732 matches
-
fel Încât În centrul sistemului ceremonial să nu se mai afle divinitatea, ci puterea politică laică. Vocabularul riturilor politice europene ar include elemente din sistemul liturgic, din cel al riturilor de trecere ale claselor populare, din eticheta nobiliară și luptele cavalerești stilizate. În acest sistem, ritul politic avea misiunea de a prezenta Puterea regală În concretețea ei (așa cum ritul religios revela puterea divinității În obiecte tangibile): din această cauză, ritul dominant al acelor vremi era vizita regală, al cărui moment suprem
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Heracle, deși căsătorit, o răpește pe Deianira și va fi devorat de cămașa otrăvită a lui Nessus, Starktar Întreține relații cu soția regelui său, iar Sisupala seduce o femeie măritată. Acest tip de greșeală este abundent actualizată În ciclul romanelor cavalerești, unde Lancelot și Tristan abdică de la codul cavaleresc, Îndrăgostindu-se de soția regelui lor. În concluzie, spune G. Dumézil (1971, p. 357), cele trei greșeli ale eroului conduc la următoarea schemă mitică: ...un personaj, care este războinic sau campion necontestat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
va fi devorat de cămașa otrăvită a lui Nessus, Starktar Întreține relații cu soția regelui său, iar Sisupala seduce o femeie măritată. Acest tip de greșeală este abundent actualizată În ciclul romanelor cavalerești, unde Lancelot și Tristan abdică de la codul cavaleresc, Îndrăgostindu-se de soția regelui lor. În concluzie, spune G. Dumézil (1971, p. 357), cele trei greșeli ale eroului conduc la următoarea schemă mitică: ...un personaj, care este războinic sau campion necontestat și, prin aceasta, folositor zeilor și oamenilor, comite
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a năruit aceste planuri. Ulterior, după năvălire, pentru a învinge criza, adică starea gravă a regatului în urma cuceririi mongole, regele Ungariei, Bela IV, precum tatăl său Andrei II, în 1211, a apelat la călugării-ostași, ospitalierii Sf. Ioan din Ierusalim, ordin cavaleresc francez, cavalerii ioaniți ! Ioaniții erau prezenți de mai multă vreme în Europa și chiar în regatul Ungariei-ei fuseseră înzestrați de Andrei II cu averi uriașe. Încă din anii 1237-1238, documentele îl menționau pe magistrul ospitalierilor Sf. Ioan, Rembald, cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al Ungariei, care desfășura o politică ofensivă, de cucerire, la începutul secolului al XIII-lea, când expansionismul său avea să îmbrace, îndeosebi, haina cruciatei. Pe lângă acesta, al doilea instrument al papalității, în secolele XIII-XIV, în Europa răsăriteană, au fost ordinele cavalerești medievale, rezultat al îmbinării între monahism și cavalerism în epoca cruciatelor. Ordinele militare călugărești, precum teutonii, au avut rol de cruciată în Europa răsăriteană, acestora adăugându-se acțiunea ordinelor misionare ale bisericii, dominicanii (predicatorii) și franciscanii (minoriții). Înfruntarea între cele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
grandes-mères roumaines, Paris, 1983; Poèmes byzantins, Paris, 1987; Poèmes en exil - Poeme în exil, București, 1994; Odioasa crimă din Carpathia sau Din însemnările unui celibatar, București, 1995; Întâlnire cu o femeie extraordinară - Madame Helvetius, Paris, 1995; Dicționar inițiatic al ordinelor cavalerești, pref. Răzvan Theodorescu, București, 1998; La ce folosește Parisul? Evocări și dileme din exil (în colaborare cu Mariana Sipoș), București, 2000; Întâmplări din orașele de pâclă, București, 2002. Traduceri: Heinrich von Kleist, Opere, I-II, București, 1993-1995 (în colaborare). Repere
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
în final, în pagini de un vizionarism curios pentru cine nu le admite substratul ezoteric și simbolic. Motivările psihologice sunt făcute cu iscusință, personajele aspiră la o statură și trăsături de epopee, dialogurile între inamici sunt impregnate de un aer cavaleresc, patriotic și declamator totodată, cu unele tentative de adaptare la hazul autohton. Predilecția pentru stările incerte, pentru îmbinările lexicale stranii, străine spiritului epocii și, uneori, limbii române, pentru fastuos, ocult, pentru personaje bizare, perverse și amatoare de astrologie ori magie
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
aliat credincios, un chezaș pe care te puteai întemeia și un apărător al neatârnării {EminescuOpXIV 184} Valachiei. E drept că împărăția osmană avu în Mahomed I un stăpânitor escelent, pre cât de nobil și de înțelept pre tot atât de viteaz și cavaleresc, iubitor de oameni și blând, dar puternic și întreprinzător totodată sau, cum zice un istoric turcesc "un Noe care mântui mult primejduitul chivot al împărăției din potopul tătarilor și din stâncile dezmembrării". Nu era greu de prevăzut că, față c-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trăsuri mari. Va să zică actorul ar avea aicea tema de-a 433r afla tonul fundamental la singuratecele categorii deosebite: a caracterelor eroice, a sceleraților, a figurelor antice și moderne de un caracter cu totului ideal, a naturelor de juni; entuziaste, înamorate, cavalerești, în fine a caracterelor bărbătești circumspecte și dirigeate asupra intereselor lumești, și, după ce va fi găsit caracteristicul ton fundamental al acestor categorii, actorul va trece la variile gradațiuni a acestor categorii înșile, spre a copia în marginele conturelor determinate coloratura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de inițiere”, „de învestire”) trebuie făcut din nou apel la textele folclorice. într-un vechi cântec bătrânesc (Trei crai) - cu șase variante cunoscute, culese în jurul anului 1900 din Banat, Oltenia și Muntenia (36, pp. 125-165) - este descris un adevărat „turnir cavaleresc”. Este o confruntare în probe voinicești între mai mulți pretendenți la rangul de „domn”. Confruntarea protagoniștilor și învestirea noului domn are loc și aici la umbra unui „paltin sfânt”. Dar acesta nu mai este arborele primordial, de „început de lume
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atât de puțin de onor d. Clemenceau încît adresa ni se pare și fără consecuențe practice și fără oportunitate. Recunoscători vom fi cu toții fără îndoială d-lui Clemenceau pentru dezinteresatul său sprijin, căci intențiunea sa e fără îndoială lăudabilă și cavalerească, dar despre rezultatele ei practice în cestiunea Dunării avem părerea de rău de-a ne îndoi. Cată să relevăm însă un pasaj din acea adresă, care merită oarecare cenzură: În martie 1871 colonia germană din București se adună pentru a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Hr., trecând peste unele momente critice, datorită deformării ei În metodă catehetică, este utilizată astăzi pretutindeni, fiind considerată ca una dintre cele mai eficiente și prețioase metode; - metoda simulării - sub forma Învățării pe simulatoare, practicată În Evul Mediu În școlile cavalerești. În acea vreme, calul de lemn era folosit cu multă măiestrie pentru Învățarea călăriei (a Încălecării și luptei călare), astăzi Învățarea pe simulatoare tehnice se bucură de o mare trecere; - studiul individual (a doua metodă tradițională după comunicarea orală) În
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
timocratic este zugrăvit ca unul dezbinat între rațiune și dorință, iubitor de biruințe și onoruri, funcționând în gama gimnasticii și a vânătorii: „el pășește pe calea de mijloc, tras de ambele tendințe”. Cetatea timocratică funcționează și ea potrivit unui principiului cavaleresc al cheltuirii și al războiului, iar semnul este cel al leului. Oligarhia trebuie să reprezinte „imperiul dorinței”. Bogăția și banul fiind etalonul acestei orânduiri, este limpede că magistraturile sunt preluate aici de partea apetentă. Dacă în cetatea timocratică constituția și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
trans-statali importanți până în acel moment, precum Papalitatea sau Imperiul, sunt scoși în afara relațiilor internaționale, neavând dreptul legal și legitim recunoscut de a semna tratate internaționale care să oblige în măsuri diferite entitățile reprezentate. Ceea ce numim astăzi actori infra-statali, precum ordinele cavalerești sau Hansa nord-germană, nu mai puteau semna tratate internaționale decât dacă își constituiau un stat propriu. De asemenea, nici actori sub-statali, precum nobilii sau orașele libere, nu puteau să facă parte din sistemul internațional. În al doilea rând, statele care
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ales, ultimele două, și niște meditații teoretice asupra poeziei și elocinței, pe lângă conținutul lor filozofic, filologic și politic. O altă poetică a Evului Mediu a fost cea a școlii provensale (gaya scienza), a trubadurilor și a acelor cours d’amour cavalerești, care practicau o poezie hermetică (trobar clus) cu profund și riguros sens criptic (ca de altfel, cum se știe, și Divina Comedie, dar cu alte implicații). Francesco d’Assisi, până-n vârful unghiilor plin de cultura provensală (era de altfel provensal
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
IMBERIE ȘI MARGARONA, carte populară. Originalul îndepărtat al acestei cărți de dragoste și aventuri este un roman cavaleresc francez din secolul al XV-lea, Histoire du vaillant chevalier Pierre, fils du comte de Provence, et de la belle Maguellonne, fille du roi de Naples. Romanul, tipărit prima oară la Lyon în 1453, s-a răspândit în paisprezece literaturi, ajungând
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
neobișnuite care despart temporar doi îndrăgostiți. Prelucrarea versificată neogreacă, tipărită începând din 1553 în numeroase ediții venețiene, urmează în general structura epică a romanului francez, pe care îl prescurtează și căruia îi transformă parțial concepția. Se renunță la unele elemente cavalerești - cultul onoarei și simțul războinic - și se modifică psihologia eroilor, sentimentul de amour courtois fiind transpus în cadru familial. Traducerea românească, datând din secolul al XVIII-lea, este o adaptare prescurtată și conținând unele elemente locale, făcută după versiunea neogreacă
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
din 1789, păstrată într-un miscelaneu de texte religioase, aparține logofătului Ioniță (Niculae) Șoimescu, din părțile Muscelului, care a intitulat-o Istoria lui Imberie, fecior împăratului al Provenții. Narațiunea se deschide în momentul în care Imberie câștigă, în urma unei întreceri cavalerești, mâna Margaronei, fiica regelui din Moreea. Încercând să se întoarcă în Provența, tinerii trec printr-o serie de aventuri al căror conflict (frecvent, ca motiv literar, în poeme și romane medievale și, de asemenea, într-o poveste din O mie
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
de o furtună pe mare, prins de pirați, vândut ca rob în Egipt, dar, îmbogățit peste câțiva ani, el se întoarce, după o călătorie cu noi peripeții, la Margarona, alături de care va domni în Provența. În literatura română, vechea povestire cavalerească dobândește factura unei narațiuni de basm. O serie de particularități lingvistice, stilistice și de conținut integrează această carte în literatura populară românească. Versiunea conține expresii și mijloace stilistice de natură folclorică: „mă usuc ca floricica câmpului”, „mor cu zile”, „năravul
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
creând o carnație imaginară, o atmosferă figurativă În lipsa căreia operele respective ar fi de nerecunoscut. Ce se Întâmplă Însă când scheletul arhetipal, povestea inițiatică, este scoasă și rămâne doar masa de episoade „periferice”? Exemple pentru asemenea conglomerate anarhetipice sunt romanele cavalerești din secolul al XVI-lea, din ciclul lui Amadis de Gaula. Construite originar pe scenariul arhetipal al căutării Graalului, aceste romane, tratate Îndeobște drept prolixe și baroce, „uită” pur și simplu de imperativul unui sens final și evoluează În voia
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fiica lui Balosch-Feldvar, din aristocrația cehă. Aceasta intră în viața lui Mallen-Louis într-o zi cu ninsoare, când baronul tocmai se gândea la Crăiasa Zăpezii (diverse simboluri vor extinde meditația, mai apoi, asupra „glacialei” Thea, care - ca într-un roman cavaleresc - îi spune că, la timpul potrivit, ea îi va cere ceva, orice, iar el îi va îndeplini dorința). În scenă intră, împreună cu soția sa, și un Radu Saseano, un balcanic socotit de societatea vieneză drept bizantin. Sub numele Dorothy Dux
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
nenumărate recenzii completează lista de publicații ale românistului H. În cartea Cercul Literar de la Sibiu. Influența catalitică a culturii germane (2000), scrisă în colaborare cu Ov. S. Crohmălniceanu, demonstrează, între altele, înrâurirea baladei germane (Goethe, Schiller ș.a.) asupra tipului nordic, cavaleresc de baladă cultivat de cerchiști. Apropierile unora dintre sibieni de unii poeți germani este și de altă natură, Radu Stanca având - scriu autorii cărții - și o „soartă similară în foarte multe privințe cu cea a lui Cristoph Heinrich Hölty”, mort
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
hagiografic sau a celui „secret” (cele două cronici ale lui Procopiu din Cezareea); scenariul călătoriei și imaginarea schemei „aventurii personalității” sunt întrupate, în maniere specifice, în hagiografie, romanul arab, monogatari, romanul medieval al căutării Graalului, ajungându-se până la parodierea eposului cavaleresc, ca la Cervantes. Și ca romancieră, R. își asumă o miză dificilă. Timpul celor aleși (1999), varianta necenzurată a romanului Totdeauna toamna (1988), se prezintă ca un interesant potpuriu de formule romanești și ca aglomerare, uneori fastidioasă, de ițe tematice
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
și, s-ar spune, superior vârstei și pregătirii sale intelectuale. Tânărul care îmbrățișează cauza altora își caută de fapt un drum, un model, o „linie de plutire”. Valeriu Cristea, care recunoaște în „adolescentul” dostoievskian modelul protagonistului din Intermediarul, apreciază „ordinea cavalerească” propusă, întrucât „cavalerismul, prietenia, eroismul și, desigur, iubirea reprezintă reperele esențiale, declarate, ale câtorva din eroii principali ai cărții”. SCRIERI: Victorie clandestină, București, 1977; Tratat despre oaspeți, București, 1979; O pasăre văzută de aproape sau Omul de paiantă. Broasca țestoasă
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
și destrămări de relații sentimentale, se desfășoară fie în mediul cartierelor bucureștene vechi (La indicativul prezent, Noapte peltică, 1980), fie în cel al zonelor de blocuri (În vara fierbinte, 1972). Printre banalități, patetisme, romantisme facile (dezvoltate, de pildă, în imaginarul cavaleresc al microromanului Spre somn, din volumul Noapte peltică), V. strecoară câteva descrieri cu valoare documentară asupra fizionomiei epocii: demolările și evacuările din locuințe, concediile de odihnă ale salariaților la Mamaia ș.a. Stilistic, obține o singură izbândă, tot de ordin descriptiv
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]