811 matches
-
englez este locvace și cinic. El îl avertizează pe Robinson că a intrat pe o poartă dincolo de care se întinde Edenul morții. Nebunia lui Robinson se naște din acest moment al luării în stăpânire a fortului populat de cadavre. Logica carteziană se prăbușește sub povara deșertului. Traseul este jalonat de succe siunea de fantome care îl asaltează pe Robinson, toate desprinse din repertoriul gnostic al lumii de graniță. Preferința lui Pratt pentru ocult este vizibilă și aici. Ca și în aventurile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
combinația de exotism și de cruzime. Doar în marginile acestui ocean încă nedomesticit se mai pot întâlni făpturi feroce în apetitul lor sexual precum regina Fita, atrasă irezistibil de Light și de părul său blond. Doar aici, departe de echilibrul cartezian al Occidentului, se mai pot contempla pirogile care duc în larg pe băștinașii în căutare de trofee umane. Doar aici Light poate avea șansa de a-și descoperi și explora libertatea care stă ascunsă sub epiderma burgheză. Căpitanul Cormorant și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
conflictului fără sfîrșit dintre Eros și Mimesis este formulat cît se poate de explicit. Poate că insuficient explicat. Schimbarea este însă capitală. Elementul magic, menținut din complezență, este eliminat din psihologia maselor, așa cum în mecanică, gravitatea a înlocuit odinioară vîrtejurile carteziene. Locul lui este luat de noțiuni mai ușor de observat. Ezit folosind acest cuvînt, dar cred că prin aceasta știința face un progres datorită lui Freud. Și aceasta în asemenea măsură încît a făcut desuete multe scrieri și lucrări anterioare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
altfel decât un scholar mânat de simple curiozități sau vanități livrești: o tușă existențială marchează fiecare cuvânt sau frază. Sensul cuvintelor este consolidat printr-un discret, dar eficace angajament existențial. Roadele dezamăgirii vestesc din nou începutul dezmărginirii. Fântânile cartezienetc "Fântânile carteziene" Ca un bun partizan al catolicității - în sens larg, neconfesionalizat -, Andrew Louth vede umbra modernității în aurora Reformei. Întărind semnificația voluntarismului etic, contabilizând binele exterior, simplificând liturghia, calvinismul, mai cu seamă, încetează să mai înțeleagă sensul misterului în experiența religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
influențat tezele lui Gadamer despre tradiție. Școala hermeneutică germană din secolul al XIX-lea, continuând prin F. Schleiermacher (1768-1834), J.G. Droysen (1808-1884) și W. Dilthey (1833-1911), intuițiile lui G. Vico, nu va reuși să depășească blocajul metodologic și schema epistemologică carteziană (res extensa și res cogitans), prelungind-o prin diviziunea științelor între „științele naturii” (Naturwissenschaften) și „științele spiritului” (Geisteswissenschaften). Instrumentele de interpretare pe care Schleiermacher le propune sunt lipsite de orice detentă teologică. Pentru a înțelege o operă, credea teologul german
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este formulat. Nu există recunoaștere fără o atestare existențială, realizată într-un inepuizabil joc hermeneutic, la egală distanță de subiectul contemplativ, mediul său de reflecție și opera de artă. Și aici se verifică structurile anticipative ale conștiinței hermeneutice. Iluzia epistemologiei carteziene ținea de convingerea legată de posibilitatea realizării unei obiectivități absolute. După revoluția hermeneutică, asimptoticul ia locul exhaustivului, iar tangenta bănuielii excomunică perpendiculara judecății categoriale. Nici un subiect istoric nu-și poate survola în mod real prejudecățile (die Vormeinungen) stivuite în hotarul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ale unei anumite tradiții. El structurează anumite dispoziții mentale și induce un anumit orizont de așteptări. Când canonul marxist al istoriei filozofiei propunea, prin vulgata manualelor, un salt de aproape 1800 de ani, trecând de la prezentarea stoicismului direct la momentul cartezian al gândirii europene, tendința de a considera teologia creștină ca moment al vacuității în istoria spiritului, resorturile tradiției slăbiseră deja. Ideologia revoluționară luase locul unei pronunțate conștiințe istorice. Cum, în timpul comunismului, milioane de oameni au stat sub raza neagră a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în procesul abandonării raționalității iluministe, cu toate tendințele sale coercitive și aspirațiile sale unilaterale. Descoperirea geometriilor euclidiene (cea hiperbolică a lui Lobacevski, în 1829, cea a lui Bolyai, în 1832, cea a lui Riemann, în 1854) contestă, ab initio, criteriile carteziene de validare a unor propoziții matematice. În speță, criteriul evidenței care perpetuase, între altele, ideea adevărului natural al postulatului paralelelor din geometria euclidiană, nu mai este acceptat de la sine. Chiar dacă nu invalidează formalismul transcendental kantian 2, geometriile neeuclidiene chestionează statutul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
observat etc. Izbutind să zdruncine modelul newtonian de raționalitate, fizica cuantică delegitima, în fapt, proiectul epistemologic general al Iluminismului. Succesul empiric (în sensul testabilității și al puterii de predicție) al mecanicii cuantice i-a obligat pe fizicieni, pe lângă contestarea principiului cartezian al evidenței intuitive a adevărului, la asumarea unui set de presupoziții net antimecaniciste. În primul rând, fenomenul „salturilor cuantice” (tranziență discontinuă) a impus trecerea de la uzul categoriei de cauzalitate la cel al categoriei de probabilitate, înțeleasă nu ca semn al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și descoperire fără conștiență”2. Un loc aparte în epistemologia lui Polanyi îl deține noțiunea de interiorizare a sensului. Pentru a vorbi despre o interiorizare a sensului, distinția între „exterior” și „interior” trebuie calificată într-un sens diferit de perspectiva carteziană asupra corporalității. Aici, similitudinile dintre gândirea lui Polanyi și fenomenologia percepției elaborată de Maurice-Merleau Ponty (1908-1961), sunt evidente. Amândoi susțin că orice cunoaștere euristică este atașată unei teleologii semantice a cunoașterii tacite. Dacă pentru Gadamer „geniul” aparținea nu subiectului cunoscător
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sine toate misterele insolvabile ale creației, rațiunea trebuie să accepte crucificarea teologică prin exercițiul gândirii antinomice și paradoxale. Gadamer, Polanyi și Marcel sunt pentru Andrew Louth doar „înaintemergători” ai acestui proiect teologic restaurator care infirmă atât sterilitatea sceptică a rațiunii carteziene, cât și entuziasmul idealist al spiritului hegelian. Nici una dintre științele pozitive ale modernității n-ar putea confirma sensul teologic al tradiției, misterului și revelației 2. O asemenea speranță ar mai trăda încă slăbiciunea teologiei în fața „rațiunii tari” a modernității. Louth
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
consacrat o concepție dualistă asupra subiectivității. Lunga posteritate a scrierilor lui René Descartes (1596-1650) a marcat profund o întreagă tradiție filozofică și umanistă, care a continuat până târziu în secolul XX. Conceptul modern de subiectivitate este indisolubil legat de concepția carteziană despre rațiune ca instanță ultimă a tuturor certitudinilor. Cogito, ergo sum definește concepția dualistă despre persoana umană, înțeleasă ca o sinteză între intelect (res cogitans) și corporalitate (res extensa). În alcătuirea conștiinței de sine, trupul joacă pentru Descartes un loc
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sau idee schimbătoare, pentru a se opri în pragul gândirii capabile de autoreflecție. Pentru Descartes, gândirea este principiul de individuare al umanității. Fără cogito nu putem vorbi despre o subiectivitate reală; fără trup, acest lucru ar fi încă posibil. Dualismul cartezian a rămas pentru multe secole nechestionat; vorbind despre modalitățile teoretice de constituire a subiectivității, idealiștii germani (Kant, Fichte, Schelling sau Hegel) au ignorat aproape în totalitate aportul corporalității în constituirea subiectului. Tirania absolută a cogito-ului și-a lăsat amprenta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de această redescoperire conceptuală a corporalității, M. Foucault s-a aplecat în calitate de gânditor social și istoric al ideilor asupra mai multor teme stringente, neglijate secole la rândul de tradiția filozofică europeană: nebunia, detenția, sexualitatea. Deconstrucția subiectului metafizic întemeiat pe cogito-ul cartezian beneficiază în scrierile lui Foucault de susținerea empirică și interpretarea structuralistă a unei vaste cantități de documente medicale, juridice și literare 1. În următoarele rânduri ne vom opri asupra unui singur aspect din opera sa târzie (rămasă neterminată 2). Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
formelor de asceză în creștinismul antic este suficient să parcurgem câteva texte literare fondatoare și extrem de influente pentru întreaga tradiție monahală a Bisericii de mai târziu. Nici o „hermeneutică a suspiciunii” (care se naște numai dintr-o estetizare excesivă a îndoielii carteziene) nu ar putea fi aplicată celebrelor Apophthegmata Patrum (popular denumite Patericul), redactate la mijlocul secolului al V-lea1. „Zicerile Părinților deșertului” ilustrează cu asupra de măsură flexibilitatea conceptului de „nevoință” în creștinismul antic 2. Modele de comportament aparent contradictorii (în sfera vizibilului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sintezelor pasive” din perspectiva celui obligat să restituie puritatea momentului prim al percepției 1. Eșecul încercării sale se va datora deciziei teoretice luate în prelegerile de la Göttingen (1904-1905) asupra temporalității, menținute și reluate apoi în textele de referință ale Meditațiilor carteziene (1929). Husserl a înrobit impresia originară în cadrul de analiză al tipurilor specifice de intenționalitate; el a supus „impresia originară” trecerii din staza pură a prezentului (acum) în ecstaza trecutului (atunci); impresia originară trăiește deci între efectivitatea retenției, aflată în relație
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Group - Trinity, 1997. Howard, Thomas Albert, Protestant Theology and the Making of the Modern German University, Oxford University Press, New York, 2006. Husserl, Edmund, Die Krisis der europäischen Wissenschaften und die transzendentale Phänomenologie (Husserliana VI), Nijhoff, Haga, 19762. Husserl, Edmund, Meditații carteziene, trad. rom. de A. Crăiuțiu, Editura Humanitas, București, 1994. Husserl, Edmund, Zur Phänomenologie des inneren Zeitbewußtseins 1893-1917 (Husserliana X), Nijhoff, Haga, 1966. Ică jr., Ioan, G. Marani (ed.), Gândirea socială a Bisericii, Editura Deisis, Sibiu, 2002. Insole, Christopher, The Politics
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
54 Martiriul și autoritatea tradiției 56 Duhul adevărului 59 Darul discernământului 62 Premisele Crezului 65 Gramatica și lexicul Ortodoxiei 71 Ortodoxie: posesie ori participare? 77 III. Gâlceava dintre „metodă” și „adevăr” 82 Pariul sincerității 82 Întrebătorul acestui veac 83 Fântânile carteziene 86 Cascadele empatiei romantice 90 Hermeneutica fenomenologică 94 Topologia paradoxului 97 Traducerea dialogului 99 Vocația peratologică a matematicilor 102 Perspectivismul epistemologic 107 Michael Polanyi (1891-1976) 113 Conștiința focală versus conștiința subsidiară 114 Cunoașterea tacită 117 Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
din relațiile internaționale trebuie să realizeze distincția dintre științele naturale și cele sociale, iar la rândul lor, științele sociale trebuie să contribuie la dezvoltarea progresului uman. Pe aceeași filiație, pragmatismul contribuie la dezvoltarea programului constructivist din științele sociale. Demontând relația carteziană dintre obiectivism și relativism, prgamatismul (Dewey, 1977; James, 1975; Peirce, 1966) sugerează că este nevoie de a ajusta ideile omului despre adevăr în raport cu experiența. Mai precis, se subliniază rolul alegerii, deliberării, judecății și interpretării realității sociale de către comunitățile științifice, singurele
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
C.P., Casella G., Monte Carlo Statistical Methods, Second Edition, Springer, New York, 2004. footnote>, <footnote Dobre I., Mustață Fl., Simularea proceselor economice, Editura INFOREC, București, 1996. footnote> Cea mai potrivită prezentare a rezultatelor este forma grafică în care pe ordonata sistemului cartezian se reprezintă probabilitatea distribuției și pe abscisă se marchează valorile corespunzătoare calculate ale indicatorului. Etapele care trebuie urmate pentru realizarea analizei riscului asociat variabilelor critice identificate utilizând metoda Monte Carlo sunt următoarele: etapa 1 - Construirea funcțiilor de densitate de probabilitate
Bazele analizei și diagnozei sistemelor economice. In: Bazele analizei si diagnozei sistemelor economice by Adrian Victor Bădescu, Dana Maria Boldeanu, Nora Monica Chirița, Ioana Alexandra Bradea () [Corola-publishinghouse/Science/218_a_365]
-
în cazul lui Philippe Bouvart, a cărui capacitate creatoare o cunoaștem, întrucît el este în același timp ziarist și animator la radio și la televiziune, dar este considerat „puțin creativ” de un grafolog. Jean d’Ormesson este catalogat „riguros și cartezian”, în timp ce mai mulți grafologi afirmă că, avînd în vedere scrisul său, îi lipsește „capacitatea de a se detașa”. Cât despre Paul-Loup Sulitzer, cunoscut pentru scrierile sale care au ca subiect banii și economia, unii spun că este „clar și precis
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
unei alegeri unanime de un observator din afară. Pentru a evita paradoxul lui Gibbard, Sen adoptă o versiune modificată a condiției libertariene care să determine o alocare de drepturi: a) nevidă (nontrivială) - să nu conțină numai membrii diagonali ai produsului cartezian al mulțimii alternativelor<footnote i.e. dacă avem A={x,y,z}, atunci A×A={(x,x),(x,y),(x,z),(y,x),(y,y),(y,z),(z,x),(z,y),(z,z)}. Membrii diagonali sunt {(x,x),(y,y),(z
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
lui y, societatea va prefera pe x lui y, și dacă individul preferă pe y lui x, societatea va prefera pe y lui x; c) coerentă - să poată determina o subrelație Q , a lui R (i.e. o parte a produsului cartezian al tuturor alternativelor), care să fie aciclică pe reuniunea perechilor drepturilor individuale. Dacă relația este aciclică, atunci alocarea drepturilor este coerentă<footnote Lema 1, aparținându-i lui Suzumura (1978), arată că o alocare de drepturi este coerentă, dacă există o
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
reținut însă că Sen are în vedere definirea drepturilor pe care o formulează în (1970a) și (1970b). footnote> este: (a) nontrivială, dacă, și numai dacă, pentru toți indivizii, aceasta conține doar membrii diagonali ai mulțimii tuturor submulțimilor nevide ale produsului cartezian al mulțimii alternativelor; (b) simetrică<footnote Definiția îi aparține lui Austeen-Smith [Austeen-Smith, 1982, p. 91]. Ea spune următoarele: dacă i este decisiv pe (x,y), și condiția de simetrie este îndeplinită, atunci: a) dacă i preferă pe x lui y
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
probabil câștigat în dauna modelului social standard. 2.6.2. Structură cognitivă versus structură biologică Relația dintre structura (componenta) biologică (B) și cea psihologică (P) este încă insuficient înțeleasă de către unii profesioniști. Din păcate, cei mai mulți sunt încă marcați de dualismul cartezian; dacă sunt biologi/medici, consideră adesea că biologicul cauzează psihologicul (de exemplu, serotonina cauzează starea stresantă/depresivă), iar dacă sunt psihologi/sociologi, consideră frecvent că psihologicul cauzează modificările biologice (de exemplu, starea stresantă/depresivă și/sau un stresor puternic alterează
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]