808 matches
-
moștenire filosofilor spinoasa problemă a legăturii intersubiective dintre două „substanțe” concepute rând pe rând ca niște corpuri Întinse (automatele cu pălării pe care le zărește Descartes de la fereastra sa) și ca monade izolate. Tentația solipsismului Însoțea În mod necesar constituirea carteziană a faimosului Cogito. Reluarea de către Husserl a gestului cartezian, În Meditațiile sale din 1929, relansează problema, deschizând În același timp un nou câmp de cercetare: ego și alter ego sunt Întotdeauna și În mod necesar date Într-o Împerechere originară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
substanțe” concepute rând pe rând ca niște corpuri Întinse (automatele cu pălării pe care le zărește Descartes de la fereastra sa) și ca monade izolate. Tentația solipsismului Însoțea În mod necesar constituirea carteziană a faimosului Cogito. Reluarea de către Husserl a gestului cartezian, În Meditațiile sale din 1929, relansează problema, deschizând În același timp un nou câmp de cercetare: ego și alter ego sunt Întotdeauna și În mod necesar date Într-o Împerechere originară. Această Împerechere (Paarung) definește o experiență naturală referitoare la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
același timp un nou câmp de cercetare: ego și alter ego sunt Întotdeauna și În mod necesar date Într-o Împerechere originară. Această Împerechere (Paarung) definește o experiență naturală referitoare la celălalt, considerat imediat ca un alt eu, pe când gestul cartezian, apoi cel husserlian, de reducere fenomenologică la un ego transcendental ar risca să ducă la solipsism. Pentru a contracara această obiecție, Husserl este obligat să distingă și apoi să izoleze regimuri particulare ale percepției, de la senzația propriului corp până la „perceperea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de l’esprit, trad. fr., Paris, Aubier-Montaigne (prima ediție germană: 1807) ă trad. rom. Virgil Bogdan, Fenomenologia Spiritului, București, IRI, 2000. HUSSERL Edmund (1966), Méditations cartésiennes, trad. fr., Paris, Vrin, (prima ediție germană: 1929) ă trad. rom. Adrian Crăiuțu, Meditații carteziene, București, Humanitas, 1994. KOJEVE Alexandre (1968), Introduction à la lecture de Hegel, Paris, Gallimard (prima ediție: 1947). LEGROS Robert (1990), L’Idée d’humanité, Paris, Grasset. LEVI Primo (1987), Si c’est un homme, trad. fr., Paris, Julliard (prima ediție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
social bazat pe consimțământul reciproc al membrilor săi, a căror virtute constă În a-și exercita Înțelepciunea naturală: „Autoritatea comună este cea a rațiunii, și eu alta nu cunosc”, răspunde el unei scrisori anonime a unor juriști. Profesiune de credință carteziană reluată de „vicarul din Savoia” (Emile, cartea a IV-a, 1762). Conform clauzelor pactului social, membrii societății se eliberează de jugul obârșiei lor (Rousseau detesta familiile) și al istoriei (care a fost Întotdeauna istoria tiraniei). Răutatea oamenilor, la Rousseau, după cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ă „un corp de asociați care trăiesc după o lege comună”, cum se va exprima abatele Siéyès pentru a apăra principiul statului descentralizat (Discurs către Adunarea Constituantă, 1789). În cadrul unei societăți civile, copilul poate fi așadar fratele tatălui său. Triumf cartezian al ideii clare șidistincte, această nouă cetățenie deschide calea conceptului modern de Națiune. Fără Îndoială că Taine are dreptate să-i reproșeze lui Rousseau concepția sa despre cetățeni, „toți independenți, toți egali, fără trecut, fără părinți, fără angajamente, fără tradiții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
culturale, apoi prin anumiți naturaliști din secolul al XVIII-lea, Însă cu o Întrerupere totală de aproape două secole. Într-adevăr, condiția preliminară pentru elaborarea oricărei antropologii este acceptarea unității individuale și specifice a fenomenului uman. Or, Între timp, filosofia carteziană rupsese legăturile cu scolastica și cu aristotelismul, care constituiau baza noii conceptualizări ce se anunța. Unitatea de semnificație dintre suflet și trup pe care o pretindea această antropologie era respinsă În favoarea unui dualism care Își avea rădăcinile În filosofia platoniciană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
non-egalitate. Or, primatul acordat exigenței de egalitate implică abolirea finală a diferențelor. Care sunt originile intelectuale ale unui asemenea proiect de suprimare a surselor de nediferențiere? Acest raționalism ideologic și dogmatic Își are rădăcinile Într-o interpretare superficială a gândirii carteziene. Pentru Descartes, deși putem concepe o societate pur rațională, atemporală, unică și universală, societatea existentă este În mod necesar temporală, deci irațională, diversă și variabilă. Acest lucru conduce la distincția Între „ceea ce poate fi remodelat după normele rațiunii, sufletul individului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
punct la altul. Calculul mărimii tensiunilor și a forțelor de deformare se poate face prin integrarea ecuațiilor diferențiale de echilibru, aplicate la un volum elementar, ales arbitrar. La stabilirea forțelor de deformare se folosesc ecuațiile diferențiale de echilibru în coordonate carteziene, cilindrice sau sferice, în funcție de operația la care se referă calculul [1]. Din punct de vedere al stării de deformare, gradele de deformare aferente legii constantei volumului caracterizează deformarea medie suferită de un semifabricat de formă paralelipipedică pe cele trei direcții
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
altfel decât după Biblia creștină. În aceleași direcții relativiste au acționat atitudinile îngăduitoare ale țărilor protestante cu eterodoxiile care, după ce negau cunoștințele tradiționale întrucât erau neverificabile, șubrezeau rolul misterului, al fanteziilor mistice din viața spiritual-umană. După cum liber-cugetători și raționaliști precum cartezieni ca N. Malebranche (1638-1715) și B. Spinoza (1632-1677), filosoful irlandez John Toland (1670-1722), " Nu vedeau decât nenorocirile și crimele, uitând devotamentele și eroismele, uitând de sfinți și de martiri". (11, p. 163) Așa că s-a simțit nevoia de a se
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
liberalismului se adaugă semnificațiile economice, politice și ideologice ale sale. Ca filosofie, el se află între cei cu "reverențe față de tradiție", manifestate prin cultul exagerat al eroilor, al nobleței venită "de sus", și "sminteala subiectivistă", inaugurată în modernitate odată cu îndoiala carteziană, continuată de solipsismul lui Berkeley, apriorismul kantian, romantismul rousseau-ist preluat de Fichte, Carlyle și Nietzsche. Curentul median atenuează cele două orientări, pentru că "Esența liberalismului rezidă în încercarea de a produce o ordine socială nebazată pe dogme iraționale și de a
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
teologhicească, redând (după o versiune în latină) Teologia (Bogoslovia) arhiepiscopului Platon Levșin, mitropolit al Moscovei, ilustru clasicist, o personalitate carismatică a lumii culturale ortodoxe, dar și, nu mai puțin adevărat, ireductibil adversar, critic acerb al Revoluției franceze și al influențelor carteziene. Contextul pune în valoare, prin contrast, discernământul, moderația cu care procedează la emanciparea școlii ierarhii moldoveni, admiratori mărturisiți ai „adâncului Montesquieu”, mai toleranți și receptivi în fața unor „bune” modele apusene. Urmează, nu întâmplătorl, în ordinea priorităților lui A.H., o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
filosofie este acela de a râde de filosofie»; «filosofia nu valorează o oră de osteneală». Însă filosofia căreia i se opune autorul Cugetărilor este sistemul închis, elaborarea completă a unui sistem rațional atotcuprinzător și atotștiutor; ținta criticilor sale este modul cartezian de a face filosofie, acel tip de filosofie care, în sens mai amplu, ar putea fi numit iluminist. Iluminismul s-a născut tot din interogația filosofică, dar a sfârșit prin a-și pierde valoarea interogativă, tocmai pentru că s-a transformat
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
o astfel de puritate adevărul ideatic (o idealitate înscrisă în fenomenul pur) se manifestă de la sine. Munca filosofică, după milenii de efort speculativ depus la construirea sistemelor, se manifestă acum ca angajament de reînnoire, ca o rigoare mai mult decât carteziană, pură și total deschisă la captarea fenomenului în manifestarea sa cea mai autentică, ce se lasă observată doar după parcurgerea exercițiului reductiv. Cercetarea fenomenologică, în ciuda metodei sale riguroase, nu scapă de o ambiguitate, după părerea noastră, salutară: pe de o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
e vorba așadar de un orizont și nu de o cortină. Chiar și descoperirea metodei fenomenologice și folosirea ei la diferite domenii ale experienței a constituit o nouă frontieră pentru cercetarea filosofică, însă, în radicalitatea sa mai profundă decât îndoiala carteziană, fenomenologia a privilegiat un nivel al conștiinței univoc și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența absolută la care fenomenologia face referință sfârșește prin a fi un dat gratuit al subiectivității pure iar idealul filosofiei, ca știință riguroasă, poate sfârși prin
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
reușește să-și pună întrebarea filosofică în cea mai tare și radicală autenticitate. Nu este deloc ușoară această atitudine spirituală. Cel mai comun mod de comportament se configurează ca suspendare provizorie a consimțământului, un soi de «dubiu metodic» de tip cartezian. Nu am vrea, totuși, ca poziția pe care am încercat să o exemplificăm să fie confundată cu acest tip de dubiu susținut de Descartes. Particularitatea atitudinii propuse de noi constă în păstrarea integrității credinței prin recurgerea la forța credinței care
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nici o soluție”. În schimb, orașul său cel nou trebuia să fie clădit de preferință pe un teren defrișat și să constituie o structură urbană unică. Noua ordine urbană imaginată de Le Corbusier urma să fie un „mariaj” liric Între formele carteziene pure și cerințele implacabile ale mașinii. În termenii emfatici caracteristici stilului său, el declara: „În numele vasului cu aburi, al avionului și al automobilului, cerem dreptul la sănătate, logică, Îndrăzneală, armonie și perfecțiune”. Spre deosebire de Parisul existent, care, după părerea lui, semăna
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
prevala adesea asupra celui de a crește producția agricolă. După cum descoperise și Stalin, o țărănime captivă nu e neapărat una productivă. Estetica vizuală a unui adevărat sat nou combina elementele uniformității, regularității și lizibilității administrative cu o ordine de ansamblu carteziană. Acesta era satul administrativ modern, asociat implicit cu o țărănime modernă, disciplinată și productivă. Un observator atent și În același timp, un simpatizant al obiectivelor campaniei făcea următoarea remarcă referitoere la efectul global: „Noua abordare era mai potrivită cu gândirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
89, 85). Această egalitate era, desigur, utopică. Vezi Kain și Biagent, The Cadastral Map, p. 225. Primul Cod Forestier al lui Colbert, din 1667, a constituit și prima Încercare coerentă de a codifica spațiul forestier francez conform unei riguroase logici carteziene. În acest sens, vezi Sahlins, Forest Rites, p. 14. În Malaezia, este strict interzis chinezilor să dețină anumite tipuri de teren agricol. Dacă un chinez vrea să depășească acest obstacol, Înregistrează pământul pe numele unui complice malaezian, iar pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
independente (dar, dacă aș fi crescut, spre exemplu, În Kansas, nu aș mai fi fost la fel de surprins). Beinert, „Agricultural Planning”, p. 113. Pentru o analiză excepțional de fină a diferențelor dintre geografia puterii tradiționale a liderilor și logica de tip cartezian a planificării coloniale În Africa de Sud, vezi Isable Hofmyer, They Spend Their Lives as a Tale That Is Told, N.H. Heinemann, Portsmouth, 1994. Ibid., pp. 138-139. Pentru analize reprezentative, vezi J. Phillips, Agriculture and Ecology in Africa, Faber and Faber, Londra
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
autoanaliza psihologică transformă cele două personaje (Dragoș Ivănescu și Dimitrie Cristea) în personaje-reflectori (reflectat și reflectant), inclusiv prin tehnica jurnalului, a caietului cu însemnări. Realitatea ne apare astfel ca "o punere între paranteze" (ėpohė), reducționismul lui Edmund Husserl din "Meditațiile carteziene". De altfel, prozatorul marchează și grafic prin paranteze părerile, ideile și sentimentele lui Dragoș când Dimitrie își expune pe ton confesiv povestea vieții sale: "Dar ecourile nu se mai răsfrângeau în auzul și în ochii ei, ci se întorceau în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
curs dedicat literaturii franceze din veacul al XVII-lea, editat în 1962, pune în evidență cele două generații de reprezentanți care au contribuit la constituirea idealului clasic și la impunerea sa ca model. Cu punct de pornire filosofic în conceptul cartezian al rațiunii umane, dezvoltând o morală întruchipată în figura „generosului” care își domină pasiunile prin voință, precum și în aceea de honnête homme, în prelungirea curteanului renascentist al lui Baldassare Castiglione, autoarea situează clasicismul sub semnul echilibrului și al măsurii. Prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
modernizării României ori a evoluției ideii de libertate, acestea nu explică și nu justifică apariția unui sistem totalitar, care avea să secătuiască de energie și de vitalitate poporul român. Datorită labilității factorilor genetici, utopia comunistă, așa cum demonstrează cu o acribie carteziană Fr. Furet, s-a autodistrus. Nu doar în România, ci pretutindeni. Anul 1989, dar și cei care i-au urmat, stau mărturie în această privință. Din eșafodajul comunist edificat pe parcursul mai multor decenii nu au mai rămas decât oamenii debusolați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
PRINCIPIILE METAFIZICII CARTEZIENE CUPRINS TOC \o "13" \h \z HYPERLINK \l " Toc40175059" CUPRINS PAGEREF Toc40175059 \ h 1 HYPERLINK \l " Toc40175060" PREAMBUL PAGEREF Toc40175060 \h 1 1 HYPERLINK \l " Toc40175062" ÎNDOIALA PAGEREF Toc40175062 \h 3 HYPERLINK \l " Toc40175063" 1.1 ÎNDOIALA CA METODĂ PAGEREF
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ÎN FILOSOFIA MEDIEVALĂ PAGEREF Toc40175075 \h 40 HYPERLINK \l " Toc40175076" 3.2 ARGUMENTUL ONTOLOGIC AL EXISTENȚEI LUI DUMNEZEU PAGEREF Toc40175076 \h 43 HYPERLINK \l " Toc40175077" O SCURTĂ ISTORIE A ARGUMENTULUI ONTOLOGIC PAGEREF Toc40175077 \h 44 HYPERLINK \l " Toc40175078" ARGUMENTUL ONTOLOGIC CARTEZIAN PAGEREF Toc40175078 \h 52 HYPERLINK \l " Toc40175079" 3.3 DUMNEZEU CA PRINCIPIU METAFIZIC PAGEREF Toc40175079 \ h 59 HYPERLINK \l " Toc40175080" CONCLUZII PAGEREF Toc40175080 \h 62 HYPERLINK \l " Toc40175081" ANEXA PAGEREF Toc40175081 \h 63 HYPERLINK \l " Toc40175082" DISCURS DESPRE METODĂ PAGEREF
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]