255 matches
-
și neliniștiți) Iată, deci, rolul fundamental al bufonului, al paiaței: acela de a salva iluzia. "Geamul mat" este peretele despărțitor care se află cu necesitate între lume și spațiul de joc, între adevăr și iluzie. Faptul că frontiera este, evident, casantă, ilustrează insecuritatea umanului în prezența inumanului, insecuritatea realului față de convenția lui devoratoare. O cheie a teatralității lui Emil Botta este un eseu al său din 1931, Elogiul ipocriziei. Discontinuitatea, "intermitențele sufletului" (pentru a folosi o expresie proustiană) duc la virtualizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a fost mult mai dramatică. Majoritatea exemplarelor au prezentat episoade semnificative de defoliere În luna iulie S-au putut observa arsuri marginale ale limbului foliar chiar din luna mai, arsuri care s-au accentuat profund spre finele lunii iulie, devenind casante la atingerea mecanică. S-au constatat fenomene de defoliere masivă În special În luna iulie iar la unele exemplare sa putut observa spre baza trunchiului o nouă lăstărire ca reacție de răspuns la stresul datorat noxelor. * Suprafața foliară Suprafața foliară
Caleidoscop by Bogdan-Dorin Șoltuzu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93354]
-
figură. Păcat, foarte păcat - era tot ea, cea dintotdeauna. Iar rochița ei nouă și neagră, de catifea, n-o avantaja, așa cum spusese și Muti ; îi făcea parcă tenul și mai gălbui-pământiu, și părul, detestatul ei păr, cu fir prea subțire, casant, care îi creștea necontenit, ca un puf decolorat la rădăcina frunții, părul ei atârna mai rar și mai fără luciu ca niciodată. Se privise mult timp în oglindă, din față ; pe urmă, încercase să se ajute cu o oglindă de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne atingem părțile nebronzate în pasiunea amintirilor! Am sorbit lacomi, în ciuda Împăratului Verde, dintr-un pur imbold erotic, atracțiile vulgare dispărând în impulsuri omenești nevinovate, fibrilații cugetate și violente curățenii sufletești. Împărate... dă-mi Gladiola din ținutul lacurilor limpezi și casante, să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne- nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
definitivă, fără recurs". Dar, se pare că soarta nu admite la mine excepții. Pentru că în clipa când m-am dus la bucătărie să iau un pahar cu apă, am auzit din nou, țipătul acelei femei. Și mai îngrozitor. Și mai casant. Acum am distins și un cuvânt. "Lașule!" țipa ea și țipătul ei s-a sfărâmat iar în o mie de cioburi, care au zornăit parcă pe cimentul de la bucătărie. Îmi scăpase paharul din mână și se sfărâmase întocmai ca țipătul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
desfășoare banda. Când termină, o strânse Într-o scrumieră mare de cristal și apropie de ea flacăra unei brichete. Banda Începu să se Încrețească, să se chircească și, În mai puțin de un minut, era transformată Într-un ghemotoc Înnegrit, casant și inform. Și ei trebuie să fi Înregistrat dialogul cu directorul de serviciu, spuse superiorul, Nu contează, oricine putea simula o conversație prin telefon, pentru asta erau suficiente două voci și un aparat de Înregistrare, era important, Însă, acum, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mișcam mai greu. Degetele le simțeam greoaie și neîndemânatice. Mă dureau. În fiecare celulă a corpului meu, mii de ace își găsiseră calea. Mă dureau încheieturile din cauza frigului. Îmi simțeam corpul rece, arctic. Ochii îmi erau sticlă, iar unghiile firave, casante. Eram o statuie fragilă din gheață. Eram speriat! Când credeam că lumea a ajuns cât de nemișcată ar fi putut ajunge, precum mă cuprinsese, gheața ce m-a împietrit se topi sub căldura unui soare inexistent și totul reveni cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
blană de lup, hălăduiește în noi cu ochii mijiți. vântul subțire se strecoară în scoica gerului, perla lui cenușie s-o tritureze, s-o scuipe afară ca pe un zer. minți zimțuite de hibernare umplu străzile cu șpanuri murdare, suflete casante se fac zob, atingându-se din greșeală, ochi apoși, cu pojghițe înghețate, nu mai pot lumina filtra. o lasă să băltească dizgrațios și trec mai departe. anotimp al germinării ascunse, viclean ne cotrobăi în viscere, din vlaga noastră te înfrupți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
strigând, dând din mâini. Și totuși, nu renunță. Insistă: — Încă mai ai timp să renunți, spui că te simți rău... Christa stăruie mai departe, deși știe că nu mai are cum să Împiedice această călătorie, cu vocea asta, tot mai casantă, pe măsură ce Îmbătrânește, chiar mai repede decât el. În ciuda blazonului aristocratic și a diferenței de ani dintre ei, În ciuda orelor de gimnastică și masaj, fesele i s-au teșit, sânii și burta Îi atârnă ca niște săculeți pe jumătate goi. Corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a fost scopul lui În viață. Ați fost colegi, sunteți prieteni, dar nu semănați deloc... Și să nu crezi că spun asta pentru că Îi port pică pentru această călătorie... Argumentația Christei este cu atât mai convingătoare cu cât vocea ei, casantă la Început, s-a tot catifelat pe măsură ce vorbea. La sfârșit și-a vârât În poșetă bricheta și pachetul de țigări, și-a pus ochelarii și s-a uitat la ceasul atârnat cu un lănțișor la gât. Dar soțul ei Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
părțile colonia de rulote cu perdele colorate. Trupa venise în Capitală de peste o lună, fără reclamă zgomotoasă, alămurile lor nu reușeau să treacă de distracția mahalalei. Aurolacii ajutau la toate, descărcau-încărcau, puneau oglinzile să prindă, să amplifice lumina, ridicau panourile casante cât un stat de om, le strângeau când începea să plouă, adică tot mai des trebuia să repete manevra asta... Aveți spectacol? Avem în fiecare seară, da’ știi cum e. Ne facem numărul noi pentru noi. Zina se încălzește încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a poetului: „Ultima operă, «L’Homme aproximatif», Paris 1931, indică o nouă fază, - de organizare a unor ample masse lexicale, pline de confuzii delirante, dar și de impresionante avînturi dinamice”. După aceste „nuanțe”, în concluziile capitolului criticul revine la tonul casant, regretînd „atenția excesivă” cu care și-a „onorat” victimele: „...n’am putut ajunge la nici un alt rezultat pozitiv decît acela al remarcării virtuozității formale și inteligenței artistice a d-lor Voronca, Fundoianu, Tzara și, cu deosebire, Vinea, în cîteva producțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu trecutul. Oricât de nemiloasă ar fi viața, poți să mergi mai departe. Înveți să brodezi. Faci o veioză de sticlă colorată. Duc formele în bucătărie; pe lumină, văd că sunt albastre, gri și albe. Sunt din plastic rigid și casant. Niște cioburi minuscule. Șindrile, obloane și uluci minuscule. Trepte, coloane și tocuri minuscule. Nu-ți poți da seama dacă e o casă sau un spital. Ușițe și pereți de cărămidă. Pe masa din buctărie stau împrăștiate bucațile dintr-o școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
toți au câte o piatră în gură, și câte un simplu cuvânt de spus ... iată-mă sunt visător în eternitatea prezentului ... Studiez cărămida prinsă-n sărăcie ... Studiez cărămida prinsă-n sărăcie, doamne, prinsă-n pământ, și-n sângele meu mai casant decât sticla de un chil, îmi curg zilele printre gene, nu mai știu cine sunt și mai beau, când și când, să-mi îmbăt propriul stil, nu mai sunt nici iubitul cu părul lung, de artist pierzând nopțile lângă căni
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu pricina. Nu-i nimeni acolo, strigă oficianta. Șefu a avut zi liberă azi. Și, la ora asta oricum n-ar fi de găsit aici. Nu-i oră de audiențe. Și ce nu mai e, stimată doamnă? Intonația din glasul casant al bătrânului tăie oficiantei tot elanul, spre bucuria reținută a telefonistelor care nu se aveau prea bine cu soția șefului. Și cam atât. Eu... Bătrânul n-o mai luă În seamă căci, revăzând cabina din care tocmai ieșise și receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Guzganului ca traversele pe sub accelerat. Cârmi spre Otopeni. Dintre barierele Bucureștilor, Aeroportul Internațional Otopeni se înfățișa ca o patină cu rotilele răsturnate, care la nimeni rău nu făcea. Sorbind în nară mirosul pistelor gudronate, al marcajelor subțiri, albe, cu aparențe casante, Ho diábolos strânse picioarele sub șezut pentru a ateriza și pentru a nu le da supraveghetorilor de zbor din turnul de control radarele peste cap. Pierdu din înălțime, prăbușindu-se către semănăturile ce cuprindeau aeroportul ca într-un clește. Scutură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
devreme de apariția soarelui, căruța cu oale și cu piedica pusă cobora pe la Fântâna Moșneagului. În coșul căruței, aproape de Victor, vizitiul extrem de Îngândurat, Într-un culcuș bine amenajat și căptușit cu fânul folosit la Încărcatul și transportul oalelor atât de casante, moțăia ghemuit Va. Pătura de casă ce-l acoperea Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și vis, copilul vedea frânturi din decorul natural al drumului străjuit de o parte și de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rog să mă confirmi... Fizicianul a clătinat din nou capul, aprobând tăcut. Parcă se temea că vorbele lui, oricât de puține, ar fi putut diminua, cu zgomotul lor inutil, gravitatea sumbră a situației ori ar fi făcut să explodeze Învelișul casant al speranței care menținea Încă lucrurile Într-un balans fragil. - Nu exagerați cumva? am Întrebat. Îmi e greu să mă pronunț cât de fezabilă este, la modul practic, ideea domnului Redford, dar, În principiu, nu mi se pare că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu setea de cuvinte. La bătrânețe, ne ajung gesturile. Caut clipe cu vedere spre speranță. Nici pe Everest, viitorul nu se vede cu ochiul liber. Bătrânețea rumegă în liniște paradisurile pierdute. Numai timpul legitimează valorile. Cu trecerea timpului, idealurile devin casante. Precum oasele la bătrânețe. Principala nitroglicerină a artei este canalizată împotriva puterii deșănțate a timpului. Adolescenții se debranșează de trecut. Dar nu reușesc să se conecteze la prezent. Omul face alergie la adevărul pufului de păpădie. Viitorul flăcării e cenușa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
chiar libertatea. Crește pofta de râs? Înseamnă că oamenii nu mai au ce pierde. Ironia se infiltrează în amabilități. Zeflemeaua este ruda impertinentă a umorului. Gafele mărunte sporesc zona de pitoresc a marilor personalități. Fără simțul umorului, inteligența devine rigidă, casantă chiar. Zeflemeaua poate împinge chiar și tragicul în derizoriu. A evoluat și râsul. A devenit rânjet. Ironia trebuie să gâdile, nu să muște. Plăcerea de a ironiza e sublimă. Până când încep să curgă consecințele. Și eu mă gândeam să înalț
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Și? Unde-i? — S-a spart, am mințit. Am plecat triști de la locul ciocnirii, cu un atom guvernamental de litiu trimis În căutarea noastră. Deși experimentul nu avusese succes, toți crezându-mă că bosonul nu fusese decât o biată imitație casantă, niște urmări totuși existaseră. În primul rând, eu, mama și tata ne separaserăm total, fără posibilitatea realipirii. Apoi, la câteva minute după ciocnire, o găurică neagră a apărut pe cerul de deasupra Genevei. Inițial, toată lumea a crezut că era un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
suava înlănțuire, turmentarea posesivă, am pierdut iarăși, prea repede, cifrul dialogurilor păsărești. Mă îndrept, prin urmare, eliberat, spre vreo nouă captivitate, demență la fel de infantilă, în brațele partenerelor, unde îmi regăsesc, pentru scurt timp, înfrigurarea, simțurile, ferocitatea de puber întârziat și casant. Le împărtășesc jocurile, tristețea, cruzimea, indulgent cu sârguința lor caritabilă, dezvălui din când în când nesăbuințele nerealizate, eroismul virtual, amânat, accept să-mi admire cicatricea vârstelor și percep, din nou, clipa, conturele. Le las să se înfrupte din melancolie și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ne atingem părțile nebronzate de pasiunea amintirilor... am sorbit lacomi în ciuda Împăratului Verde dintr-un pur imbold erotic, atracțiile vulgare dispărând în impulsuri omenești nevinovate, fibrilații cugetate și violente curățenii sufletești. Împărate... dă-mi Gladiola din ținutul lacurilor limpezi și casante să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne-nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
toate acestea se vor sui, vor merge, vor ajunge, presele vor presa, ciocanele pneumatice vor izbi, degeaba crâcnesc. Autobuzul sosește. Roțile scrâșnesc pe gheața neagră. E de mirare că zimții tăioși ai zăpezii înghețate nu sfâșie cauciucurile devenite rigide, aproape casante. Înăuntru, scăldați într-o lumină nefiresc de vie, șed și stau călătorii adunați de prin celelalte stații - pe scaune, boierii, cu respectabile căciuli și priviri pierdute în zare, de parcă nici n-ar face parte din acest autobuz și din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
litere de aur pe cavouri, are conflicte freudiene cu maică-sa, cu taică-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri de cele mai diverse grosimi cu vocea sa transformată-n țipăt casant, are prieteni bizari unul cîntă la trompetă melodii imposibile, altul putrezește din cauza lenei , nu „protestează” așa cum crede regizorul, deoarece nici o clipă nu-i trece prin minte ideea, iar dacă i-ar trece nu i-ar găsi rostul, protestul e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]