699 matches
-
prietenă a mea, Laura Betti 3, mi-a atras atenția că femeia lipsește fiziologic din el. Are dreptate. Alberto Moravia a spus că fondul argumentelor mele este pavelian: adică în mine, ca și în Sfântul Pavel, rezidă pretenția inconștientă a castității femeii. Are și el dreptate. Eu am pus accentul mai mult pe fiu, decât pe mamă, dat fiind că, în cazul nostru, este vorba despre o mamă dușmană. Nu puteam să n-o îndepărtez astfel încât să nu privilegiez rodul său
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ținea cât toată adolescența - în ciuda câtorva excepții, care erau o vină minunată -, dar ei știau să aștepte cu o răbdare bărbătească, iar când le venea vremea, odată ajunși maturi, deveneau iubiți sau miri cu toată forța luminoasă a unei lungi castități pline de prietenii credincioase cu tovarășii lor. Prin acele orașe intacte, cu granițe precise cu zona rurală, băieții rătăceau în grupuri, pe jos sau cu tramvaiul: nu-i aștepta nimic, dar erau deschiși către orice și, prin aceasta, puri. Senzualitatea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Masacrele au fost deci comise de aceleași persoane. Înainte, au pus la cale masacrul din Piața Fontana, acuzând extremiștii de stânga, apoi pe cele de la Brescia și Bologna, acuzându-i pe fasciști și încercând să-și refacă în grabă acea castitate antifascistă de care aveau nevoie, după campania referendumului și după referendum, pentru a continua să gestioneze puterea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. În ceea ce privește episoadele de intoleranță pe care dumneavoastră le-ați amintit, eu nu le-aș numi chiar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
interesante, sau, ca să fim sinceri, de-a dreptul monotone (ca, de altfel, unele părți din poemul cel mare unde Avitus insistă asupra anumitor detalii ale narațiunii) sunt cei 666 de hexametri care constituie Versurile de mângâiere și de laudă ale castității (Versus de consolatoria castitatis laude), adăugate ca o a șasea carte la poemul biblic amintit mai sus. Poemul e închinat surorii sale, Fuscina, pe care părinții voiau s-o trimită într-o mănăstire, și care nu se simțea deloc convinsă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puțin interesante sau, ca să fim sinceri, de-a dreptul monotone (ca, de altfel, unele părți din poemul mare, unde Avitus insistă asupra anumitor detalii ale narațiunii) sînt cei 666 de hexametri care constituie Versurile de mîngîiere și de laudă a castității (Versus de consolatoria castitatis laude), adăugate ca o a șasea carte la poemul biblic amintit mai sus. Poemul e închinat surorii sale, Fuscina, pe care părinții voiau s-o trimită într-o mănăstire și care nu se simțea deloc convinsă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Astfel, Cristos este dreptate, dar adesea căile care par drepte, „sfârșesc în adâncurile iadului” [Prov. 16,25: LXX]. Drept urmare, atunci când vedem o dreptate care nu este cea adevărară, aceasta este Anticristul, care se opune dreptății‑Cristos. Cred, de asemenea, despre castitate că este Anticrist această castitate a ereticilor, care rătăcește oamenii, încât ei să nu o mai înțeleagă pe cea bisericească, cea care este Cristos. Tot astfel, mila este Anticrist atunci când se opune milei‑Cristos prin cei care fac milostenii, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adesea căile care par drepte, „sfârșesc în adâncurile iadului” [Prov. 16,25: LXX]. Drept urmare, atunci când vedem o dreptate care nu este cea adevărară, aceasta este Anticristul, care se opune dreptății‑Cristos. Cred, de asemenea, despre castitate că este Anticrist această castitate a ereticilor, care rătăcește oamenii, încât ei să nu o mai înțeleagă pe cea bisericească, cea care este Cristos. Tot astfel, mila este Anticrist atunci când se opune milei‑Cristos prin cei care fac milostenii, dar nu întru dreptatea lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ebraic are un dublu înțeles în acest punct”. În opinia sa, sensul Septuagintei se aplică Anticristului, quod ideo simulet castitatem, ut plurimos decipiat, în timp ce sensul opus se referă la regele Antiochos, cunoscut pentru dezmățurile sale „cu mimi și prostituate”. Ideea castității ipocrite a lui Anticrist apare deja în Comentariul la Apocalipsă al lui Victorin (13, 3), în legătură cu Nero, care va reapărea sub masca unui rege cu o viață ireproșabilă. Această tradiție se sprijină pe o veche credință a iudeilor potrivit căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de cnejii vechi ruși, dar purtător al aceluiași mesaj: așeza țara „întemeiată” în spațiul creștin și o punea sub protecția Fecioarei. Adunând în același loc cele două lăcașe (și consacrându-l pe cel înălțat de el Maicii Domnului, arhetip al castității antologice de natură angelică și mamă a lui Hristos, participând astfel substanțial la instituirea cultului marianic în biserica românească) și aruncând un arc semnificativ peste vreme către epoca începuturilor. Ștefan cel Mare (cel grijuliu cu refacerea paradigmei voievodale) a adus
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
partenocomiile ce adăposteau fecioare, de brefotropiile destinate copiilor mici abandonați, și de orfanotropii, adică orfelinate). Aceste „instituții” erau date de multe ori în grija văduvelor adunate de Biserică într-o grupare religioasă, al cărei factor omogenizator îl constituia pietatea. Votul castității le unea, de asemenea, pe aceste femei, „primite” în Biserică, admise în „ordin” (care trebuiau să fie trecute de 60 de ani, să fi fost căsătorite doar o dată și să fi dus, după moartea soțului, o viață consacrată credinței - asceză
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spirituale (în ierarhizarea lui Ioan Gură de Aur, acestea sunt: „a-și crește copiii în pietate, a practica ospitalitatea, a ajuta pe cei nefericiți, [...] a se îndeletnici cu orice lucru bun”179). Le laudă pe văduvele decise să-și păstreze castitatea, celebrul sfat „să rămână ca mine” (căci după zisele Apostolului Pavel, „a doua nuntă” este mai prejos decât fecioria și decât văduvia) și să facă fapte bune (dintre femeile din Noul Testament Ioan Gură de Aur o prețuiește pe cea care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pasiuni, care au stăpânit Evul Mediu”. Personajele, cu excepția lui Seneslau, sunt imaginare și, mai toate, conturate izbutit. Protagonistul este un vlah din Câmpia Dunării, originar, ca toți vlahii din zonă, din Transilvania. Narațiunea este ritmată de acțiune: călcarea jurământului de castitate de către un crijac, o aventură amoroasă mistuitoare, năvăliri tătare, tâlhării făptuite de țigani, evenimente înfățișate realistic, dar și cu o aură de mister - toate alcătuiesc substanța densă a unui roman captivant, scris de un autor „care nu putea lipsi din
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
un adevărat relicvar erotic, etalat printre flori și esențe rare. Imaginile pe care le folosește sugerează un univers închis, incapabil de creștere, supus măcinării. Sensibilitatea poetului descoperă aici un domeniu care-i aparține, alăturând, într-o îmbinare rară, senzualitatea de castitate. AL. ANDRIESCU SCRIERI: Fluierul, Iași, 1959; Florile cornului tânăr, pref. Otilia Cazimir, București, 1961; Orfeu îndrăgostit, București, 1966; Alcor, București, 1967; Iarnă erotică, București, 1969; Umbra paradisului, Iași, 1970; Nunțile efemere, Iași, 1972; Orfeu plângând-o pe Eurydice, București, 1973
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
stătătoare, adică „o garnizoană a soldaților lui Hristos”. Ea se întreținea și trăia singură, fără nici un contact exterior. Ziua era împărțită în perioade care stabileau riguros orele de închinăciune, de rugă, de muncă, de somn etc. Regulile de sărăcie, de castitate și de ascultare erau inviolabile și orice încălcare a lor exclusă, atrăgând pedepse cumplite. Regimul de hrană era, de asemenea, minuțios reglementat. Călugării benedictini mâncau zarzavaturi, fructe, ulei, unt și pâine; aveau dreptul să mănânce oricât de mult pește, dar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
piciorul ș.a.m.d. Autorul însuși își dădea seama că aceste compuneri nu pot aspira la o recunoaștere critică și le numea „simple tatonări”, cu toate că uneori nu erau lipsite de fantezie și de umor. Și romanele lui P. - Condamnații la castitate (1933), Fortul 13 (1936), Tigrii (I-II, 1937) - continuă să surprindă prin rezolvări facile, prin lipsa unei preocupări de a realiza o construcție narativă coerentă, de felul celor pe care comentatorul le punea în evidență în proza modernă din Anglia
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
Un Classique moderne: William Congreve, pref. Louis Cazamian, Paris, 1924; Caracterul de rasă al literaturii engleze, Cernăuți, 1925; William Congreve. Prose, Miscellanies, and Letters, București, 1925; Pagini engleze, București, 1925; Iarmarocul metehnelor, București, [1932]; Romantismul englez, București, 1932; Condamnații la castitate, București, 1933; Fenomenul englez, București, 1936; Fortul 13, București, [1936]; Tigrii, I-II, pref. Paul Zarifopol, București, 1937; Curs de engleză. Romanul englez, București, 1945-1946; Curs de engleză. Shakespeare, București, 1945-1946; Gramatica vie a limbii engleze. Introducere la grai și
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
542, 566-567, VI, 264; Camil Petrescu, „Fântâna Domnului”, „Argus”, 1932, 5716; Ovidiu Papadima, „Iarmarocul metehnelor”, G, 1932, 12; Pompiliu Constantinescu, „Iarmarocul metehnelor”, VRA, 1933, 275; Călinescu, Cronici, II, 185, 426-427; Zarifopol, Pentru arta lit., II, 61-63; Pompiliu Constantinescu, „Condamnații la castitate”, VRA, 1933, 312; G. Călinescu, „Condamnații la castitate”, ALA, 1934, 690; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 283-284; Ovidiu Papadima, „Fortul 13”, G, 1936, 5; Pan M. Vizirescu, „Fortul 13”, RFR, 1936, 10; Toma Vlădescu, „Fenomenul englez”, U, 1937, 10
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
Argus”, 1932, 5716; Ovidiu Papadima, „Iarmarocul metehnelor”, G, 1932, 12; Pompiliu Constantinescu, „Iarmarocul metehnelor”, VRA, 1933, 275; Călinescu, Cronici, II, 185, 426-427; Zarifopol, Pentru arta lit., II, 61-63; Pompiliu Constantinescu, „Condamnații la castitate”, VRA, 1933, 312; G. Călinescu, „Condamnații la castitate”, ALA, 1934, 690; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 283-284; Ovidiu Papadima, „Fortul 13”, G, 1936, 5; Pan M. Vizirescu, „Fortul 13”, RFR, 1936, 10; Toma Vlădescu, „Fenomenul englez”, U, 1937, 10; Ovidiu Papadima, „Fenomenul englez”, G, 1937, 2; Nicolae
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
1978, 49; Ulici, Prima verba, II, 28-30; Zaciu, Alte lecturi, 192-201; Mihăilescu, Conceptul, II, 218-220; Nicolae Manolescu, Alte exerciții de lectură, RL, 1980, 32; Ion Buduca, Personalitatea criticului, RL, 1981, 6; Grigurcu, Critici, 518-524; Zaciu, Cu cărțile, 199-203; Grete Tartler, Castitatea poeziei, RL, 1983, 35; Gheorghiu, Reflexe, 148-150; Nicolae Manolescu, Critica variantelor, RL, 1984, 1; Dinu Flămând, Spectacolul analizei, AFT, 1984, 3; Dan C. Mihăilescu, „Critica de atelier”, T, 1984, 4; Adrian Marino, Critica filologică, TR, 1986, 5; Ion Pop, „Intelectualitate
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
un strigăt postexpresionist împotriva mecanismului infernal al vieții, drama individuală extinzându-se de astă dată la scara mai cuprinzătoare a lumii citadine, iar singura salvare ar rămâne „să alegi între datoria martirului/ bogăția înecatului/ deznădejdea învățătorului/ rătăcirea alesului/ iscusința pocăitului/ castitatea învingătorului sau/ mulțumirea săracului”. SCRIERI: Poetul adormit în dragoste, Iași, 1976; Rostirea unui fluture în lumină, Iași, 1979; Studii. Confesiuni. Capricii, Iași, 1983; Psihodrom, Piatra Neamț, 1994; Femeia și femela. Recurs la erogenia textului, Iași, 1997; Omul de hârtie. Thriller cu
NICOLAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288437_a_289766]
-
Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat de eresuri
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
inventivitate lingvistică debordantă, plăcerea cuvântului popular, argotic sau arhaic, plăcerea licențiosului, a impudorii, dar și a etalării limbajului, gustat în gratuitatea sa truculentă (Părintească, Cântăreața Iosefina, Eufemia ș.a.). Versurile din Boala de origine divină (1970) și din Jurământul de sărăcie, castitate și supunere (1972) precizează direcția poeziei pe care o scrie M., încă nedesprinsă complet de sub tutela universului stănescian: suferința concretului, feminitatea chinuită de un rău fără nume, presimțirea morții, tensiunea angelic - infernal, vis - real (imaginea recurentă a femeii-pasăre infernală). Simbolurile
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
al existenței. SCRIERI: Ceremonie de iarnă, pref. Gabriel Dimisianu, București, 1965; Ființele abstracte, București, 1967; Interiorul legii, București, 1968; Bobinocarii, București, 1969; Catargul cu două corăbii, București, 1969; Boala de origine divină, București, 1970; Suprabobinocarii, Pitești, 1970; Jurământul de sărăcie, castitate și supunere, București, 1972; Îngânarea lumii, București, 1972; 12 revelații, București, 1974; Viața cere viață (în colaborare cu Sânziana Pop), București, 1974; Împotriva celui drag, București, 1975; Kyskhetslöftet [Jurământul de castitate], Stockholm, 1975; Den befruktande [Zeul fecundității], Stockholm, 1977; Lögnens
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
divină, București, 1970; Suprabobinocarii, Pitești, 1970; Jurământul de sărăcie, castitate și supunere, București, 1972; Îngânarea lumii, București, 1972; 12 revelații, București, 1974; Viața cere viață (în colaborare cu Sânziana Pop), București, 1974; Împotriva celui drag, București, 1975; Kyskhetslöftet [Jurământul de castitate], Stockholm, 1975; Den befruktande [Zeul fecundității], Stockholm, 1977; Lögnens fader [Tatăl minciunii], Stockholm, 1977; Tålamodets barn [Copiii răbdării], tr. Inger Johansson, Stockholm, 1979; ed. București, 1998; Vargarnas himlafärd [Lupii urcă în cer], tr. Inger Johansson, Stockholm, 1981; ed. București, 1993
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
2], Stockholm, 1986; Trädet i blåsten [Arborele în vânt], Stockholm, 1987; [Regina străzii], Stockholm, 1988; ed. tr. Diana Alexandru, pref. Dan Cristea, București, 1997; Fågelmannen [Omul pasăre], Stockholm, 1991; Ljus mot ljus [Lumină din lumină], Stockholm, 1993; Jurământul de sărăcie, castitate și supunere, îngr. Ileana Mălăncioiu, cu serigrafii originale după desenele autoarei, București, 1993; Poezii, București, 1997; Ruggningar [Schimbarea penelor], Stockholm, 1998; 33 de revelații, îngr. Matei Gavril, București, 1998; Recviem pentru neodihna catargelor, Iași, 1999; Jurnal suedez, I, București, 2000
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]