361 matches
-
Timp de câteva clipe m-am simțit flatată. Și ce dacă era cam vulgar să cunoști pe cineva și să ți-o tragi În aceeași noapte? Era mai bine ca toată lumea să creadă că era posibil ca Philip Weston să catadicsească să se culce cu mine, presupun, decât să-și Închipuie că mă luase la el În noaptea aia din milă și dintr-un simț al obligației și și-a petrecut cât mai puțin timp posibil În patul unde mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
puțin, mă duc să-l chem, spusese Simon destul de formal, fără să se obosească să mă Întrebe ce mai fac sau când mai vin la cină, așa cum făcea de obicei. —Bette? Să fii oare chiar tu În persoană? Marea vedetă catadicsește să-și sune bătrânul unchi, ha? —Vedetă? Despre ce Dumnezeu vorbești acolo? A, nu știu, poate despre știrea aia micuță cu „nepoata mea misterioasă“. Se pare că iubitul tău e destul de la modă, așa că... ăă... cuceririle lui sunt adesea consemnate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața ta? am întrebat-o, observând încântarea care-l cuprinsese deodată pe mota nul Petrușka. — Am atâtea povești să-ți spun despre iubitele viețu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața ta? am întrebat-o, observând încântarea care-l cuprinsese deodată pe mota nul Petrușka. — Am atâtea povești să-ți spun despre iubitele viețu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
piață mărfuri bune, ieftine, dar insuficiente. Se făcuse ora nouă dimineața, era iarnă, și stăteam toți ― o coadă lungă ― așteptând să vină vânzătorul și să deschidă magazinul. Pe la orele nouă și jumătate, în fine, sosește, bine dispus, bine îmbrăcat; nu catadicsește să ne arunce o privire, ne face doar un semn cu mâna, într-un gest căruia i-a exprimat el însuși sensul, prin viu grai: Ehe, stați, mai stați! Nu înseamnă că dacă am venit o să vă dau marfă. Mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
despicăm firul în patru... Am urmat fără abatere ritualul fiecărei dimineți. Când am sfârșit și gustarea, bătrânul mă aștepta pe cărăruia din grădiniță. Îndată ce m-a văzut, a pornit să depene calea spre iazul din vale. După o vreme, a catadicsit să îngaime: Până om ajunge în vale, fă bine și gândește-te cam despre ce ai vrea să sporovăim astăzi... Gândurile au început să-mi roiască prin cap ca furnicile în mușuroi și numai nu puteam să prind unul... În timp ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
yoga de multă vreme? Lulu n-a zis nimic și, o clipă, m-am întrebat dacă vorbele mele vor rămîne în aer, așa cum se întâmplase și în lift. Ea s-a întors și s-a uitat la mine. Apoi a catadicsit să vorbească, aruncându-mi cuvintele de parc-ar fi dezgustat-o la fel de mult pe cât o dezgustam și eu. — Claire, oamenii nu „fac“ yoga, oamenii „practică“ yoga. și nu totul e o competiție, știi? mi-a răspuns ea iritată, agățându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rostite aceste fermecate cuvinte! Nici că fuseseră însoțite de șmecherescul făcut cu ochiul, obișnuita zvâcnire din ochi și din sprâncene, ca de fiecare dată când era vorba de astrala sa persoană. Picioarele crăcănate, pe taburetul din fața fotoliului, absent și important, catadicsind doar să soarbă, la mari intervale, din excelenta cafea Vili, refugiat în filele subțiri din Monde sau Match sau Obs, profesorul nici că înregistra ceva. Cancer, cancer dermatologic, așa scrie aici, tovarăși. Lângă sprânceană, un mic semn roșietic, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noapte, nu mă mai trezeam să scriu înfiorat că până dimineața am să-mi pierd suflul. Începusem să „produc“, oricât de odios mi-era termenul ăsta tehnic, până la zece pagini pe săptămână, cu un scris curat, neconstrâns, doar dacă mai catadicseam să rad câte un epitet, după o frază care nu încăpea pe-o pagină, dar reușeam s-o conduc ca un scamator. Nu mă întrebam cu zilele ce va rămâne din scriitura asta, destul că dimineața, după două-trei ore de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
De ce? îl privi fără să înțeleagă. în cele din urmă, spuse: — Așa e obiceiul... Mi-ai cerut să te protejez și trebuie să te protejez. — Să omori paisprezece oameni ca să mă protejezi mi se pare exagerat, nu crezi? Targuí-ul nu catadicsi să-i răspundă și se îndreptă spre poarta deschisă. — Am să aduc cămilele, spuse. Pregătește-te pentru o călătorie lungă. îl observă în timp ce se îndepărta, dispărând după ce trecu de poarta larg deschisă, și se simți copleșit de singurătate în fortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
n-avea decât să se pună la mintea ta. La douăzeci și doi de ani ai lui, n-o fi avut nici el prea multă minte, măcar c-o fi avut el niște socoteli, dacă abia peste trei ani a catadicsit să se cunune cu tine. Îți secase sufletul așteptând, Mirelo, ai răsuflat ușurată să te vezi măritată. Cât de proastă, deh, te-ncurcaseși cu dracu’. Curvar de nu se poate Ticuță, și tu geloasă și ambițioasă să-i faci viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
proletare. Se vedea prizonier fără scăpare în telenovela aia, în pofida împotrivirii dezgustate, deh, miroase, pute, asta e, unde să te duci când n-ai fost niciodată nicăieri? Ce pretenții să mai ai la ăsta mic, dacă mă-sa n-a catadicsit să-l învețe la oală? Și după ce au început să scârțâie rău de tot cu banii, cu ultimii cinci mii de lei din casă, în loc să cumpere pâine, lua un pamper. E comodă, n-o duce capul să se gospodărească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e, că nu s-a putut stăpâni, tocmai când ar fi trebuit. Principiile și sfaturile lui de doi bani l-au lăsat singur, învinovățindu-se, dezvinovățindu-se: adevărul e că nu-i trecuse nici o secundă prin cap că fraierul ar catadicsi să-l asculte, recurgând la soluții drastice. Din noaptea aceea, Milică dispăru fără o vorbă, fără să-i spună tovarășului lui de șapte ani de ispășire prin oficii și nici altcuiva din școală ce are de gând. Fraierul, idiotul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
i-au pus gând rău. Zi de zi se negociază conflicte, se pune în vedere, se penalizează, se umblă la salarii, se desface contractul de muncă, și toate astea numai din cauza lor. Toată lumea de aici e îndatorată copiilor. Domnu’ Ogrinjan catadicsește, uneori, să facă pe deșteptu’ cu filozofii creștine de genul ăsta, cică lumea-i îndatorată lor până peste cap, auzi, dacă Dumnezeu se mai îndură să țină în ființă lumea asta smintită, numai și numai datorită orfanilor ăstora, fără de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vino încoace! — Ce? — Vino nițel cu mine. Oh, v-ați adunat toți bolnavii mintal pe balta asta. Ești nebun? Unde să vin cu tine? Se ridică totuși în picioare, ca și cum s-ar fi pregătit să-l urmeze. Păi, dacă tot catadicsise să le strice joaca, n-ar fi rău să continue să se amestece în joaca lor. Chiar simțea nevoia. Îl furnica ceva prin mațe, ceva ca un chef de harță, și poate că din capul locului și-a dorit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
deosebită și deja i se tăiase cheful de madam Ortansa, după o lună și ceva de conviețuire armonioasă, care, nu e vorbă, îi oblojise rana lăsată de dispariția lui Milică și parcă-l anesteziase. Era ca și cum s-ar fi trezit, catadicsind să-și dea seama că o încurcase aiurea pe biata femeie și se încurcase și el. Se vedea irosindu-și viața în timp ce lumea o făcea pă treabă, da, toată lumea ieșise pe străzi să-l răstoarne pe Ceaușescu. S-a umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ceri o țigară, un ban, o pâine de la un necunoscut de pe stradă și să fii privită cu milă sau dispreț, nu-i decât un mic exercițiu de încălzire. În felul ăsta, poți să afli pe cont propriu că cel care catadicsește să te miluiască depinde de tine mai mult decât ai crede că depinzi tu de el... — Chiar țin cu tot dinadinsul să am un bărbat care să facă din mine o cerșetoare și să mă îndoctrineze cu tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
țigări și o cafea de familia celor fără familie. Ele îl priveau ca și cum ar fi avut de împărțit cu el ceva mai mult decât vorbele alea de clacă. Chiar îl confundau, îl tratau ca pe un altul, poate unde nu catadicsise să se încurce cu vreuna dintre ele, iar în situația asta poate le-ar fi înțeles și le-ar fi suportat precum un soț sau un amant care își poate permite să insinueze amenințări. Amenințase sau doar i se păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lui fiu-său apartamentul de la Câmpulung, dar uite că degeaba și-a pus nădejdea în el înzestrându-l; după Mirela, s-ar zice că și Vlăduț l-a trădat, plecând în lume. Nu-i puțin lucru, totuși, că Vlăduț a catadicsit să-i amintească moșului de Mirela. Îi scrisese, da, a primit alaltăieri scrisoare din Austria de la Vlăduț, că a dat pe aici și ar fi bine să, iar asta l-a făcut s-o ia încoace încărcat ca un catâr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o fostă colegă de la arte plastice, și, cu toate că ei nu mă strânseseră la sânul lor la propriu (asta ar fi fost foarte neplăcut, pentru că nu posedau așa ceva, iar suportul de metal al sutienelor l-ar fi rănit pe al meu), catadicsiseră totuși să-mi remarce prezența din când În când. Steaua mea era În ascensiune. Mai Întâi, am mers la un restaurant de pe o străduță lăturalnică din Soho, unde, În ciuda faptului că am stat la bar și am mâncat salate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Iată vorbele unui om cu judecată. — Știu să fiu cu judecată, așa cum știu să fiu și nebun. Pot fi curtenitor sau necioplit. Dar cum să te arăți curtenitor față de acela care vine să-ți Împarți odaia cu el, fără să catadicsească măcar să spună cine este? — A fost de ajuns să-ți spun numele meu ca să mă copleșești cu vorbe necuviincioase, ce-ai fi zis oare dacă m-aș fi dezvăluit pe de-a-ntregul? — Poate că n-aș fi rostit nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă ține prizonier. Nu de mult, i-am transmis un mesaj care spunea: „Sunt oare oaspetele dumneavoastră? Dați-mi permisiunea de a pleca! Vă sunt ostatic? Puneți-mi lanțuri la picioare, aruncați-mă Într-o celulă!” Numai că n-a catadicsit să-mi răspundă. Dacă aș fi fost cetățean al Statelor Unite, Franței, Austro-Ungariei, ca să nu mai vorbesc de Rusia sau de Anglia, consulul meu ar fi intrat În biroul marelui vizir fără să bată la ușă și mi-ar fi obținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-mi rămână În preajmă atâta vreme cât voi fi avut nevoie de serviciile sale. Vizitiul se dovedi de Îndată foarte descurcăreț, adesea chiar de neînlocuit. Nu aș fi știut să strecor câteva monede În palma acelui vameș cu mustață mândră, ca să catadicsească să lase, pentru o clipă, narghileaua său și să vină să-mi vizeze voluminosul Welseley. Tot el a fost cel care a negociat cu Administrația Drumurilor obținerea imediată a unei trăsuri cu patru cai, În timp ce funcționarul ne poftea categoric să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tragediei care se desfășoară pe scenă, e de un comic irezistibil. Cu toate acestea, mulțimea urlă, se văicărește și, pe cât Îmi dau seama, nu există nici cea mai mică urmă de amuzament pe nici un chip. În afară de acela al pastorului, care catadicsește, În sfârșit, să mă lămurească: — Există Întotdeauna, la aceste ceremonii funebre, un personaj european, și, lucru curios, face parte dintre „cei buni”. Tradiția spune că un ambasador franc de la curtea omeiadă a fost impresionat de moartea lui Husein, martir suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
li se creștea doza până erau transformați în organisme leguminoase. A apărut și profesorul Iolescu: aceeași figură de Ștefan cel Mare, menținută cu ajutorul pletelor lungi, albe și a mustății stufoase, pe oală, de culoare identică. L-am salutat și a catadicsit să-mi răspundă cu o ușoară înclinare a capului. După vizită, eu și Sabina am fost poftiți de o infirmieră în biroul lui. Ambianța era asemănătoare cu cea din cabinetul pe care-l avea la Spitalul „Gheorghe Marinescu”, din București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]