719 matches
-
între birnicii havalegii găsim, la nr. 5, pe Andrei sin Miron Prisacaru 43. Nu mai trăia bătrînul Miron Prisacaru, căci nu figurează în acea catagrafie, din 1831. Dar nici fiul său, Andrei, n-a stat mult ca prisacar, pentru că în catagrafia Cătămăreștilor, din 1838, apare Petre Pahonțu, cu mențiunea: "slugă prisacar chihaie, la D-sa Vornic (easa) Maria Calimah"49. Între bătrînul Miron Prisacaru, care nu mai trăia la Cătămărești, în anul 1831, și celălalt Miron Prisacaru, inventat de Cezar Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în "Mitropolia Olteniei", nr. 7-8, Craiova, 1970, pag. 830-842. 46. Idem, în "Clopotul", nr. 3621, 10 dec. 1972, pag. a 2-a. 47. Idem, în volumul colectiv, Profil eminescian, Deva, 1973, pag. 159-170. 48. Arhivele Statului Iași, Fondul Vistieria Moldovei, Catagrafia ținutului Hîrlău Ocolul Coșula, pe anul 1831, Tr. 885, opis. 1011, nr. 210, dosarul 49. 49. Arhivele Statului Iasi, Fondul Vistieria Moldovei (1838), Tr. 1316, opis. 1488, nr. 1169. 50. AUGUSTIN Z. N. POP, Noi contribuții documentare..., pag. 80 și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai apropiate de vremea stolnicului Vasile Iurașcu: la 1787 iunie 6, proprietara Joldeștilor era Ecaterina Balș15. În Condica liuzilor din 1803, Joldeștii apar ținuți în arendă de căminarul Antonie Ziloti 16, dar proprietar era Iordache Balș, soțul Ecaterinei Balș. În catagrafia din anul 1820, satul Joldești este "a Dms. spatar Iordache Balș"17, care este trecut ca proprietar și prin mitricile acelui sat, din anul 183518. Schimbarea de proprietate apare în catagrafia din anul 1838, unde găsim satul Joldești "proprieta a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dar proprietar era Iordache Balș, soțul Ecaterinei Balș. În catagrafia din anul 1820, satul Joldești este "a Dms. spatar Iordache Balș"17, care este trecut ca proprietar și prin mitricile acelui sat, din anul 183518. Schimbarea de proprietate apare în catagrafia din anul 1838, unde găsim satul Joldești "proprieta a dum-sale baronul Enacachi Kriste, care sau deosebit cu osăbită tăbliță de satul Protopopenilor"19. În mitricile anului 1847, ca proprietar al Joldeștilor e trecut "dum-sa aga Nicolae Roset"20. În același
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să-i "răzlețească" pe doi ani. Ca urmare a acestei hotărîri, aga Grigore a rămas singur, la Bănești, iar soția sa, Profirița, a plecat la Botoșani, unde, ca să se răzbune pe aga Grigore, a găsit și ea un bărbat. În catagrafia orașului Botoșani, din anul 1832, Profira Cananău este trecută "văduvă" și șede la Botoșani, la Enache Hagi Enciu, "văduvoi și supus austriecesc"70. La Bănești, aga Grigore n-a stat ca un pustnic, ci s-a consolat cu soția lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
loc pe pămînt,/ Cine ne-o călugărit!/ Aibă viața racului/ Și pîinea săracului,/ Că n-am fost de călugărie,/ Ci am fost de căsătorie!80". Oare cei doi feciori ai lui Iurașcu erau mai bisericoși cînd s-au călugărit? În Catagrafia din 1838, îl găsim pe Costache Iurașcu pasăre călătoare la Joldești, scutit de bir, cu cartea Visteriei nr. 3356, din același an, nu se știe pentru care merite 81. În 1840, ghenar 24, el îl cere în judecată pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Iurașcovici. 15. Documente privind relațiile agrare în secolul XVIII, vol. II Moldova, Edit. Acad. R.S.R., București, 1966, pag. 545. 16. Uricariul, vol. VII, Iași, 1886, pag. 244. 17. ARHIVELE STATULUI IAȘI, Fondul Vistieria Moldovei, Tr. 166, opis 184, dosarul 7 "Catagrafia ținutului Suceava, din anul 1820, Ocolul Siretul de Sus, fila 46 verso. 18. ARH. STATULUI BOTOȘANI, Fondul Mitrici, condica 9, "Căsătoriți în anul 1835", pag. 42 și Condica nr. 10, "Morți în anul 7835", pag. 66. 19. ARH. ST. IAȘI
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fila 46 verso. 18. ARH. STATULUI BOTOȘANI, Fondul Mitrici, condica 9, "Căsătoriți în anul 1835", pag. 42 și Condica nr. 10, "Morți în anul 7835", pag. 66. 19. ARH. ST. IAȘI, Fondul Vistieria Moldovei, Tr. 1316, op. 1488, nr. 1174; Catagrafia ținutului Botoșani, pe anul 1838, Ocolul Siretului, fila 131. 20. ARH. ST. BOTOȘANI, Fondul Mitrici, parchetul comunei Tudora, mitrica nr. 3 "Născuți la Joldești, în anul 1847". 21. Botoșanii în 1932 Schiță monografică, volum editat de Liga culturală secția Botoșani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
PAPADIMA, Din corespondența lui Gheorghe Eminovici Scrisori în limba germană, în "Revista de istorie și teorie literară", 1964, nr. 2, pag. 456 și 473. 80. M. EMINESCU, Opere, VI, ediția Perpessicius, pag. 175-176. 81. ARHIVELE STATULUI IAȘI, Fondul Vistieria Moldovei, Catagrafii, Tr. 1316, opis 1488, condica nr. 1174, Catagrafia ținutului Botoșani, pe anul 1838, Ocolul Siretului, fila 131. 82. Din documentele colecției IOAN CAZAN, reprod. de AUGUSTIN Z. N, POP, în Contribuții documentare..., pag. 142. 83. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
limba germană, în "Revista de istorie și teorie literară", 1964, nr. 2, pag. 456 și 473. 80. M. EMINESCU, Opere, VI, ediția Perpessicius, pag. 175-176. 81. ARHIVELE STATULUI IAȘI, Fondul Vistieria Moldovei, Catagrafii, Tr. 1316, opis 1488, condica nr. 1174, Catagrafia ținutului Botoșani, pe anul 1838, Ocolul Siretului, fila 131. 82. Din documentele colecției IOAN CAZAN, reprod. de AUGUSTIN Z. N, POP, în Contribuții documentare..., pag. 142. 83. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare, pag. 142, 291, 292. 84. IDEM, ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nici un ban! Cu așa situație economică a intrat familia Eminovici în anul 1849. La Dumbrăveni nu era nici o speranță de găsit bani, mai ales că prin aprilie, anul trecut, Costache Balș murise, de dalac; la 2 mai 1848, se terminase catagrafia averii sale40. Eminovici nu mai avea vreo obligație de serviciu la Dumbrăveni. Tocmai cînd nicăieri nu vedea semne de ajutor bănesc, la 24 februarie 1849 Raluca a fost nevoită să ceară un expert pentru prețăluirea caselor sale din Botoșani 41
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mă grăbesc a vă comunica următoarile: Sînt deja doi luni trecute de cînd au murit tatăl meu. La înmormîntarea lui au fost de față și fratele meu, locotenentul Matei, din Rîm. Sarat; după înmormîntare, în loc ca să facă fratele Matei o catagrafie, el au început a vinde în dreapta și în stînga toate obiectile mobile și imobile, sub cuvînt că el va lua pe fratele său Niculai la sine, la 15 marti. El au vîndut toate vitele, la nr. 27, mobile din casă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tămâiei în zilele de sărbătoare și can de la ce arde zi și nopate sub icoa na Fecioarei Maria. Icoanele apar destul de rar, opt-zece pentru tot secolul, mătăniile și cărțile de cult sunt și mai rare. Ele se regăsesc totuși în catagrafiile de avere, dar foarte rar se oferă ca zestre, poate și datorită valorilor simbolice și economice destul de mari. e) Moșii, animale și țigani. Partea a doua a zestrei este formată din bunuri imobiliare, din animale, din robi țigani. Raportul între
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
îi "mâncase destui bani" fără randamentul pretins de beneficiar. În rândul "smintelilor" reclamate, precumpănitoare va fi fost, desigur, cea legată de forța de muncă. În vara aceluiași an, 1846, Conachi comunica Vistieriei abuzul săvârșit de către comisiile ce lucraseră la întocmirea catagrafiei din anul anterior, 1845, prin includerea în rândul birnicilor în pofida privilegiului pe care logofătul îl avea dobândit de la domnitor a celor 60 de lucrători aduși la fabrică, motiv pentru care mulți dintre aceștia părăsiseră zona. Mai interesant, însă, decât raportul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
lucrătorii întrebuințați la descoperirea stâncilor din Movila lui Purcel. Mihalic de Hodocin Nr. 35 montanist Iași, 2 septembrie 1857 [Rezoluția Departamentului:] Pietrele câte s-au făcut până acum la Movila, atât cubice, cât și naturale, să se facă o exactă catagrafie și să se urmeze cu facerea pietrelor naturale ca până acum, cu aceasta ca să se facă atât pietre cubice, cât și pietre lungi o dată și giumătate cât cele cubice și să se tocmească oamenii cu cât se vor pute mai
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
14 Georg Ludwig Harting, Lehrbuch für Förster und die es werden wollen, Wien, s.a. 15 Rudolph Feistmantel, Forst-Wissenschaft, Wien, 1835. 16 Johann George Leiböck, Die Forst-Wirtschaft, Leipzig, 1836. 17 Sau Chirilu, moșie aflată pe atunci în proprietatea postelnicului Alecu Balș (Catagrafia fiscală a Moldovei din anul 1831, editată de Corneliu Istrati, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 2009, p. 82). 18 Provincii ale fostului Imperiu Habsburgic, situate la granița dintre Austria și Slovenia. 19 Pentru informații suplimentare, vezi Em. Grigorovitza, Dicționarul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
îngropați numeroși ostași germani CAPITOLUL IV Comuna Oșești în anii 1917 1918 Satul Oșești este atestat documentar din anul 1546, în timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Rareș. Oamenii de pe aici au fost dintotdeauna răzeși, așa cum apar în catagrafiile (recensămintele) nominale, începând cu 1772 - 1773. Unele nume de familie de atunci se regăsesc și acum, ceea ce dovedește statornicia lor pe aceste locuri. Din Oșești s-a ridicat neamul Motășilor, care a dat numeroși ofițeri superiori ai armatei române sau
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Frimul la Scânteia și un Andrei Frimul la Borosești. Însă cei avuți de noi în vedere, provin de la Mircești, fapt care s-a păstrat în amintirea neamului Frimulesc de la Bârzești. În anul 1820 trăia la Mircești un Dumitru Frimu, iar catagrafia următoare, din anul 1831, rânduiește printre sătenii privilegiați ai satului, în virtutea descende bașa, soția polcovninței însemnate, pe un Ioniță, fiul acestui Dumitru Frimu, cu rang de polcovnicel, și prin carte de scutire de la Ioniță Sandu Sturdza, din 1 iulie 1826
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
1825, era fiul diaconului Ioachim Frimu de la Telejna (sat în comuna Zăpodeni n.n.)”. Dar Ioachim Frimu nu era din Telejna, el era venit aici, prin intermediul unei căsătorii; era, probabil, frate cu Dumitru Frimu din Mircești. Pe Ioachim îl regăsim în catagrafiile satului Bălițeni sau Telejna din anul 1820 sub numele diaconului „Ichim” la biserica satului, precum și la Uncești, alături de diaconul Tiron. Ajunși aici, se cuvin câteva explicații necesare. Ioachim Frimu este ctitorul bisericii din Telejna, înainte de anul 1820 împreună cu socrul său
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
perioada 1803-1820, creșterea spectaculoasă a numărului de locuitori din intervalul 1820-1859 oferă indicii asupra inițierii demersului de acumulare cantitativă: 1803 - 136 familii (aproximativ 680 locuitori), 1820 - 952 locuitori, 1832 - 2.881 locuitori, 1845 - 6.670 locuitori, 1859 - 8.972 locuitori. Catagrafia din anul 1845 surprinde Bacăul la stadiul unui orășel modest, ce ocupa doar locul 12 între cele 72 de orașe și târguri moldovenești. În ordine descrescătoare, Bacăul era depășit ca număr de locuitori de localități mai dinamice precum Iași, Botoșani
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
era cea mai mare dintre cele 72 de orașe și târguri moldovenești catagrafiate în anul 1845. Pe locurile doi și trei se situau orașele Iași, cu o pondere de 62,4%, și, respectiv, Bârlad, cu 61,97%. Deși, per total, catagrafia din 1845 reliefează preponderența evreilor în comerțul moldovenesc - 3.901 negustori pământeni, 6.049 negustori evrei și 1.066 supuși străini -, după informațiile oferite de Costache Radu, în perioada 1840-1860 marele comerț al Bacăului a fost dominat de negustorii de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
venit tot pe filieră slavă. Oricum, în lucrarea sa „Surete și izvoade” reputatul istoric și colecționar de documente vechi, de neprețuit, hușeanul Gheorghe Ghibănescu - profesor universitar la Iași în lunga sa perioadă de activitate - notase cu nedisimulată satisfacție pe marginea catagrafiei (recensământului) din anul 1820, că „...la Ținutul Vasluiului nu fuseseră recenzați mai mult de 23 de <<jidovi hrisovoliți>>”, prin urmare evrei intrați în Moldova pe căi legale, cu hrisoave domnești. Începând, însă, cu a doua jumătate a secolului XIX, numărul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de altă parte, la 12/24 august, prin raportul nr. 11 662, poliția din Iași comunica Departamentului "din Lăuntru", în privința unor polonezi refugiați în oraș și suspectați de autorități pentru agitație revoluționară, că din cei 94 de înscriși într-o catagrafie datând din 1846, nu s-a dat de urma decât a 81 dintre ei, pentru că "nu poate cunoaște, căci ei, care mai toți nu au nici o statornicie în acest oraș, ... ducîndu-se pe unde interesurile îi povățuiește - și mai cu osebire
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Zierna), și Timisis (Tibiscum) au dispărut, dar „nu cu totul“, cum ar fi spus poetul latin Horațiu, ci se regăsesc, e drept, transformate, după altele asemănătoare, de origine slavă, în numele moderne ale acelorași rîuri, Bîrzava, Cerna și Timiș. Documentele istorico-geografice, catagrafiile, monografiile regionale și locale consemnează mii de sate și orașe dispărute odată cu numele lor în diferite perioade și din cauze diverse (în primul rînd ca urmare a numeroaselor năvăliri, pîrjoliri, distrugeri ale populațiilor care au cutreierat și jefuit aceste teritorii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de trei ani din urmă 4441106 chile porumb 299700 chile mei. Ce avem astăzi în magaziile noastre de rezervă? Tot pe atâtea chile de palavre liberale. Dar ce mai citim încă? Capitalul "cutiilor satelor" din Principate s-au văzut In catagrafia din urmă la 2357483 lei. 21 {EminescuOpX 22} Câți lei avem noi în cutiile satelor? Datorii cită frunză și iarbă, căci astăzi și comunele rurale sunt datoare cu câte 10 - 20000 de fr[anci], precum statul e dator cu cinci
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]