303 matches
-
de bine (2); suflet (2); tare (2); trăire (2); a zîmbi (2); adevăr; ajuta; a ajuta; ajutor; anotimp; a aprecia; a i se aprinde sufletul; atingere; baloane; binecuvîntare; bogăție; bomboană; bomboane; bucuria; bucurii; buget; bun; bunătate; burta; cadouri; calm; capace; ceaslov; chef; pe cineva; cîștig; clipe; colind; de copii; copilărie; Crăciun; dărui; degeaba; deocheat; dispus; bine dispus; dorință; dragoste; dulce; ei; elan; emoții; energie; entuziasm; entuziasma; entuziasmat; entuziast; eu; euforie; a exalta; examen; extaz; face fericit pe cineva; a face fericit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); scriitor (2); mult scris (2); școlar (2); viitor (2); de vizită (2); vocabular (2); volum (2); -; abecedar; ador; aflare; Alba-ca-Zăpada; anatomie; atent; bani; Biblie; biblioteca; bogată; bogăție; book; bucate; de bucate; bunătate; caiete; Cain; capodoperă; carieră; carnet; carte; călătorie; ceaslov; chimie; Emil Cioran; citate; a citi; clasă; comoară de cunoștințe; concentrare iluzorie; conștiință; coperți; copii; copil; Crăciun; Ion Creangă; creație; cult; cultivare; culturală; cumpărată; a cunoaște; cunoașteri; desen; destin; dicționare; bună dispoziție; distracție; dor; dublă; economie; enciclopedie; experiență; fapt; fața
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
căruia viața i-acurmat visele: “De ce m-ați dus de lângă voi, De ce m-ați dus de-acasă? Sa fi rămas fecior la plug, Să fi rămas la coasă. Asa vă treceți, bieți bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Și plânge mama pe ceaslov, Și-n barbă plânge tata.”... Ii plăceau tatălui meu aceste poezii ale lui Goga și Coșbuc (astăzi îmi plac și mie tot mai mult) pentru că exprimau o stare de spirit și pentru că autorii lor erau crescuți în spiritul moralei creștine
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
copilărie este structurată în patru părți. Partea I se deschide cu evocarea universului humuleștean, descrierea școlii care adunase băieți și fete, printre care și pe Nică "un băiat prizărit, rușinos și fricos și de umbra sa", "calul bălan" pentru sancțiuni, ceaslovul cu care puteau fi ucise muștele, mama care "era în stare să toarcă în furcă și să învăț mai departe", tatăl având o altă atitudine față de învățătură: "dac-ar fi să iasă toți învățați... n-ar mai ave cine să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
elevi, se afla și el, "un băiat prizărit, rușinos și fricos și de umbra sa". La școală, pentru a-i "stimula" pe elevi, părintele Ioan aduce "calul bălan". Nică nu se arată interesat de învățătură, face pozne prinzând muște cu ceaslovul și alte năzdrăvănii. Îndrăgostit de Smărăndița popii, face progrese la învățătură, dar dascălul său, bădița Vasile este luat la oaste cu arcanul. Este silit să se îndepărteze de sat și să plece la Broșteni, la școală, unde nu se adaptează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
căreia triumfă Rațiunea" (Valeriu Cristea). Fiind în stare "să toarcă-n furcă" numai să-și vadă copilul la școală, mama lui Nică oferea exemplul personal: "Și când învățam eu la școală, mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și la Alexandria mai bine decât mine, și se bucura grozav când vedea că mă trag la carte..." Orientarea Smarandei spre învățătură se întemeiază pe o tradiție de familie. Ea are și dificultăți în viața de familie, fiind
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
voinic, și sfătuia pe oameni să-și dea copiii la învățătură-; pățania Smărăndiței cu „Calul Bălan-, când „Smărăndița a mâncat papara, și pe urmă ședea cu mâinile la ochi și plângea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dânsa-; murdărirea ceasloavelor folosite pentru prinderea muștelor: „când clămpăneam ceaslovul, câte zece douăzeci de suflete prăpădeam deodată; potop era pe capul muștelor!-, fuga de la școală de frica bătăii: „Și mă uitam pe furiș la ușa mântuirii și tot scăpăram din picioare, așteptând cu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
dea copiii la învățătură-; pățania Smărăndiței cu „Calul Bălan-, când „Smărăndița a mâncat papara, și pe urmă ședea cu mâinile la ochi și plângea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dânsa-; murdărirea ceasloavelor folosite pentru prinderea muștelor: „când clămpăneam ceaslovul, câte zece douăzeci de suflete prăpădeam deodată; potop era pe capul muștelor!-, fuga de la școală de frica bătăii: „Și mă uitam pe furiș la ușa mântuirii și tot scăpăram din picioare, așteptând cu neastâmpăr să vină un lainic de școlar
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
-i universul cunoașterii. Iată și un fragment din această parte ce este un adevărat elogiu adus mamei, cel mai frumos adus femeii în literatura noastră: „Și când învățam eu la școală, mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și Alexandria mai bine decât mine, și se bucura grozav când vedea că mă trag la carte. „ Se simte în vocea povestitorului această evocare a chipului mamei cu nostalgie, recunoștință, profundă considerație pentru cea care i-a dat
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai ădenumit după hramul bisericii). Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii, de la jocurile lor preferate ăprinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul, arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
mă făceam tot mai neastâmpărat...-). În consecință, jocul presupune ―năzbâtii-, năstrușnicii. Uneori, Nică, agasează prin năzdrăvăniile lui pe cei din jur care-l etichetează drept―ușernic-, ―zbânțuit-, sau ―spânzurat-. Vârsta primilor ani de școală împletește jocul cu învățătura . Mărturie stau ceasloavele cu urmele muștelor care și-au găsit sfârșitul între filele lor. Nică ,intrat în colectivitate ,unde se derulează și cele mai multe dintre întâmplări, devine mai rezervat, mai retras: ―un băiet prizărit,rușinos și fricos și de umbra mea-. Spiritual ,este bine
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a fost în viața mea omul viclean și lingău, drept să-ți spun , dragul mamei ......-. . Dragostea maternă este suportul pe care se înalță portretul personajului.Numai astfel se poate explica faptul că ―mama învăța cu mine acasă și citea la ceaslov,la psaltirea Alexandria, mai bine decât mine și se bucura grozav când vedea că mă trag la carte..... Acest gest capătă semnificații nebănuite pentru scriitorul de mai târziu, care a ajuns și el să scrie o carte, o capodoperă . De
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a purtat/ pe dulci timpane presimțind un mire/ cu spicele de grâu în răzvrătire/ înstreinându-i sângele curat.// Cine ți-a spus că-i îngerul trimis/ c-un paradis de focuri dezlegate?/ în el sunt nopțile de-amor furate/ chilia și ceaslovul nedeschis.// Trage-ți pe trup cămășile de frig/ și potrivește ochiul în afară/ cu àur de sfânt ce înconjoară/ mormântul cald din care plâng și strig". Arhitectura eroticii are la bază un principiu ordonator/ configurator de lumi împrumutat din poezia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de la Buzău, 1701, care se transformă, parcă, într-un imn al cărții și al bibliotecii canonice exemplare. De altfel, panegiricele închinate lui Constantin Brâncoveanu sunt cele mai complexe și mai complete elogii portretistice oferite de predoslovii. Poate numai Dedicația din Ceaslovul de la 1715, închinată de Antim Ivireanul lui Ștefan Cantacuzino mai are o asemenea amplitudine de imagine și slavă, construită pe o spectaculoasă arhitectură retorică. Doar câteva elemente selectate din chiar prefețele tocmai amintite. În Predoslovia la Octoih, metafora preluată de la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în lirica lui Octavian Goga întâlnim imaginea unei mame îndurerate, la vârsta senectuții, pioasă, plângând aceeași înstrăinare, aceeași îndepărtare a urmașilor de spațiul protector al satului străvechi: „Așa... vă treceți, bieți bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Și plânge mama pe ceaslov, Și-n barbă plânge tata...” („Bătrâni”) Duioșia cântecelor de leagăn, îngânate lângă pătuțul pruncilor, alungă orice durere și orice lacrimă deoarece numai mama este capabilă de a-și ocroti copiii și de a le aduce liniștea: „Hai, odor, hai, păsărică
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
însă, spre cele sfinte. Astfel, în primii ani de școală din Humulești, se află sub oblăduirea morală și spirituală a preotului Ioan Humulescu. Elevii primesc aici învățătură creștină, dat fiind faptul că învățătorul era preot, cărțile de pe care învățau erau Ceaslovul și Psaltirea, iar școala însăși era într-o chilie de la poarta bisericii. Școlirea lui Nică a lui Ștefan a Petrei pare a fi sub semnul legăturii cu cele sfinte, căci și atunci când se întoarce de la Broșteni, de la școala profesorului Nanu
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
bucureștean, mijlocul infailibil de a preveni boala consta "în izolarea primilor bolnavi și dispersarea masei locuitorilor"135. Ca și în Moldova, spaima produsă de groaznica boală în rândurile populației a îndemnat pe mulți oameni de rând să însemneze pe vreun ceaslov vechi sau într-un manuscris știrea privind cumplita molimă. Astfel, protopopul Constantin Sachelarie nota că, în 1832 (!), "au fost și o secetă mare și au ieșit și o boală, olera [!], necunoscută în țară până atunci. Murea oamenii grabnic numai în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
s-a menținut sporadic în tot timpul anului 1836 în Transilvania, pentru ca să se stingă în anul următor; așadar, Marele principat a suferit de acest flagel, cu intermitențe, din 1831 până în 1837. O însemnare a preotului Sofronie din Densuș pe un ceaslov atestă că, "la 1836, intrând a doa oară colera în Ardeal, în Țara ungurească, așa cu putere, mai ales la orașe au pierit multă lume, că unii din picioare, fiind sănătoși, pica morți, așijderea și pă [la] sate". Altă însemnare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
impact al epidemiei de holeră - ca și în 1831 - s-a putut constata în mentalul colectiv din Moldova și la 1848, deși de mai mică amploare, ilustrat prin însemnări, alcătuirea de testamente sau chiar ecouri literare. Astfel, pe un vechi ceaslov s-au consemnat următoarele: "Ca să să știe, am însămnat de când au fost holira la anul 1848, pe vremea cireșilor, și au ținut până toamna, eu mai jos iscălitul A[lecu] Odescu" din Iași; tot așa: "Am scris ca să să știi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
având pe dascăl lângă el. Când popa, în glasul lui nazal dar creștinesc, ajunse la pasagiul <Avraaam care a născut pe Iaaacooov, carele a născut pe Isaaac...> deodată lumânărica se stinsese și sfinția sa nu mai putea continua cu cetania din ceaslov. Grăbit și enervat și destul de necăjit, sfinția sa a strigat repede către dascăl: <Dascăle, aprinde repede un chibrit ca să văd pe care... a mai născut și Isac!>” Am râs cum numai de snoavele lui Creangă poți râde, dar o nouă întrebare
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
românească, închinîndu-se în această limbă, vorbind cum se vorbește cu temei și sănătos, ei auzind -țiunile și -ționile, imperatorele, redaptorele, admisibilile și propriamentele, au gândit în gândul lor: "De, frate, noi om fi fost proști. Noi socoteam că, daca știm ceaslovul și psaltirea, cum se ară gospodărește un ogor, cum se cresc vite și cum se strâng banii, apoi știm multe. Da' ia auzi-i, că nu știm nici măcar romînește". Și, în loc să ia biciul din cui să le arate care li
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
producției de tipărituri în cel al evoluției cărții școlare, anul 1850 poate fi luat ca un reper temporal care marchează un prim moment de cumpănă al literaturii didactice românești. Înainte de 1850, instrumentele pedagogice utilizate în școlile primare au fost bucoavna, ceaslovul, octoihul și catehismul, ceea ce a conferit învățământului un caracter aproape exclusiv religios (Ianoș, 2010, p. 213). Ulterior acestui moment, se resimte din ce în ce mai puternic un curent de laicizare graduală a literaturii didactice, prin substituirea bucoavnelor, prin excelență religioase, de către abecedare, cărți
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
baston, pălării, ghete, ciocan, valiză (geamantan), jurnale, cupe, garafe, mănuși, poșete, dantele, cărți de joc, ochelari, lupă, tocuri pentru ochelari, scoarțe, cărți, albu- me, ziare, pahare, oglinzi. 3. Naturi moarte al căror conținut îl for- mează: obiectele de cult religios: ceasloave, biblii, psaltiri, crucifixe, icoane, sfeșnice cu lumânări, vase de metal pentru aghiazmă, cădelnițe, străchini de ceramică smălțuită pentru aghiazmă, farfurii cu anafură, prescuri, buchete de busuioc, lingurițe de argint pentru împărtășanie, patrafire, potire ș.a. 4. Naturi moarte cu obiecte din
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
bisericii. El se adresează lumii profane care, în locul unui lăcaș de cult, preferă să vizi- teze muzeul. Prin conținut, această compoziție se încarcă, alături de dimensiunile spațiale, și cu cea a timpului nemăsurabil. Pe spatele tabloului este însemnarea autografă: "Natură moartă, ceaslov, batistă, ochelari pe un scaun". Tabloul face parte dintre cele donate Pinacotecii din Iași de către artist în 1907. Din însemnarea autografă reiese o descriere amănunțită a lucrării, fapt practicat frecvent de autor. Spiritul său ordonat și meticulos nu se dezminte
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
unghiuri obtuze în peri- metrul cutiei gri. Este în această zonă o oarecare agitație de structuri materiale, bogate și diver- sificate, bine diferențiate și așezate în planimetria scaunului. Toate par să pregătească ochiului în- tâlnirea cu suprafața ușor trapezoidal-frontală a ceaslovului deschis, care se desfășoară într-un plan general vertical cu decupajul clar al forme- lor, oferind privitorului, prin paginile sale des- chise, două dreptunghiuri verticale, unul negativ și unul pozitiv, alăturate. Stânga dreptunghiul este plină cu imaginea Bunei Vestiri, repre-
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]