284 matches
-
est, devenise subiect de dispută între orașul Brașov, care contribuise la construirea Castelului și diferiți nobili unguri, foștii țărani liberi din moși-strămoși, au fost transformați treptat în iobagi, obligați să plătească diferite biruri, să presteze zile de muncă în folosul castelanilor sau temporarilor stăpâni ai cetății, ce se perindau prin Bran și încercau să profite cât mai mult din stoarcerea țăranilor și micilor negustori din zona de frontieră. La întrebarea retorică: "când au venit ungurii în Țara Bârsei?", mai sus amintita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
spre vest, adică de-a lungul drumului și obstacole naturale favorabile apărării. Din unele surse rezultă că, la data respectivă, exista acolo o altă cetate, posibil construită din lemn. Pe la jumătatea secolului al XVII-lea, satele brănene erau sub administrația castelanilor de la Bran, care împuterniciți de orașul Brașov, stăpâneau toată zona, intr-un mod de regim feudal. Au existat opinii că odată cu edificarea castelului statutul locuitorilor depresiunii devenise de "slugi ale castelanilor". Studiul lui Podea, bazat pe cercetări de documente dovedește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
secolului al XVII-lea, satele brănene erau sub administrația castelanilor de la Bran, care împuterniciți de orașul Brașov, stăpâneau toată zona, intr-un mod de regim feudal. Au existat opinii că odată cu edificarea castelului statutul locuitorilor depresiunii devenise de "slugi ale castelanilor". Studiul lui Podea, bazat pe cercetări de documente dovedește că "situația românilor brăneni, după trecerea cetății sub administrația Brașovului, era aceeași cu a tuturor iobagilor din Țara Bârsei". Ei plăteau dijmă din vite miei, viței, din lână, brânză, urdă, ouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
lanțuri de un stâlp, zăcea, Însângerat și cu căluș În gură, Neidhard, stăpânul conacului. Îl dezlegară și-i șterseră sângele de pe fața tumefiată și stropită cu noroi. Lacrimi grele i se prelingeau din ochi. Abia mișcându-și membrele Îndurerate, bătrânul castelan se Închină În fața stăpânului: — Mărite stăpâne, iartă-mă. N-am cunoscut gândurile mișelești ale trădătorilor. Mă rugaseră să-i adăpostesc pentru a putea face În fața Măriilor Voastre un nou jurământ de credință. Să jure că niciodată nu vor mai unelti
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui Mihul un al treilea salv-conduct la 28 iulie 1468. O face la rugămintea regelui polon făcută solilor lui Ștefan, Stanciul pârcălab de Cetatea Albă și Toader Prodan, pisarul. Pe lângă domn au intervenit și solii regelui polon Dobco din Bâșcov, castelanul de Belz și Stanislav din Tencin, subcămărașul de Holm. Aceștia îl roagă pe domn împreună cu „mitropoliții noștri” și cu toți boierii ca să-l ierte pe Mihul. Așadar, salv-conductul n-a fost dat la presiunea boierilor, ci la rugămintea acestora, iar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a trimis o nouă solie formată din Stanciul, pârcălabul Cetății Albe, și Toader Prodan, pisarul. În urma tratativelor duse de cei doi soli ai lui Ștefan cel Mare, regele avea să trimită și el doi soli în Moldova, pe Dobieslaw Bieszowski, castelan de Belz și pe Stanislav Teczynski, subcămăraș de Chelm. Dar mai înainte de aceasta, regele polon i-a scris regelui Matei, la 16 martie 1468, prin care-i cerea să nu atace Moldova, care era vasala sa. De asemenea, nobilii poloni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
după cum știm cu certitudine, au dus cu ei felurite prăzi, cai, cete de oameni, turme de animale și vite mărunte”. Pentru a ști cum s-au desfășurat evenimentele, au fost trimiși în Moldova Ioan, arhiepiscopul Liovului și Iacob Buceațchi (Buczacki), castelanul de Halici. Regele nu credea că toate câte s-au întâmplat au fost ca rezultat al voinței și al inițiativei domnului, iar dacă se dovedește că este adevărat, i se cerea domnului să-și retragă oamenii de acolo. În cazul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1497, regele Ioan Albert a început pregătirile pentru război. Pentru a afla care este atitudinea domnului Moldovei față de războiul plănuit, Ioan Albert a trimis doi soli însemnați, pe Creslau de Curosvankij, maestrul de Cuija și pe Nicolae Podlodovskij de Przithijk, castelan de Radom, ca să-i vestească, după cum relatează Wapowski, „despre marea expediție împotriva turcilor și să-l îndemne să ia parte ca aliat la un război pe cât de creștinesc, pe atât de necesar”. Solii trebuiau să-i transmită domnului voința regelui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca să atace Ungaria în anul următor. Solul, pe care regele îl va trimite în Turcia, să folosească alte cuvinte decât domnul Lanczkoronski. La începutul anului 1502, în ianuarie sau februarie, sosea la Suceava solia polonă formată din Mikolaj (Nicolae) Kameniecki, castelan de Sandomir, Jan Bochotniki, staroste de Cracovia și Jan Krowicki, decanul de Liov. Regele se plângea că moldovenii au prădat în lung și în lat în Polonia, pricinuind mari pagube, iar negustorii poloni au fost opriți să meargă în Imperiul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se angajeze mercenari cu care, în vara anului viitor, “Pocuția cu Colomeea să fie realipite la regat” și să se facă o expediție în Moldova. Regele a trimis patru mari dregători la Liov, în apropierea graniței cu Moldova: Spytek Iaroslawski, castelan de Cracovia, Nicolae Kamienecki, starostele de Cracovia, Stanislav Chodecki, castelan și staroste de Liov și Nicolae Firley, staroste de Lublin. Firley a fost trimis apoi în Moldova, ca să trateze cu Ștefan, pe care l-a găsit la Cernăuți (2 noiembrie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu Colomeea să fie realipite la regat” și să se facă o expediție în Moldova. Regele a trimis patru mari dregători la Liov, în apropierea graniței cu Moldova: Spytek Iaroslawski, castelan de Cracovia, Nicolae Kamienecki, starostele de Cracovia, Stanislav Chodecki, castelan și staroste de Liov și Nicolae Firley, staroste de Lublin. Firley a fost trimis apoi în Moldova, ca să trateze cu Ștefan, pe care l-a găsit la Cernăuți (2 noiembrie 1503). Discuțiile au avut loc între 3 și 5 noiembrie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iar în 950 numărul lor se ridica la 56. Cea de a treia etapă a fărâmițării feudale are loc la sfârșitul secolului al X-lea și începutul celui următor, când apar senioriile. Acum este epoca stăpânilor de castele. Mai mulți castelani reușesc să devină independenți „autoritatea seniorului se exercită asupra unui teritoriu complet coerent la centru în jurul castelului sau a mănăstirii. O seniorie, cum era cea de la Bellême, avea 100 km în lungime și 30 km în lărgime. Pe acest teritoriu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dea regatului vecin Țara Șepenițului, cu cetățile Hotinul, Țețina și Hmielovul “cu toate ținuturile, locurile, satele”. La 28 februarie 1444, cetățile respective se aflau în mâinile Marincăi, soția lui Iliaș. Aceasta, împreună cu Manoil, pârcălabul de Hotin, îi încredințau lui Ioan, castelanul de Czyszow, și lui Petru Odrowansch, palatinul de Liov, cele trei cetăți până la Sân Petru. Până la acea dată, regele urma să restituie lui Iliaș și soției sale moșiile pe care aceștia le aveau în Polonia. În cazul în care restituirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sat. Numai domnul acordă dreptul de a întemeia un sat, indiferent dacă beneficiarul era un mare boier sau acum primește un loc în pustiu ca să întemeieze un sat. În Occident, între 1050 și 1150, este epoca stăpânilor de castele - a castelanilor - care, la adăpostul unor ziduri puternice, ce nu puteau fi dărâmate cu armele de atunci, sfidau puterea suzeranilor lor. În Moldova nu au existat asemenea castele, singurul care stăpânea cetăți, în stare să reziste asediului unor armate străine, era domnul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îmbogățit prin abuzuri și introducerea evreilor în țară. Fratele lui Mihai și sora lui, căsătorită cu un conte spaniol, avuseseră partea cea mare. A lui, cu toate acestea, era încă impunătoare, dar cum îi putea ajunge cu gusturile de maniac castelan vânător, devenit proprietarul unuia din cele mai faimoase équipages din Franța, haită de câini celebri, cai nenumărați și tot ce decurge din acest fel de viață, fără a mai vorbi de soția obișnuită a delapida nu una, ci mai multe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și de a recompune în filigran pe marginea ei icoana imaginară a unei domnițe dispărute de veacuri în tainița uitării e în sine un fapt poetic. Radu Boureanu, închipuindu-și viața de supunere și răbdare a domniței străine în umbra castelanului de la Sâmbăta de Sus, îl anticipează pe Lucian Blaga, care o va cânta mai târziu pe Uta, al cărei chip gingaș și învăluit în taină se află sculptat în catedrala de la Naumburg („lângă scutul seniorului, Uta...”). Ca și de o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se va certa". Versurile sunt simboliste, iar o parte (Cîntece de ospiciu) un joc pur, cu efecte comice, pe baza insanităților alienaților, exemplu această parodie după Jean Richepin: Tralalali, tralalala, Am mai ucis un gardian. Tralalali, tralalala, Acum sunt liber - castelan. LUCIA MANTU Lucia Mantu caragializează și ea în "miniaturi", "instantanee", scoțând din barocul adreselor oficiale și al anonimelor, folosit cu o discreție feminină, mici observațiuni de psihologie provincială, adesea delicate. Cucoana Olimpia e un soi de monografie a existenței unei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ochii, încercând să-și regăsească în amintire tinerețea; vedea curtea unui castel, cu câini de vânătoare la scară, cu servitori în sala de arme, și sub un leagăn din ramuri de viță, un băiețandru cu păr bălai între un bătrân castelan îmbrăcat în blănuri și doamna sa cu scufă înaltă: dar în aceeași clipă i se suprapunea în minte imaginea celor două cadavre. Atunci se trântea pe pat cu fața în jos și gemea: - Vai, bietul meu tată! Biata mea mamă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pitic își făcu apariția dintr-o plăcintă; și cum nu mai pridideau cu pocalele fiindcă numărul oaspeților sporea mereu, până la urmă băură din cornuri și din coifuri. Oaspeții plecară în zori"379*. Primirea străinilor era întotdeauna făcută cu larghețe. Când castelanul zărea un trecător era trimis înaintea lui un valet și "străinul avea încredere, se abătea din drum". El "pleca cu un câștig frumușel și fără să fi suferit nici o silnicie". Pelerinii erau bine primiți, hainele lor umede erau uscate lângă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se abătea din drum". El "pleca cu un câștig frumușel și fără să fi suferit nici o silnicie". Pelerinii erau bine primiți, hainele lor umede erau uscate lângă vatră și "după ce se îndestulau începeau să-și povestească călătoriile"380. Pe lângă asta, castelanul îi primea pe vechii săi tovarăși de arme și evocau împreună luptele la care luaseră parte. Educația primită de Iulian a făcut din el un tânăr caritabil care dădea de pomană cu modestie celor săraci. Cum oare atunci Iulian a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
totuși cu totul absentă, chiar dacă face obiectul unei negări. Într-un fragment datat 1920, putem citi: Lucrurile astea se înțeleg de la sine, doar K. nu le înțelege. În ultimul timp și-a pus în gând să se introducă în familia castelanului nostru; dar nu-și încearcă norocul pe calea relațiilor mondene, vrea să meargă direct la țintă. Poate, calea obișnuită i se pare prea lungă, și ea este într-adevăr așa, dar calea pe care încearcă să o urmeze este într-
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
norocul pe calea relațiilor mondene, vrea să meargă direct la țintă. Poate, calea obișnuită i se pare prea lungă, și ea este într-adevăr așa, dar calea pe care încearcă să o urmeze este într-adevăr imposibilă. Desigur, exagerez importanța castelanului nostru. E un om de bun simț, muncitor, respectabil, dar nimic mai mult. Ce vrea K. de la el? Vrea să-i tulbure o situație în domeniu? Nu, nu-i asta, el este el însuși înstărit și duce o viață lipsită
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
simț, muncitor, respectabil, dar nimic mai mult. Ce vrea K. de la el? Vrea să-i tulbure o situație în domeniu? Nu, nu-i asta, el este el însuși înstărit și duce o viață lipsită de griji. O iubește pe fata castelanului? Nu, nu, e la adăpost de această bănuială...". 581 Astfel, hangița, de exemplu: "Luă din nou fotografia, o privi, netezi și o puse sub pernă. Mișcările-i deveniră mai încete; dar nu era oboseală, ci povara amintirii" (109). 582 "Această
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Ungureanu a mărturisit că atât Băsescu, cât și Tăriceanu s-au ridicat la nivelul așteptărilor sale și că a colaborat excelent cu amândoi. În plus, el a dat dovadă de abilitate, reușind să îi împace și să-i concilieze pe castelani. Să ne reamintim: Tăriceanu s-a plâns că a fost ignorat de MAE, iar Băsescu a susținut că premierul minte. Ei bine, ambii au dreptate, da, e adevărat, MAE nu i-a trimis un document primului-ministru, ceea ce nu înseamnă că
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Alți descendenți, Mihai II de Mâtnic, strănepotul lui Bogdan I și fiul lui Blasiu, alături de Ștefan V de Mâtnic, fiul lui Dionisie, fratele lui Blasiu, ajung bani de Severin, una dintre funcțiile cele mai importante ale vremii. În anul 1561, castelan de Caransebeș îl găsim pe Francisc de Mâtnic. În 1658, zona trece sub dominație otomană (timp de 30 de ani). Din 1718, Banatul, prin pacea de la Passarowitz, trece sub dominația habsburgică. Din 28 iulie 1919, întregul Banat a intrat sub
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]