1,795 matches
-
ochii spre asistentă. Nu e oare cam curent aici ? Agneta privi, la rîndul ei, În jur. — Da, e un pic de curent, zise și, observînd că fereastra nu era bine Închisă, se ridică să o Închidă. Abia atunci văzu capătul cearșafului Înnodat pe țeava caloriferului. Scoase un scurt țipăt și Își duse repede palma la gură, Înăbușindu-l. — Ce e, ce s-a Întîmplat ? se alarmă Pablo — A fugit, a evadat ! strigă Agneta și, repetînd aceste cuvinte, o luă la fugă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
apuce din nou de fumat, deși tutunul Îi provoca greață și arsuri la stomac. Avea de pe acum gura amară. Spațiul Îngust din elicopter și poziția incomodă din timpul survolului făceau să-l doară umărul și o porțiune din braț, iar cearșaful era mototolit și adunat la o margine a patului. Tocmai atunci, soldatul mai trase cîteva rafale puternice de pistol automat, care semănau izbitor cu niște bătăi În ușă. Maiorul se ridică, aprinse veioza și merse să vadă cine e. CÎnd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Problema e că n-ai de unde să știi niciodată ce e-n mintea lor cu adevărat, reia Roja, asta l-a dat gata și pe Bătrîn, și asta îl macină încă și acum. — Gol, zero, bate vîntul, imaginați-vă niște cearșafuri albe agățate la uscat pe o pajiște întinsă cît vezi cu ochii. Așa e mintea unei femei, e de părere Curistul, fîl-fîl, fîl-fîl, face vînt cu palmele ca să se facă mai bine înțeles. — Nu vă mai foiți atîta, le atrage
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Era de-a dreptul strălucitoare. — Te duc eu cu mașina, se oferi Alexander. Trebuie să mă ocup de niște lucruri în legătură cu expoziția. O mai privi o dată pe Georgie, cu profundă tristețe, îi strânse cu ambele mâini labele picioarelor acoperite de cearșafuri și ieși în urma Antoniei. Soarele strălucea, un soare puternic și rece de sfârșit de ianuarie ce dădea salonului un aer vesel. M-am întrebat dacă n-ar fi bine să plec și să o las pe Georgie cu Palmer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
într-o veritabilă piramidă în ultimele săptămâni. Ne încuiem hainele de stradă în dormitorul de la etaj. Pe paturile de fier înșirate perpendicular pe dulapurile de haine, bărbații care au trecut deja prin ritualul de la parter zac nemișcați sub câte un cearșaf alb, de zici că-s victimele unei catastrofe violente. Dacă n-ar răsuna din când în când bubuitul neașteptat al unei bășini sau câte un sforăit sporadic, sacadat ca o rafală de mitralieră, aș crede că ne aflăm într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scara metalică în purgatoriul unde suferințele ce decurg din statutul de agent de asigurări, de cap de familie și de evreu vor fi înmuiate în aburi și apoi îndepărtate de pe trupul tatii. Pe palierul de jos, ocolim un maldăr de cearșafuri albe și un morman de prosoape jilave, tata se proptește cu umărul într-o ușă masivă, fără geam, și intrăm într-un ambient tăcut și întunecos, amintind prin arome de tufele de perișor. Zgomotele amintesc de aplauzele lipsite de însuflețire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prin arome de tufele de perișor. Zgomotele amintesc de aplauzele lipsite de însuflețire ale unui public puțin numeros care vizionează scena morții dintr-o tragedie oarecare: sunt cei doi maseuri care plesnesc și pocnesc carnea victimelor, a bărbaților împachetați în cearșafuri și întinși pe dalele de marmură. Îi pleosnesc și-i frământă și-i ghigosesc, le răsucesc membrele încet, vrând parcă să le smulgă din încheieturi - îi privesc hipnotizat, dar mă țin în continuare după tata, înaintăm pe marginea bazinului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de gaură mi-am depus ultima șarjă, rămâne o chestiune imposibil de stabilit. N-ar fi exclus ca, în final, să mă fi trezit futând vreo combinație jilavă, mirositoare, de păr pubian italian năclăit, o bucă americană unsuroasă și un cearșaf absolut împuțit. Pe urmă m-am dat jos din pat, m-am dus la baie și, o să te bucuri să auzi chestia asta, mi-am regurgitat cina. Kișkes, mamă - mi le-am vărsat drept în WC. Nu că-s băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de mers spre sud. Cel de-al patrulea copil e într-un apartament din apropierea unui mall. Unul dintre medici mă duce într-un dormitor, spunându-mi: Îmi pare rău că te-am deranjat pentru ăsta. Îl cheamă John Nash; trage cearșaful de pe pat și dezvelește un copil, prea perfect, prea liniștit, prea alb ca să fie adormit. — Ăsta are aproape șase ani, zice Nash. În ceea ce-l privește pe Nash, faptele ar fi următoarele: e un tip masiv, într-o uniformă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Nu te superi dacă soțul meu se duce la toaletă, nu? zice Helen. Acum privirea în tavan, drăguță. În baie, pe jos, sunt haine murdare separate pe culori. Albe. Închise la culoare. Blugii și cămașa cuiva, pătate de ulei. Prosoape, cearșafuri și sutiene. O față de masă în carouri roșii. Trag apa, ca să se audă. Nu sunt nici scutece, nici hăinuțe de copil. În sufragerie, doamna Puișor se uită tot în tavan, numai că acum e scuturată de suspine lungi și spasmodice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de care am avut parte. N-am știut adevărul decât când m-am întors acasă. Gina era în pat, în acceași poziție. Raportul poliției ar fi consemnat un raport sexual post-mortem. Mă gândesc la Nash. Katrin tăcea. Obrazul întors spre cearșaf era roșu-închis. Livor mortis. Hemoglobină oxigenată. N-am înțeles ce făcusem decât când m-am întors acasă. Aici, în parcare, învăluit în mirosul tapițeriei de piele din mașina cea mare a lui Helen, cu însemne de agent imobiliar, văd soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bărbatului, care se ducea să-și vadă de treabă în altă parte. Răspunde-mi! -strigă isteric Radu, înfigîndu-și degetele în părțile cărnoase ale spatelui. Hai să bem și-o gură de coniac șoptește blînd Paula, răsturnîndu-se într-o parte, trăgînd cearșaful dintre ei, lunecîndu-și apoi degetele peste trupul bărbatului, urmîndu-le îndeaproape cu fierbințeala buzelor. Jură-mi că-l repezi prima oară cînd o să-ți mai telefoneze! fierbe gelozia în gîtul lui Radu, stingîndu-i vorbele, dînd o inflexiune penibilă cuvintelor, ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mereu telefonul cînd vii, să nu te deranjeze. Fără apropo-uri, știi! Tot îmi dai atîta peste nas. Mai bine... Mai bine ce? întreabă Paula după o pauză lungă, dar, ca să nu încarce și mai mult atmosfera, se bagă sub cearșaf, lăsîndu-l pe Radu să-și reverse furia pe ce apucă, așa cum face uneori la spital, ca, apoi, să se liniștească. *** Toată noaptea telefoanele orașului au zbîrnîit, s-au dat dispoziții, s-au luat măsuri, iar spre ziuă tractoarele cu lamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a-l avea soț și cu glumele răutăcioase la adresa Aurei. *** Așezată pe marginea patului liber, Paula supraveghează transfuzia, în timp ce colega sa potrivește mai bine perna femeii operate, ale cărei mîini mari, cu degete cărnoase, dezvoltate de muncă, stau pe albul cearșafului, zvîcnind uneori. Ochii și-i deschide rar, privește flaconul cu sînge, apoi sclipirea lor se stinge sub pleoape. Nu a venit cursa? șoptește, cînd întîlnește privirea Paulei. Încă nu, e zăpadă mare răspunde Paula. Bietul băiat!... murmură femeia, oftînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îndoaie, cu tot cu lenjeria de pe ea, prinde și celălalt capăt, ridică sulul, se rotește și-l așterne lîngă calorifer, jos, pe covorul de pe parchet. Face un gest lateral cu palmele, să întindă cuvertura, iar înainte de a-și îndrepta spinarea trage colțul cearșafului, dezgolind perna, lăsînd patul cu un ochi alb, mare, ca un semn de chemare pe un tărîm straniu, populat cu ciclopi sau cu naiade. Maria a terminat de tras cizmulițele din picioare și, numai în furoul îmbrăcat înapoi, peste piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sălbăticie coatele în abdomen, ca și cum ar fi fost înjunghiată; apoi se răsucește spre dreapta, cade lîngă calorifer, peste patul improvizat, cu tîmpla rezemată de elemenții fierbinți și rămîne așa un timp, înmărmurită, după care, cu mișcări de somnambulă, pătrunde sub cearșaf, cu fața în pernă, revărsîndu-se într-un plîns isteric, hohotind înfundat. În primele clipe, Mihai e îngrozit; se așteaptă la dezlănțuirea unei lungi crize de isterie și primul lui gînd de apărare este că ar putea să iasă din impas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ce cuvinte?! se întreabă, retrăgîndu-se cu teamă, ca din fața unui pericol. Nici măcar nu știu de ce plînge." Cade în fotoliu, continuînd să privească îngrozit spre femeia care, ghemuită sub așternuri, plînge tot mai încet, cu pumnii și dinții încleștați în marginea cearșafului. În fereastră, viscolul lovește o dată, cu mai multă putere, zgîlțîind-o. De ce nu exiști cu adevărat, Doamne? scrîșnește Maria, aruncînd o privire spre fereastră să te rog să-l ucizi încet, acolo, în viscol... Apoi, istovită, se acoperă mai bine, continuînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai multă putere, zgîlțîind-o. De ce nu exiști cu adevărat, Doamne? scrîșnește Maria, aruncînd o privire spre fereastră să te rog să-l ucizi încet, acolo, în viscol... Apoi, istovită, se acoperă mai bine, continuînd să plîngă, strîngînd în dinți colțul cearșafului. *** Pá-pa, páaa-pa!! izbucnesc copiii fericiți cînd văd în farfuriile din față bucățile de carne de porc fiartă într-un clocot, apoi rumenită pe cărbuni. Tatăl pisează cu vîrful cuțitului bucățele de carne, iar studenta și soția le dau copiilor, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
respinge Cristina, înfruntîndu-i privirea surîzătoare cu ochii ei calmi, toropiți de umbra unui surîs amar. Nu încerca... E ca și cum am da contur vulgar unui gînd frumos. Mihai se retrage puțin iar Cristina se ridică în capul oaselor, goală, acoperită de cearșaf abia de la mijloc în jos: Îți face plăcere să privești cum mă îmbrac? Dacă-mi dai voie. Nu. Întinde mîna și-l acoperă pe Mihai cu cearșaful pînă peste ochi: Am să-ți spun eu cînd mă poți privi. Supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se retrage puțin iar Cristina se ridică în capul oaselor, goală, acoperită de cearșaf abia de la mijloc în jos: Îți face plăcere să privești cum mă îmbrac? Dacă-mi dai voie. Nu. Întinde mîna și-l acoperă pe Mihai cu cearșaful pînă peste ochi: Am să-ți spun eu cînd mă poți privi. Supus, Mihai acceptă. O simte cum pășește peste el și o aude îmbrăcîndu-și hainele. Osteneala nopții precedente, nedormită, vodca băută cu Maria "Dumnezeule!, m-am jurat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu tu senzații, nu tu dorințe... Ar fi trebuit s-o rețin aici, lîngă mine, s-o iubesc din nou, deplin, fără complexe, fără s-o mai întreb, ca prostul, dacă nu se teme că rămîne gravidă..." Mîna Cristinei trage cearșaful de pe ochii lui: Gata, m-am îmbrăcat. Poți s-o faci și tu în tihnă; mă voi uita pe fereastră; de-acord? Nu răspunde Mihai, prinzîndu-i strîns brațele, s-o poată apropia. Înainte ca el să mai spună ceva, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Aveam pentru ea un fel de... stimă. Putea să-și închipuie doar că-i plătesc azi... De ce, Mihai, de ce?? clatină el din cap cu durere. La ce bun progresul medicinei dacă soția mea a murit ca un cîine, strîngînd colțul cearșafului în dinți, așa au găsit-o. I-am auzit spunînd că a murit repede, făcuse o complicație... De ce, Mihai; la ce bun ne mai zbatem noi să progresăm în civilizație? La o adică, uite, sfîrșim ca niște cîini. Nici măcar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o clipă cum pămîntul se rotește, aclamat de țipetele mulțimii de pe trotuar, apoi se simte căzînd pe ceva moale, afundîndu-se, privind nedumerită la malurile troianului care se închid asupra ei, ca niște dinți albi, de femeie frumoasă, încleștîndu-se în colțul cearșafului, în timp ce părul blond, pufos și rece o acoperă... Ce naiba or fi țipînd ăia? face Mihai un gest cu capul spre piață. Vreun accident saltă Lazăr dintr-un umăr. Apropo: Irina Pop s-a accidentat, are o entorsă. Erai căutat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui Dan se afundau puțin mai mult, iar respirația i se transforma într-un șuierat, după care se liniștea. La momentul potrivit, Carol se rostogolea la o parte, pentru a evita să aibă de-a face cu pata umedă de pe cearșaf. Incapacitatea lui Carol de a se revolta împotriva acestei vieți sexuale spârcâite și prozaice se datora pacifismului ei natural. După ce Dan pleca la muncă, unde orna literele care formau acronime sau, după caz, le simplifica, Carol se trezea că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era una dintre prietenele zoofililor, care pierdea timpul mai devreme prin barul cu kebab. Krishna, care nu era căsătorit și nici nu se temea de Consiliul Medical, își dusese pe furiș târfa în cameră ca să i-o poată pune pe cearșafurile de nailon. Cât despre Alan, tremurând din pricina unei dorințe nefirești, plătise în avans experiența aceasta tristă. Nici măcar gândul la aluziile pe care i le va face lui Naipaul în dimineața următoare nu reușea să anuleze senzația neplăcută pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]