547 matches
-
CSI. Ai astfel posibilitatea să confrunți în mod direct și rapid două spații distincte: basarabean și estonian, care au aparținut înainte, vreme de 50 de ani, aceluiași conglomerat sovietic. Diferența este capitală și însăși experiența trăirii ei echivalează cu un catharsis, cu o iluminare. Dar există pe acest traseu o escală inevitabilă - Moscova -, care îți dă imaginea întreagă a coșmarului rusesc de acum și parcă dintotdeauna, reamintindu-ți iar și iar nefericirea de a fi încă, după 10 ani de la implozia
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
exprimat ideile estetice este Comediile d-lui Caragiale. Titu Maiorescu vorbește despre rolul purificator al artei, în general, având menirea să-l înalțe pe spectator sau cititor în lumea "ficțiunii ideale" și să-l elibereze de propriile probleme (funcția de catharsis). Arta are o misiune morală; în urma contactului cu fenomenul estetic, individul se uită pe sine ca persoană, se eliberează de egoismul care este sursa răului în existența sa, se înalță în lumea "ficțiunii ideale". Această înălțare impersonală este condiția oricărei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și-ar fi găsit adversarul alături de ea. Nu e nimic dostoievskian aici. Gestul final al lui Ghiță se vrea a fi unul reparatoriu pentru ea când de fapt este pentru el. Împingerea Anei în brațele sămădăului e simulacrul lui de "catharsis", încercarea lui de a se elibera de refulările pe care i se reazimă ființa observa George Munteanu Ghiță nu poate păstra nimic pentru că nu-i stă în putere să-și asume realmente nimic. Singura "opțiune" aparent mai durabilă, acționând în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și-ar distruge statutul de erou tragic. Logica tragediei îi cere să nu-și dezică soarta pecetluită și să-și asume întreaga vinovăție - pentru a-și merita pedeapsa și pentru a provoca astfel, la cititori, un sentiment de milă izbăvitoare (catharsis). Nici lectura lui Freud nu îl scoate pe Freud de sub incidența înțelesului ultim. În pasajul citat legea părea să o facă succesiunea evenimentelor, căci „complexul lui Oedip” pe care îl diagnostichează psihiatrul spune fără tăgadă „dacă Laios este tatăl
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
serioase ori ironice astfel încât ancorarea lor în epoca pe care au reprezentat-o se estompează și faptul acesta este esențial pentru rezistența în timp a literaturii în general. În această privință susținem opinia lui Jauss, care, în descendență aristotelică, promovează catharsis-ul ca o condiție esențială a receptării operei artistice. Din acest punct de vedere criticul - în sensul său inițial de observator și comentator obiectiv, distant și nemilos al operei - este, asemenea lui Mefistofel, cel puțin aparent, un învins. Stimulat de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
feelings, serious or ironic thoughts so anchoring them in their times is less relevant, fact which is essential to the resistance in time of literature in general. In this respect we support Jauss' opinion, who, in line with Aristotle, promotes catharsis as a vital condition in assessing an artistic work. Authentic literary works are able to diminish the errors; the flaws of the person who created them and, in the words of Ion Caraion, the writer can no longer be expelled
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ancrage dans l'époque, qu'ils ont représentée, s'estompe et ce fait est essentiel pour la résistance dans le temps de la littérature en général. À cet égard nous soutenons l'opinion de Jauss, qui, en descendance aristotélique promeut le catharsis comme condition essentielle de la réception de l'œuvre artistique. L'œuvre littéraire authentique est en mesure d'estomper les fautes, les défauts de celui qui l'a réalisée, comme disait Ion Caraion, celui -ci ne peut pas être chassé de la
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
211 a fost Ezra Pound, cel care a fost și primul literat care a scris despre român. "Ulysses este încă neterminat în momentul în care scriu. Opera lui cea mai profundă, cea mai grăitoare Exilații era un pas alături, un catharsis necesar pentru a-și debarasa spiritul de gîndirea continentală de astăzi. Ulysses, obscur, obscen chiar, că viața însăși cîteodată, dar și o meditație profundă asupra vieții." Același Ezra Pound consideră că Ulysses reprezenta un rezumat al Europei înaintea Primului Război Mondial, o
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
reprezintă identificarea de către consilier a mecanismelor cognitive (înțelegerea, interiorizarea, conștientizarea, problematizarea) care pot constitui pârghii pentru rezolvarea problemelor clientului; Susținerea volitiv decizională prin creșterea și întărirea încrederea clientului în capacitatea sa de a lua hotărârea optimă pentru el.; Descărcarea emoțională (catharsisul) este principiul prin care orice formă de intervenție psihologică permite clientului să-și exprime liber propriile sale trăiri pozitive sau negative. Acest catharsis reduce tensiunea emoțională și pregătește calea unei mai bune cunoașteri de sine a clientului. În felul acesta
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
creșterea și întărirea încrederea clientului în capacitatea sa de a lua hotărârea optimă pentru el.; Descărcarea emoțională (catharsisul) este principiul prin care orice formă de intervenție psihologică permite clientului să-și exprime liber propriile sale trăiri pozitive sau negative. Acest catharsis reduce tensiunea emoțională și pregătește calea unei mai bune cunoașteri de sine a clientului. În felul acesta, el devine capabil să vorbească despre propriile sale probleme cu mai multă obiectivitate; Principiul orientare/sfătuire/dirijare poate avea grade diferite de directivitate
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
o etapă marcată de plachetele Metamorfoze (1968) și Existențe (1969), ce filtrau sevele sensibilității și organizau materia din Cadențe și din Culorile complementare (1966) în sensul eliminării programatice a înconjurătorului în favoarea zonelor eterat-spirituale, poezia scrisă de T. cunoaște, după volumul Catharsis (1970), o perioadă tranzitorie, de revărsare în poem a aluviunilor culturale, cu o frenezie lirică obsedată constant de propria-i înnoire, ca în Restituire (1972). Un cu totul alt registru, îndatorat lui Saint-John Perse și lui Paul Claudel, nu fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
Bucur, Dicționarul de rime eminescian și a dat versiuni din scrierile Elenei Văcărescu și ale Iuliei Hasdeu. În 1983 i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor. SCRIERI: Cadențe, București, 1963; Culorile complementare, București, 1966; Metamorfoze, București, 1968; Existențe, București, 1969; Catharsis, București, 1970; Brățara lui Prometeu, București, 1972; Ion Pillat. Ceremonia naturii, București, 1972; Restituire, București, 1972; Imn, Cluj-Napoca, 1974; Paul Verlaine, București, 1974; Cartea zilelor, București, 1975; Cartea nopților, București, 1977; Recitativ, București, 1980; Întâmplări pentru tot anul, București, 1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
București, 1994. Repere bibliografice: Nichita Stănescu, „Culorile complementare”, GL, 1966, 33; M.N. Rusu, „Culorile complementare”, LCF, 1966, 36; Paul Georgescu, Gravitatea actului poetic, VR, 1966, 9; Dumitru Micu, „Metamorfoze”, GL, 1968, 36; Adriana Iliescu, „Existențe”, VR, 1969, 12; Radu Enescu, „Catharsis”, F, 1970, 9; Doinaș, Diogene, 221-222; Valentin Tașcu, „Restituire”, F, 1973, 1; Piru, Poezia, II, 198-201; Barbu, O ist., 135-137; Regman, Colocvial, 199-201; Popa, Dicț. lit. (1977), 556; Dan C. Mihăilescu, Poezia fervorii, LCF, 1980, 10; Mircea Scarlat, „Recitativ”, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
utilizarea lor este aproape ritualică în anumite cazuri. Efectul nu este, însă, unul sanificator, ci trivializator. Jocurile licențioase lingvistic sunt patetice, iar efectul obținut este grotesc și dezgustător. Să fie, oare, practicanții hip-hopului agresiv adepții obținerii în eprubetă a unui catharsis inedit, prin scârbă? Cel de-al treilea registru evident este acela scatologic, tehnica fecalizării fiind destul de folosită. Nu doar indivizii sunt văzuți ca fiind făpturi excremențiale, ci se vorbește chiar de o stare generală de ordură. Imaginea României ca hazna
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
în postcomunism, a fost multiplă. În perioada Ceaușescu eram jenată de comunismul românesc, dar nu mi-am repudiat țara, măcar pentru faptul că mai rămăseseră în ea destui curajoși. În decembrie 1989 am fost exaltată, frenetică, tulburată: asistam la un catharsis în toată legea. La începutul anului 1990 am devenit intrigată în fața viesparului politic, a disensiunilor, ranchiunelor, frustrărilor, violențelor tutelate de regimul Ion Iliescu. Am avut parte de un al doilea catharsis în perioada 22 aprilie - 13 iunie 1990, când a
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
1989 am fost exaltată, frenetică, tulburată: asistam la un catharsis în toată legea. La începutul anului 1990 am devenit intrigată în fața viesparului politic, a disensiunilor, ranchiunelor, frustrărilor, violențelor tutelate de regimul Ion Iliescu. Am avut parte de un al doilea catharsis în perioada 22 aprilie - 13 iunie 1990, când a avut loc acel ritual de grație numit fenomenul „Piața Universității”. Cred și știu că atunci mi-am dobândit conștiința morală; sau, dacă am avut-o înainte măcar puțin, atunci mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
unei urme deja existente, pentru că uneori, în privirea noastră,nevoia de narațiune se exasperează, până când vedem cauza, vedem cauzal, vedem obiectele picturale lansându-se unele pe altele. Uneori, înăuntrul privirii noastre, narațiunea ca avertizare, dezvăluire, trădare, convingere, legitimare, mediere, normă, catharsis sau mit, atinge un fel de limită și dispunerea narativă a imaginilor începe să funcționeze. Vedem în imagini un discurs în care oamenii, obiectele și întâmplările lor povestesc despre lucruri din cele mai nebănuite. Un discurs despre felul în care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ilustrează o anumită „situație erotico-sexuală”. Rolul sau funcțiile „miturilor sexualității” au ca obiectiv următoarele: aă compensarea și depășirea interdicțiilor; bă depășirea și eliberarea fantasmatică a barierelor impuse sexualității; că realizarea sublimată a dorințelor și pulsiunilor; dă realizarea unui act de catharsis. Funcțiile „miturilor erotico-sexuale” sunt îndeplinite de personaje care au „roluri” bine definite: Afrodita, Cupidon, Priap, Dionisos, Leda etc. Ritualurile erotico-sexuale sunt serbări periodice colective care cultivă fie castitatea (Vestaleleă, fie beția orgiastică (Bacanteleă. De la individ și grupul comunitar-uman, simbolistica erotico-sexuală
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
Ele asociază dansul cu muzica și poezia. Un loc aparte îl ocupă în acest context, atât ca „temă”, cât și ca „personaj”, nebunia. Ritualurile sexuale sunt încărcate de tensiune erotică, pentru a o descărca în cadrul unor ceremonii cu semnificație de catharsis colectiv. Temele acestor mituri sunt străbătute de o notă accentuată de pasionalitate, căreia i se adaugă suferința și moartea. Distingem ca „teme” următoarele: incestul, adulterul, crima și suicidul pasional, hybrisul ca violare a voinței divine, înfruntarea destinului etc. Tipologia și
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
Distingem ca „teme” următoarele: incestul, adulterul, crima și suicidul pasional, hybrisul ca violare a voinței divine, înfruntarea destinului etc. Tipologia și semnificația simbolică a ritualurilor Funcția simbolică a miturilor erotico-sexuale este de a efectua un act de „descărcare pulsională”, un „catharsis” cu semnificația unei „depășiri” a barierelor „tabuurilor”. În toate mitologiile antice se remarcă aceste tendințe. Configurarea personajelor mitologice, precum și acțiunile lor sunt libere, nesupuse cenzurii. Ceea ce este „interzis” oamenilor este „permis” zeilor. Dar zeii nu sunt altceva decât „replica” simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
ale Eului personal (vezi schema de mai josă. În acest sens, se pot distinge patru „direcții” de „valorizare simbolică” ce reprezintă principalele modalități de sublimare și corespondența lor stilistică. SUPRA-EUL Ziua (Lumină, puritate, uscat, activă ARHETIPUL DIURN RITUALURI DE PURIFICARE/CATHARSIS VALORIZARE MORALĂ TRECUTUL CONSERVATORISM/REFUGIU IMAGINEA MAMEI NOSTALGIA ORIGINILOR ARHETIPUL MATERN EUL INDIVIDUAL VIITORUL CONDUITE DE VIOLENȚĂ/POSESIUNE IMAGINEA TATĂLUI DESCĂRCARE/AVENTURĂ/AGRESIVITATE ARHETIPUL PATERN DESCĂRCARE PULSIONALĂ RITUALURI ORGIASTICE DE „DESCĂRCARE” ARHETIPUL NOCTURN NOAPTEA (ÎNTUNERIC, UMED, BEȚIE ORGIASTICĂĂ INCONȘTIENTUL 1
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
o planetă obscură... Vă mulțumesc, scumpii mei copii, ați fost atenți și ați cântat într-adevăr foarte frumos. Acum odihniți-vă. Familia Butu a urmărit cu sufletul la gură concertul nostru religios improvizat și spontan -, trăind vizibil o stare de catharsis, de purificare lăuntrică și înălțare sufletească. Erau profund mișcați, lacrimile de pe obrajii lor constituiau dovada palpabilă a emoțiilor intense în fața demersului nostru artistico-religios. Transpuși în focul creației interpretative cu substrat teologic, n-am sesizat faptul că monstruoasa creatură metalică, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
referință dacă se păstra retras într-o "civilizație de roman"; de aici și abundența referințelor "reale" în poveștile care îl au în centrul lor. Eco identifică și o "constrângere narativă suplimentară" și face o distincție importantă între "romanele problematice" (unde catharsisul nu se realizează prin consolarea cititorului, ci din contră, prin suspendarea firului narativ în echivoc, într-o problematică mai largă) și "romanele populare" (unde finalul trebuie să fie clar, povestea să-și soluționeze propriile "noduri"), și trage concluzia că banda
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
587-605. Yarbro Collins, A., The Combat Myth in the Book of Revelation, Missoula, 1976. Yarbro Collins, A., „The Early Christian Apocalypse”, în Apocalypse : The Morphology of a Genre, J. J. Collins (éd.), Semeia, 14, 1979. Yarbro Collins, A., Crisis and Catharsis. The Power of the Apocalypse, Philadelphie, 1984. Cuprins TOC \h \z \t "02Titlu sucapitol nivel 2;3;00 Titlu capitol Nivel 1;1;01numarul capitolului;2;04Nivel3 intertitlu;4" HYPERLINK \l " Toc125451213" Mulțumiri PAGEREF Toc125451213 \h 7 HYPERLINK \l " Toc125451214" Cuvânt înainte PAGEREF Toc125451214 \h
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Jenks, Origins..., pp. 231‑232. Vezi de asemenea, J.C. Wilson, „The Problem of the Domitianic date of Revelation”, în New Testament Studies, 30, 1993, pp. 587‑605. . Încă din 1984, într‑o serie de studii grupate în volumul Crisis and Catharsis: the Power of the Apocalypse, A.Y. Collins a contestat teza tradițională potrivit căreia Apocalipsa ar fi fost redactată în timpul sau imediat după o perioadă de aspre persecuții, sub Domițian. Cercetătoarea de origine americană susține că Apocalipsa ar fi expresia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]