740 matches
-
scăzut, care nu lăsa fumul și mirosul de benzină al mașinilor să se ridice."179 În orice context ar fi fost introdus fragmentul, expresia de prezent etern persistă. Argumentele sunt de ordin stilistic. Predicatul analitic ("...era o lumină gălbuie și cețoasă...") are un caracter descriptiv, static.180 În plus, acesta dovedește și o valoare impersonală, absolută, nedeterminată, care anulează valoarea obișnuită a imperfectului, provocând o identificare a cititorului cu personajul și cu naratorul. Toate valorile sunt evidențiate prin opoziție, pentru că urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
deciziei oamenilor de a se sinucide este clima și condițiile de mediu natural înrudite cu aceasta. Cazul Angliei este în acest sens în mod tradițional special; Montesquieu se știe că a atribuit numărul mare de sinucideri din Anglia "climei umede, cețoase" din această țară; Mathews (1891: 478) obiectează, afirmînd că Anglia nu este "pe primele locuri în privința ratei sinuciderilor" și că în anotimpul cețos sînt cele mai puține suicideri. Indiferent cine are dreptate în speța de mai sus, după explorările aprofundate
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
mod tradițional special; Montesquieu se știe că a atribuit numărul mare de sinucideri din Anglia "climei umede, cețoase" din această țară; Mathews (1891: 478) obiectează, afirmînd că Anglia nu este "pe primele locuri în privința ratei sinuciderilor" și că în anotimpul cețos sînt cele mai puține suicideri. Indiferent cine are dreptate în speța de mai sus, după explorările aprofundate ale unor cercetători precum Franz Boas și alți antropologi privind relațiile dintre civilizația umană și mediul înconjurător, această chestiune în cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
1992), la copiii cu deficiențe parțiale de văz, percepția este lipsită în mare măsură de caracterul instantaneu și de automatizare; din cauza limitării indicilor funcționali ai vederii (în special câmpul vizual, acuitatea vizuală), imaginea perceptivă rămâne în mare măsură imprecisă, parcelară, cețoasă, afectând memoria vizuală operațională și structurarea perceptiv‑motrice a spațiului grafic. Elevii ambliopi manifestă frecvent tendința compensatorie de a însoți sau de a înlocui explorarea vizuală printr‑o investigație tactil‑kinestezică; în plus, aceștia trebuie să depună un efort suplimentar
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Curierul liber”, „Viața literară”, „Brașovul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Azi”, „Progres și cultură”, „Familia”, „Lanuri”, „Vremea”, „Gazeta literară” ș.a., colaborează cu versuri și mai rar cu reportaje și articole sociale, culturale, literare. Boem, instabil, cu o existență umilă, cețoasă, incoerentă, paradoxală, între avânturi sublime și mizerii indescriptibile - pe care târziu, în Mărturisirile unui anonim (1974), o privea cu sentimente amestecate, între jenă și disimulată mândrie -, omul I. a stârnit mai degrabă compasiunea confraților (Panait Istrati și Tudor Arghezi, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
putredă, iar în cealaltă o pasăre moartă, cu gâtul în jos, fără pene, oribilă. Emanuel rămase îngrozit. Solange cu gura întredeschisă (i se scurgea în colțul buzelor un fir de salivă) rămase și ea împietrită cu privirile moi, teribil de cețoase și de șterse 302. Imaginea lui Solange este asememănătoare cu cea a Isei, din finalul romanului, un alt personaj captiv în fantezia de a fi vindecat. Viața este pentru Isa un joc de cărți. Fiecare partidă câștigată îi întărește iluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de o pluralitate de „unghiuri de fugă” - într-un cuvânt, de propriul său univers. Indeterminarea biografică a lui Marlowe sugerează tocmai căutarea, dialogul între lumi, refuzul încremenirii într-un spațiu perfect conturat. Lumea lui Philip Marlowe nu e nici Londra cețoasă, dar nu lipsită de farmec, a lui Sherlock Holmes și nici Parisul încremenit în aerul bonom al măruntei burghezii pariziene interbelice a lui Jules Maigret. Marlowe trăiește într-o pre-metropolă, într-un Los Angeles deja misterios și tentacular, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care le zgreapțănă trupul și sufletul, multiplicându-le gesturile dezordonate, făcându-i să se pândească unii pe alții, zi și noapte, să-și macine neputința. Iar aceste suluri și fuioare fumurii se contopesc peste sat, acoperă totul ca un abur cețos, se contopesc, iau pe oameni prizonieri, Îi strâng În menghină, le fac inimile să se zbuciume de durere. Când moara și crucea ei roșie, simbol al unui trecut individualizat, au fost puse la pământ, fantomele s-au răspândit, au coborât
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
prin generație, ca oamenii. Șeful lor suprem, Jupiter însuși, e fiul lui Cronos adică fiul Timpului! Iar alteori olimpienii sunt înfățișați ca progenituri ai principiului acvatic Okeanos. Ei există, prin urmare, în timp, iar în ce privește viitorul lor e o incertitudine cețoasă, fiindcă zeii toți ca și muritorii nu sunt stăpâni pe soarta lor, ci supuși insondabilei Moira, puterea misterioasă care înfășoară Olimpul, pământul celor vii și subpământul morților. Suntem ispitiți să credem că această idee a destinului atotputernic peste zei și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Domnului,/ la înălțimea morții și a somnului./ Fără amintiri, fără gânduri, fără plângeri” (Anahoree). Totuși, în ultima sa scriere în versuri, Hrisovul clipelor („o parabolă în ton de baladă”, publicată întâi în revista „Ethos”, Paris, 1975), poetul mistic, halucinat și cețos, aproape unic în literatura română, revine la reveriile medievale, imaginând o stranie întâmplare tragică la o curte voievodală, ca o ilustrare a certitudinii că moartea este suprema realitate. T. a scris și proză, Cartea Muntelui Sfânt (inițial apărută fragmentar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
de pe Roissy. Preocupat să-și poată alege locul În avion, călătorul, sosit mult mai devreme, e al treilea la rând, În fața intrării scanerului pentru controlul valizelor. Brusc, intervenția unui angajat În salopetă verde, bărbos și vesel Îl scoate din letargia cețoasă de pasager În așteptare. Cu un zâmbet larg, angajatul Înhață căruciorul pe care se află bagajele, fără să le scape din ochi. Vameșii de la scaner privesc, interziși și atenți, dar fără să intervină. Cel pe care caucazianul Îl consideră un
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
oprește, ținându-mă de braț șoptindu-mi blajin: "Te-am îngrijit, ai fost cuminte, și eu ți-am dat cât am putut de toate... am dat cât am avut din dragostea mea fierbinte de mamă. Plecând în lume pe vremuri cețoase, îți vei aminti mereu de călduțul așternut..." Privind în urmă de pe deal, înduioșat cătam prin ceață satul meu. Se auzeau pe câmpie tălăngi de la o turmă și casa părintească mă striga din urmă: "Măi, Gheorghe, măăăi! Când vii să mă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
particulară. Simpatizanții și detractorii teozofiei se cuplează ei Înșiși, cu rapiditate magnetică, În efortul de a evita frontiera care-i constituie și prin care se identifică. Riscul e, pesemne, apreciabil, de vreme ce ambele categorii, deseori pestrițe până la confuzie, preferă confortul unei cețoase definiri reciproce, neîngăduindu-și să se Înfrupte decât pe ascuns din premisele și perspectivele adversarului. Mutanții derizorii care răsar sunt infiniți: erudiții filologi - care tresar comatos la neglijarea unei virgule - Îmbrățișează cu putere, la ceasul nocturn, imense speculații despre soarta
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
le controla și a le face utile în viața cotidiană. Nimic nu este mai adevărat, după cum zic și vechile aforisme, că omul trebuie eliberat doar de ignoranță. Cu siguranță ați avut ocazia de a vedea un felinar într-o noapte cețoasă, în jurul căruia ați observat o strălucire difuză. Această lumină se numește aură. Ființele vii au, de asemenea, o aură asemănătoare. Totuși, spre deosebire de aura ce înconjoară un felinar, cea care aparține plantelor, animalelor și oamenilor nu este vizibilă cu ochiul liber
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în uitare?). "A plecat pe mări s-o uite/ Dar sub lună, dar sub stea [...]". Și de fapt iată ce înseamnă să nu mai știi care-i fantasticul, dacă nu cumva prin răsturnare pătrunzi într-alt fantastic, mai dens, mai cețos, sau mai luminos, dar ascuns ca o minciună în spatele pâclei. "A plecat pe mări s-o uite/ Dar sub lună, dar sub stea.../ Răsărea la loc pădurea,/ Iar corabia-nfrunzea". Nebun e cel ce nu pricepe nebunia! Pădure, verde pădure
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în uitare?). "A plecat pe mări s-o uite/ Dar sub lună, dar sub stea...". Și de fapt iată ce înseamnă să nu mai știi care-i fantasticul, dacă nu cumva prin răsturnare pătrunzi într-alt fantastic, mai dens, mai cețos, sau mai luminos, dar ascuns ca o minciună în spatele pâclei. "A plecat pe mări s-o uite/ Dar sub lună, dar sub stea.../ Răsărea la loc pădurea,/ Iar corabia-nfrunzea". Arta egipteană, greacă, babiloniană este arta bazată pe serii de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
scriitori, editori, tipografi, librari, bibliotecari. În fiecare carte e răstignit un pom. O răstignire infinită toate cărțile vremurilor. Je sčme ŕ tout vent. Hélas, mes chers livres Larousse! Din viclenele tomuri, nu bate nici un vînt. Ele atrag, aspiră, se-nvăluie în cețoase fronturi centripete. Cei ce nu le rezistă sînt damnați să coboare în arenele bibliotecilor, unde vorba te duce, seduce, e agresivă, provocatoare, persuasivă, ademenitoare. Fascinantă. Orice bibliotecă e o istorie a cărții; în orice bibliotecă e măcar o Istorie a
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cu o identitate atât de clară precum Victor Hugo, La Fontaine sau Cavour. Oricât de cunoscuți și de caracterizați ar fi contemporanii lui români, niciunul nu va reprezenta "poetul", "fabulistul", "politicianul" așa cum o fac modelele occidentale. Dimpotrivă, figurile românilor sunt cețoase și indeterminate, la limita anonimatului. Care este rolul lor? De ce Heliade Rădulescu ține să transforme numele tuturor autorilor, cu riscul ridicolului, în figuri ale unor genericități obscure? De ce vrea să populeze până la aglomerare câmpul literaturii române cu antonomaze ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
inclusiv (un poem se intitulează simptomatic Amurg literar) și încercare de revigorare a poeticității printr-o turnură anticalofilă, care - încă de pe acum - nu este pur exercițiu de frondă, ci presupune, structural, o anume viziune: regalul soare îi pare „putrefact și cețos”, carnea roșie a cireșelor este răstălmăcită simbolic, sugerându-i hemoptizia adolescenților tuberculoși etc. Placheta, nepublicată, din 1943 și volumul Libertatea... pun mai insistent și mai marcat în valoare temele și discursul liric al debutantului, care a fost receptat dintotdeauna drept
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
la București lunar, între septembrie 1932 și mai 1933. Redacția era formată din Horia Liman, Dan Petrașincu și Ieronim Șerbu. Este o publicație literară de orientare moderat modernistă, dar subliniat contestatară în privința valorilor anterioare. Editorialul Gong conține un program destul de cețos („Descins în arenă, aruncătorul discului nostru nu aduce nici stridența unui extremism de jargon literar, nici ramolismentul burghez al unor tradiționale restricții estetice [...], el aduce numai realitatea vie a unor talente antrenate afirmării în timp”), din care transpare totuși orgoliul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
mea rugă,/ La simpla apropiere a lui/ Haita de animale să fugă” (O aripă de vrabie). În spatele formulei de descendență curtenesc-ermetică se insinuează tragedia expresionistă a trupului (și a sexualității) ca spațiu dublu. În Inima reginei (1971) - aceeași atmosferă gotică, cețoasă, cu tot felul de castele, cetăți, turnuri, scări, ziduri, un spațiu labirintic, în care urcușul și coborâșul, morții și viii se confundă ambiguu, în care Ieronim-regele, Ierodesa-regina, Nathanael-fiul și „eul poetic” joacă aceeași dramă cu măști a iubirii imposibile, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
agitație fără înțeles și o vulgaritate sufocantă constituie mediul natural al acestor indivizi. Naratorul pare un naturalist pus pe observarea speciei, notând exact ce vede și ce aude. Spre pildă, în Reportaj marin, într-un peisaj apăsat de o căldură cețoasă, pe o plajă cu o jalnică ambianță comercială și distractivă, se înghesuie în neștire trupuri diforme, bolnave, descrise cu pletorică și plată cruzime, în aspirația configurării unei lumi inconsistente, lipsite de repere, haotice. Romanul Stele căzătoare (1946) urmărește câteva existențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
culorii, uneori însă cu o zgârcenie a mijloacelor cam apăsată, într-un ritm al povestirii aproape întotdeauna supravegheat. Prin nuvela Cantonul lui Macrea, D. obține o adevărată performanță de construcție tensionată și de suspans. Descrierea canalelor tainice, a locurilor întunecate, cețoase, a stufărișurilor nesfârșite, bântuite de sălbăticiuni, fără a prisosi, intervine de câte ori evoluția textului o pretinde, sprijinită de amănuntul relevant. Iar modul de a vorbi al personajelor, dialogurile spontane, rezumându-se la esențial, contribuie eficient la refacerea unei atmosfere cu totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
are efecte fatale: Pe drumuri delirând/ Pe vreme de toamnă,/ Mă urmărește-un gând/ Ce mă îndeamnă/ Dispari cât mai curând". În orașul de provincie, cu ploi reci, sentimentul dominant e de incomunicare, monotonia și urâtul funebru devin amenințătoare, atmosfera cețoasă înăbușă totul, în față apar priveliști fantomatice și poetul pare strivit sub apăsarea unei lumi egoiste, mercantile. În unele poeme răbufnesc ploile dătătoare de nervi, în altele căldurile toride descompun cadavrele. Noaptea este neagră și udă, cu felinare afumate și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
M. Ungheanu). Scenele erotice cu un flăcău bun de însurătoare și o femeie focoasă sunt minunat surprinse: aceștia "au căutat mult chibriturile", pentru a aprinde lampa care se stinsese. Tânărul care se învârtise câteva ceasuri aproape de han, într-o noapte cețoasă și care fugise de trei ori la han, înainte de logodnă, află de la socrul său o altă întâmplare cu Mânjoloaia, al cărei protagonist rămâne necunoscut, dar e ușor de ghicit. La Hanul lui Mânjoală scoate în evidență calitățile de povestitor ale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]