544 matches
-
nu doar cea mai bună reprezentație de cînd joacă Master Class, dar că au trăit ceva aparte. Au simțit ce înseamnă să dăruiești cu adevărat, să primești afecțiune și respect și iar să dăruiești. A funcționat plenar mecanismul relației actor-spectator, catharsis-ul, reciprocitatea atunci cînd e vorba de iubire. Poate și de asta ce-a urmat la Sydney a părut o reprezentație ordinară, de rutină. Deși sala a fost plină ca un semn al unei semnificative strîngeri împreună. Lucru rar într-
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
587-605. Yarbro Collins, A., The Combat Myth in the Book of Revelation, Missoula, 1976. Yarbro Collins, A., „The Early Christian Apocalypse”, în Apocalypse : The Morphology of a Genre, J. J. Collins (éd.), Semeia, 14, 1979. Yarbro Collins, A., Crisis and Catharsis. The Power of the Apocalypse, Philadelphie, 1984. Cuprins TOC \h \z \t "02Titlu sucapitol nivel 2;3;00 Titlu capitol Nivel 1;1;01numarul capitolului;2;04Nivel3 intertitlu;4" HYPERLINK \l " Toc125451213" Mulțumiri PAGEREF Toc125451213 \h 7 HYPERLINK \l " Toc125451214" Cuvânt înainte PAGEREF Toc125451214 \h
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Jenks, Origins..., pp. 231‑232. Vezi de asemenea, J.C. Wilson, „The Problem of the Domitianic date of Revelation”, în New Testament Studies, 30, 1993, pp. 587‑605. . Încă din 1984, într‑o serie de studii grupate în volumul Crisis and Catharsis: the Power of the Apocalypse, A.Y. Collins a contestat teza tradițională potrivit căreia Apocalipsa ar fi fost redactată în timpul sau imediat după o perioadă de aspre persecuții, sub Domițian. Cercetătoarea de origine americană susține că Apocalipsa ar fi expresia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Într-o lume În care are obligativitatea de a trăi și pe care nu o poate părăsi oricând și oricum. În plan psiho-moral Însă, tragicul nu este numai suferință. El este În mod paradoxal, În raport cu mântuirea, și un act de catharsis. Este o purificare, prin reîntoarcerea la starea originară de nevinovăție. Deși vinovat, cel mântuit devine erou. El capătă un nou statut de exemplaritate În raport cu semenii săi, pentru că a Înfruntat destinul. Psihologia Morală caută să Înțeleagă și să ajute persoana aflată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și sentiment moral, mila afișată de mine are valoarea simbolică a „Însoțirii” celui aflat În suferință. Această Însoțire este nu numai un suport moral, dar și un act de asistență psihoterapeutică prin care eu ofer ajutor, siguranță și, În final, catharsis celui aflat În suferință și care-mi solicită ajutorul. Mila este un mod particular de relație și ea Își are originea În atitudinea unei persoane de a răspunde spontan, prin Împărtășirea suferinței alteia, printr-o apropiere afectiv-morală pe care o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
are tot un caracter simbolic ritualizat. Reparația este fie o Întoarcere În timp, fie o Încercare de depășire a timpului, În ambele situații În raport cu momentul comiterii acțiunii de care persoana se simte culpabilizată. Reparația este și un act simbolic de catharsis, prin care individul caută să se desprindă de efectele acțiunilor sale negative. Aceasta este reparația morală În cazul culpabilității. Ca exemplu de reparație se poate menționa recunoașterea vinovăției sau restituirea unor obiecte furate În scopul eliberării celui care a comis
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ambele situații se face apel la momentul comiterii actului, În cazul culpabilității, sau la momentul rupturii de celălalt, În cazul doliului. Ambele rezolvă, simbolic, situația de Întoarcere În timp prin revenirea la starea anterioară acestor evenimente. Este un act de catharsis prin care, În final, conștiința morală este purificată. Trebuie subliniat caracterul particular al actelor de reparație În Psihologia Morală. Orice reparație este un act simbolic. Să ne referim pentru exemplu la furt. Acesta constă În Însușirea de către o persoană a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vinovatul față-n față cu propria sa conștiință morală. O reconsiderare de sine, o reevaluare a conduitelor și actelor sale, care-l vor plasa Într-un alt registru de existență morală. În felul acesta, reparația are semnificația unui proces de catharsis sufletesc și de restaurare morală. Un exemplu este cazul lui Jean Valjean. Vom analiza În continuare aspirațiile morale ale persoanei, ca o continuare a sentimentelor morale, cu care sunt direct Înrudite și pe care le continuă. Aspirațiile morale Nici o persoană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
individului pentru greșelile comise, sau pedeapsa pentru păcatele sale. Din acest motiv, existența În chinurile durerii este raportată la Infern, după cum existența În plăcere este rezervată Paradisului. Între Infernul durerii și Paradisul plăcerii se interpune Purgatoriul, simbol al instanței de catharsis al durerii, al purificării. Ultima formă a durerii este durerea metafizică, raportată la transcendență. Ea este, Într-o anumită privință, similară durerii lumii și se raportează la „sentimentul tragic al vieții” (M. de Unamunoă. De ce suntem condamnați la durere? De ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În plan spiritual, suferința, ca și durerea, este compensată prin mântuire, prin promisiunea ofertei fericirilor În Lumea de dincolo. În plan metafizic, suferința este compensată prin speranță, privită ca deschidere către transcendent. În sensul acesta, Socrate vedea moartea ca supremul catharsis, ca o trecere și o „desprindere a sufletului din Închisoarea trupului”, ca o „eliberare a sufletului de suferințele care-i sunt date să le suporte din cauza trupului” În timpul vieții. Perspectiva transcendenței echilibrează suferința și anulează frica de moarte. În plan
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fi Învinsă decât Îndurând răul care a produs-o, dar nutrind totodată speranța mântuirii, ca perspectivă soteriologică. Suferința este considerată fie pedeapsă pentru păcate, fie mântuire. În orice situație, ea are semnificația unui act de trecere către mântuire, considerată drept catharsis. Suferința mai poate fi Învinsă și prin eroism. Eroismul are două modalități de a se manifesta: fie că avem de-a face cu un eroism interior, ca trăire și rezistență pur spirituală, caracteristic eroismului de factură orientală, fie că avem
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
remediile suferinței fizice, sufletești sau morale se caracterizează fie prin rezistența pasivă, care acceptă suferința ca o condiție a mântuirii viitoare, fie prin convertirea acesteia În eroism, acceptând suferința ca o formă de sacrificiu. Creștinismul asociază suferința cu mântuirea, veritabil catharsis moral și spiritual, de factură superioară, prin care omul nu numai că se purifică, ci se transformă complet. Prin mântuire, el redobândește starea de puritate originară pe care a pierdut-o odată cu păcatul originar, revenind la starea de puritate și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Viața ascetică de renunțări lumești Înseamnă deschidere interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este Înălțarea și transfigurarea umanului prin comuniunea iubirii dintre om și Dumnezeu. În cazul vinovăției tragice, eroul este singur În lupta cu destinul. În cazul păcatului, omul suferă, dar sfârșește prin a se reîntoarce la Dumnezeu. În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
abaterii de la lege. Responsabilitatea obligă omul, dar Îl Însingurează. El nu este niciodată cu adevărat liber. Omul este, În perspectiva acestei mentalități, permanent responsabil, o responsabilitate care Închide În limitele impuse, de această dată, de legile umane. În felul acesta, catharsisului și mântuirii se mai adaugă și pedeapsa reparatorie. Toate acestea au semnificația simbolică a separării omului de impuritatea vinovăției sale, a anulării actelor negative, În vederea restaurării depline a umanului. Catharsisul, mântuirea și pedeapsa separatorie nu sunt, În final, decât formule
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
impuse, de această dată, de legile umane. În felul acesta, catharsisului și mântuirii se mai adaugă și pedeapsa reparatorie. Toate acestea au semnificația simbolică a separării omului de impuritatea vinovăției sale, a anulării actelor negative, În vederea restaurării depline a umanului. Catharsisul, mântuirea și pedeapsa separatorie nu sunt, În final, decât formule de anulare ale limitelor impuse umanului. 16 SITUAȚIILE DESCHISE ALE VIEȚII Definiție și cadru În Psihologia Morală, situațiile deschise ale vieții reprezintă contrariul a ceea ce am analizat mai Înainte sub
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
consacrate divinității, la care se mai pot adăuga și alte forme de ritualuri religioase cu caracter de exorcism sau consacrare, ocazionale sau legate de comemorarea unor anumite evenimente. Semnificația lor este aceeași din punct de vedere psihomoral, de eliberare și catharsis colectiv, prin comuniunea dintre om și Dumnezeu. 2. Ritualuri care au ca obiect durerea Aceste ritualuri se deosebesc de cele precedente prin faptul că se raportează la o stare de nefericire, la o suferință și la o durere fizică, sufletească
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
situație Însă, ele reproduc anumite evenimente memorabile din viața socială a cetății, a personalităților exemplare ale acestora sau reprezintă forme de „descărcare colectivă” ritualizată a pulsiunilor membrilor societății. În felul acesta, conduitele sociale din viața cetății reprezintă veritabile forme de catharsis colectiv, care contribuie În mod direct și esențial la menținerea stării de echilibru sufletesc și moral al Cetății. Se poate vedea, prin urmare, că, În ceea ce privește conduitele colective, acestea reprezintă În primul rând formele socializate ale conduitelor psihologice naturale, primare, prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
au un rol educativ-moral prin readucerea trecutului În prezent ca o formă de „retrăire”, de factură simbolică, fiind În egală măsură și ritualuri de retrăire dar și de restaurare psihomorală. Prin aceasta, ele au un rol de purificare morală, de catharsis colectiv. Acțiunea psihomorală Actul prin care eu mă manifest ca persoană, În care mă recunosc și care Îmi aparține și mă determină ca individ unic este actul moral. Acțiunea mea are diferite aspecte și semnificații, după cum urmează: act de justiție
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Cel care oferă, care dăruiește, este animat de sentimente filantropice de milă. Mila este un sentiment moral care mă obligă, mă Încarcă afectiv față de persoana aflată În stare de dificultate. Dăruind acesteia ceva de la mine, eu realizez un act de „catharsis moral” și prin aceasta mă simt eliberat de „povara distanței” care mă separă de acesta. Bucuria binefacerii produsă de dăruire constă În faptul că, oferind ceva din partea mea celui lipsit, „o parte din/de la mine” trece la el, realizând un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
forma sau natura acestuia, este asociat suferinței celui căruia i se oferă. Prin dar eu Îi ușurez acestuia suferința, dar, concomitent, particip la suferința lui, Înțelegând-o. Darul meu este gestul simbolic care ușurează sau chiar anulează suferința, reprezentând un „catharsis moral” al celuilalt. Prin aceste aspecte, darul stabilește un echilibru psihologic și moral Între persoane, o relație particulară reciprocă de apropiere interioară. Darul și formele de dăruire sunt multiple și ele au o largă gamă de nuanțe: pot fi morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
comparativ mai jos aceste aspecte. Tratat de psihologie morală Psihanaliză Psihologia Morală Complexe Conflicte morale Au origine exterioară. Reprezintă pulsiuni refulate, nesatisfăcute. Sunt contrarii principiului plăcerii Încarcă tensional viața psihică. Încalcă libera circulație a energiei psihice. Generează nevroze. Nevoia de catharsis. Au origine interioară. Reprezintă eșecuri, vinovății. Sunt contrarii responsabilității și datoriei morale. Încarcă conștiința morală. Încalcă normele morale. Generează suferință morală, nefericire, chin, remușcare. Nevoia de reparație. Evitarea conflictelor Orice conflict implică o stare de tensiune care apare Între două
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și suferința morală o vor ajuta să Înainteze. Ele justifică efortul de restaurare, ca pe un fapt trăit de persoană, ca pe un efort de revalorizare prin propriile sale forțe sufletești. În felul acesta, se realizează un veritabil act de catharsis moral al vinovatului. Formele regretului Eul personal, ca centru al vieții psihice a persoanei, este și polul realității: cel care se află permanent În contact cu lumea exterioară, dar și cu propria sa realitate sufletească. Venind mereu În contact cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
căința este un simptom de dizarmonie interioară, care Întoarce sufletul persoanei Împotriva unui eveniment trecut, dar asupra căruia aceasta nu mai poate acționa, În fapt. Astfel, se poate remarca faptul că orice act de căință este o intenție a unui catharsis moral, prin care sufletul Încearcă să se vindece, recuperându-și forțele pierdute (M. Scheleră. Ea este ieșirea din Rău și reîntoarcerea la Bine. Prin căință, eu ies din trecutul meu negativ și intru Într-un timp nou, cu un sens
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
zeilor, primește pedeapsa nebuniei. bă Nebunul ca personaj comic, sub Înfățișarea bufonului, apare În Renaștere și, odată cu acesta, apare și nebunia, ca „personaj critic”, care arată și comentează defectele caracteriale ale oamenilor, având prin acest rol de caricaturizare o funcție de catharsis social. Însuși Nebunul, ca personaj comic are aspectul unei caricaturi umane care distrează asistența dar strecurând Însă În acest context și elemente critice morale. că Nebunul ca personaj pasional este creația epocii romantice. Personalitatea lui Îl Împinge la acte de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În natura acesteia, iar alteritatea o contrariază; tulburările psihomorale trebuie Înțelese, din acest punct de vedere, ca niște conflicte ale conștiinței morale care au violat natura persoanei, pervertind-o prin alteralitate; ieșirea din constrângerile conștiinței morale, ca act de eliberare, catharsis, moral, cu efect reparator pentru individ, se va face prin căință și remușcare. Din cele de mai sus, se pot desprinde următoarele concluzii: dincolo de imaginea de sine, și exclusiv psihologică, există și o valoare de sine, și exclusiv morală, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]