265 matches
-
are nimic mai sfânt pe lume decât caii. — Prea zdravăn nu e. Mai an l-au prins c-a scos din visteria domnească șaptesprezece pungi. Vodă a vrut să-i taie mâna dreaptă și să-l arate prin târg cu catastiful de gât. — Și? — Au sărit sfinția sa și finul meu, Constandinul Stancăi, și l-au apărat. Au plătit și paguba la visterie să se șteargă vina. — De ce? Cică Ilinca ne-a fost soră și facem neamul de râsul lumii. Acum vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de trupuri, scăldând nevinovăția într-un măcel, sângele curgând pârâu pe trepte.” Maiota s-a oprit, s-a întors cu spatele spre elevi, pășind spre pupitrul său. Ștefan își aducea aminte de suspinele sacadate ce se auzeau subliniind tăcerea. Pe catastiful din fața lui, cerneala slovelor se îngălase de udătura lacrimilor. Plângea în rând cu ceilalți spudei, plângea din toate băierile inimii, chiar dacă era cocon domnesc și nu se cădea. Oare de atunci n-a mai plâns el? Deschise ochii. Se crăpa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care or să rămână pe cei care au adus-o sau doar au văzut-o or să-i scurteze de-un cap... De vodă nici nu mai vorbesc! Stai, măi omule, nu te pripi, asta e doar o foaie din catastiful visteriei. Când l-or mazili pe Constandinul Stancăi, înseamnă să cadă toți vizirii, pașalele și seraschierii padișahului? N-avea grijă, neică. Atunci când l-or mazili, dacă o să se întâmple una ca asta, or să caute capugiul și ajutoarele lui până
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-un document din 22 martie 1621, Alexandru Ilieș întărește schimbul de moșii: Mitropolia Moldovei dă satul Stârceni Ținutului Sucevei și primește satul Udești de la Ionașco Gheghea. Mai târziu, în anul 1662, satul ajunge în proprietatea vistiernicului Iordache Cantacuzino. în catastiful general al tuturor banilor pe care ia dat vistiernicul de pe toate moșiile sale se arată: 60 sate întregi, 15 jumătăți de sate, 2 jirebii, 33 fălci de vie în valoare de 14.300 galbeni, 650 galbeni pe Fântânele și pe
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
în discuții aprinse care degenerează în violențe, săvârșesc "infamii" sau se "învârtesc" în politică. Astfel, precizarea "Ismail nu umblă niciodată singur"39 trimite atât la imaginea nedespărțiților Lache și Mache, pe care chelnerul "îi trece pe o singură foaie a catastifului"40, ca pe o familie, cât și la oroarea de singurătate pe care Costică Parigoridi și-o declamă cu năduf afurisind "repaosul duminical". Figura quadripedă formată la Paști de Lache și Mache care străbat cu stoicism o Golgota bucureșteană "rezemându
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
S.U.A Mexic. De Witt și partenerul lui, traficantul de droguri Felix Chasco, au fost uciși atunci și, deși doi cetățeni mexicani au fost învinuiți de crimă, putea fi vorba și de-o mușamalizare - jandarmii mexicani au șters din catastifele lor un caz de crimă nedorită. În concluzie: Lee Blanchard ar fi putut să-i ucidă pe De Witt și Chasco din dorința de a se proteja pe sine de o tentativă de răzbunare și pe Kay de posibilul abuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu pălăria pe cap și bastonul în mâna dreaptă. Privi în sus spre birou, își arătă obrazul brăzdat de riduri, apoi își lăsă capul în jos și se puse brusc în mișcare. El ar fi rămas acolo la masă cu catastifele în față și W. știa dinainte cu ce priviri avea să se uite taică-său mai întâi la cifre și pe urmă la el: — Nu faci nici două parale pentru întreprindere, îi spunea privirea aia lui W., fratele mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
restul ziarului, căutînd vreo știre despre Helenowski, Brownell și bătăușii de polițiști. Nimic. Previzibil: doi polițiști cu niște vînătăi mititele acolo nu Înseamnă o știre, iar bătăușii nu avuseseră timp să ajungă la vreun avocat fără scrupule. Jack Își scoase catastiful. Pagini Împărțite În trei coloane: data, seria cecului, suma. Sumele variau Între un sutar și două bătrîne. Cecurile erau completate pentru Donald și Marsha Scoggins din Cedar Rapids, Iowa. La capătul celei de-a treia coloane venea totalul curent: 32
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ale pământului și undeva erau cele câteva cutii cu toate titlurile cărților, orânduite alfabetic și pe specialități, scrise și îngrijite de fiica ei, la fel cum erau ținute la zi catalogul cu noutăți și extrase din reviste de sociologie și catastiful gros în care erau trecute numele fiecărui student venit să împrumute din acele tomuri ce nu se găseau în bibliotecile facultății și data când împrumutase. Nu conta când le aduceau înapoi, numai să le aducă, să le poată fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimerit să fie unul german. Cu cei mai grav răniți în vagoane, trenul nemțesc se îndepărtă de zona aleatorie a bătăliei, poposind tocmai în Ardealul ciopârțit, la Kolosvar. Iuga, cel care nu era, încă, poreclit Friț, fu trecut, într-un catastif, purtând vulturul german pe tărtajul de carton, de către un gradat cu insemne sanitare pe mâneca goală a halatului alb. Pocindu-i numele de acasă, neamțul fără de o mână, în halat sanitar, caligrafie, în litere gotice: Gefreite Panzer Hugo. Aceasta ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se aplecă spre fătuca obraznică despre care el nu știa nimic, nici măcar că începuse ea singură să-și promoveze numele fanariotizat de "Zoe", pentru a-l escamota pe "Zoia" înscris în actul ei de naștere. Prenumele Zoia fusese caligrafiat în catastif de mâna unui notar beat, la îndemnul lui taică-său, care era și mai beat și care în plus citise cu câtva timp în urmă romanul acela sovietic, plin de cruzime, "Zoia și Șura", povestea unor copii implicați stupid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Dintre turiștii străini, cele mai multe prezențe le-au acumulat Olaf Bekking (Olanda) - 22 - și, respectiv, Ruth Radermacher (Germania) - 17. Faptul că „Veniți cu noi! “ a ajuns în foarte scurt timp un fenomen de masă ni-l dovedește și amănuntul că, potrivit „catastifelor“ asociației, la drumeții și excursii s-au „înrolat“ 4 791 de persoane care cred în mottoul „Nu există vreme rea, tu nu ești bine echipat! “. 52 de membri au luat parte la cel puțin 100 de acțiuni; partea superioară a
Agenda2005-49-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284466_a_285795]
-
Alegătorul liber", a făcut din nou socoteală și de astă dată a văzut că nu sânt de lepădat cele câteva milioane pe cari le dă monopolul tutunului. D. Vernescu însă, care în orice caz nu se pricepe la socoteală de catastife ca d. Sturdza, crede pe fratele de la Mazar Pașa rătăcit, și astfel, cum văzurăm, îl mustră amar prin organul d-sale. Cum? Însuși d. Sturdza, constituționalistul englez, astăzi, după ce a retras pe furiș proiectul căzut odată, îl prezintă iarăși cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de la unele date amănunțite, era un fond adevărat în cele spuse de noi? Nu, Doamne ferește! strigă organul marelui partid al Centrului. Dar, daca nu era, organul marelui bărbat de stat n-avea decât să ne dezmință negru pe alb, prin catastifele răposatei Bănci întru cât privea operațiile ei, rămânând ca insinuările noastre în privința persoanei marelui bărbat de stat să se cumpănească în opinia publică cu reputația de care d-sa se bucură. Noi am zis că d-sa s-a retras
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
deci a înregistrării pur și simplu a răscumpărării căilor ferate. Poate că din opoziție se vor mai ridica unii oratori, nu spre a convinge majoritatea de votatori, ci spre a împăca conștiința lor proprie; rezultatul final va fi însă încheierea catastifului de fără-de-legi ale anului 1879 prin votarea mecanicească a proiectului în forma în care-a ieșit din Senat, deci: emisiunea de 250 milioane împrumut direct al statului, preta cerea statului român în acționar german justițiabil înaintea tribunalelor din Berlin, punerea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
împrumut, să-ți aducă o scăriță. Odată forțate, sertarele se dovedeau fie pe jumătate goale, fie pline de nu puteai să strecori o unghie. Legată cu sârmă de tijele metalice, literatura strângea rândurile. Rebreanu, Renard și Russo zăceau în același catastif, presați ca o lalea uscată. Mausoleul de cultură se pomenea vizitat anual de toți studenții. Imprudenții intrau, primeau un număr mare, scris cu cerneală pe-un carton gros și se-așezau la locul indicat. Care mișca, scotea o vorbă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mașina nelovită. Într-un fel, realizasem o performanță, pe care cu greu ar fi înțeles-o cineva din afară, chiar din provincie. Bucureștiul n-avea reguli de circulație, iar dacă vreun polițist pretindea că ele există undeva, trecute în vreun catastif, nu-l credea nimeni. Pietonii săreau din toate părțile, ca în jocurile video; problema nu părea cum să-i eviți, ci când să-i lovești. Îi găseai după mașini, în alveole, pe banda patru, între tramvaie, chiar și pe linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mini-amplificatoare de sunet prin porțelanul closetelor. Toate casele și instituțiile prin care treceam sau urma să trec erau controlate la sânge, verificările se efectuau periodic, pe teren, prin „urmărirea comportării în timp a clădirilor“. Aveam cu toții fișele noastre, îndosariați în catastife pe care nu se așternea niciodată praful. Știam de la studenți că, în decembrie ’89, când ușa de la etajul 3 fusese spartă, revoluționarii descoperiseră un dulap cu aparatură de ascultare, zeci de role de magnetofon și-un vraf de dosare legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două!“ „Tânărul Lupu...“, am observat. „Da. Nu atât de prost pe cât pare, nu-i așa? Mai trebuia doar să ștergem ultima urmă: identitatea bunicului dumitale.“ „Singurul lucru care mă mai putea apropia de voi.“ „Un simplu nume, de scos din catastife. O singură semnătură, prin care am fi ras o-ntreagă biografie. N-am reușit.“ „Sau, mai degrabă, ați reușit, dar nu de tot.“ „Într-adevăr. Cel mai important lucru, detaliul care te putea duce la Economiștii Minții și lega de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dedulcește la grăunțe, nu-i nici gâscă deși e cenușiu, nu-i nici curcan chiar dacă nu ezită să se zburătăcească; pur și simplu n’are pene, ci blană... Și atunci, gospodarul cu scaun la cap mai deschide o rubrică În catastif, dacă vrea o imagine reală a gospodăriei lui. Vorbeam de imaginea prestabilită? Un exemplu am ajuns și eu, acela care, deși m’am născut și trăit aici și vorbesc limba pe care o Înțelegeți prea noastre biologice orice Uniune e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și deja a Început să-mi fie frig. Mi-e sete. M-am aplecat și-am băut câțiva pumni de apă din gârla aia și mi s-a lovit mâna În Întuneric de ceva Împotmolit În nămolul malului. Era un catastif Îngreunat de apă pe care l-am aruncat lângă boscheți. - V-am spus că nu-i de glumă cu ăștia, spuse Carol. Îngenuncheat În iarbă ca pentru rugăciune, Hansi Își trecea mâinile prin plete gâfâind și scuipând. - Să vedem până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îngenuncheat În iarbă ca pentru rugăciune, Hansi Își trecea mâinile prin plete gâfâind și scuipând. - Să vedem până mâine... O să mergem la Pepino În noaptea asta. - Sfinte Dumnezeule, uite, vin cărți pe gârlă, se minuna Andrei băgându-și În ochi catastiful aruncat de mine pe mal. Care ai un foc să vedem ce-i asta? Carol aprinse bricheta și citi: - Omagiu. Uniunea Scriitorilor din România. Dacă le-au dat drumu’ pe Bega poponarilor, Înseamnă că nu mai e mult. Nu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i asta? Carol aprinse bricheta și citi: - Omagiu. Uniunea Scriitorilor din România. Dacă le-au dat drumu’ pe Bega poponarilor, Înseamnă că nu mai e mult. Nu atât această constatare de bun simț m-a făcut să car după mine catastiful ăla murat, cât gândul că aș putea da acolo peste Gheorghe Restoiu, directorul Editurii Calende, el Însuși scriitor, singurul de altfel pe care-l cunoșteam. Îl și vedeam felicitându-se pentru inspirația de a nu fi mers cu mine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de verdeață, fiindcă noi am scăpat omenirea de ei... Dar Andrei și Carol? Ce-o fi cu ei? Istovise Pepino dând din mâini, iar mie mi se Închidea ochiul cu care-l urmăream. Cu celălalt ochi continuam să caut prin catastiful pescuit de pe Bega, În timp ce-i spuneam că părințelul Andrei, cel puțin, trebuia să se Întoarcă aici. El n-are alt loc prin oraș unde să tragă, dacă nu l-or fi omorât și pe el... Eh, aia e, c-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vreodată un scriitor În carne și oase, pe numele lui Gheorghe Restoiu, un fel de hopa-mitică mic și rotofei, cu gușă și fălci palide și plete linse, care arătau că-i un artist la viața lui. Deși sunt destui În catastiful ăsta. Restoiu nu-i printre ei. Poate n-or fi trecuți toți aici, or mai fi scăpat și pe de lături, și nici Editura Calende n-o văd, da, Editura Cartea Românească scrie aici... Vom merge, Pepino! Am rupt ultimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]