593 matches
-
pentru a vă urma. Dacă ați optat pentru un Revelion acasă, și mai sunt treburi restante, dați o mână de ajutor! Cel târziu pe la 16 să-și poată pune doamna bigudiurile! Tot voi o să aveți priveliștea unei femei frumoase, fără cearcăne! Copiii mici și mari ar trebui să-și revadă lista...sau să o facă...cu fapte bune-fapte rele din anul care tocmai se încheie. Dacă sunt încă șanse de a remedia ceva, să pună mâna pe telefon și să o
VINE ANUL NOU! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350984_a_352313]
-
femeia/ De la călcâie până la ochii de sare/ Delicat emisfer ș.a. Poeta se bucură așadar firesc de orice ivire din rolul indiferent al lucrurilor, iară dacă acelea din apropiere netede, derizorii, potolite, șterse ... se mai arată, neașteptat, și în câte un cearcăn de taină, ea se înfioară, încearcă starea extatică ori ,altădată, atingând în treacăt acel subțire inel, ascultă numai delicatele ecouri iscate, care ei îi spun multe : Frisonul clipei, tremur prins în lut/ Cum umbra mea desfășura culoare/ Străină și-ntreruptă lângă
MIRACULUM DE ANGELA NACHE. VOICU BUGARIU REVISTA LUCEAFARUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351012_a_352341]
-
12 cărți, Ion Untaru prin recentul său volum de poezie Floare de lotus,(Editura Semne, București) ne descoperă un poet stăpân pe instrumentele sale,neliniștit fără scepticism cu o atitudine generală de provocare histrionică: De la mine până-la poștă/ Numai cearcăne și riduri/ Pe sub care un strămoș stă/Veșnic,rezemat de ziduri(De la mine pân-la poștă).Sub forma gestului burlesc și naiv, autorul induce, în fapt ,o stare de complicitate, sugerând în mai taote strofele subânțelesuri atânci,însinuând mereu o altă
ION UNTARU- FLOARE DE LOTUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351106_a_352435]
-
piept i se deschide rana Castelul lui visat de-o viață-ntreagă Din inimă și-l trece pe curat Că seamănă când turn cu turn se leagă, C-un jucător de bacara, ruinat Dacă-l vedeți trecând pe-aproape Cu cearcănele timpului pe chip Închideți ochii. Vuietul de ape L-ascunde-ntr-o clepsidră cu nisip Dar lumea trece zgâriind pereții Și spărgând oglinzi venețiene Așa-s făcute valurile vieții Cu paraziți și unde herțiene Și-asistă umilit la sacrilegiu Și nu-și mai
CASTELUL de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351138_a_352467]
-
ști ceea ce nici eu nu știu dacă poți să pleci de unde nu ai fost niciodată ochii mi se despart de buzele frunză când te întreb poți tu să pleci ca și cum te-ai întoarce de undeva de unde nu ai fost am cearcăne pe timpane am râuri care îți strigă furios poți tu să pleci atât spune poți să pleci de unde nu ai fost niciodată ... Citește mai mult te-am prins de mână si ți-am spusstai nu pleca nu acumnu înainte de a
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
nu acumnu înainte de a știceea ce nici eu nu știudacă poți să plecide unde nu ai fost niciodatăochii mi se despart de buzele frunzăcând te întrebpoți tu să plecica și cum te-ai întoarce de undevade unde nu ai fostam cearcăne pe timpaneam râuri care îți strigă furiospoți tu să pleciatât spunepoți să plecide unde nu ai fost niciodată... XXX. STAREA ȘTIUTĂ, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 742 din 11 ianuarie 2013. starea de lipsă nu pare să
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
obsesie. O singurătate plată, fără ieșire, cameleonică, insesizabilă direct, , înșelătoare și posesivă. Până când să mai îndure? Până cînd? Țipa. Ființa din ea țipa. Țipa în explozie. Aproape că se târâ până la oglindă - ce palidă era! Părul de culoarea focului, răvășit, cearcănele de sub ochi, fața obosită, corpul care-i tremura... Exasperarea, demoralizarea, nebunia momentului, învinseseră calmul fragil. Câtă vreme va mai dura tensiunea nervoasă? Cât va mai rezista ființa din ea, iar nervii nu vor exploda? „Oprește-te!” își striga fără glas
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
cleștar, Pe pat de flori și iarbă, Dormea adânc cu suflul rar Și un surâs pe barbă. Dar ca un abur alb, întins, În vis și-aievea parcă, Din munte-o ceață s-a prelins Pe-al nopții ochi cu cearcăn, Învăluind chipul senin Al fragedei fecioare, Pe buze a atins-o lin Cu dulce sărutare. Și parcă-aievea s-a simțit Fiorilor captivă Și-mbrățișării ce-a pățit Cu grijă milostivă. A doua zi soarele hăt Urcase la amiază, Iar ei
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
unde lungi De dorul nației române Că-ți vine auzind, să plângi Promit atâtea lucruri bune Că n-ai tăria să-i alungi Latră dulăii la tribune Pe unde scurte și pe unde lungi Au cele mai moderne strune, Fac cearcăne la ochi și pungi Că prind naivii să se-adune Cu pantalonii scurți sau chiar mai lungi Latră dulăii la tribune... Referință Bibliografică: Latră dulăii la tribune / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie
LATRĂ DULĂII LA TRIBUNE de ION UNTARU în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356470_a_357799]
-
Au ședință, doamnă. Cu niște străini... - A! Am uitat! Credeam că au terminat... Merci, tu! „Vine târziu. Am timp pentru Gicu...”. Seara, după ora nouă, el era acasă. A privit-o lung, pe sub sprâncene, apoi și-a aranjat fotoliul. „Are cearcăne și rujul șters...”. Ea s-a retras în dormitor privind covorul. „Bine că tace! Ce-i spuneam?”. La miezul nopții meditau cu ochii închiși... VINERI S-au trezit devreme. Amândoi. În timp ce ea își prepara cafeaua, el s-a bărbierit, s-
SĂPTĂMÂNA ORBULUI! (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355824_a_357153]
-
Acasa > Cultural > Artistic > FLUTURI SUB CEARCĂNE II Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Se retrase speriat de această revelație. Se regăsi în căldura umărului ei. Îi simțea parfumul catifelat al pielii, umezindu-i simțurile cu o liniște
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
marginea umerilor gândit, spre alte coame smulse parcă cu forța din coastele timpului. De fiecare dată discuțiile lor se prăbușeau la stânga oricărui curs prestabilit și deviau atât de nefiresc încât se sfârșeau de fiecare dată prost. Referință Bibliografică: Fluturi sub cearcăne II / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 254, Anul I, 11 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
nr. 299 din 26 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Capitolul V Chemarea destinului / 2 După două înghițituri comisarul Olaru a rupt tăcerea. Privea în gol la primele cuvinte și regretul i se citea pe față și în ochii înconjurați de cearcăne. - Știu că nu mai am atribuțiile care să‑mi justifice întrebarea, dar îți spun prietenește, mă roade rău că nu am reușit atunci să descoperim autorul. Mă frământă încă faptul că un asemenea om este în libertate și poate face
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
pagină, mă lovea peste degete, iar eu plângeam... voiam să nu mai plâng, dar nu mă puteam abține." "Fugeam de mama ca și cum ar fi fost un dușman... și ea rămânea în urma noastră țipând de durere, cu părul negru răvășit și cearcăne mari în jurul ochilor de atâta plâns și suferință..." “Am încercat chiar să mă sinucid, deși eram doar o adolescentă. Ajunsesem să mă gândesc că viața nu mai are nici un sens." Ligia Seman este scriitoare, autoarea romanelor „Handicapul conștiinței”, „Funiile dragostei
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
doream să mă ospătez din dulciurile pe care ea ni le aducea... și totuși cum fugeam de ea. Fugeam de ea ca și cum ar fi fost un dușman... și ea rămânea în urma noastră țipând de durere, cu părul negru răvășit și cearcăne mari în jurul ochilor de atâta plâns și suferință... Pentru că am fost un copil sensibil, toate aceste trăiri au pus amprente pe sufletul meu în decursul anilor M-am trezit în adolescență neputincioasă de a mă integra în societate. Nu aveam
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
arbore din delir mâinile învăța disprețul evei leagăn cuvântul în amarul din miere ramură franța dor ascuns în pântec de apă anotimpul pașilor înflorește glas culorilor sufletul poetului numărătorul din zi și celălalt glas vocea liniștii tale am fluturi sub cearcăne eu cel dintâi ciobul ultimei șoapte gângurind la marginea lumii glasul punctului plânge marginea de drum curg sânge alb albul tău omule nuditatea nopții sângerează Referință Bibliografica: poemul vastității-I / Daniel Dăian : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul
POEMUL VASTITĂŢII-I de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355667_a_356996]
-
de el s‑a mai prins câte puțin somnul, biata femeie nu a reușit să închidă ochii până dimineața. Când întunericul se destrăma și cerul se lumina dinspre răsărit, Silvia era ghemuită în pat cu genunchii la piept și cu cearcăne adânc săpate în jurul ochilor de noaptea albă, plină de neliniște. Pentru că nu s‑a prins somnul de ea, a mers de multe ori la fereastra dinspre stradă, încet, ca o nălucă, să privească în gol și să numere mașinile care
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Acasa > Strofe > Creatie > EREZIE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 899 din 17 iunie 2013 Toate Articolele Autorului albă vară plină de dogoare, frumusețea orelor mă doare, sună-mi steaua cearcănul pe vânt, eu sunt și suflare, dar sunt și pământ și așa m-am rătăcit de lume, vorba mea pe cerul spart rămâne, rar de tot în mine poposesc și mă-ntorc la tot ce-i omenesc. gândul iar mă
EREZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346087_a_347416]
-
2011 Toate Articolele Autorului Fiorul revine cu același dans deschide ușa grea, trage draperiile urca și coboară demonii își trezesc foamea la orizont soarele pune mâna la ochi un joc de-a v-ati-ascunselea ziua și noaptea modelează incertitudini uneori desenează cearcăne alteori le strâng suvenir în pumn agonia săruta zbaterea continuă dacă exiști învață-mă primii pași așează-mi scară să urc zdrobește-mi ghețarii dacă nu exiști îți las chipul deformat să-l întinzi pe fiecare frunză fumul lumânării închide
DANSUL MORŢII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356161_a_357490]
-
o întrebă blând. „Da! Mi-am pierdut pistolul și-n momentul ăsta chiar mi-aș trage un glonte-n cap.” - Totul e perfect, zise ea, dar mâine am o zi foarte aglomerată și nu-mi pot permite să ajung cu cearcănele în gură. - Pentru că mai nou în sala de dezbateri se fac ședințe foto? Ea se ridică, cu părere de rău, dar nu lasă să se vadă. O prinse de ceafă și o sărută lung și pasionat. Știa că trebuia să
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]
-
dependentă de tine ca de glonțul ultim, cel care nu va fi găsit niciodată, nicicînd. Copacii cad în anonimat mai repede ca oamenii, lacrima celui sătul de vise devenind dulceagă precum sudoarea unei statui muribunde. Ți-am săpat peșteră în cearcănele mele cenușii, lucrînd ca un condamnat pus pe fugă, daltă cu daltă, milimetru cu milimetru, mai izbeam din greșeală o țeavă de sînge, mai perforam o vînă cu agent termic otrăvitor, treceam de toate, și de cabluri neașteptate de telefon
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
curent electric, treceam de toate ca un dement cu ochii-n flăcări, cu o daltă-n mînă ca un jungher de spintecat cerboaice isterice pe mozaicul naosului. Iar cînd am obosit destul ca să pot adormi, m-am culcat în propriile cearcăne ca în niște hamace de aur, balansînd răcoros peste împărățiile mele subpămîntene. O să ajung să-ți sun la ușă rar, de două ori pe an, ca țiganu’, de Înviere și în Ajunul Crăciunului, și chiar dacă o să-mi răspundă bărbatul tău
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
și nu-ț' bag de vină, nici nu te grăbesc cu răspuns; noaptea asta-i lungă și cleioasă-i ca mierea, dar ... drumu' ți-l văz clar, fără zăplazuri. Cealaltă femeie, cu lacrimile abia zvântate pe obrazul îngust și cu cearcăne de fard de bună calitate, zâmbi din instinct, fără control, surâse candid pentru prima dată de când, după ani de îngenunchieri de tot felul, își demonstrase că era capabilă nu doar să iubească, să ierte, dar și să-i trântească ușa
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
modestă, pe-un pat înalt, stă întins un bărbat. Trupul de sub pătură se ghicește împuținat de vârstă și de zăcere-ndelungată. Fața scofâlcită și gălbie pare ascunsă de-un pergament; ochii se mișcă aproape imperceptibil sub pleoape negrii, dublate de cearcănele adânci; gura suptă, păstrând totuși urma unor buze frumoase cândva, pare închisă pe veci. Mâinile întinse pe lângă subțiatul corp îți vorbesc de-o capitulare a umbrei de om petrecute demult. Toate, absolut toate vădesc oprirea nedreaptă în timp a cuiva
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]