481 matches
-
azilanți, între membrii comunității. Spitalul, groapa gunoaielor, mai tîrziu ocna oferă în romanul voiculescian viziunea stratificării în același mod a unei lumi care și-a creat echilibrul, dispunînd, precum modelul, zone de forță și slăbiciune, autoritate și supunere, marginalii și centralitate. Zahei parcurge de fiecare dată calea spre centrul micii comunități, insolitat și cu aerul că lucrurile îl ignoră, așa cum le ignoră el, orbul. În fapt, pătrunzînd, pînă la a o ocupa, scena acțiunii principale. Narațiunea construiește metodic aceste spații ficționale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
gradului de integrare în structuri organizaționale zonale și planetare. Conflictualitatea este indicatorul stării de stabilitate/securitate al unei entități teritoriale, funcție de care se au în vedere diferite abordări proiective ori soluții pe termen scurt, mediu sau lung. Pentru explicitarea tandemului centralitate - periferie în arealul arab, vom lua în considerare valorile mai multor mărimi ce definesc situația teritorială de fapt (poziția geografică, dimensiunile teritoriale, dimensiunile componentei demografice, potențialul economic, gradul de stabilitate, potențialul financiar destinat apărării), ale căror efecte însumate cuantifică cantitativ
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
mărimi ce definesc situația teritorială de fapt (poziția geografică, dimensiunile teritoriale, dimensiunile componentei demografice, potențialul economic, gradul de stabilitate, potențialul financiar destinat apărării), ale căror efecte însumate cuantifică cantitativ și justifică în același timp, segregarea spațiului arabofon pe paliere de centralitate (spații pivotale) și periferice. 3.1. Geopolitica integrării spațiale Principiul integrării din teoria generală a științelor geografice reprezintă un element de bază aplicabil și în geografia politică, menit să sublinieze realitatea complexă a existenței și funcționării sistemelor politicoteritoriale, ce derivă
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
perimetru, le aduce unora dintre ele însemnate beneficii materiale și geopolitice, însă doar din postura de aliați ai puternicului hegemon de peste ocean, alianță care reprezintă pilonul și garantul stabilității lor statale. 3.3.2. Noțiunea de potențial geopolitic în definirea centralității: state-putere, state pivot și state periferice Spațiul politico-geografic este organizat sub forma unui sistem teritorial ierarhizat, în care fiecare stat reprezintă o componentă cu loc și valențe bine definit în structura sistemică. Acest aspect a fost bine evidențiat în literatura
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
arabo-african apare mai degrabă drept o punte periferică intermediară cu caracter median între mult mai potenta Europă (aria pivotală) din Nord și mult mai puțin înzestrata Africă subsahariană (aria periferică mai îndepărtată) de la Sud. 3.3.3.2. Reconfigurarea raporturilor centralitate - periferie funcție de dinamica potențialului geopolitic A. Tipologia dinamicii potențialului geopolitic în spațiul arabofon Pentru configurarea evoluției potențialului geopolitic a fost calculată valoarea indicelui I pe ani de referință la intervale decenale, pentru perioada 1950-2008. Spre deosebire de alți parametri prezentați în cadrul lucrării
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
era mult mai greu PCF-ului decît altor partide să reușească să creeze o nouă identitate în aceste vremuri de criză. Este vorba despre unul dintre partidele care a afirmat cel mai mult, în discursul său și în practica sa, centralitatea muncitorească a identității sale. În fața declinului, instanțele conducătoare preferă să-l ignore, mizînd pe o răsturnare de conjunctură care, după analizele lor, nu se poate să nu se producă. PCF speră să regăsească, printr-o opoziție totală, o parte a
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
dezvoltării marilor civilizații din “Cornul fertil”: statele sumerian, babilonian, asirian, egiptean, apoi arabe, toate au evoluat în nișa pedo-geografică a aluviunilor fertile, unde și în prezent se înregistrează cele mai mari densități de populație și cele mai dinamice arii de centralitate din lumea arabă. În Egipt peste 90% din populație trăiește pe valea și în delta Nilului, Cairo este cea mai mare metropolă arabă, iar statul egiptean este țara cu cel mai mare potențial uman, economic și militar din spațiul arab
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
carantina totalitară, dezolantă și totuși vie prin viciile și virtuțile ei de supraviețuire. Dicțiunea inepuizabilă a memorialiștilor-inchizitori, aproape transa incontinenței lor confesive, capricioasă mai ales în discontinuitatea axei temporale, constituie un exemplu tipic de cum forma devine semnificație: destrămarea galopantă a centralității puterii discreționare, dezintegrarea unui univers toxic, blestemat, deși cu aparențe de normalitate, spargerea încremenirii funeste în miriade de cioburi: așa-zisul echilibru politic și social, hrănit propagandistic cu splendoarea Portugaliei, nu era decât o perversă, teroristă colecție de sloganuri și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Nu se poate trece cu vederea nici faptul că unele vocabule de acest tip, recurente, trimit la teme fundamentale ale poeziei sicilianului (singurătatea și moartea), teme ce au constituit subiectul unui amplu studiu al lui Mario Stefanile, critic ce susține centralitatea lor absolută în opera lui Quasimodo.266 Dată fiind poziția privilegiată pe care ambii poeți le-o acorda, nu va fi lipsită de interes identificarea corespondentelor. Măiestria quasimodiană a cuvântului pornește, precizam, de la un dualism intrinsec în care coexista o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cînd Montresor observă cumva fără legătură că Fortunado este iubit, admirat și respectat, așa cum fusese și el cîndva. Să fie așadar motivul rivalității unul social și psihologic? A existat între cei doi un "joc al substituțiilor" în sistem, în interiorul căruia "centralitatea" lui Montresor a fost înlocuită, treptat, de "centralitatea" lupului tînăr Fortunado? Posibil, dar, să recunoaștem, prea puțin revelator pentru complexitatea unui autor de talia lui Edgar Allan Poe. Altceva atrage atenția exegetului în dinamica foarte criptică a narațiunii lui Montresor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
este iubit, admirat și respectat, așa cum fusese și el cîndva. Să fie așadar motivul rivalității unul social și psihologic? A existat între cei doi un "joc al substituțiilor" în sistem, în interiorul căruia "centralitatea" lui Montresor a fost înlocuită, treptat, de "centralitatea" lupului tînăr Fortunado? Posibil, dar, să recunoaștem, prea puțin revelator pentru complexitatea unui autor de talia lui Edgar Allan Poe. Altceva atrage atenția exegetului în dinamica foarte criptică a narațiunii lui Montresor. E vorba despre maniera confesivă a relatării sale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mondială, de altfel!) nu a avut niciodată un spațiu propriu. Prin această metaforă (destul de) criptică, Woolf descrie, în fond, gradul de autonomie a feminității în interiorul societăților tradiționale. Femeia, constată scriitoarea, nu s-a bucurat de o identitate recunoscută (de către sistemul centralității masculine), depinzînd, în mod necondiționat, de "identitatea" unui bărbat (transfigurat cînd în tată, cînd în soț). Lipsa ei de contur identitar s-a ilustrat și printr-o absență a independenței financiare, femeia nefiind, în culturile arhaice (prelungite, alegoric, pînă în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Orphans/Cînd eram orfani (2000), construcțiile psihologice ale scriitorului se diversifică, mergînd pe ideea "înstrăinării" ca premisă a articulării universului în sine (principiu feminist și, totodată, postcolonial), univers suficient lui însuși, unde tradiționalul "periferic" al lumii postindustriale își decoperă propria "centralitate", fără a-și mai modifica/nega identitatea. "Alteritatea" devine aici o formă de "oglindire" chiar răsturnată uneori a modelului identitar/cultural dominant, permițînd interacțiunile mentaliste și, pînă la un punct, simbioza. În ultimul său roman Never Let Me Go/Să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Bell se oprește asupra acestui "ideal tip" care reprezintă în primul rând o schimbare în interiorul structurii sociale. Această schimbare complexă privește în special trei componente: în domeniul economic, se înregistrează o trecere de la producție către servicii; în tehnologie, se observă centralitatea industriilor bazate pe noua știință, iar în domeniul sociologiei se poate vorbi despre apariția unor noi principii de stratificare socială, precum și a unor noi elite. Astfel, Bell concluzionează că "societatea postindustrială semnifică dezvoltarea unor noi structuri și principii axiale: transformarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi acela că o disciplină marginalizată și deseori desconsiderată de-a lungul istoriei sale (în pofida perioadelor ei de măreție) își regăsește cu ușurință locul în interiorul unui curent care reabilitează fenomenele periferice, marginale, care nu și-au impus puterea într-o centralitate a științificității, a sensului univoc și a certitudinii epistemice. De altfel, retorica a fost criticată din mai multe puncte de vedere, emblematice rămânând atacurile lui Platon, care puneau retorica sub semnul construcției de concepții contrafăcute și a impunerii unor argumente
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de valori ideologice) și un sistem de comunicare, o structură de schimb. Ca logică socială, sistemul consumului se instituie pe baza unui refuz al plăcerii"356. Deși cadrele marxiste revin în conceperea acestui subiect (de pildă în această afirmare a centralității producției: "Întreaga ideologie a consumului vrea să ne facă să credem că am intrat într-o nouă eră și că o "revoluție" umană definitivă separă vârsta dureroasă și eroică a Producției de vârsta euforică a Consumului, în care Omul și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
putem vorbi despre diseminare și de un fel de forță "antigravitațională" în cadrul producerii discursive. De asemenea, aceste tipuri de afirmații, alături de textul Oublier Foucault, au pus fundamentele criticii sale asupra puterii văzută în accepțiune clasică, dar aplicată condițiilor actuale. Alături de centralitate, dispare și instanța puterii, sursa ei nu mai poate fi identificată cu exactitate, fiind de o asemenea manieră diseminată în societate, încât reperarea în termeni de emițători sau poli a devenit imposibilă. Hiperrealitatea conduce la indiferențiere, la colapsul tuturor dihotomiilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
desfacere (diseminare) ce procedează prin eliminarea atentă a forței semnificației. Deconstructivistul practică un gen de hărțuire textuală care încearcă să demaște multiplicitatea sensurilor ce subzistă aparentei unități a textului. Prin intermediul proiectului său deconstructivist, Derrida se situează împotriva structurii ca închidere, centralitate, prezență plină. În concepția sa, a deconstrui înseamnă a trata ideile nu ca pe niște entități definitive care conțin adevăruri, ci ca pe niște simptome ale unor interese discursive care trebuie relevate. Într-un mod similar, Baudrillard introduce termenul de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce i-a atribuit deci, valențele unui domeniu intermediar atât în plan spațial (hologeic), câtși istoric (holocronic), intermediaritatematerializată la nivelul tuturor componentelor cadrului geopolitic: configurarea relațiilor externe (politico diplomatice, comerciale, de integrare), parametrii de conflictualitate, potențarea raporturilor teritoriale de tip centralitate periferie, dispunerea infrastructurilor critice, distribuția potențialului militar, orientarea strategiilor de dezvoltare, de securitate și de organizare a spațiului geostrategic. Și astăzi eticheta identitar-teritorială a domeniului arab continuă să reprezinte un “brand” special, căutat și curtat de interesele geostrategice ale centrilor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
controlului S.U.A. asupra Rimlandului circumcontinental, ca parametru obligatoriu în ecuația geostrategică globală. Prin urmare, Egiptul și zona de proximitate a Suezului capătă tot mai mult rolul unui arbitru de simetrie spațială între componenta nord-africană și cea vest-asiatică, grație poziției de centralitate mediană în complicata geometrie teritorială arabă, fapt ce conferă “republicii piramidelor” cel mai semnificativ potențial de poziție din regiune. Problema care se pune, este în ce măsură va reuși vreun alt pretendent cu aspirații în Asia de sud-vest, să-și stabilească un
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
Apropiat. Lothar Ruhl a analizat aspectele de joncțiune și complementaritate funcțională a lumii arabe din Golf cu cea mediteraneeană, în lucrarea “The Mediterranean and the Greater Middle East”. 4.6. Școala italiană - interesată de coasta mediteraneeană de vis-à-vis Poziția de centralitate în bazinul mediteraneean și de interfață cu lumea arabă nord-africană, asigură Italiei caracterul de pivot regional în receptarea/distribuția fluxurilor economice, ceea ce explică propensiunea școlii de geografie politică italiene pentru studierea predilectă a spațiului arab circummediteraneean și a raporturilor funcționale
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
publice ale statului român. Focalizarea pe producția legislativă și pe activitatea parlamentară reprezintă principalul element de noutate al abordării, deoarece majoritatea covârșitoare a cercetărilor dedicate politicilor publice se concentrează pe puterea executivă și, în special, pe Guvern. Fără a susține centralitatea Parlamentului în acest proces, concentrarea asupra acestei instituții permite observarea întregii scene politice (putere și opoziție) și evidențierea rolului jucat de toate partidele în crearea politicilor. Acest tip de demers și volumul mare de date empirice analizate (aproximativ 4.500
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
o permanentă schimbare, ceea ce influențează și procesul de luare a deciziilor sau crearea politicilor publice. Statutul și implicarea legislativului sunt la rândul lor afectate. Pe de o parte, el beneficiază de oportunitatea vidului legislativ ceea ce îi favorizează poziția, în sensul "centralității" (Agh 1994; 1997) atât de clamate de studiile postcomuniste. Pe de altă parte, propria fragilitate instituțională îl împiedică să utilizeze această oportunitate, iar maturizarea survine când deja cadrul legislativ este conturat și presiunea aderării la NATO și Uniunea Europeană elimină practic
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de clamate de studiile postcomuniste. Pe de altă parte, propria fragilitate instituțională îl împiedică să utilizeze această oportunitate, iar maturizarea survine când deja cadrul legislativ este conturat și presiunea aderării la NATO și Uniunea Europeană elimină practic "opțiunile" majore privind politicile. Centralitatea Parlamentelor este însă dată și de statutul lor de "pepiniere ale primelor partide politice" precum și de "scene politice" originare. Mai mulți autori subliniază legătura între nașterea partidelor postcomuniste și viața parlamentară (Olson 1998 sau de Waele 1999), ce oferă legitimitate
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Patru tipuri de viziuni În concepția formulată de Blake, există patru principale tipuri de viziuni, corespunzătoare unui număr similar de niveluri hermeneutice, care permit o interpretare cvadripartita a textelor poetice. Oricât de straniu ar părea prin raportarea acestui fenomen la centralitatea pe care el o deține în gândirea blakeană, pozițiile teoretice adoptate de exegeți în relație cu definirea celor patru clase vizionare din sistematică lui Blake sunt destul de inconsistente. Pornind de la ceea ce eu consider că este o presupunere corectă, aceea că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]