477 matches
-
Bill s-a înroșit la față de plăcere. — Asta e bine de știut. Am muncit la ea vreo două săptămâni. Nick a arătat cu mâna în sus. —Vă supărați dacă o duc pe Susan s-o vadă și ea? —Deloc. Un ceainic a început să fluiere pe aragaz. —Eu o să pregătesc ceaiul. Urmându-l pe Nick și trecând de ușa prin care abia intrase, Susan s-a trezit într-o sufragerie pătrată, spațioasă, în care să găseau un șemineu și trei canapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
reușise să rezolve aproape nimic cu Jake și avea cu 50 de lire mai puțin în portofel. —Cu plăcere, a oftat ea. Vremuri greletc "Vremuri grele" Alison și-a făcut de lucru prin bucătărie: a pus apă la fiert în ceainic, deși nu avea nevoie de așa ceva, a șters masa care era deja curată și a aranjat, din nou, cănile de cafea. Orice numai să nu se mai gândească la bucățica de plastic de la etaj, obiectul ăla cu aspect atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
eu sunt trează la ora asta nenoricită, a zis ea dând din cap către Jessica. Dar tu de ce-ai căzut din pat odată cu păsăretul? — N-am putut să dorm, i-a răspuns Jake amărât. Fiona s-a dus la ceainicul electric. Fiind deja plin cu apă, femeia n-a făcut decât să apese pe butonul de pornire. —Te înțeleg perfect. Cineva a dat o afurisită de petrecere în josul străzii, iar zgomotul a fost infernal. Puștiul a clătinat din cap. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ar fi întâmplat altceva. Asta înseamnă căsnicia... se mai întâmplă și chestii nasoale. Jake a dat din cap, deși nu părea tocmai convins. Când ai vorbit ultima oară cu el? —Aseară. Fiona s-a ridicat și s-a dus la ceainic, după care a turnat apă fierbinte în două căni. A sunat ca să-i ureze noapte bună Jessicăi, numai că fetița n-a reușit să priceapă cum de-l aude pe tati, dar nu-l și vede. —Tati! La auzul acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vreau cu tot dinadinsul, o să-mi spui, zise. Strămoșii mei erau vestiți pentru felul în care își torturau prizonierii și, cu toate că acum nu mai facem asemenea lucruri, vechile metode s-au transmis din gură în gură, ca simplă curiozitate. Luă ceainicul și umplu din nou paharele. — Ascultă! continuă. Poate că nu înțelegi, pentru că nu te-ai născut în ținutul acesta, dar eu n-o să pot dormi în pace până nu-l voi vedea pe acest om la fel de liber ca în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
țigara și se sculă În picioare, dezmorțindu-și brațele. În puloverul acela cu decolteu și colanții negri, arăta ca o panteră. — Vrei o ceașcă de ceai? Îmi adresă ea veșnica Întrebare. Da, te rog. Se duse În bucătărioară și puse ceainicul pe foc. — Te invidiez, să știi, spuse ea pe deasupra aburului care se Înălța, pentru că poți să vii și să pleci când poftești. De la sală, adică. Noi suntem acolo mai tot timpul și ne scufundăm În lumea asta mizerabilă... Lucrurile iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fiecare măruntiș... Vocea i se pierdu. — Ai putea foarte bine să pleci, i-am sugerat eu. N-ai avea nici o problemă să te angajezi altundeva. — Și s-o las pe Linda să câștige? Întrebă Rachel cu scepticism. Nici gând. Umplu ceainicul de porțelan și aduse tava În camera de zi. — Deci, până la urmă cu ce vrei să te Îmbraci pentru Întâlnirea cu doamna consultant? mă Întrebă. * * * După-amiaza aceea mi s-a Întipărit În minte mai cu seamă ca momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ceașcă de ceai? Cu multă plăcere. Sigur nu te deranjez? Lou Întise o mână perfect Îngrijită, o flutură pe deasupra biroului pentru a-mi da de Înțeles că n-are vreo treabă urgentă, se duse la fișetul din colț și porni ceainicul electric aflat deasupra. Astăzi nu purta turban; cocul era bine Întins, negru și lucios, rulat pe margini Înspre interior á la Oprah. Cerceii erau de rubine false, Încrustate În aur, iar jacheta de culoarea mandarinelor era purtată peste o bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
depuse În scopul de a mă implica și pe mine În ele. Aveam tot atâta instinct matern ca o femelă de cuc. Într-un colț, sub pervazul ferestrei, erau Îndesate jucăriile prea mari pentru a Încăpea În dulap, anume un ceainic uriaș, ceva ce ar fi semănat cu un cort amerindian demontat, dacă primii locuitori ai Americii ar fi folosit ca material de construcție folii de plastic roșu și galben, și o tricicletă albastră, cu „Speedy Boy“ scris pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de antrenament. Am pornit agale către biroul de la etaj, căci nu transpirasem suficient În timpul lecției ca să am nevoie de un duș. Discipolele mele fuseseră cruțate azi. Pe coridor m-am Întâlnit cu Rachel, care se Întorcea În birou cu un ceainic plin cu apă. — E ora ceaiului, mi-a spus pe un ton ferm. Pe drum Încoace, muream să beau o cană de ceai. Doar că am cam rămas fără pliculețe. Nu prea ai chef să mergi la magazin, nu? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cât de bine este să te eliberezi de sentimentul acela împovărător al dreptății, cât de plăcut este să ridici brațele, să trăiești izbindu-te de mizeriile realității. Cu o poftă neașteptată îi ling abdomenul, carnea lui este caldă ca un ceainic, dinții ni se întâlnesc într-o mușcătură puternică, dinte peste dinte, ce rost are să ne prefacem, doar durerea este reconfortantă, dinții lui se plimbă pe trupul meu, coboară pe glezna subțire, acolo îmi imaginasem că simt mușcătura câinelui, dar fiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
alta, cu aceeași panică în ochi, și inginerul încercă zadarnic să le încurajeze, să le facă să vorbească. Doamna a voit să servească ceaiul, dar s-a răzgândit și a lăsat-o pe Maitreyi sa facă aceasta. Din greșeala nu știu cui, ceainicul s-a vărsat pe tavă și pe pantalonii lui Lucien, și atunci toți s-au repezit să-l ajute, inginerul și-a pierdut calmul și a început să-și certe familia, aspru, în bengali, iar Lucien se scuza în franțuzește
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Înțelegi? Tu n-ai nevoie de pensie. Oamenii nu primesc în același timp și pensie și salariu. — Vreau o pensie. — Ruby, încearcă să înțelegi ce ți-am spus. Ești bună să iei de aici tava de ceai? Alex turnă în ceainic restul de ceai din ceașca ei, așa cum făcea întotdeauna, pentru ca Ruby să poată folosi aceeași ceașcă fără să mai trebuiască s-o spele. Ruby făcu câțiva pași și luă tava cu serviciul de ceai, ținând-o cu ușurință într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la drumul mare, rănită în lupte și lipsită de adăpost, ca Stella sau ca George, ale cărui aventuri o îngrozeau și o fascinau. Ea nu era ca ei. Dimineața devreme, când deschidea robinetul și auzea apa rece, limpede, curgând în ceainic și umplându-l, se simțea pură și proaspătă. Deprinsese de la Adam una dintre caracteristicile fortăreței ei interioare, anume, un soi de animism care se aplica la orice, nu numai la muștele care trebuiau prinse și apoi lăsate să zboare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prezența dragostei (Elena deschide fereastra / să treacă veacul / prin bucătărie), poetul decelează note paradiziace: Minunat e să auzi în bucătărie cântecul / tăierii cartofului / grozăvia fierberii cărnii, / prințul de morcov făcând apologia țărânii sau Prin semne luminoase mi apropii ceașca / și ceainicul. Mătura tulbură prafuri celeste. / Copii și clopoței sunt gemeni, /.../ Ochii mi zăresc miazănoaptea / la subțioara dragii mele. Dar iubirea e paradisul visat (fericit cel ce iubește / și pierde cheia), tradus în imagini de o sensibilitate rară, perlă camuflată într-un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Și păcatul era al nostru cum vinul era al predicatorului, că de la el îl cumpăram. Dar cum "protopopul" molocan avea o burtă larg încăpătoare, iată și momentul deciziei: Să meargă unul din voi cu acești bani să mai aducă un ceainic cu licoare. Dar nu pentru mine ci pentru păcatul vostru. Și s-a dus Luca și ceainicul. Predicatorul avea trei fete. Cu una a coborât dar cum necum că s-a împiedecat și au căzut rostogol pe scări până ce ea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
protopopul" molocan avea o burtă larg încăpătoare, iată și momentul deciziei: Să meargă unul din voi cu acești bani să mai aducă un ceainic cu licoare. Dar nu pentru mine ci pentru păcatul vostru. Și s-a dus Luca și ceainicul. Predicatorul avea trei fete. Cu una a coborât dar cum necum că s-a împiedecat și au căzut rostogol pe scări până ce ea, bine cum știa de la tasu, i-a zis: "șo bâlo vașii hrek", adică să fie păcatul dumneavoastră
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
singur În sufrageria cea mare și rămînea mult timp cu ochii ațintiți la un enorm serviciu de ceai de argint, așezat ca o cupolă de catedrală pe imensa consolă pe care străbunicul-președinte o cumpărase la Bruxelles. Julius nu ajungea la ceainicul strălucitor de pe consolă; mereu Încerca să ajungă, dar nu reușea niciodată. Într-o zi a reușit În sfîrșit să se Întindă pînă la el, dar nu s-a mai putut ține pe vîrful picioarelor și, cum nu i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mereu Încerca să ajungă, dar nu reușea niciodată. Într-o zi a reușit În sfîrșit să se Întindă pînă la el, dar nu s-a mai putut ține pe vîrful picioarelor și, cum nu i-a dat drumul la timp, ceainicul s-a prăbușit cu un zgomot infernal, căzîndu-i peste picior, care În scurt timp Începu să se umfle; În sfîrșit, a fost o adevărată catastrofă și de atunci n-a mai vrut să audă de servicii de ceai de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
are un aer batjocoritor, Își freacă mîinile și se uită peste tot cu un zîmbet fluturînd În colțul gurii, de parcă ar spune: și cu tavanul ăsta ce mai e, coană-mare? Arminda Îi invită să se așeze și se apropie cu ceainicul fierbinte, Îl pune pe masă și se duce după cești; trecînd pe lîngă Guadalupe, o Întreabă dacă vrea și ea și Julius crede că Guadalupe Îl urăște de moarte, fiindcă nici măcar nu răspunde. Arminda nu stăruie, cumătra Guadalupe nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
singură. Se opri o clipă pe palierul scării și se trezi că ascultă cu urechea ciulită: nu se auzea nici cel mai mic zgomot, Îi văzu din nou cum pleacă, pe Celso și-l aminti afară frecînd de zor un ceainic de argint. Sus se abătu puțin din drum ca să asculte dacă Țanțoșa nu era cumva În odaia ei, dar Își aduse aminte că plecase și continuă să Înainteze liniștită; toate dormitoarele erau goale, ușa de la baia de serviciu era deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
următor după hip. O schiță umoristică de două pagini, „Din dosarele doctorului Lob Frontal“, care lua forma unei serii de studii de caz la persoana întâi, povestite de neurologul curant. Femeia care-și folosea soțul pe post de învelitoare pentru ceainic. Bărbatul care se trezise dintr-o comă de patruzeci de ani cu impulsul de a-i crede pe reprezentanții săi aleși. Bărbatul care își făcuse personalități multiple ca să poată folosi banda HOV1. Sylvie râse când citi povestirea. —E afectuoasă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care brațele și picioarele îi ies ca niște greșeli proaspete. Își duce o mână la fața umflată. —Sunt groaznică? E frumoasă, genul de frumusețe înfrântă care-l răscolește. Îl conduce spre o chicinetă minusculă, unde pune cu mișcări nesigure un ceainic cu apă pe ochiul aragazului. El se învârte pe lângă ea. Nu prea mai e timp, spune el. Vreau să-ți arăt ceva. Înainte să răsară soarele. Mâinile ei se răsucesc în sus și-l împing în piept, mai întâi ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ghindă. îi lipseau limbile. O chitară fără coarde stătea pe o comodă și un ursuleț pe pat - o saltea pe podea, lipită de perete. Rima apăsă pe butonul radiatorului, își scoase paltonul și își făcu de lucru cu un ceainic și un ochi de aragaz dintr-o debara de mărimea unui dulap. Nu era nici un scaun, așa că Lanark se așeză pe podea și se sprijini de pat. Radiatorul încălzi odaia strîmtă atît de repede, că își putu scoate haina îmbibată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atîrnaseră cîndva pe pereții livingului din Riddrie. Recunoaște și biblioteca, biroul și un vas de tutun din lemn în formă de bufniță. Taică-său citește într-un șezlong lîngă o sobă caldă. Pe o măsuță, la cotul lui, e un ceainic cu o acoperitoare, cîteva cești, un zaharniță din sticlă, o cană cu lapte și o farfurie cu biscuiți. Pe canapeaua de vizavi stau două femei. Una e căruntă, de vreo șaizeci de ani, cealaltă pare a fi fiica ei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]