculeu) apar în mod obișnuit la marginea zonei calcaroase. Temperatura izvoarelor, chiar în timpul
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
afacerea amoroasă a soțului ei (marchizul Friedrich) cu contesa Burghaus, la 13 ani după căsătorie, marchiza Wilhelmine (1709-1758), fermecată de peisajul sălbatec-bizar de stânci dolomitice erodate de lângă Burgul Zwernitz , hotărăște să amenajeze terenul stâncos ca parc de distracții. Întreaga zonă carstică i s-a părut marchizei o adevărată „Grotă a lui Calipso” , cum a fost descrisă plastic de către scriitorul francez François Fénelon în cartea „Aventurile lui Telemac“ , zonă considerată de sensibila și cultivata Wilhelmine ca un adevărat substitut fictiv al insulei
Sanspareil () [Corola-website/Science/311918_a_313247]
-
până în nordul Italiei unde sunt limitați de Câmpia Padului. Cel mai înalt vârf al Apeninilor este Corno Grande, cu o înălțime de 2912 m. se împart în: "Apeninii de nord", "Apeninii centrali", și "Apeninii de sud". Sunt prezente numeroase formațiuni carstice, precum peșterile. Clima Apeninilor este una rece, cu precipitații relativ ridicate, peste 1900 mm precipitații pe an. Temperatura medie anuală nu urcă mai mult de 5 C. Iernile sunt reci, cu multe precipitații sub formă de ninsoare. Verile sunt răcoroase
Munții Apenini () [Corola-website/Science/307390_a_308719]
-
a acestora fiind practic neglijabil, aceste ape trebuie considerate ca un zăcământ mineral care este exploatat, oarecum similar petrolului, apa fiind extrasă până la epuizarea zăcământului. Tot în domeniul apelor de adâncime se poate încadra gospodărirea apelor din zonele cu fenomene carstice, cum sunt peșterile sau alte cavități subterane. Un caz aparte îl constituie apele minerale, care au un anumit conținut natural de săruri sau substanțe gazoase, care le fac proprii pentru folosire în scopuri medicinale sau pentru alimentație. Deoarece valoarea acestor
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
saramurii rezultate până la punctele de prelucrare. Acest proces lasă în subteran mari caverne, care în multe cazuri se prăbușesc, formând depresiuni la suprafața solului. Asemenea procese pot apărea din cauze naturale, un exemplu frecvent fiind cel al ponoarelor din zonele carstice, formate din prăbușirea unor peșteri. "Gospodărirea apelor oceanice și maritime" are drept obiect apele existente în mări și oceane. Chiar dacă nu ar fi decât din cauza proporțiilor oceanului planetar, luarea unor măsuri sau executarea unor lucrări care să aibă influențe pe
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 274 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, zone umede cu izvoare permanente, peșteri, goluri carstice, stâncării calcaroase și grohotișuri) încadrată în bioregiunea continentală a Hunedoarei, aflată la poalele Munților Metaliferi (grupă muntoasă aflată în extremitatea sudică a Apusenilor, ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor). Acesta se află în bazinul hidrografic superior al râului Căian și
Măgurile Băiței () [Corola-website/Science/331305_a_332634]
-
Mai multe legende au fost culese încă înainte de explorare. În una se povestește pățania unui câine ciobănesc care a alunecat în aven. Stăpânul renunța la el dar după câteva zile, câinele este găsit de câțiva copii în apă unui izvor carstic de pe Valea Gălzii la 6 km distanță, mai mult mort decât viu. O altă legendă povestește că în vremuri vechi, un aventurier de la oraș s-a lăsat coborât cu funii de un grup de tineri în fundul avenului. Înțelegerea era că
Avenul din Piatra Cetii () [Corola-website/Science/320263_a_321592]
-
foarte aproape de izvor, care și în ziua de azi se numește Strada Boiu. Un alt punct de atracție al zonei îl constituie satul Călugări, localitate componentă a comunei Cărpinet, sat renumit datorită Izbucului de la Călugări. Este vorba de un fenomen carstic, apa izvorului izbucnind la suprafață și apoi retrăgându-se (mecanismul de golire se produce pe baza sifonării unui bazin carstic), ciclu repetându-se la un interval de 15-40 de minute, în funcție de debitul apelor izvorului. Crezând în proprietățile miraculoase ale apelor
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
îl constituie satul Călugări, localitate componentă a comunei Cărpinet, sat renumit datorită Izbucului de la Călugări. Este vorba de un fenomen carstic, apa izvorului izbucnind la suprafață și apoi retrăgându-se (mecanismul de golire se produce pe baza sifonării unui bazin carstic), ciclu repetându-se la un interval de 15-40 de minute, în funcție de debitul apelor izvorului. Crezând în proprietățile miraculoase ale apelor izvorului, aici a fost înființată o mănăstire, Mănăstirea de la Izbuc, care a devenit un atractiv punct turistic cercetat și vizitat
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
centrul masivului Bucegi formând în trecerea să cheile Urșilor, cheile Peșterii, cheile Coteanu, cheile Tătarului, cheile Zănoagei, cheile Orzei și cheile Ialomiței. Valea Ialomiței prezintă diverse forme de relief: relief glaciar, circuri glaciare, morene frontale și laterale, vai glaciare, relief carstic bine definit: chei, peșteri - Peșteră Ialomiței cu o lungime de 450m, câmpuri de lapiezuri în zona nord-vestică a bazinului, relief tip „babe”, Sfinxul, Babele.
Valea Ialomiței () [Corola-website/Science/317397_a_318726]
-
distrug. Precizăm de asemenea, că peștera este foarte joasă, cu înalțime mică, accesul în ea fiind dificil; are două ramificații și o lungime de cca.1km. Merită menționat și avenul din Săcătură, care se dezvoltă în aceiași zona de relief carstic, din extremitatea sudică a vârfului Prislop. Până în prezent, nu s-a putut stabili lungimea exactă a acestuia, explorarea avenului fiind îngreunată de numeroasele galerii și cascade subterane. Localitatea Fânațe este situată într-un areal apreciat nu numai pentru frumusețile și
Fânațe, Bihor () [Corola-website/Science/300854_a_302183]
-
Karst se impune prin bogate forme specifice: avene, doline, polii, peșteri =(între care Postojna, una dintre cele mai mari și mai vizitate din Europa), cursuri subterane, izvoare intermitente, chei; care, studiate pentru prima oară în lume aici, au fost numite carstice. Slovenia, cu o suprafață de 20.273 km, se împarte în 7 regiuni tradiționale: Dolenjska Dolenjska este o regiune din sud-estul Sloveniei, care se întinde de la Ljubljana până la granița cu Croația (Gorjanci). Pe partea estică este mărginită de Sava, cea
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
naturală Triglav, în mijlocul Alpilor Iulieni, Lacul Bohinj ocupă o suprafață de 6 km. Este cel mai mare lac permanent din Slovenia. Valea Lacurilor Triglav are aspect stâncos și este situat în Alpii Iulieni. Valea cuprinde 7 lacuri formate pe suprafețe carstice. Ideea înfințării parcului datează din 1908, dar a fost realizată în 1924. Atunci Slovenia a devenit a cincea țară din Europa care avea parc național. Scopul a fost crearea unei rezervații naturale. Parcul este situat în nord-vestul țării și acoperă
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
-o pe locul trei în rândul celor mai împădurite țări din Europa. Industria lenmului este extrem de dezvoltată. 71% din păduri sunt private, 26% se afla încă în patrimoniul statului, iar 3% sunt deținute de diferite organizații. Datorită reliefului cu precădere carstic, Slovenia are 8.500 de peșteri. Peșterile Postojna Peșterile Postojna au o lungime de aproape 20 km. Temperatura este constantă, cu o valoare de 8 °C. Peștera Škocjan Aceasta se întinde pe 5,8 km. Priveliștea oferită la suprafață este
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
acestuia. Parcul național include rezervația naturală Pădurea Călinești - Brezoi, arie protejată (cu o suprafață de 200 ha) de importanță geomorfologică (conglomerate de Brezoi), floristică și peisagistică. Parcul național reprezintă un areal montan cu o mare diversitate geologică și geomorfologică (relief carstic cu vârfuri ascuțite, turnuri, ace, creste calcaroase, peșteri, cheiuri, văii; păduri, pajiști și fânețe) care dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri dacice de fag de
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]