234 matches
-
spre cursul Dunării de mijloc corpul cavaleriei de gardă, urmată de un regiment de infanterie. Rușii au făcut un transfer de trupe: infanteriștii nou veniți au înlocuit militarii staționați la Silistra, care au fost la rândul lor trimiși la Șumla. Cavaleriștii de gardă s-au deplasat la Varna. Între timp, la jumătatea lui august, rușii au trimis în regiunea Dunării de jos Regimentul de Gardă, și la scurtă vreme Regimentul al 2-lea de infanterie. Infanteriștii urmau să înlocuiască unitățile de la
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
of Smyrna, care a fost martor la incendiu avea să afirme în "The Times" (numărul din 25 sepembrie 1922) că soldații turci văzuți în timp ce incendiau erau de fapt armeni deghizați: Soldații turci au protejat International College în timpul distrugerilor ocupației; un cavalerist turc l-a salvat pe MacLachlan de trupele neregulate care aproape că l-au ucis în bătaie pe misionar în timp ce încercau să jefuiască clădirile agricole ale colegiului. Un incendiu de trei zile (13 - 15 septembrie), pe care turcii au făcut
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Oștenilor, Jan Tarnowski, să conducă armata, în timp ce Parlamentul polonez a votat creșterea impozitelor plătite de iobagii polonezi, cu scopul de a avea suficiente fonduri pentru a recruta soldați mercenari. Tarnowski a primit sub comnadă o armată formată din 4800 de cavaleriști, 1200 de infanteriști, 12 tunuri și Tabor de dimensiuni necunoscute. El a ales orașul Obertyn, la nord de râul Nistru, ca centrul său de operații. Între 3 și 5 iunie, Tarnowski a trimis 1000 de călăreți pentru a-i hărțui
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
a este o armă albă folosită de infanteriști și cavaleriști în bătăliile din Antichitate sau Evul Mediu. Ea era o prăjină lungă de lemn căreia, la capătul său, i se lega o bucată de formă conică, ascuțită, de fier sau bronz, cu care dușmanii erau loviți de la distanță. Mărimea era
Lance () [Corola-website/Science/324269_a_325598]
-
din regiunea Sasun, oferind arme populației locale pentru a se autoapăra împotriva epurărilor din timpul domniei lui Abdul-Hamid al II-lea. În iunie 1896, Partidul Liberal Democrat Armean (Armenakan) a organizat apărarea orașului Van, pe care soldații trupelor neregulate „hamidiye” (cavaleriști kurzi, turci, turkmeni și iuruci) se pregăteau să îl atace. Armenakan și aliații lor Hunchakian, (care erau cu toții membri ai FRA), au trimis în zonă toți luptătorii înarmați pe care i-au putut mobiliza, pentru a-i apăra pe civili
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
comunei provine de la râul Oituz în al cărei bazin hidrografic se află. V. Spinei a arătat că numele acestui râu provine, la rândul său, de la uzi sau oguzi (populație turkmenă) care au emigrat în Moldova presați de cumani. Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial se află pe Dealul Coșna din Oituz, județul Bacău și a fost ridicat în anul 1924 de către Societatea „Cultul Eroilor” cu sprijin obștesc. Sculptura a fost realizată de către Vasile Ionescu Varo.
Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/324577_a_325906]
-
și asupra Peloponezului și Siriei . Fiul lui Muhammad Ali, Ibrahim Pașa, și-a debarcat trupele la Methoni pe 24 februarie 1825. După o lună de zile, el dispunea de o armată de 10.000 de infanteriști și 1.000 de cavaleriști. Ibrahim a obținut rapid o victorie împotriva garnizoanei elene de pe insula Sphactiria, din apropierea coastei Messiniei. În condițiile în care grecii erau implicați în conflicte interne și erau profund dezorganizați, Ibrahim Pașa a trecut la ofensivă și a devastat vestul Peloponezul
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
700 de soldați cu scopul de a captura guvernul texan interimar. Oficialii guvernamentali au fugit cu doar câteva ore înainte ca soldații mexicani să ajungă la Harrisburg, iar Santa Anna l-a trimis pe colonelul Juan Almonte cu 50 de cavaleriști să-i intercepteze la New Washington. Almonte a sosit chiar când Burnet pornea cu o barcă cu vâsle către Insula Galveston. Deși barca era încă în raza armelor lor, Almonte a ordonat oamenilor săi să nu tragă pentru a nu
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
000 de oameni, sub "megas hetaireiarches" George Mouzalon, să treacă peste Bosfor. Pe câmpia de la Bapheus (greacă: "Βαφεύς"; un loc neidentificat, probabil la est de Nicomedia), la 27 iulie 1302, bizantinii au întâlnit o armată turcă de 5.000 de cavaleriști ușori sub Osman însuși, compusă din trupele proprii, precum și aliați din triburile turce din Paflagonia și în zona râului Maeander. Cavaleria turcă i-a atacat pe bizantini, al cărui contingent alan special nu a participat la luptă. Turcii au spart
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
să atace patrulele militare și de poliție, ucigându-i pe cei care se predau. Circa o sută de baricade au fost construite pe parcursul următoarelor câtorva zile. În zona străzii Wschodnia, muncitorii au deschis focul asupra unei companii de soldați și cavaleriști, iar în strada Południowa, o unitate de jandarmi a fost înconjurată. În oraș au izbucnit mai multe incendii, muncitorii aprinzând prăvăliile de băuturi alcoolice, iar forțele guvernamentale au atacat primele baricade, la început fără prea mult succes. Reprezentanții țariști au
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
în linie. Regele Roger și-a grupat armata în opt diviziuni. Acestea erau dispuse în dreptul aripii în coloană a lui Robert, anume o diviziune în fața celeilalte. Trupele regale, care includeau infanterie musulmană, se spune că ar fi cuprins 3.000 cavaleriști și 40.000 infanteriști, "cifre care erau desigur exagerate." Forțând o trecere, armata rebelilor se afla "într-o poziție periculoasă tactic, dat fiind că, având râul în spate, ar fi fost mică posibilitatea unei retrageri în ordine de-a lungul
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
să poată organiza un răspuns. Atunci când erau nevoiți să lupte, călăreții unguri își atacau inamicii cu valuri de săgeți și mimau mai apoi fuga de pe câmpul de bătălie. În cazul în care inamicii lor rupeau rândurile pentru ca să plece în urmărire, cavaleriștii maghiari se reîntorceau în luptă pentru înfrângerea oponenților dispersați Ungurii au fost ultimul popor invadator care și-a stabilit o prezență permanentă în Europa Centrală. În anii care au urmat „descălecării”, ungurii au adoptat un sistem politic asemănător celor din
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
despre sosirea întăririlor venite din Germania. Pornind din Pavia spre întăririle venite, Frederic în compania lui Filip I de Heinsberg și a Arhiepiscopului de Magdeburg, Wichmann a întaintat spre nord, și în apropierea lacului Como, a întîlnit trupele nou-venite - 1000 cavaleriști și 1000 infanteriști, plus 1000 de soldați din miliția locală. În continuare Frederic a condus întăririle în sud, pentru a le uni cu armata sa principală. Avertizați cu privire la acțiunile germanilor, liderii Ligii Lombarde au trimis 3500 de soldați (1450 cavaleriști
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
cavaleriști și 1000 infanteriști, plus 1000 de soldați din miliția locală. În continuare Frederic a condus întăririle în sud, pentru a le uni cu armata sa principală. Avertizați cu privire la acțiunile germanilor, liderii Ligii Lombarde au trimis 3500 de soldați (1450 cavaleriști și 2050 infanteriști, fiind prezentă și căruța militară sfântă, numită Carroccio) pentru a bloca drumul spre Pavia. Printre lombarzi era o unitate de infanterie de elită denumită „Compania Morții”, condusă de Alberto da Giussano. Ocupând o poziție lângă Legnano, lombarzii
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
Pavia. Printre lombarzi era o unitate de infanterie de elită denumită „Compania Morții”, condusă de Alberto da Giussano. Ocupând o poziție lângă Legnano, lombarzii au așteptat apariția lui Frederic. În dimineața zilei de 29 mai lombarzii au trimis 700 de cavaleriști să exploreze pozițiile la nord de ei. Cavaleria a întâlnit avangarda lui Frederic, având loc scurtă încăierare. Când pe câmpul de luptă au ajuns principalele forțe imperiale, lombarzii s-au retras. Frederic a continuat drumul spre pozițiile cheie ale lombarzilor
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
îi asigurau paza spre centrul administrativ al cazacilor înregistrați - Trahtemiriv - și a schimbat bruc direcția deplasării spre Siciul Zaporojean. Aici, el a fost însoțit de fiul său mai mare, Timuș Hmelnițki, care a venit însoțit de un mic grup de cavaleriști. În acele timpuri, la conducerea Siciului fusese ales ataman Fedir Liutai, un vechi prieten al lui Hmelnițki. Acesta din urmă a ajuns în Zaporoje în prima decadă a lunii decembrie (după alte surse în a doua decadă a lunii ianuarie
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
noaptea de 15 mai să încerce să se streacoare la adăpostul întunericului, parăsindu-și artileria. Polonezii au fost surprinși în timpul retragerii de arcașii tătari. Sub ploaia de săgeți, polonezii s-au retras spre satul fortificat din apropiere. Aici, forțele combinate ale cavaleriștilor tătari și cazaci au reușit să spargă formația defensivă de care a polono-lituanienilor și i-au pus pe fugă pe apărători. Hetmanul Mikołaj Potocki, care primise cererea de ajutor a fiului său pe 3 mai 1648, a trimis forțe de
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
și este repartizat la Divizia 2-1 Cavalerie, comandată de generalul Cleante Davidoglu. Având gradul de plutonier de cavalerie, ia parte la forțarea Tisei și la șarjarea unităților lui Béla Kun. La 30 august 1909 face parte dintre cei 400 de cavaleriști ai celor trei escadroane de cavalerie ale Brigăzii 4 Roșiori care intră în Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Rusescu, și asistă personal la episodul opincilor puse pe turnurile clădirii parlamentului. La terminarea războiului se retrage cu Regimentul 6 Cavalerie la
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
Pasul Lucina, ca parte a efortului de a ajunge în valea Bistriței Aurii. Odată ocupată Cârlibaba, rușii își trimeseseră patrulele până la Ciocănești. Coborând din Prislop, trupele poloneze s-au dispus pentru a forma o linie de bătălie, în 4 coloane: Cavaleriștii, au fost destinați să lupte pe jos, ca infanteriști. Luptele, care au fost purtate în zona Cârlibabei (, "Ludwigsdorf", , ) și a cătunului Fluturica (), s-au dus în condiții climatice deosebite: viscol, temperaturi care au ajuns până la -30 grade Celsius și zăpadă
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
și soldații săi au început acțiunea de flancare a dispozitivului inamic dinspre sud-vest, precedați de un pluton de combatanți camuflaț cu cuverturi albe, care a deschis drumul prin zăpadă. Protecția unităților de artilerie a fost asigurată de un escadron de cavaleriști, în timp ce un al doilea escadron a asigurat momentul crucial de ascensiune de către infanteriști, a măgurii. Ascensiunea grupului de atac a durat 5 ore și s-a făcut prin peste 2 m de zăpadă, printr-o pădure deasă, printre copaci căzuți
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
social-démocratie"). Prin intermediul germanei au intrat în franceză și câteva cuvinte din limbi central-europene, precum "calèche" „caleașcă” și "pistolet" din limba cehă, "coche" „diligență” și "sabre" „sabie” din limba maghiară, "cravate" „cravată” din limba croată (etnonimul "hrvat" „croat”), "uhlan" „ulan” (militar cavalerist) din limba poloneză (care l-a preluat din limba turcă). Împrumuturile din engleză, atât britanică, cât și americană, sunt cele mai numeroase în franceza actuală, majoritatea lor fiind relativ de dată recentă, dar sunt și împrumuturi mai vechi, de exemplu
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
al XVI-lea și al XVII-lea comandant suprem al artileriei. După Căpitanul de Câmp (Feldhauptmann) și Feldmareșalul a fost cel mai înalt ofițer al armatei. Paralel a fost creată denumirea pentru acest rang de asemenea pentru generalii de infanterie. Cavaleriștii au purtat numele de „general de cavalerie”. Unul din cei mai faimoși în rândul acestor generali a fost aromânul Frederic Petru baron Duka (Duca) de Kádár (1756-1822). El a fost cel mai înalt grad de general după acel unui Feldmareșal
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
că îi vor întâlni pe ruși. Elemente ale Armatei I din cadrul Corpului V au reușit să stabilească primii contactul cu sovieticii. În zia de 25 aprilie, la ora 11:30, o patrulă a Diviziei a 69-a a întâlnit un cavalerist sovietic în satul Leckwitz. În cursul aceleiași zile, mai multe patrule americane ale aceleiași armate au întâlnit subunități sovietice. Pe 26 aprilie, comandantul diviziei, generalul maior Emil F. Reinhardt s-a întâlnit la Torgau cu generalul maior Vladimir Rusakov, comandantul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de comandantul Armatei 9 germane care arăta că pentru a-și asigura victoria a fost nevoie să-și angajeze totate forțele, într-o situație pe muche de cuțit, din care, dincolo de manevra strălucită de învăluire a Corpului Alpin sau vitejia cavaleriștilor lui von Schmettow, a ieșit cu bine doar deoarece „"comandamentul român a actionat extrem de șovaitor și de nesigur"”. "Situația armatei" [germane n.n.], "din noaptea de 15/16 septembrie, trebuia privită ca foarte critică. [...] Exista posibilitatea, ca Armata 2-a română
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial din Pasul Oituz este un monument istoric comemorativ al militarilor români din arma cavaleriei, ridicat în zona unde Armata României a purtat cea de-a doua bătăle de la Oituz. Acesta este situat pe dealul Coșna din
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]