701 matches
-
a avut o tresărire, deși știa că va veni ,faptul că erau față în față a făcut-o să roșească. S-a uitat repede în oglinda ascunsă după cuierul cu haine, cu mâna și-a aranjat o buclă rebelă; părul castaniu cu puține fire de păr alb, lung și prins în coc, îi dădea o notă de distincție și ușoară severitate. Nasul finuț- subțire arăta firea ei aristrocratică și încrederea ce se putea avea în ea; ochii verzi -smarald, sprâncenele frumos
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
poetei. Se umblă cu uratul, bădie ieși afară,/ Vin îngerii în cete, lumină să-ți aducă, / Deschide-le portița ca-n vremi de-odinioară/ Și spune-le povești, pe prispă, la bojdeucă.” (La bădița Ion Creangă) Sau: ” Ți-au înflorit castanii, profesore, la tâmple/ Și porțile luminii mereu îți sunt deschise,/ Vin îngeri să se-nfrupte și cu nesaț să-și umple/ Cămara cu povețe, ca să-și clădească vise.” (Jertfit întru zidire) Sunt elogiate femeile din familie, mama, bunica, dar și
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
cu insistență, ajung la destinație, cobor din tren și încerc să îmi reamintesc chipul din fotografia celui cu care am vorbit în ultima perioadă pe messenger. Și, deodată, îl recunosc. Un bărbat de statura medie, cu un chip plăcut, părul castaniu, ochii verzi, păstrând în ei ceva din tăria și frumusețea locurilor, mă îmbrățișează cu căldură și îmi adresează un salut cuceritor: -Ciao! Eu sunt Marius! - Bine ai venit! - Bună, eu sunt Ela. -Încântată să te cunosc! Mă impresionează încă din
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
sale cărnoase. Simțea asprimea arsurilor și a pielii jupuite de pe ele, dar nu conta. Buzele lui Aurel erau fierbinți, îi puneau sângele în mișcare și mai ales îi dădeau fiori ce-i făceau pielea ca de găină. Simțea cum puful castaniu de pe mâini se ridicase precum coama unei pisici încolțită de un câine. Fără să vrea își aminti versurile unei melodii ascultate la radio: In viața mea ești un dor nestins. Ești vântul ce săruta cerul Ești lacrima ce curge din
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
ai putea să le strivești Sub povara degetelor... Mi-ai ținut sufletul în mâinile tale puternice, Dar nu ai știut Că e atât de fragil, Încât până și o adiere ușoară Îl poate răni sau destrăma... Mi-ai mângâiat părul castaniu, Dar nu ai înțeles Că firele argintii de la tâmple Sunt clipele de durere Presărate în calea mea de viață... Mi-ai atins ochii cu privirea, Fără să știi Că roua de pe pleoape E rodul tristeții adânci, Care m-a prins
N-AI ÎNȚELES... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371464_a_372793]
-
din gradenă pentru măiestrie. Dar la momentul în care cu-o bandană legat la ochi eu am țintit, fata ochită pe loc am doborât... Un strigăt scurt, cutremurător... și a căzut inundând în lac de sânge trupul plăpând și părul castaniu revărsat din coada ce-l purtase. -Vai, cât mă căiam! Viața-i curmasem aceleia ce visele-mi fericea... bolborosește încă pentru sine F. măsurând cu pasul încăperea. -Întocmai! Întocmai! adeveri stupefiat din nou părintele. Dar legea circului m-a absolvit
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
credeți că numai asta contează? - Eu știu... Profesoara Elvira Finic se trăgea de prin zona Bârladului. Era o tânără simpatică, nu prea înaltă, la un metru șaizeci și cinci - șaizeci și opt, nu mai mult, șatenă, cu sânii mari, ochii albaștri, părul castaniu, lung până în dreptul umerilor. Nu puteai spune că-i slăbuță, dar nici grăsuță nu era. Apărea ca oricare femeie matură, chiar dacă nu avea decât douăzeci și șase ani. Îi stătea bine cum era și avea și un chip simpatic, chiar dacă
IUBIRE INTERZISA CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344743_a_346072]
-
de elită peste care vor trece anii într-o goană nebună și dulce... Dar, mai dă-mi azi un pic de răgaz, prințesă, pentru ca mâine să poți deveni regină... Iar ea îl mângâia tandru pe tâmple, pe păr, pe mustața castanie și pe mâinile lui mari. Credea cu tărie, cu o forță aproape brutală în promisiunile lui, în acea vigoare pe care i-o impunea cele patru decenii ale lui de viață, credea în clipa unică și irepetabilă identic a făgăduinței
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
generoși și încă fără urme de moliciune, chiar dacă gustase din plin la cei douăzeci de ani din plăcerile carnale. Picioare drepte cu pulpe pline, chiar dacă mijlocelul ei se cam mărise odată cu maturizarea, față de ce-și dorește orice tânără femeie. Mătasea castanie a triunghiului de la încheietura picioarelor contura o zonă atractivă și demnă de cercetat, iar partea dorsală, cu o curbură obraznică, parcă te îndemna să-l tot mângâi cu o palmă ușor aplicată pe fiecare fesă din când în când. Eleonora
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
sale cărnoase. Simțea asprimea arsurilor și a pielii jupuite de pe ele, dar nu conta. Buzele lui Emilian erau fierbinți, îi puneau sângele în mișcare și mai ales îi dădeau fiorii ce-i făceau pielea ca de găină. Simțea cum puful castaniu de pe mâini se ridicase, precum coama unei pisici încolțită de un câine. Fără să vrea, își aminti versurile unei melodii ascultate la radio: În viața mea ești un dor nestins. Ești vântul ce sărută cerul Ești lacrima ce curge din
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
cît și ea pe loc am încremenit Și amândouă în liniște ne-am privit Să fii fost cam de doi sau de trei ani Zveltă cu blană de iarnă deasă pufoasă Maroniu mai închis și tare călduroasă Ochii ei mari, castaniu ceva mai închis Gene lungi și negre ca de artistă rimelate Nasul ei mic, umed încontinuu mirosea Privirea curioasă dar și pregătită era, să O ia la fugă să zburde departe dacă trebuia Am fotografiat-o cu aparatul și cu
SEPTEMBRIE ÎN IANUARIE de STELLA REEVES în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348839_a_350168]
-
când mamei mele când mie, auzeam răcnetele lui iar în pauze oftatul mamei. Nu era corpolent că bărbat aș zice chiar slab de statura mijlocie, era totuși un om ager, iute în mișcări. Dar ceea ce impresiona era fața lui, părul castaniu cu câteva fire argintii, fruntea încruntata, ochii verzi din care izvora o lumină crudă sălbatică, cred că alcoolul era de vină, obrajii palizi cu gura mereu deschisă țipând. Expresia fetei lui în acele momente avea ceva grotesc, aveai impresia că
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
puteri... Prea târziu înțelepți, de pe multe luăm mâna. Când doar anii mai sunt valoroase averi. Ei sunt tot ce mai luăm când ne-nghite țărâna. Și de-acolo, de jos, de sub liniștea ei, De sub umbra ce-o pun pe morminte, castanii, Simți cum cei ce-au rămas, că-s creștini sau atei, Cu dispreț, sau respect, ne mai numără anii. Referință Bibliografică: Ne numără anii ... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 412, Anul II, 16 februarie 2012. Drepturi de
NE NUMĂRĂ ANII ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345069_a_346398]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > ÎNTREBARE, POEZIE DE ȚÎȚÎNA NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 821 din 31 martie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de ȚÎȚÎNA NICA ȚENE Întrebare A cîtă primăvară-i asta? Au înflorit din nou castanii iute și pe nesimțite trecură peste mine, anii. Izvoare reci și-nvolburate brăzdară fața mea curată luînd cu ele tinerețea ce nu se-ntoarce niciodată. Drumul vieții ce am parcurs e mult mai lung că cel din fața și nici nu
ÎNTREBARE, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345501_a_346830]
-
cu malul indian al Tanzaniei și al Mozambicului?! Prima reprezintă aventura călătorului, celelalte două, răsfățul oceanului, al plajelor interminabile și inegalabile. Și oamenii, ca să revin la întrebare. Cu suflete mari, în culori diferite. De la albul magrebian, la tuciuriul tuareg, de la castaniul mozambican, la negrul tanzanian. Frumuseți diferite, pentru noi europenii, care mai avem și noi culori creolate, plăcute ochiului, dar ne entuziasmăm în fața frumuseții femeilor metise. Nu glumesc. Într-o seară, la un elegant restaurant din Dar Es Salaam, într-o
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
Pot să fiu invizibil atunci când vreau. Intră în apartament, închise ușa și luă femeia în brațe. Îi strivi buzele cărnoase cu un sărut puternic, senzual. Pavel era un bărbat frumos. Mult mai tânăr decât Mioara, înalt, cu părul creț și castaniu. Ciudățenia lui, dar cu care le înnebunea pe muierile din oraș, era discrepanța dintre cei doi ochi ai lui. Unul era albastru închis, celălalt verde deschis, cazuri extrem de rare după cum i-a explicat odată un oftalmolog la care ajunsese din pricina
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
fusese împreună cu părinții la o nuntă sau la un botez, în familie , mai ales că le-a plăcut să fie nași de atâtea ori! Sigur, este o binecuvântare... Acum însă, este un bal, Balul Strugurilor. Pregătirea a fost simplă. Părul castaniu - blond , pe umeri în jos , în onduleuri mari, naturale, tras ușor într-o parte. Așa îi stătea ei bine și-i punea în valoare frumusețea unui chip cu ochii de un căprui deschis, pătrunzători , frunte înaltă, un nas fin și
PRIMUL BAL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376788_a_378117]
-
culoare, Se bucură-n lumina primăverii, Că fața ta e iarăși zâmbitoare. Râd și salcâmii, fie, ca nebunii, Jucându-se în roiuri cu albine. Într-o livadă hohotesc și prunii, Împrăștiind deja esențe fine. Râd chiar și sălciile lângă maluri, Castanii candelabre și-au aprins, Iar liliacul se desface-n valuri Și-i veselie mare pe cuprins. Râd lângă drum magnolii violete, Cu florile ca sunete de harfă, Pe piept, la gât, să-i pună unei fete Un talisman în formă
RÂD de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373182_a_374511]
-
al nimănui, spre o soție iubită demult... Costi. „DE ZIUA MEA AS VREA UN TELEFON CU BLUTUF SI INLAROSU”, scria stângaci, cu litere de tipar un copil a cărui ultimă zi de naștere atârna de speranțe și rugăciuni. Din părul castaniu și ondulat ce încadra un chip palid și firav mai rămăseseră peste noapte câteva fire descoperind parcă și mai mult albeața buzelor și ochii obosiți. Lacrimile coborau pe obraz în frumoasa zi de toamnă când deschise cutia sigilată iar mâna
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
tâmplele albite,îi privea nudul pictat.El, artistul, o văzuseîntr-o duminică-n parc,și ideea îi surâseinvitând-o la conac.Frumușica, încântată,... XI. INOCENTA, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013. Venise fata de la țară, păr castaniu, în cozi purtat, avea o talie de viespe, mersul sprințar, ușor stilat. În rochia-i fină din mătase, părea o nimfă din poveste, avea un zîmbet minunat din colțul ochilor schițat. A fost admisă la liceu și repede s-a
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Dumbrava Minunată. Inocenta de atunci, îndrăgind literatura, a-nceput și ea să scrie, desăvârșindu-și cultura. *)(I.Creangă, V. Alecsandri, N.Labiș, E.Lovinescu, M.Sadoveanu, J.Cazaban, Gr.V. Birlic, I. Dragsoslav) Citește mai mult Venise fata de la țară,păr castaniu, în cozi purtat,avea o talie de viespe,mersul sprințar, ușor stilat.În rochia-i fină din mătase,părea o nimfă din poveste,avea un zîmbet minunatdin colțul ochilor schițat.A fost admisă la liceuși repede s-a integrat,în
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
laconic Da! închizându-i telefonul. Precizări despre una, despre alta, mă gândii un pic geloasă, de la Seneca avea să ceară, de-ar fi trebuit. Zâmbii mefistofelic și-mi încheiai preparativele. Chiar îmi plăcea femeia din oglindă. Podoaba capilară? O minune castanie a la Mireille Mathieu! Ochii? Sub sprâncene frumos arcuite, căpruii mei se tupilau fals rușinați sub gene dese. Obrazul? Ca de adolescentă, natural colorat, tras din linii distinse. Și-aș fi continuat din greu infatuată, de nu mi-ar fi
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
Nu era Artemie nici frumos, nici înalt, cum era tată-său, nu! Avea, totuși, chiar înainte de maturizare, înfățișarea unui adevărat bărbat, viguros, călcând cu toată hotărârea. Semănase la chip cu Kirk Douglas, doar că ochii lui erau albaștri-oțelii, iar părul castaniu, lucios, ondulat. După hirotonisire, purta plete lungi până la grumaz. Rasa ori odăjdiile îl făceau mai înalt. Apoi, avea, vedeau toți, carismă! Cucerea atenția, încredera oricui, iar zâmbetul îi era de-a dreptul plăcut ofensiv. Vorba era meșteșugită, mereu în slujba
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
apară, Au refuzat durerii să ne doară, Iar lacrimii nu i-au dat gustul sării. Tăria lor, din frunze până-n trunchi, Le-a dat putere în furtuni, sărmanii. Coboară din bunici, mătuși și unchi Și vin la tine toamna, iar, castanii. Să-ți pună mlădiere în genunchi, Să nu te-ndoaie grijile și anii. (Leonte Petre) Referință Bibliografică: CASTANE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1765, Anul V, 31 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate
CASTANE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377784_a_379113]
-
lumii tremură fugar Vii în casa celui ce te cheamă iar, În veșmântul nopții pui o lumânare Dai din haina Ta, chiar fâșii de soare! Faptele ce-s bune le prefaci în scări, Zilele cernite le îmbraci în nori, Înflorești castanii și trimiți albine Toate-acestea-s daruri ce vin de la Tine! Ca pe un veșmânt scuturi și pământul Când strivit de oameni este legământul, Toaca în biserici o aud cum plânge Văd într-o icoană, lacrimă de sânge! Cel ce picuri mir
TAINA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377796_a_379125]