676 matches
-
cu memoria vieților sale anterioare. Călătorind prin culoarele unei peșteri pe ai cărei pereți străluceau inscripții și figuri de războinici, Corto își întâlnea seria de ființe care îl precedaseră, însoțit mereu de trupul vegetal și umed al Morganei. Pe jumătate celt, pe jumătate mandinga, Corto urca către locul din care izvora fluviul tuturor zilelor sale. Și nimic nu era mai îmbătător decât această unire trupească ce învingea evurile și abolea bătrânețea, oferindu-i lui Corto deliciile reîntrupării și ale renașterii. Da
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
decât această unire trupească ce învingea evurile și abolea bătrânețea, oferindu-i lui Corto deliciile reîntrupării și ale renașterii. Da, da, acum partea ta care ține de noi și de această parte de lume s-a eliberat în sfârșit. Marinarul celt, fiul țigăncii din Gibraltar este gata să pornească mai departe. Șoaptele lui Bouche Dorée ajungeau până la Corto filtrate și îndepărtate, contopindu-se cu visele sale. Pe plaja în care se regăsi, deschizând ochii către soarele Caraibelor, trupul ascuțit și ucigaș
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ca să le dea legitimitate Templierilor, printre cei Însărcinați să organizeze acțiunea se află și priorul de la Saint-Albans, care, Între altele, poartă numele primului martir englez, evanghelizator al insulelor britanice, născut chiar la Verulam, care a fost feuda lui Bacon. Saint-Albans, celt și fără Îndoială druid, inițiat ca și Sfântul Bernard“. „E puțin“, zise Belbo. „Așteptați. Acest prior de Saint-Albans e abate de Saint-Martin-des-Champs, abația unde va fi instalat viitorul Conservatoire des Arts et des Métiers!“ Belbo reacționă. „Nu zău!“ „Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și pământul toți știu asta. Stăpânirea lumii Înseamnă stăpânirea a ceea ce se află dedesubt. A curenților subpământeni“. Mi-am amintit de o Întrebare pusă de Agliè În biroul lui și de druidesele din Piemont, care invocau curenții telurici. „De ce oare celții săpau sanctuare În inima pământului, cu galerii ce comunicau cu un puț sacru?“ continua Salon. „Puțul se cufunda În straturi radioactive, se știe. Cum e construită Glanstonbury? Și nu-i oare vorba de insula Avalonului, de unde ia ființă mitul Graalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acelea ale medicilor chinezi plantate, acolo unde corpul reacționează, În punctele nodale. În centrul pământului e un nucleu de fuziune, ceva asemănător soarelui, ba chiar un soare adevărat În jurul căruia se Învârte ceva, pe traiectorii diferite. Orbite ale curenților telurici. Celții știau unde se aflau ele și cum să le stăpânească. Iar Dante, Dante? Ce vrea să ne spună prin istoria coborârii lui În adânc? Mă Înțelegeți, dragă prietene?“ Nu-mi plăcea să fiu dragul lui prieten, dar continuam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Diotallevi, și nu mai avurăm nici o Îndoială. Eram, În sfârșit, În măsură să le procurăm templierilor un secret, ca lumea. Era soluția cea mai economică, mai elegantă, și se Îmbinau În ea toate piesele acelui puzzle milenar al nostru. Deci, celții știau despre curenții telurici: aflaseră de ei de la atlanți, pe când supraviețuitorii acestui continent scufundat emigraseră parte În Egipt, parte În Britania. Atlanții, la rândul lor, Învățaseră totul de la acei strămoși Îndepărtați ai noștri care, din Avalon, străbătând continentul Mu, pătrunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu are ochii orbiți de falsa cunoaștere din știința occidentală, Polul ce se vede e cel care nu există, iar cel care există e cel pe care nimeni nu poate să-l vadă, afară de câțiva adepți, care au buzele pecetluite. Celții credeau Însă că era suficient să descopere planul global al curenților. Iată de ce ridicau megaliți: menhirele erau aparate radioestezice, ca niște implanturi, ca niște prize electrice Înfipte În punctele unde curenții se ramificau În diferite direcții. Ley-urile marcau parcursul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Isus de secretele lor, și iată motivul, altfel incomprehensibil, pentru care Isus e crucificat...“ „Sigur, patimile lui Hristos sunt o alegorie, o vestire a procesului Templierilor“. „Într-adevăr. Și Iosif din Arimateea duce sau readuce secretul lui Isus În țara celților. Dar, evident, secretul e Încă incomplet, druizii creștini cunosc doar un fragment din el, și iată semnificația ezoterică a Graalului: există ceva, dar nu știm ce este. Ce anume ar trebui să fie, ce anume spune Templul in extenso bănuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Dar trebuia să mai fie și altceva, o altă ispravă pe care baconienii o inițiaseră și ale cărei rezultate, ale cărei etape erau sub ochii tuturor, și nimeni nu-și dăduse seama... Pentru că, găurind solul, se sondau straturile profunde, Însă celții și templierii nu se mărginiseră să perforeze puțuri, ci Își plantaseră știfturile lor drepte către cer, pentru a comunica de la megalit la megalit și a capta influxurile stelelor... Ideea Îi veni lui Belbo Într-o noapte de insomnie. Se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Radioteleviziunii noastre, RAI, marea antenă a orașului. Un moderat și prudent turn Babel. Și În acel moment Înțelesese. „Turnul Eiffel“, ne spusese el În dimineața următoare. „Cum de nu ne-am gândit Încă la el? Megalitul de metal, menhirul ultimilor celți, săgeata găunoasă cea mai Înaltă dintre toate săgețile gotice. Dar de ce Parisul o fi avut nevoie de monumentul ăsta inutil? E sonda cerească, antena care culege informații de la toate fișele ermetice Înfipte pe scoarța globului, de la statuile din Insula Paștelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de frig, în sufragerie, ca să descopere că bănuielile ei fuseseră adevărate. —Drobușor? a întrebat ea înfigându-și unghiile în tricoul second-hand, decolorat și supradimensionat cu care era îmbrăcată. —Drobușor! a repetat Jake. Te referi la chestia aia cu care vechii celți se pictau ca să-i sperie pe romani? Cum îl ajutase pe Jake treaba asta ca să-și dea seama ce se întâmplase? —Și care se dovedește a fi o alternativă viabilă la vopselele artificiale indigo, care sunt potențial cancerigene, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
d. Danilevski, ce ar fi {EminescuOpIX 241} devenit ortodoxia dacă cruciații germani s-ar fi așezat la Sf. Mormânt; ce ar fi devenit slavii dacă germanii, ce pătrunsese deja în Polonia, Livlanda și Litvania, i-ar fi alungat ca pe celți, basci și valizi din așezările lor de astăzi în pustietăți, prefăcîndu-i în rarități istorice? Urmând acestei tendențe egoistice, Europa apuseană au jucat totdeauna fals față cu turcii și au gândit la liberarea creștinilor de sub jug numai atunci când i-ar fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
putea îndeplini o clasă de raționaliști. Clerul au dezbătut popoarele nouă ale Europei din mrejile unor credințe și obiceiuri în cari puterea fizică jucă cel Întâi rol, căci dovedit este că atât zeul suprem al germanilor ca și cel al celților și al slavilor au fost un D-zeu al războiului, al sângiurilor, un D-zeu al puterei brute. Îmblânzirea treptată a lumei nouă este un netăgăduit merit al religiei creștine; afară de aceea ea a mai fost și păstr [ător ]ul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ei ar fi adevărații inițiatori ai filosofiei văzute ca iubire de Înțelepciune și ca apropiere de divin. „Unii afirmă că studiul filosofiei a Început la Barbari: ei susțin că perșii au avut pe magi, babilonienii și asirienii pe chaldei... iar celții și galii pe druizi”, scrie Diogenes Laertios În prologul la Viețile și doctrinele filosofilor (Proem. I, 1). Toți filosofii greci s-ar fi instruit În Egipt sau prin alte părți, Într-un Orient populat cu profeți ale căror trăsături esențiale
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
faptul că limba decupează realitatea (fonică sau conceptuală) într-o manieră proprie, diferențiatoare (zeci de termeni pentru conceptul de zăpadă în limba eschimoșilor sau termeni diferiți pentru frați în limba maghiară și chiar o segmentare neomogenă a spectrului culorilor:vechii celți / vs/ de limbile actuale). Salutînd definirea semnului ca arbitrar, Émile Benveniste (1939, Nature du signe linguistique) îl contrazice însă pe Saussure în interpretarea noțiunii de arbitrar pe care o corelează relației semnificant/referent (cf. celebra frază saussuriană "Cuvîntul cîine nu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dacilor, germanilor, sciților și în multe insule pe atunci necunoscute și care nu se puteau încă determina geografic. Afirmația sa este împărtășită și de Hipolit Romanul, entuziasmat că aproape toate popoarele primiseră cuvântul lui Dumnezeu: grecii, barbarii, caldeii, asirienii, egiptenii, celții și latinii, toată Europa, Asia și Africa. La jumătatea secolului II, religia creștină era deja cunoscută și de populațiile cele mai înapoiate, potrivit lui Iustin, care știau să se roage lui Isus Cristos, așa cum se rugau și cele mai civilizate popoare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mâncare și băutură ieșeau din clădiri, de la ospețe, de la care ar fi trebuit mai curând să fie opriți, și se propteau pe străzi de umerii trecătorilor ca să-i ducă la cazarmă. Între toți se distingeau prin asemenea excese petulanții și celții, care în acel timp credeau că-și pot permite orice. Metodele și mijloacele folosite de împărat nu erau tocmai potrivite pentru atragerea sufletelor soldaților creștini la păgânism. Cu toate acestea, în mania sa distrugătoare, suveranul nu-și dădea seama de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fin nisipoasă. Alte resturi aparțin sfîrșitului sec. IV și începutul sec.V. precum și prefeudalul tîrziu (sec. IX-X); Fundătura. în apropierea punctului La Tufari, pe locul numit Fundătura, au fost găsite mai multe fragmente ceramice din L Tene-ul II, precum și un celt din bronz, o săgeată din fier cu două aripioare și un toporciocan fragmentar de piatră; Șipotul lui Mantu. La aproximativ 1500 m. spre nord-vest de sat, pe dreapta văii Fundătura, la locul cunoscut sub denumirea Șipotul lui Mantu sau Schinii
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Acolo unde ești tu Era o zi de toamnă rece și tristă și-mi era dor. Te tot căutam în interior, dar nu te mai găseam nicăieri. Apoi a venit noaptea aceea cumplită, noaptea americană a groazei, obicei împrumutat de la celți, unde druizii știau ei ceva. Te-au copleșit fiindcă erai slăbită ca o floare în toamna tîrzie, erai prea suferindă. Dar ai scăpat și a urmat o liniște adîncă. Nu ai motive de rușine însă. Dar crucea trebuie dusă pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
trei triburi nu au mai mers împreună, ci s-au despărțit, luând-o fiecare pe trei direcții diferite. Spre sud vest s-au îndreptat italicii, spre nord vest, boemii / central europeni, care au generat grupul germanic, iar spre vestul extrem, celții care s-au dovedit și cei mai ingenioși. Celții au descoperit metode de extragere și prelucrare a metalelor pe baza cărora au fondat civilizațiile avansate La Tene și Halstatt. Figura nr. 6: Ramificații războinice (linii Hg R1b) Așadar, a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
au despărțit, luând-o fiecare pe trei direcții diferite. Spre sud vest s-au îndreptat italicii, spre nord vest, boemii / central europeni, care au generat grupul germanic, iar spre vestul extrem, celții care s-au dovedit și cei mai ingenioși. Celții au descoperit metode de extragere și prelucrare a metalelor pe baza cărora au fondat civilizațiile avansate La Tene și Halstatt. Figura nr. 6: Ramificații războinice (linii Hg R1b) Așadar, a doua fuziune s-a petrecut între structura balcano anatoliană (alcătuită
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lor politice. Pe de o parte, poate ar fi necesar să privim într-un fel spre triburile cărora romanii le spuneau daci, aflate în zona intra carpatică. În acest caz, este posibil ca dacii să fi fost amestecați cu războinicii celți cu o prezență durabilă în Transilvania, unde, de pildă, s-a format regatul lui Decebal. Pe de altă parte, poate se impune a ne uita altfel spre populațiile pe care grecii le numeau geți, înstăpânite în aria extra carpatică. În
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
rozacrucienii. Din păcate, nici una dintre lucrări nu s-a păstrat pînă în zilele noastre. Din numele lui Thoth, sau Theuth, grecii l-au derivat pe Theos, desemnînd desigur divinitatea. Platon îl menționează în Philebos, consi-derîndu-l un mare binefăcător. La germanii celți apare sub numele de Theut-Ait sau Theutates. Cu toate acestea, personajul rămîne unul foarte misterios. Era venerat și la Petra, iar egiptenii organizau regulat adevărate procesiuni, la care cărțile amintite erau purtate cu mare respect. Întreaga filosofie și teologie egipteană
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
apelor, ale pomilor, ale crîngurilor și munților. Este ca sigur că poetul le va fi cunoscut, din volumul său, Mythologie für Nichtsiudierende de G. Reinbeck, pe care el îl donase bibliotecii gimnaziștilor din Cernăuți în 1865. Barzii erau poeții vechilor celți. Acompaniați de liră, aceștia compuneau și recitau cîntece de lupta și de slăvire a eroilor și a zeilor. Ondinele sau Undinele, din mitologia germanică și scandinavică, erau duhuri ale apelor prezentate ca fete tinere și seducătoare, care își alegeau bărbații
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lege, de armoniile dumnezeiești ale firii, care au fost stabilite tot pentru frumusețea vieții omului (Ibidem, p. 121). Călinescu îl numește fatalism energetic. Rasa noastră a căpătat prin marea ei vârstă, ca una ce a văzut mărirea și decadența împăraților (celți, romani, barbari, turci, imperiali), o filosofie de sus: Ce e val, ca valul trece.; Din codru rupi o rămurea,/ Ce-i pasă codrului de ea (Călinescu, 1941/1982, p. 976). La Noica, fatalismul este expresia existenței potențiale, aflată sub dominația
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]