962 matches
-
de Valentă (în engleză "Vălence Shell Electron Pair Repulsion model" - "VSEPR") și conceptul de număr de oxidare sunt folosite pentru explicarea structurii și compoziției moleculare. Legătură ionică este formată atunci cand un metal cedează unul sau mai mulți electroni, devenind un cation încărcat pozitiv, iar electronii sunt captați de către un nemetal, devenind un anion încărcat negativ. Cei doi ioni opuși se atrag, iar legătură ionică este forța electrostatica de atracție. De exemplu, sodiul (Na), un metal, cedează un electron pentru a deveni
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
pozitiv, iar electronii sunt captați de către un nemetal, devenind un anion încărcat negativ. Cei doi ioni opuși se atrag, iar legătură ionică este forța electrostatica de atracție. De exemplu, sodiul (Na), un metal, cedează un electron pentru a deveni un cation de Na, în timp ce clorul (Cl), nemetal, primește acest electron pentru a deveni Cl. Ionii sunt uniți datorită atracției electrostatice, iar compusul clorura de sodiu (sarea de bucătărie) este formată. Într-o legătură covalenta, unul sau mai mulți electroni de valentă
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
reprezintă un acumulatori în care un anod litiu este cuplat electrochimic la oxigenul atmosferic printr-un catod de aer. În timpul descărcării, cationii de litiu de la anod trec printr-un electrolit și se combină cu oxigenul la catod (de obicei alcătuit din carbon poros) pentru a forma oxid sau peroxid de litiu, care se introduce în catod; fluxul de electroni de la anod la
Acumulator litiu-aer () [Corola-website/Science/322427_a_323756]
-
energetice provin di magnetosfera lui Jupiter și creează aurore ovale ce înconjoară polii. Spre deosebire de analoagelor pământești, care apar doar în timpul furtunilor magnetice, aurorele jupiteriene sunt permanente în atmosfera plantei Jupiter.. Termosfera a fost primul loc extraterestru unde a fost descoperit cationul "trihidrogen" (H). Acești ioni se clasifică în partea mijlocie-infra-roșie a spectrului, cu o lungime de undă între 3 și 5 μm. Acesta este mecanismul principal de răcire a termosferei. Compoziția atmosferei lui Jupiter este similară cu cea a planetei. Atmosfera
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
6%, cifra pe care a schimbat-o succedent la 1%. Perey a numit noul izotop "actiniu-K" (acum denumit franciu-223) iar în 1946, ea a propus numele "catiu" pentru elementul nou descoperit, fiindcă ea îl credea a fi cel mai electropozitiv cation dintre elemente. Irène Joliot-Curie, una din supervizoarele lui Perey, s-a opus acestei denumiri deoarece ducea cu gândul mai mult la "cât" (pisică în engleză) decât la "cation." Ulterior, Perey a propus numele "franciu", după Franța. Acest nume a fost
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
elementul nou descoperit, fiindcă ea îl credea a fi cel mai electropozitiv cation dintre elemente. Irène Joliot-Curie, una din supervizoarele lui Perey, s-a opus acestei denumiri deoarece ducea cu gândul mai mult la "cât" (pisică în engleză) decât la "cation." Ulterior, Perey a propus numele "franciu", după Franța. Acest nume a fost adoptat oficial de IUPAC în 1949, franciul devenind al doilea element după galiu care e numit după Franța. I-a fost pus simbolul Fă, dar acesta a fost
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
și studiați doar câțiva compuși ai californiului, între care oxidul de californiu (CfO), triclorura de californiu (CfCl) și oxiclorura de californiu (CfOCl). Deși californiul poate avea valența II, III sau IV, singurul ion de californiu stabil în soluții apoase este cationul de californiu(III). Californiul nu are nici un rol biologic. Californiul nu se găsește în stare naturală pe Pământ, însă este posibil ca acest element să existe în alte zone din univers, existând ipoteza (controversată) a existenței de californiu 254 în
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
studiu clinic de interacțiune medicamentoasă la subiecți adulți sănătoși de sex masculin , o doză subcutanată de 0, 3 mg/ kg de metilnaltrexonă nu a afectat semnificativ metabolizarea dextrometorfanului , un substrat al CYP2D6 . Potențialul de interacțiune medicamentoasă legată de transportorul de cationi organici ( OCT ) dintre metilnaltrexonă și un inhibitor al OCT a fost studiat la 18 subiecți sănătoși , prin compararea profilurilor farmacocinetice ale unei doze unice de metilnaltrexonă înainte și după administrarea de doze repetate de 400 mg cimetidină . Clearance- ul renal
Ro_894 () [Corola-website/Science/291653_a_292982]
-
este întâi hidrolizat intracelular la cei doi metaboliți intermediari cu un inel deschis ( B și C ) , apoi la forma cu două inele deschise ( ADR- 925 ) care are o structură similară EDTA și este un puternic agent chelator al fierului și cationilor bivalenți sub formă de ioni de calciu . Timpul de înjumătățire plasmatică prin distribuție ( alfa ) este 0, 18- 1 h ( media 0, 34 h ) , iar timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este 1, 9- 9, 1 h ( media 2, 8 h
Ro_940 () [Corola-website/Science/291699_a_293028]
-
soluții concentrate de amoniac, acizii concentrați, perhidrolul) toxice, inflamabile, explozibile, nepericuloase. Pipetarea acestor substanțe se va face cu pipete cu bulă de siguranță sau prin aspirație cu pară de cauciuc. Substanțele chimice anorganice și organice se clasifică după grupele de cationi și anioni în ordine alfabetică, se etichetează și se păstrează în borcane, sticle, cutii metalice sau din mase plastice, în camere de preparare sau depozitare prevăzute cu rafturi. Este strict interzisă folosirea reactivilor din ambalaje fără eticheta sau gustarea reactivilor
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
anticolinergice nu au fost practic investigate . Nu există interacțiuni farmacocinetice cu selegilina sau cu levodopa . Inhibitori/ competitori ai căilor de eliminare renală activă Cimetidina reduce clearance- ul renal al pramipexolului cu aproximativ 34 % , probabil datorită inhibării sistemului de transport al cationilor secretați la nivelul tubilor renali . De aceea , medicamentele care inhibă calea activă de eliminare renală sau sunt eliminate pe această cale , cum sunt cimetidina și amantadina , pot interacționa cu pramipexolul , cu reducerea clearance- ului unuia sau al ambelor medicamente . În
Ro_946 () [Corola-website/Science/291705_a_293034]
-
anticolinergice nu au fost practic investigate . Nu există interacțiuni farmacocinetice cu selegilina sau cu levodopa . Inhibitori/ competitori ai căilor de eliminare renală activă Cimetidina reduce clearance- ul renal al pramipexolului cu aproximativ 34 % , probabil datorită inhibării sistemului de transport al cationilor secretați la nivelul tubilor renali . De aceea , medicamentele care inhibă calea activă de eliminare renală sau sunt eliminate pe această cale , cum sunt cimetidina și amantadina , pot interacționa cu pramipexolul , cu reducerea clearance- ului unuia sau al ambelor medicamente . În
Ro_946 () [Corola-website/Science/291705_a_293034]
-
anticolinergice nu au fost practic investigate . Nu există interacțiuni farmacocinetice cu selegilina sau cu levodopa . Inhibitori/ competitori ai căilor de eliminare renală activă Cimetidina reduce clearance- ul renal al pramipexolului cu aproximativ 34 % , probabil datorită inhibării sistemului de transport al cationilor secretați la nivelul tubilor renali . De aceea , medicamentele care inhibă calea activă de eliminare renală sau sunt eliminate pe această cale , cum sunt cimetidina și amantadina , pot interacționa cu pramipexolul , cu reducerea clearance- ului unuia sau al ambelor medicamente . În
Ro_946 () [Corola-website/Science/291705_a_293034]
-
anticolinergice nu au fost practic investigate . Nu există interacțiuni farmacocinetice cu selegilina sau cu levodopa . Inhibitori/ competitori ai căilor de eliminare renală activă Cimetidina reduce clearance- ul renal al pramipexolului cu aproximativ 34 % , probabil datorită inhibării sistemului de transport al cationilor secretați la nivelul tubilor renali . De aceea , medicamentele care inhibă calea activă de eliminare renală sau sunt eliminate pe această cale , cum sunt cimetidina și amantadina , pot interacționa cu pramipexolul , cu reducerea clearance- ului unuia sau al ambelor medicamente . În
Ro_946 () [Corola-website/Science/291705_a_293034]
-
anticolinergice nu au fost practic investigate . Nu există interacțiuni farmacocinetice cu selegilina sau cu levodopa . Inhibitori/ competitori ai căilor de eliminare renală activă Cimetidina reduce clearance- ul renal al pramipexolului cu aproximativ 34 % , probabil datorită inhibării sistemului de transport al cationilor secretați la nivelul tubilor renali . De aceea , medicamentele care inhibă calea activă de eliminare renală sau sunt eliminate pe această cale , cum sunt cimetidina și amantadina , pot interacționa cu pramipexolul , cu reducerea clearance- ului unuia sau al ambelor medicamente . În
Ro_946 () [Corola-website/Science/291705_a_293034]
-
de protoni și de electroni este același într-un atom, acesta este electric neutru. Dacă atomul cedează un electron, sarcinile pozitive ale protonilor nu mai sunt compensate, nefiind destui electroni. În acest mod se obține un ion cu sarcină pozitivă (cation), A, despre care spunem că este un ion monopozitiv; numărul său de oxidare este +1. În schimb, dacă atomul acceptă un electron, protonii nu mai compensează sarcina electronilor, obținându-se un ion mononegativ, A. De asemenea, atomul poate ceda un
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
mai răspândit izotop al hidrogenului este protiul, care este alcătuit dintr-un singur proton în nucleu și un electron în învelișul electronic. În compușii ionici poate avea sarcină negativă (anion cunoscut sub numele de hidrură, H) sau sarcină pozitivă H (cation). Hidrogenul formează compuși chimici cu majoritatea elementelor din sistemul periodic și este prezent în apă și în mulți dintre compușii organici. Are un rol important în reacțiile acido-bazice, acestea bazându-se pe schimbul de protoni între molecule. Fiind singurul atom
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
crea). Datorită structurii atomice relativ simple, constituit dintr-un proton și un electron, atomul de hidrogen împreună cu spectrul luminii emise de el, au reprezentat un domeniu central al dezvoltării teoriei structurii atomice. În plus, simplitatea moleculei de H și a cationului H au condus la înțelegerea completă a naturii legăturii chimice ce a urmat imediat după dezvoltarea studiului atomului de hidrogen în mecanica cuantică (mijlocul anilor 1920). Maxwell a observat că la H, sub temperatura mediului ambiant, valoarea căldurii molare se
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
protoni. Protonul H nu poate exista liber, ci doar în soluții sau în cristale ionice, datorită afinității foarte mari pentru electronii altor elemente. Uneori, termenul de „proton” este utilizat impropriu pentru a se referi la hidrogenul cu sarcină pozitivă sau cationul de hidrogen legat de alte specii moleculare. Pentru a se evita implicarea existența unică a „protonului solvatat” în soluții, se consideră că soluțiile apoase cu caracter acid conțin ionul hidroniu (HO). Totuși, unii cationi solvatați ai hidrogenului sunt mai degrabă
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
la hidrogenul cu sarcină pozitivă sau cationul de hidrogen legat de alte specii moleculare. Pentru a se evita implicarea existența unică a „protonului solvatat” în soluții, se consideră că soluțiile apoase cu caracter acid conțin ionul hidroniu (HO). Totuși, unii cationi solvatați ai hidrogenului sunt mai degrabă organizați în molecule de tipul celei de HO. Alți ioni oxoniu se formează când apa formează soluții cu alți solvenți. Deși nu se întâlnește pe Pământ, ionul H (cunoscut sub numele de hidrogen molecular
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
hidrogenului sunt mai degrabă organizați în molecule de tipul celei de HO. Alți ioni oxoniu se formează când apa formează soluții cu alți solvenți. Deși nu se întâlnește pe Pământ, ionul H (cunoscut sub numele de hidrogen molecular protonat sau cationul triatomic de hidrogen) este una dintre cele mai răspândite specii chimice în restul universului. H este produs în laboratoarele de chimie și cele de biologie, fiind adesea un produs secundar al unei reacții; în industrie pentru hidrogenarea substanțelor nesaturate; în
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
atomice și a electropozitivității foarte mari. Cesiul este cel mai electropozitiv element cu izotopi stabili. Ionii de cesiu sunt, de asemenea, grei și mai puțin duri decât al ionilor de metale alcaline. Cea mai mare parte a compușilor cesiului conțin cationul Cs ce se poate combina prin legături ionice cu un mare număr de anioni. O excepție notabilă este anionul de "cesiură" (Cs). Alte câteva excepții sunt suboxizii (vezi secțiunea oxizi). Sărurile ionului Cs sunt incolore, deși anionul în sine este
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
acestora sunt higroscopice, dar acest fenomen este mai puțin prezent decât în cazul sărurilor altor metale alcaline. Fosfatul, acetatul, carbonatul, compușii halogenici, oxidul, azotatul și sulfatul de cesiu sunt solubili în apă. Sărurile duble (adică cele formate din mai mulți cationi și anioni diferiți) sunt adesea greu solubile; însă, această insolubilitate poate avea și aplicații. De exemplu, datorită solubilității scăzute a sulfatului de cesiu și aluminiu, compusul este folosit la purificarea cesiului din minereuri. Sărurile duble cu stibiu (ca de exemplu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
un număr de compuși care nu există în soluții apoase, precum amida de sodiu (NaNH) și n-butil-litiul (CHLi), sunt baze și mai puternice. Prin reacția unui amestec stoichiometric de cesiu și aur se formează compusul aurura de cesiu. Ca toți cationii metalelor, ionul Cs formează compuși complecși în soluțiile bazelor Lewis. Adesea, din cauza greutății sale, Cs adoptă numere de coordinare mai mari ca șase, acestea fiind tipice pentru cationii metalelor alcaline ușoare. Această tendință este deja evidențiată în clorura de cesiu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
de cesiu și aur se formează compusul aurura de cesiu. Ca toți cationii metalelor, ionul Cs formează compuși complecși în soluțiile bazelor Lewis. Adesea, din cauza greutății sale, Cs adoptă numere de coordinare mai mari ca șase, acestea fiind tipice pentru cationii metalelor alcaline ușoare. Această tendință este deja evidențiată în clorura de cesiu (CsCl), unde numărul de coordinare este opt. Moliciunea și numărul de coordinare mare al ionului Cs sunt motive principale pentru separarea sa de alți cationi, putând fi folosit
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]