249,666 matches
-
de invitați la posturi de radio și de televiziune. Și încă ceva, Dumitru Tinu era structural un om de stînga, nu un stîngist. Asta nu l-a împiedicat să facă eforturi constante pentru a face din Adevărul un ziar de centru, capabil să-și arunce săgețile și către stînga și către dreapta. Nu știu cît de echilibrat era directorul ziarului Adevărul ca persoană. Ceea ce mi se pare impunător la el e că a avut voința de a construi un ziar echilibrat
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
dezavueze din punct de vedere etic - așa cum a fost cazul lui Eugen Barbu, acuzat de plagiat - scriitorii care au slujit regimul comunist, au promovat "cultul personalității", au fost "poeți de curte" (ultimul sosit: Petru Dumitriu) sau agenți de influență de la "Centrele culturale" din străinătate". Așadar nici o grozăvie care să amenințe libertatea sau viața colaboraționiștilor, spre radicala deosebire de chipul în care comuniștii înțelegeau a se răfui cu adversarii lor! Pornind de la gîndul că ""Istoria literară a lipsei de memorie" ar putea
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
X Spre deosebire iarăși de televiziuni, anul trecut o parte dintre ziarele centrale s-au concentrat asupra lărgirii audienței. ADEVĂRUL și-a schimbat formula de paginație și nu numai devenind dintr-un ziar de stînga un cotidian mai curînd de centru care își îndreaptă săgețile critice atît către stînga, cît și către dreapta. X EVENIMENTUL ZILEI face tot mai vizibile eforturi ca în formula sa consacrată să devină și un ziar de analiză și de opinie, operațiune realizată cu pipeta, dar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
fie... C-așa îi e dat omului de azi, s-o ducă dintr-o insomnie în alta. Prin 1990, orașul era tapetat cu o mulțime de postere politice de-ale subsemnatului. În calitate de senator candidat, din partea unei grupări a partidelor de centru. N-am fost ales. Nici eu, nici liderii respectivelor formații. Noroc că am putut să dorm liniștit, din ziua când i-am văzut pe la alte partide, în noile lor caracteristici de schimbiști... În ce mă privește, m-am întors iute
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
a lui Gérard Althabe asupra mecanismelor de aservire a țăranului român, n-au fost alese la întîmplare: Scornicești și Nucșoara sînt cele mai cunoscute localități rurale ale României postbelice, prima - ca loc de naștere a lui Nicolae Ceaușescu, ultima - ca centru al celei mai puternice și rezistente grupări de partizani, Arsenescu-Arnăuțoiu, reprimată "exemplar" abia după zece ani (în 1959), cea dintîi - o comună de cîmpie, devenită oraș agroindustrial în 1989 și luptîndu-se acum să intre în modernitate, cea de-a doua
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
I se poate constitui un inventar al nelegiuirilor. Totodată, sub flamura cuprinzătoare a ideii unirii, oștenii fac gesturi, din care poporul, prin poezia lui, transfigurează realitatea în legendă. Istoria concepută de Nicolae Bălcescu este o carte divers populată. Deși în centrul acțiunilor este Mihai, el nu este unicul protagonist interesant. Alexandru Vodă, Murad al III-lea, Rudolf al II-lea, Sigismund Bathori, ca să numesc doar o infimă participare la viața epocii, se constituie într-un amalgam subtil de mit și adevăr
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
scenă de Felix Alexa la Teatrul Nottara; Flacără albă, flacără neagră (Dybbuk), adaptare a regizorului David Zinder după S. Anski care a făcut spectacolul la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj; Made în România, un spectacol de Dan Puric la Centrul Cultural European, în colaborare cu Passe-Partout D.P. Despre toate aceste spectacole s-a scris în paginile României literare. M-a impresionat, în cadrul Secțiunii Teatrul de la Miezul Nopții, one-man-show lui Florin Piersic jr. Sex, Drugs, Rock and Roll după Eric Bogosian
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
coeziunii organizației, cum a fost aceea de la Iași (anticiparea istoriei?) pe care o semnalează (denunță?) G. Topârceanu, într-o scrisoare pe care i-o trimite lui Corneliu Moldovanu, președintele din acel moment al S.S.R. "Trei dintre ei - informa Topârceanu la centru - au expediat un soi de "apel" unora de aici, cercând să recruteze adepți în vederea înființării unui stat în stat al S.S.R.". Vin însă nenorociri mai mari, în anii celui de al doilea război mondial, cu alți scriitori morți pe front
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
și se transfigurează în imagini ce ne însoțesc în permanență. Cel puțin aceasta este experiența trăită de mine. Cred că toate cărțile pe care le-am scris - romane sau povestiri - s-au născut din niște trăiri personale care au atins centrii nevralgici ai personalității mele. De aceea, mie îmi place să cred - de altfel, așa spun și alți scriitori - că am avut întotdeauna sentimentul că nu eu am ales subiectele cărților mele, ci că ele m-au ales pe mine, începând
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
real în plină toamnă cînd am poposit pentru scurtă vreme în acest loc ales. De ce ales? Explicațiile sunt mai multe și toate, demne de atenție. Aici ființează în sensul renascentist al cuvîntului o Academie: o casă de creație de felul centrului "Cité Internationale des Arts" din Paris, a "Casei Bethania" din Berlin sau a coloniei de artiști din Worpswede... o academie ca spațiu ideal de creație, de dezbateri și schimburi de idei și experiențe, concepută și ca un focar de răspîndire
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
din Montmartre - locuri ideale de creație, sudate prin viziunile și temperamentele înrudite ale artiștilor care le-au frecventat. În cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea procesul creației începe să prevaleze asupra produsului finit al actului creator, Centrul Georges Pompidou din Paris, părînd a fi slujit la un moment dat acestei idei. Artiștii puteau fi priviți aidoma animalelor dintr-o grădină zoologică, în plin "proces creator" evident înscenat în atari condiții. Academia Schloss Solitude nu a urmat această
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
Iulia Popovici De cîțiva ani, Centrul de Studii Central și Sud-Est A Treia Europă de la Timișoara scoate, sub același nume, o revistă, al cărei număr 5 pe 2001 a apărut în mai anul acesta. Numărul e dedicat Ungariei, cu o atenție specială acordată maghiarilor din România
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
nu se poate trece cu vederea, de asemenea, că premiatul Nobel al acestui an, Kertesz Imre, nu intrase în atenția autorilor revistei). Dosarele cuprind mai scurte sau mai lungi autobiografii, povești ale unor întîlniri ale unor membri sau apropiați ai Centrului de Studii Comparate (Adriana Babeți, Anamaria Pop) cu cei trei (pentru cititorii unei alte cărți apărute recent, La răsărit, spre Tartaria, a lui Robert Kaplan, unul dintre protagoniștii întîlnirii cu Konrád György e deja un "personaj" cunoscut - bătrînul ziarist Fischer
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
se întîmplă de multe ori însă, marile promisiuni nu se transformă neapărat în oferte de lectură tentante, iar subtitlurile interesante ale prelegerilor din (Multiple) Europe... stau cîteodată locuri comune ale istoriei culturii, cum ar fi cele privitoare la multiculturalism, pulverizarea centrului și culturile minore, ori despre identitate în calitate de construct și nu dat natural, cărora li se adaugă eseuri cu utilitate mai curînd de articol de revistă, furii de moment contextualizate și nu analize ale unui fenomen. Sînt, în schimb, și provocări
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
strat, iar dincolo de el, se află un poet contemporan cu Nichita Stănescu, se află perspectiva lui intimă asupra unui anumit spațiu și asupra unor anumite clipe. Văd această perspectivă ca pe o nuanță nouă, perceptibilă la o lectură atentă (În centrul orașului/ O formă bizară/ Din oțel inoxidabil.// Țăranii se uită,/ Se uită...// Ce poate să fie?// Floare?/ Nici vorbă./ Femeie? Pasăre?/ Moară de vânt?/ Și neînțelegând/ Își scot pălăria,/ Ca la biserică.). Aceste versuri nu demonstrează o angajare împotriva mediului
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
influența ca scenariu a ceea ce va fi (și autorul realizează o trecere succintă prin principalele teorii sau reflecții asupra profetismului), ca alegorie, parabolă, sau simbol care se cere interpretat. Sau visul poate fi reflex al mitului și preia simboluri arhaice (centrul, drumul, cartea, grădina, insula etc.). Delimitarea între aceste concepte rămîne însă vagă, impresia fiind că subiectul acestui capitol se dizolvă într-o țesătură de noțiuni doar din anumite perspective conexe. Visul "fără program" poate fi imagine a vieții înseși, în
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
câștigat de Scrisoare către morți de Eytan Kapon din Franța, un film despre viața băștinașilor din Papua Noua Guinee, bine premeditat, cursiv și foarte colorat, cu un subiect exotic și un tip de demers nu foarte îndepărtat de intențiile unui antropolog. Premiul Centrului Național al Cinematografiei i-a revenit filmului german Dilema lui Duka, gândit oarecum în aceeași cheie a explorării minuțioase a unor culturi îndepărtate. Mențiuni au revenit filmelor Tinutul din nord de Furedi Zoltan (Ungaria), Brigada de Liivo Niglas (Estonia) și
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
acolo, student, dar câștigându-și existența și... cântând prin restaurante, împreună cu fratele său, melodii românești și franceze!), Tzara intră în contact cu societatea boemă, destul de pestriță, a tinerilor refugiați în "oaza elvețiană": cu Hugo Ball, care deschide un cabaret literar, "centru de divertisment artistic", decorat de către plasticianul român, cu Richard Huelsenbeck, cu alsacianul Hans Arp și alții. Starea de spirit mărturisită de poetul pus pe fapte mari și gata de îndrăznețe aventuri este însă, la început, destul de curioasă: pornirilor lui curajoase
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
lucru în Partid"... Un interviu acordat de Tzara lui G. Ribemont-Dessaignes înregistrează, între altele, și acest răspuns semnificativ: "Nu există nici un fel de angajare a poetului. El nu se poate angaja decât față de ansamblul vieții, în măsura în care poetul recunoaște în om centrul preocupărilor sale"... Cartea lui François Buot aduce, pe de altă parte, numeroase informații legate de evoluția operei și de receptarea ei, de contextul socio-cultural, de lumea artistică pariziană de care Tzara a fost mereu aproape și, desigur, de viața familială
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
astfel de schimbare. Acum trei decenii și jumătate, fostul nostru profesor de teoria literaturii de la Filologia bucureșteană, Silvian Iosifescu, publica o carte despre Literatura de frontieră. La finele anilor '60, frontiera literaturii se afla mult mai aproape decît astăzi de centrul cercului: altfel spus, literatura era un cerc cu o rază mult mai scurtă. La frontieră ori dincolo de ea roiau o mulțime de genuri și specii pe care astăzi noi le socotim a fi în interiorul cercului: de pildă, memorialistica, jurnalul intim
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
că ai mai scump: libertatea. Iar dacă o ai totuși, singura ei putere, ca în povestirea fantastică Biruitorul destinului, este aceea de a alege când și cum să mori. Cele mai întâlnite "variațiuni ale răului" sunt cele care au în centru tema morții - fie naturală, fie ca expresie a voinței, sinucidere ori crimă - și a despărțirii (dar și aceasta poate fi considerată o metaforă a morții). Lucian-Claudiu Amoran pare și nu prea pare că este moralist. În unele povestiri, cum ar
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
să ne familiarizăm cu atmosfera aparte, care degajă o anumită poezie și să încercăm să înțelegem sufletul viitorilor spectatori. O rețea de tunele ajută la fluidizarea traficului, mașinile numite invariabil "camiones" seamănă cu autobuzele noastre din anii '50, casele din centru, deși viu colorate sunt multe într-o stare de avansată degradare, oamenii beau sucuri și lapte din pungă, cu paiul, stau pe jos la taclale, la masă ești întrebat dacă te interesează "la lectura de tu rostro" (să ți se
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
edificii ultrabaroce ca Templul San Augustin, Casa de la Marquesa și Mânăstirea Santa Clara. Simbolul internațional al orașului îl constituie apeductul, construcție monumentală a marchizului de la Villa, prin care se aducea apă între 1726 și 1738. În 1810 Queretaro a fost centrul conspirației și leagănul independenței Mexicului. Tot aici, după triumful Republicii în 1867, s-a pus capăt celui de-al doilea Imperiu Mexican, prin împușcarea împăratului Maximilian de Austria. În prezent, centrul istoric al orașului, declarat patrimoniu al umanității, pune la
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
între 1726 și 1738. În 1810 Queretaro a fost centrul conspirației și leagănul independenței Mexicului. Tot aici, după triumful Republicii în 1867, s-a pus capăt celui de-al doilea Imperiu Mexican, prin împușcarea împăratului Maximilian de Austria. În prezent, centrul istoric al orașului, declarat patrimoniu al umanității, pune la dispoziție călătorului 460 de ani de istorie prin monumentele, templele și palatele sale, făcând din Queretaro unul dintre cele mai frumoase orașe coloniale ale țării. Oraș care în 2010 va găzdui
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
La răsărit, spre Tartaria. Călătorii în Balcani, Orientul Mijlociu și Caucaz. Colecția Document. Traducere de Dorin Nistor, Simona Drelciuc, Alina Pelea. Editura Polirom, 2002 Călătorie cu Abigail și Salomea Pauline Bebe, prima și singura femeie-rabin din Franța, curajoasa inițiatoare a unui centru spiritual parizian unde oferă "cuscus pentru suflet" (centrul cuprinde o sinagogă cu 200 de membri, o școală cu 80 de studioși într-ale iudaismului, o bibliotecă, inclusiv cafe-internet), și-a propus să demonstreze că "Dumnezeu nu e misogin". In general
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]