2,037 matches
-
basmele fantastice potrivit unei viziuni proprii, care merită să fie acceptată provenind de la un prestigios specialist. Primul volum din suita Basmelor fantastice românești, intitulat Fata răpită de Soare, a cuprins "basme ale aspirației sideral-edenice (înfățișând figuri, peisaje, simboluri ale lumii celeste)". Volumul al doilea, Frumoasa Lumii, conține "transfigurări fantastice ale lumii pământene, reale." Volumul al treilea, Inimă putredă, e alcătuit din "basme ale incursiunii în teritoriile infernale ale afundurilor subterane". Volumul al patrulea include Basme superstițios-religioase. Evident, clasificările nu sunt rigide
Basme fantastice românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8191_a_9516]
-
conține "transfigurări fantastice ale lumii pământene, reale." Volumul al treilea, Inimă putredă, e alcătuit din "basme ale incursiunii în teritoriile infernale ale afundurilor subterane". Volumul al patrulea include Basme superstițios-religioase. Evident, clasificările nu sunt rigide, strict delimitate, cele trei lumi - celestă, pământeană și infernală - putând coexista în cursul aceleiași narațiuni. Clasificarea este determinată de semnificația dominantă. Volumele 5, 6 și 7 au amplificat și au diversificat problematica celor patru volume anterioare. Volumul 5 îmbogățește materia din primul volum, cu noi motive
Basme fantastice românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8191_a_9516]
-
dominantă. Volumele 5, 6 și 7 au amplificat și au diversificat problematica celor patru volume anterioare. Volumul 5 îmbogățește materia din primul volum, cu noi motive narative ale aspirației sideral-edenice, intitulându-se Fata din Icoană, ilustrând viziunea populară despre lumea celestă și despre reprezentanții ei, marcați prin însemne solare sau stelare. Volumul 6, Busuioc și Siminoc, include basme rare sau necunoscute până acum, a căror acțiune se desfășoară pe pământ, în vecinătatea nemijlocită a povestitorilor și ascultătorilor. Cu toate acestea, precizează
Basme fantastice românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8191_a_9516]
-
impactul unghiului de privire sau sub acela, impalpabil, al luminii. Brâncușianismul lui Jacobi stă în puritatea expresiilor sale și în fascinația, aproape magică, față de suflul adînc al materiei activate și de viața autonomă pe care aceasta o dobîndește prin armonia celestă a componentelor sale. Dar dincolo de formele individuale, de lucrările sale obiect, artistul visează lumi integrate, retroversiuni edenice sau provocări dadaiste; el imaginează construcții-receptacul pentru lumea elementară, pentru aer și pentru lumină, pentru apă și pentru mișcările eoliene. Pînă și chipul
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
cred că a rămas foarte mulțumită! Și acum, hai să bem din șampania acesta pentru tot ce a fost frumos, fără lacrimi și să rămânem cu bucuria că toți am fost răsplătiți pentru tot ce am făcut prin trăirile adesea celeste pe care le-am avut, Rik, Rik al meu, te rog să mă săruți așa cum numai tu știi să o faci. Sărută-mă pentru că peste o săptămână plec În Irak pentru trei ani ori pentru totdeauna, nu te voi putea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din secretele inimii Sale și că nu ne lega nimic. Aș fi vrut să spun ceva, dar mă temeam ca sunetul vocii mele să nu-I rănească urechile, urechile Sale atât de delicate, obișnuite fără îndoială cu o anumită muzică celestă, îndepărtată și suavă. Mi-a trecut prin minte că poate I-o fi foame sau sete. M-am dus în alcov să caut ceva pentru ea, deși știam bine că nu se găsea nimic în casă. Totuși am avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Păreau mai degrabă ochii tulburați ai cuiva care delirează. Nu știu ce particularitate aveau pereții, dar îți semănau frig în inimă. Era de neconceput ca o ființă vie să fi locuit vreodată aici. Să fi fost oare locuințe construite pentru umbra creaturilor celeste? Vizitiul alesese fără îndoială un itinerar insolit sau un drum ocolit. În astfel de locuri, doar trunchiuri retezate și arbori diformi se ridicau în împrejurimile drumului. De-a curmezișul, se zăreau case, unele joase, altele înalte, dar mereu cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
baiaderă, dansează cu mișcări ciudate. Ține în mână o floare de nufăr. Un curs de apă le separă pe cele două personaje. Ghemuit pe covorul meu de opiu, îmi lăsam toate gândurile negre să se risipeacă în fumul subțire și celest al drogului. În astfel de clipe, corpul meu era acela care gândea și visa: credea că alunecă prin spațiu, ca sustras efectelor gravitației și densității aerului. Zbura înăuntrul unui univers ignorant, plin de culori și imagini străine. Opiul îi insufla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de celule, societăți secrete strânse În chisturi, glomerule de vase și nervi, fibroame dezvoltându-se molcom pentru a Împiedica funcționarea sistemelor, pe toate le simțeam mai bine acum, când orice legătură cu ele dispăruse. Aflam constelații de mică pe plafonul celest, unde mii de care se Întreceau ca pe vremea Romei antice. O pastilă efervescentă risipindu-și ceața translucidă În pahar Înfățișa În sens invers episodul separării pământului de ape. Când vertebrele osteneau, o Întoarcere spre antipozii camerei Îmi dezvăluia alte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întristare, nici supărare, și toate suferințele pier. Adio, adio și despre morți numai bine; de mîine, sufletul ei fericit va petrece Într-un tărîm de lumină, alături de Îngeri, Împreună cu sfinții cei din vechime, În lăcașul celor drepți și blajini din celesta grădină... Dar undeva, În adîncul lui Înghețat, universul suspină. În rest, totul a decurs așa cum se cuvine. Au ajuns la cimitir, au pus sicriul pe marginea gropii și, Înainte de a-l lăsa jos, pastorul a ținut să aducă un ultim
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trec din cînd În cînd și le vedem farurile. Apoi, Universitatea Napier, răsăritul soarelui, ciripitul păsărilor care se duc spre grădinile din Gilmore Place și pe urmă sîntem În King’s Theatre. Stacey, Carole și micuța prietenă a lui Stacey, Celeste, Împreună cu noi la pantomimă, să vedem Mother Goose cu Stanley Baxter și Angus Lennie din Crossroads. Noi am văzut-o. Ba nu, n-am văzut-o. Ba da, așa a fost. E lumină și nouă ne e frig: ne clănțăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Înverzești de invidie" În acel decembrie, Crăciunul a fost ultimul lucru la care s-ar fi gândit cineva atunci când a primit felicitarea de Crăciun de la Valerie și Tommie Gervalt. Valerie luase foarte În serios toată povestea asta cu felicitări personalizate. Celeste, fetița ei de trei ani, zâmbea dintr-o fotografie pusă pe prima pagină. Era Îmbrăcată cu o haină Emily Jane din tweed albastru deschis, În genul acelora care se găsesc la Harrods În Londra. Pe cap avea o beretă gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
genul acelora care se găsesc la Harrods În Londra. Pe cap avea o beretă gri, iar În picioare era Încălțată cu cizme negre cu șireturi până sus, care păreau luate direct de la departamentul de costume al filmului Căsuța din prerie. Celeste stătea lângă un hamal cu pălărie minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste - Paris Couture - Vară“ —Copilul arată ca un spiriduș, chicoti Hunter, când o văzu. Luam Împreună micul dejun acasă În dimineața de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
amenajării grădinilor, combinând armonios cele două stiluri de construcții. Intrarea în templu se face, de obicei, pe axa principală a clădirii. Pe partea stângă se află Turnul Clopotului, iar pe partea dreaptă, Turnul Tobei. În mijloc se găsește Sala Suveranului Celest unde sunt statuile celor patru gardieni ai lui Buddha. Urmează Sala lui Sakyamuni și încăperea pentru păstrarea sutrelor. Chiliile călugărilor și sala de mese sunt pe partea laterală a axei principale. Sala lui Sakyamuni este cea mai mare și cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nu de pomană pandurii lui Tudor își opriseră marșul și-și întinseseră corturile într-un asemenea loc. Cu mintea înfierbântată de flăcăruia libertății și cu picioarele încinse în cizmele cu carâmb, Vladimirescu trebuie să fi adulmecat un fel de ordine celestă care sălășluia pe câmpurile alea pline de ciulini, măselariță și coada-șoricelului, de unde câinii Bucuresciilor se auzeau lătrând până-n zori. Eu sigur am simțit ceva în genul ăsta, chiar dacă, la un secol și jumătate distanță, dincolo de Răzoare, bălăriile mai creșteau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o adevărată povară. Faptul că în cursul nopții pătrunseserăîn fatidicul Al Cincilea Cerc îl făcea de-a dreptul inutil, el neputând da nici un sfat cu privire la Harță de Stele, dat fiind că, în acel punct, aflat aproape pe linia ecuatorului, peisajul celest era foarte diferit de cel al insulei lor. Și pe Miti Matái îl afecta schimbarea emisferei, deoarece din fața ochilor lui dispăreau, încetul cu încetul, acele Avei’á pe care lecunoștea atât de bine, iar despre noile constelații care puneau stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deja foarte aproape. Tapú Tetuanúi se obișnuise deja cu faptul că, atunci când maestrul sau spunea „dacă nu mă-nșel“, însemna ca sigur nu se-nșală, si, de aceea, nu-l surprinse prea mult să descopere, câteva ore mai tarziu, ca peisajul celest începea să semene din nou cu acela pe care-l cunoștea atât de bine, ceea ce, de fapt, însemna că se aflau exact deasupra liniei ecuatorului, împinși spre est de un curent lent, dar constant, care făcea că ambarcațiunea să alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sarcastic, glasul stelelor moarte. Fâlfâitul tocit al îngerilor muți treziți de mângâierea lunii. Gingășia de fildeș a oceanelor siderale este - curios lucru! - albastră. Tulburătoare mereu, niciodată stabilă, magia paradoxului mascat de tăcere frământă taina mirajului plictisit. Inexplicabilă liniște a conținutului celest. Sfidătorul Luceafăr pare un Tedy al Parnasului din ceruri - stih abstract al poeziei sublime. Întunericul albastru cuprinde ritualul vrăjii cerești. ......................................................... ............ Cerneala s-a vărsat peste gingășia de fildeș a oceanelor siderale ce este - curios lucru! - tot albastru. Alina Tonigaru, clasa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înger!? Sinele Mare: Era de așteptat! Întotdeauna am știut că ești un înger! (Masca îi dă o palmă în cap Sinelui Mic. Apoi către el.) Masca: Idiotule, ce-ai făcut? Și tu ai făcut-o vacă? Ai jignit o creatură celestă. Ți-am mai spus că te ia gura pe dinainte. Îți dai seama ce repercusiuni pot fi? Sinele Mic: Și ce vrei să spui că n-au și ei acolo vacile lor? "Pășunile Raiului" trebuie să aibă și ele cornutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
câte unul, pășesc agale până la stânca de la buza mării. Aici așteaptă o vreme, ca și cum s-ar pregăti pentru o călătorie lungă, deschid larg aripile și se înalță lin, ușor, apoi planează împotriva gravitației către înaltul cerului. Odată intrat în tărâmul celest și al mărilor, albatrosul devine o pasăre măiastră. Modelul uman al aeroporturilor pare să fie o copie a obiceiurilor acestor păsări fantastice. Ciocurile se prind într-un duel amoros, se distinge un fel de zgomot de castaniete, cadențat în tempo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alte cuvinte invit îngerul meu întârziat la o cafea. Refuză; are tensiunea prea mare din cauza înălțimilor, în schimb începe și mestecă semințe de floarea-soarelui și scuipă pe geam cojile cu o mare precizie. De-a dreptul dezgustător pentru o ființă celestă și suavă să mestece cu atâta voluptate semințe! Sunt bune pentru ungerea aripilor, au început să scârțâie în ultima vreme." încearcă o explicație, ușor jenat. Apoi își strânge aripile ordonat la spate și se lansează în conversația sa îngerească. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ne debarasăm de ea. Când stă lipită de noi cu insistență și fervoare, intervine plictiseala, pentru că devine searbădă și o intuim cel mult ca pe fericirea altora și nicidecum ca a noastră. Fericirea poate fi trăirea sublimă a unei clipe celeste, dar și obiectul unei îndelungi meditații ulterioare. Analiza și despicarea fericirii poate fi prilej de fructuoase și compensatoare reverii; memoria ce însoțește actul fericirii este deosebit de vie și precisă. Ea captează cele mai nesemnificative detalii, care, adunate, dau formă fericirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat, nu de luat. Eu nicidecum! răspundea toamna. Ești prea seacă Mioara, pentru a te fura cineva. Atunci poate noi, cârâiau ciorile! N-aveți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un efect de stil inadecvat. Iată, ca exemplu, cum „arată“ un autoportret: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... (Mihai Munteanu) Sau iată cum „sună“ un poem de dragoste: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
s-ar transforma într-un dicționar de neologisme. Iată și un autoportret al autorului, compus din același material lingvistic: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... Nu ne rămâne decât să închidem cartea lăsându-l pe poet singur pe pajiștea cuvintelor integrale. De ce să-l deranjăm când este atât de ocupat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]