241 matches
-
Deoarece cantina de la cămin era închisă de Anul Nou, m-am dus la Naoko. Am prăjit amândoi mochi 1 și am preparat z½ni2. În lunile ianuarie și februarie 1969 s-au petrecut o sumedenie de lucruri. La sfârșitul lunii ianuarie, Cavaleristul a căzut la pat cu febră foarte mare, aproape patruzeci de grade, și de aceea a trebuit să contramandez întâlnirea cu Naoko. Pusesem cu greu mâna pe două bilete gratuite la un concert și o invitasem pe Naoko. Ea abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu greu mâna pe două bilete gratuite la un concert și o invitasem pe Naoko. Ea abia aștepta să meargă la concert, mai cu seamă că se cânta Simfonia a IV-a de Brahms, pe care o iubea nespus. Din pricina Cavaleristului care se perpelea în pat, gata parcă să-și dea sufletul, nu m-am îndurat să plec din cămin și nici n-am găsit alt fraier care să vrea să aibă grijă de el. Am cumpărat gheață și am băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a sărit din pat și s-a apucat de gimnastica lui cretină, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Și-a luat temperatura și avea 36 cu 2. Îmi era greu să cred că e o ființă normală. — Ciudat, spuse Cavaleristul. N-am avut febră în viața mea. Mi s-a adresat pe un ton de parcă eu eram de vină că făcuse febră. Dar ai avut acum, i-am spus eu înfuriat, arătându-i cele două bilete pe care le pierdusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
șapte luni în față, așa că am timp să mă pregătesc sufletește, i-am spus, râzând. — Ce norocos ești! Ai doar nouăsprezece ani, zise Naoko cu oarecare regret în glas. În timpul cinei i-am povestit lui Naoko despre noul pulover al Cavaleristului. Până atunci avusese doar unul bleumarin, de uniformă. Era un mare eveniment că și-a cumpărat pulover nou. Puloverul în sine era frumos, roșu cu negru, cu o căprioară tricotată pe piept, dar pe el arăta ciudat și toată lumea pufnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
simțeam că-mi umplu golul din suflet. Lucram cinci zile pe săptămână la agenția de transport și trei nopți pe săptămână păzeam magazinul de discuri. În serile în care nu lucram, stăteam la mine în cameră, beam whisky si citeam. Cavaleristul nu se atingea de băuturi alcoolice și nici măcar nu suporta mirosul. De câte ori mă vedea trântit pe pat cu sticla în mână, strâmba din nas și se văicărea că nu poate învăța. Mă trimitea întotdeauna să beau afară. Ieși tu! țipam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
televizor în două, cu gândurile hoin\rind, apoi fiecare jumătate iar în două, și îl fracționam tot așa până reușeam să-l cuprind în mână. La ora zece închideam televizorul, mă întorceam în cameră și mă culcam. Pe la sfârșitul lunii, Cavaleristul mi-a adus un borcan de ness, cu găuri în capac, cu câteva firicele de iarbă și un pic de apă. În el se afla un licurici. Pentru că era încă lumină, insecta arăta ca un gândăcel de apă negru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi-a adus un borcan de ness, cu găuri în capac, cu câteva firicele de iarbă și un pic de apă. În el se afla un licurici. Pentru că era încă lumină, insecta arăta ca un gândăcel de apă negru, dar Cavaleristul a încercat să mă convingă de faptul că era un licurici autentic. Nu aveam nici un motiv să-l contrazic, așa că l-am lăsat în pace. Licuriciul părea cam adormit, dar cu toate acestea făcea parcă eforturi disperate să se cațere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ai borcanului și cădea mereu înapoi. L-am găsit în curte. — În curtea căminului? am întrebat eu, mirat. — Bineînțeles. Știi hotelul de a-al-alături? Acolo se practică lansarea licuricilor pentru oaspeți. Acesta, bietul de el, s-a rătăcit pe la noi, zise Cavaleristul în timp ce-și îndesa haine și caiete în sacoșa lui neagră, marca Boston. Trecuser\ deja câteva săptămâni de când a început vacanța de vară și în cămin mai eram doar noi doi. Nu aveam chef să mă întorc acasă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
neagră, marca Boston. Trecuser\ deja câteva săptămâni de când a început vacanța de vară și în cămin mai eram doar noi doi. Nu aveam chef să mă întorc acasă, la Kobe și, de fapt, voiam să-mi continui și serviciul, iar Cavaleristul avusese practică. Acum i se terminase practica și pleca acasă, la Yamanashi. — Ai putea să-i dai licuriciul prietenei tale. Sunt convins că o să se bucure, a spus el. — Mulțumesc, i-am răspuns. Era o tăcere mormântală în cămin. Steagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aveam nici un motiv să părăsesc facultatea, așa că am continuat să merg la cursuri, să-mi petrec timpul liber citind în bibliotecă sau studiind diverse lucruri care mă interesau. * Cu toate că era pe sfârșite și cea de a doua săptămână din septembrie, Cavaleristul nu-și făcuse încă apariția. Eram pur și simplu uluit. Nu era el genul de om care să chiulească de la cursuri. Pe biroul și pe radioul lui se așternuse un strat subțire de praf. Ceașca din plastic, periuța de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aveam încotro: măturam în fiecare zi, ștergeam ferestrele o dată la trei zile, aeriseam așternutul o dată pe săptămână și-l așteptam cu sufletul la gură să vină și să-mi spună: „Vai, Watanabe! Ce-ai pățit? Ce frumos e în cameră!“ Cavaleristul n-a mai venit. Într-o bună zi m-am întors de la cursuri și am constatat că bagajele lui dispăruseră toate și că eticheta cu numele de pe ușă fusese scoasă. M-am dus la șeful căminului și l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de pe ușă fusese scoasă. M-am dus la șeful căminului și l-am întrebat ce s-a întâmplat. — S-a retras din cămin, mi-a spus el. Vei sta singur o perioadă. N-am putut scoate de la el motivele dispariției Cavaleristului. Era genul de om care nu spunea nimănui nimic și se părea că cea mai mare bucurie a vieții lui era aceea de a avea control asupra tuturor lucrurilor. Aisbergul Cavaleristului a mai rămas o vreme pe pereți, dar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
perioadă. N-am putut scoate de la el motivele dispariției Cavaleristului. Era genul de om care nu spunea nimănui nimic și se părea că cea mai mare bucurie a vieții lui era aceea de a avea control asupra tuturor lucrurilor. Aisbergul Cavaleristului a mai rămas o vreme pe pereți, dar până la urmă am rupt fotografia și am înlocuit-o cu unele înf\ Ți[ându-i pe Jim Morrison și Miles Davis, ceea ce făcea camera mai personală. O parte din banii economisiți i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Davis, ceea ce făcea camera mai personală. O parte din banii economisiți i-am cheltuit pe un stereo mic, așa că serile ascultam muzică și puteam bea fără să mă bată nimeni la cap. Mă mai gândeam din când în când la Cavalerist, dar îmi plăcea să stau singur. Într-o luni dimineața, de la ora zece până la unsprezece și jumătate, profesorul de la cursul de Istoria teatrului - II ne-a vorbit despre Euripide. După curs am luat-o pe jos până la un restaurant din apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ceva care să nu deranjeze. Da, ai dreptate, am spus eu, admirativ. — Hai, gata cu ale mele! Deoarece Midori voia și ea să audă câte ceva despre căminul în care locuiam, i-am povestit despre ridicarea steagului dimineața și despre gimnastica Cavaleristului. Și pe Midori a distrat-o grozav povestea acestuia, ca de fapt pe oricine altcineva. Mi-a spus că i-ar plăcea mult să vină să vadă cum e la cămin. I-am spus că nu-i nimic amuzant pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui Thomas Mann. — Cum ai putut să-ți aduci o asemenea carte într-un loc ca \sta? m-a întrebat ea. Avea dreptate, normal. Reiko a făcut cafea pentru toți trei. I-am vorbit lui Naoko despre dispariția bruscă a Cavaleristului și despre ultima zi în care l-am văzut și în care mi-a dat licuriciul. Naoko mi-a spus că-i părea rău că a plecat, pentru că i-ar fi plăcut să-i mai vorbesc despre el. Reiko a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zi în care l-am văzut și în care mi-a dat licuriciul. Naoko mi-a spus că-i părea rău că a plecat, pentru că i-ar fi plăcut să-i mai vorbesc despre el. Reiko a întrebat cine era Cavaleristul. I-am povestit și ei câte ceva și am făcut-o să râdă cu poftă. Poveștile despre Cavalerist smulgeau întotdeauna zâmbete și înveseleau lumea. La ora șase ne-am dus la cantina din clădirea principală ca să cinăm. Eu și Naoko am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că-i părea rău că a plecat, pentru că i-ar fi plăcut să-i mai vorbesc despre el. Reiko a întrebat cine era Cavaleristul. I-am povestit și ei câte ceva și am făcut-o să râdă cu poftă. Poveștile despre Cavalerist smulgeau întotdeauna zâmbete și înveseleau lumea. La ora șase ne-am dus la cantina din clădirea principală ca să cinăm. Eu și Naoko am mâncat pește prăjit cu salată de crudități, legume fierte, orez și supă. Reiko s-a mulțumit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am dat noroc. A plecat apoi în bucătărie ca să pregătească cacaua. — N-am putea vorbi despre ceva mai vesel? a întrebat Naoko. Nu prea aveam nimic vesel la îndemână. Mă gândeam că ar fi fost bine să-l am pe Cavalerist prin preajmă și atunci aș fi fost capabil să fac să curgă poveștile despre el, povești care amuzau pe oricine. Singurul lucru despre care am fost în stare să le vorbesc a fost mizeria din cămin. Mi se făcuse greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vorbă la soare, băteau mingea, îndrăgostiții se plimbau și se îmbrățișau. Eu eram mereu singur. Naoko, Midori, Nagasawa - nici unul nu mai era prin preajma mea. Nu aveam cui să-i spun „bună dimineața“ sau „bună ziua“. Îmi era dor chiar și de Cavalerist. Mi-am petrecut toată luna cu senzația dureroasă de singurătate. Am încercat de câteva ori să intru în vorbă cu Midori, dar răspunsul ei era veșnic același: „Nu vreau să vorbesc acum cu tine.“ Îmi dădeam seama din tonul vocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
părea impresionată de tot ce vedea. — Ce grozav! exclamă ea. Tu singur ai făcut toate acestea? Rafturile și biroul? — Normal! am răspuns eu, în timp ce pregăteam ceaiul. — Ești foarte priceput, Watanabe! Și e atât de curat la tine! — Am învățat de la Cavalerist. El m-a făcut să iubesc atât de mult curățenia! Proprietarul e foarte fericit și mereu mă laudă. — Aoleu, proprietarul! Trebuie să mă duc să mă prezint, a zis Reiko. Presupun că el locuiește de partea cealaltă a grădinii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din păcate poros, nasul cu nări largi, fremătînde, buzele bine conturate, cam cenușii, poate de oboseală, gîtul scurt, puternic, toate, chiar și picioarele ușor curbate, linia lor fiind scoasă în evidență de cizmele subțiri și înalte, roșcate, cu pinteni de cavalerist, toate luate separat nu aveau cum să-ți dea imaginea unui "zeu coborît din nori", însă era ceva la el care te fascina, poate privirea, poate aerul de siguranță sfidătoare, poate gesturile aproape extravagante, palmele fluturau ca două păsări speriate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de secundă, își dădea bine seama că făcuse o prostie, foarte, foarte rar i se întîmpla să spună cuiva un astfel de adevăr, care pare în mintea oricui nu l-a trăit o fanfaronadă de prost gust, o glumă de cavalerist, nu altceva. "Ah, voiam doar să-mi exprim îndoiala, domnule Mihail, că un as ca Italo Balbo, care în fiecare zi se înfruntă cu moartea, față în față, ochi în ochi, ar mai fi interesat în intrigi politice. Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el, tot așa, scherzando, îmi răspunse: niet, niet, Moscva-Kiev! Și ieși lăsându-mă brusc cu o asemenea pace în suflet încât am mâncat, chiar cu poftă, al doilea șnițel, amintindu-mi bine de schița aceea a lui Babel în care cavaleriștii lui cuceresc un sat al albilor, deshamă caii și vor să se odihnească, dar el, politrucul, vrea să le citească Pravda, nici unul nu se poate concentra, toți sunt plictisiți până ce, în plină lectură, el trage sabia și hârști!, taie gâtul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
M. Cămărășescu, Prim-Secretar al Legațiunii, am fost luați de Dl. Ministru Vicontele Riba Tamega și Secretarul Dl. Pinto Ferreira, într-un automobil al Președinției, de la Hotel Aviz și ne-am dus la Palatul Belem, escortați de un escadron de cavaleriști din Garda Republicană; în curtea Palatului o companie a dat onorul, intonându-se imnurile. Președintele Republicei, înconjurat de Dl. Salazar și de casa civilă și militară, ne-a primit în Sala Louis XV, unde s-au rostit discursurile, al căror
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]