958 matches
-
care au purtat inelele, fiind astfel obligați să le poarte cu intermitențe câteva zile sau să le pună la cealaltă mână. Un inel e cu totul suficient pentru o singură persoană, chiar dacă purtarea mai multora n-ar face nici un rău. Cataramele și lanțurile produc un și mai mare efect, și sunt de părere că asemenea inele, ca și celelalte, sunt folositoare nu numai În timpul holerei, ci sunt benefice și În alte privințe. M-am bucurat eu Însumi de cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se legănau în adierea vântului. b) Niculae s-a trezit mai devreme și și-a pregătit coroana de flori pentru că era premiant la învățătură. c) El avea o pălărie și o cămașă curată, peste care era încins cu o cureacu cataramă albă. 2. Transformă substantivele următoare, după model: abur - aburi - aburii premiant premiant premianții băiat băieți băieții învățător învățători învățătorii 3. Grupează verbele în funcție de imaginea ce poate fi sugerată de conținutul lor: risipește, vâjâie, se înnegurează, ciripesc, accelerează, scânteiază, se topesc
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
răsplata cu care se-alege un dulgher bătrîn care lucrează cu mortăciuni. Cînd tai un copac viu, nu iese atîta praf; cînd tai un os viu, tot așa îstrănută). Hai, moș Funingine, dă-ne o mînă de ajutor, întinde-ne catarama aia, o să am nevoie de ea îndată. Din fericire îstrănută) nu mi-a comandat și-o rotulă, asta ar fi mai greu; dar un țurloi e la fel de ușor de făcut ca un arac de viță. Numai că vreau să iasă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
i-a însuflețit cu ajutorul focului - căci ceea ce e făcut cu focul îi aparține focului. De aceea, probabil că iadul există. Știi, cum mai zboară funinginea! Cu ea i-o fi făcut grecul pe africani... Dulgherule, după ce fierarul o să termine cu catarama aia, spune-i să făurească o pereche de epoleți de oțel - la bordul acestui vas se află un coropcar cu o povară prea grea. Ă Domnule... Ă Stai! Cît mai e Prometeu pus pe treabă, o să-i comand un om
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
omule. Sicriul tău stă aproape de groapă. Ă Cum adică, domnule? Aha, bocaportul. Așa e, domnule căpitan, așa e! Ă Nu ești tu cel ce mi-ai făurit piciorul? Nu tu mi-ai meșterit ciotul ăsta? Ă Ba, cred că da. Catarama se ține bine, domnule? Ă Destul de bine. Dar ia spune-mi, ești și antreprenor de pompe funebre? Ă Sînt, domnule. I-am făcut coșciugul ăsta lui Queequeg, dar acum m-au pus să-l transform în altceva. Ă Ce fel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
hîrb ascuțit. Ă Da, da, Starbuck, oricărui om, fie el cine-o fi, îi place să se reazeme cîteodată de-un altul. Bine-ar fi fost ca bătrînul Ahab să se fi rezemat mai des decît a făcut-o... Ă Catarama n-a rezistat, domnule căpitan, zise dulgherul apropiindu-se. Eu m-am străduit să vă fac un picior trainic. Ă Sper că nu v-a rupt nici un os, domnule, spuse și Stubb, sincer îngrijorat. Ă Ba da, Stubb, nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îi ațâță și mai mult teama. Se vedea mergând, cu pieptul acoperit de decorații, pe strada mare din Dolșanka, și nimic nu i se părea mai frumos decât clipa aceea. În timpul răgazurilor, i se întâmpla să-și frece medaliile și catarama centironului, jucând de mii de ori aceeași scenă visată: strada principală din satul natal, privirile uimite ale locuitorilor, el îndreptându-se cu o încetineală de om fericit spre casa a cărei așteptare tăcută și vie o ghicea deja. În timpul acestor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cum se formează caracterul de adult al lui Milton, cum Își Însușește atributele tranșante ale viitorului nostru tată. Marinei Statelor Unite Îi datorează Milton Stephanides precizia cu care avea să-și facă de atunci Încolo cărarea, obiceiul de a-și lustrui catarama de la curea cu mâneca de la cămașă, replicile „Înțeles, să trăiți!“ și „Totul e-n regulă“, precum și insistența cu care ne punea să ne sincronizăm ceasurile la magazinul universal. Sub vulturul de alamă și Însemnele de pe chipiul de sublocotenent, Milton Stephanides
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șaptezeci de ani, dar Desdemona era o văduvă bătrână, cu părul alb, care aștepta să moară, În timp ce Lina, cu totul alt gen de văduvă, era o roșcată care conducea un Firebird și purta fuste de blugi cu centuri late și catarame turcoaz. După viața din contracultura sexuală, heterosexualitatea părinților mei Îi părea Linei ciudată și artificială. Acneea Capitolului Unsprezece o alarma. Îi displăcea să folosească același duș cu el. În casa noastră, cât a stat Sourmelina cu noi, a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
râul nu era larg ,ci, dimporivă, Îngust, repede și limpede, cu ochiuri de apă liniștite acolo unde tăiase malul de sub rădăcinile mestecenilor. Proprietarul hotelului din Triberg avusese un sezon bun. Era foarte plăcut acolo și noi toți eram prieteni la cataramă. În anul care a urmat veni inflația, și banii nu-i ajunseră ca să-și cumpere provizii pentru hotel, așa că se spânzură. Asta era ceva ce ai fi putut dicta, dar nu ai fi putut dicta nimic din ce se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iasă la râu, așa că o ținu Înainte pe câmpie, urcând dâmburi mici doar ca să vadă altele ridicându-se Înainte și uneori câte o insulă mare și compactă de pini În dreapta sau În stânga sa. Rupse ferigi și le fixă sub curele. Cataramele le striviră și mireasma lor se făcu simțită În timp ce mergea. Obosise și i se făcuse cald, tot mergând pe câmpia vălurită și lipsită de umbră. Știa că dacă ar face stânga ar da oricând de râu. Nu putea fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Și mănâncă mațele." Avea muci în barbă și aceeași expresie a feții când râdea sau plângea. Haine orășenești ponosite, prea scurte și prea strâmte, îi înfășurau trupul deșirat și slab, cu medalii confecționate din chei vechi, nasturi de tinichea, capace, catarame, blacheuri sau pitaci găuriți. Le culegea din curțile oamenilor sau din colbul drumului, slujindu-se de un magnet legat cu sfoară, ca să nu fugă. Zicea că e un animal din Patagonia care se hrănește numai cu metal, de-i zice
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ei cămășile lungi de in ori de piele și mantalele de oaie, iar acum se îmbrăcau foarte liniștiți cu niște haine mult mai de preț, pe care le scotea fiecare din bagajul său: cămăși din mătase de damasc, centuri cu catarame de aur, pantaloni largi, cu o croială cum nu mai văzuse, cizme cu vârfurile ușor ridicate, cât se poate de lustruite. Balamber, mai ales, strălucea într-o cămașă lungă, cu mâneci largi, dintr-o țesătură albă cu broderie roșie; își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Și mănâncă mațele." Avea muci în barbă și aceeași expresie a feții când râdea sau plângea. Haine orășenești ponosite, prea scurte și prea strâmte, îi înfășurau trupul deșirat și slab, cu medalii confecționate din chei vechi, nasturi de tinichea, capace, catarame, blacheuri sau pitaci găuriți. Le culegea din curțile oamenilor sau din colbul drumului, slujindu-se de un magnet legat cu sfoară, ca să nu fugă. Zicea că e un animal din Patagonia care se hrănește numai cu metal, de-i zice
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
gioarselor cu care fusese Îmbrăcat cu o seară Înainte, Își pusese un costum Închis la culoare, Încheiat cu nasturi până la gât. Cizmele dispăruseră și ele, În locul lor oaspetele purta acum o pereche de pantofi galbeni, lăcuiți, cu toc Înalt și catarame lucitoare. De altfel, Întreaga Înfățișare a vizitatorului venit din alte galaxii era impunătoare. Chipul său prelung, palid, Încadrat cu o barbă neverosimil de lungă și subțire, aproape transparentă, care-i crescuse parcă peste noapte, făcându-l să semene de la depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nevoie de așa ceva, se precipită gazda. Pute de la o poștă... - Uneori la casa omului e nevoie și de câte un țap, spuse Extraterestrul cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac galbeni ai vizitatorului, Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase roșii, pe care se vedea Încrustată o diademă reprezentând un vultur cu ghearele Înfipte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șăgalnice În ton, Angela (la doar un pas de-a fi vulgară, o femeie frumoasă) spuse: — Numărul ei cu Wells e atât de grozav. Chiar erai așa de apropiat de H.G., unchiule? Ne știam bine. — Dar amici? Erați prieteni la cataramă? — Poftim? Dragă fată, În ciuda anilor mei, sunt un om al epocii moderne. Nu-i găsești pe David și pe Ionatan, pe Roland și pe Olivier, prieteni la cataramă În ziua de azi. Compania omului era foarte plăcută. Părea că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
apropiat de H.G., unchiule? Ne știam bine. — Dar amici? Erați prieteni la cataramă? — Poftim? Dragă fată, În ciuda anilor mei, sunt un om al epocii moderne. Nu-i găsești pe David și pe Ionatan, pe Roland și pe Olivier, prieteni la cataramă În ziua de azi. Compania omului era foarte plăcută. Părea că și lui Îi plăcea conversația cu mine. Cât despre vederile sale, era de-a dreptul o masă de vederi inteligente. Exprima cât de multe putea și cu orice ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era frumoasă, dar, la nevoie, avea s-o țină la suprafața apei. Apoi bărbatul și-a îndesat și el trupul în vesta soției. Marginile îi intrau în umeri, iar de închis nu putea s-o închidă decât într-o singură cataramă. Cei doi soți au împins barca la apă mai adâncă și-au plutit dincolo de Corey Bar. Black Canyon nu începea, oficial, decât de la Arctic Creek încolo, dar dealurile erau deja așezate în formație, aplecate peste râu. Ca niște vulturi care-așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scot din el tot și să-i Înșir conținutul, dar prea bătea la ochi pe masa aceea de un roz pal. M-am decis să scot obiectele din el, pe rînd unul cîte unul, Începînd cu banii. I-am slăbit catarama fără cel mai mic zgomot. Mai avea două clape cu broaște, una mare și una mică, fiecare cu cîte o cheie. Una era pentru Încuietoare cilindrică obișnuită, cealaltă - simplă. Fiecare avea imprimată o cifră pe ea, fără nici o indicație. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de doisprezece ani, purtau ținute foarte asemănătoare: fuste scurte de li se vedeau chiloții, pantofi cu toc de te lua amețeala și o mulțime de sclipici. În schimb, Francesca, fiica de șase ani a lui Claire, purta pantofi demodați cu cataramă și o rochiță cu mâneci bufante, cu bordură de broderie anglais. Arăta ca o păpușă de porțelan. —Arăți superb, i-am zis. —Mulțumesc, mi-a răspuns. Au încercat să mă convingă să port toate chestiile alea cu sclipici, dar ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
firesc de a viola o fată e să rezolvi problema picioarelor și, eventual, încasezi una peste față, ca parte componentă a afacerii. Uite încă un sfat: dezbracă-te înainte de începerea acțiunii. În timp ce țineam brațul Selinei în mâna dreaptă și aveam catarama curelei în cea stângă, mi-a prins una bună de tot cu genunchiul ei osos. Am luat-o chiar la rădăcina sculei mele sculate, care pulsa dureros. Fui, hai c-a fost tare, mi-am spus eu pe când mă izbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
luat de mână și m-a condus jucăușă în dormitorul ei, sala oglinzilor, cum îi spune ea. Cred că s-a strecurat o greșeală. Probabil că mă confundă cu un alt tip. În clipa următoare era goală și trăgea la catarama nădragilor mei uimiți. În clipa asta m-am prins de ce se întâmplă și am preluat comanda. Las-o baltă, Butch, nu poți s-o faci. Nimeni nu poate, nici chiar tu. Mi se pare mie că încearcă să-și aplece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
până și în felul cum ține cartea. Sprijinită de marginea mesei, adusă spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un tricou mulat ca o pieliță. Dunga sutienului, cataramele și, în ridicarea brațului, sânul sfidător, pietros, drept. Tricoul ridicat îi dezgolește spatele, cam la două palme deasupra blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz. Lângă ea un flăcăiandru anost, slab, cu păr creț citește cufundat. Cu mâna stângă, posesiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îndepărta? Cine mă va învăța? Cine mă va ajuta? Dar am oare, într-adevăr, nevoie de ajutor? Gândesc astfel după ce, dimineață, la plecare, am văzut la tobogan o poșetă. Din mușama maro, cu o toartă din ață împletită, cu o cataramă mare, gălbuie pe o latură și cu un buzunăraș cu fermoar pe cealaltă. Pe fața cu catarama erau două benzi albe verticale, de-o parte și de alta a închizătorii. O poșetă stupidă, ca de altfel majoritatea poșetelor de mușama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]