949 matches
-
micilor fabule morale care dau seama de universul mental al scriitorului. Capitolul „Austerity”, de pildă, dedicat vieții cotidiene în Marea Britanie în anii de după al Doilea Război Mondial, ani ai sărăciei, ai apartamentelor proaste și neîncălzite, ai șomajului și ai unui cenușiu atotcuprinzător, de doliu postimperial, nu debutează cu evocarea scenelor propriu-zise, ci este pregătit de un mic episod contemporan, o succesiune de scene și considerații făcute din perspectiva locuitorului din Manhattanul mileniului trei: „Soția mea le cere cu toată seriozitatea celor
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
nude, despre care vorbea Gheorghe Grigurcu. Mult mai evidentă este însă dimensiunea existențială a versurilor sale. Constantin Abăluță este un poet al singurătății înr-un univers care riscă să îl strivească sub greutatea propriei sale banalități cotidiene. Nimic nu îl înfioară, cenușiul este culoarea care îmbracă golul existențial, zilele curg într-o nesfârșită transă. Universul său este unul minor, al faptelor cotidiene, lipsite de relief, ca la Mircea Ivănescu. Viața în acest univers mereu egal cu sine îi produce o stare de
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
și într-un viitor apropiat, în jurul anului 2015, urmărește procesul formării unui tânăr care ajunge președinte, dus de hazard în vârful unei piramide complicate de interese, în umbra puternică a Rusiei. Romanul cuprinde 25 de ani din viața Ucrainei, de la cenușiul și absurdul lumii sovietice la pestrițul caleidoscop contemporan: mafie și politicieni corupți, naționalism afișat și prudența față de Fratele cel Mare de la răsărit care și-a restrâns teritoriile, nu și influența și puterea, de la vizitele obligatorii și demonstrative la Moscova ale
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
de a-i culcă la pămînt și de a freca pantofii de hainele supușilor libidinoși. Gloata are doi stăpîni acum. Doar ei au apucături diferite în a terfeli. Restul rămîne neschimbat în spectacolul lingăilor deformați de greutatea burților grotești, de cenușiul amorf, tern în care își tîrăsc, ca șobolanii, existentele. Frică schimonosește. Este impresionant cum fiecare actor poate să prindă atîtea fete de mirare, de trădare, de abil învîrtitor de perii și periuțe, de perplexitate. {i Valentin Teodosiu, si Ion Chelaru
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
acest post să se audă bine - umblăm cu antena prin casă ca atunci cînd încercam să prindem Europa Liberă - să fie difuzat în condițiile pe care timpul le impune. Dacă ai părăsit Bucureștiul, postul dispare, rămîne în urmă, pierdut în cenușiul orașului. Am oprit mașina de nenumărate ori ca să încerc să-l captez. Imposibil. Găsesc pe unde ce vreau și, mai ales, ce nu vreau. Muzicalul, lipsă. Pe cine doare? Pe foarte mulți. Cui îi pasă?... Poate doar realizatorilor care se
Unde ne întâlnim? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6585_a_7910]
-
1956, cazul Alexandru Jar, Congresul Scriitorilor din RPR din același an, relația Hortensiei Papadat- Bengescu cu oficialitățile sunt, toate, focalizări asupra unor episoade însemnate în context, însă insuficient cunoscute și discutate. La fel ca în cărțile anterioare, reconstituirea exactă a cenușiului perioadei nu impietează asupra gestului aproape instinctiv de a detecta micile oaze de expresivitate și de individualitate, ridicate la rang de simbol. „Tăcutul semn de întrebare” ce rezumă destinul Hortensiei sau „bocetul șoptit al conștiinței” invocat aproape neverosimil de Tudor
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
platonică a unor adolescente îndrăgostite de literatură și pasiunea carnală a femeilor mature. Prietenia sa cu adolescentele era, în realitate, o prietenie cu Adolescența, cu tinerețea și cu puritatea acestei vârste, în care găsea un refugiu sufletesc, atunci când îl copleșea cenușiul și mizeria cotidiană. Repet, nu este nimic scandalos în aceste pagini: dimpotrivă, ele ne ajută să înțelegem mai bine candoarea din poezia lui Aurel Dumitrașcu și puritatea neoromantică pe care o întâlnim în volumele sale antume. La fel de bine a procedat
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
unor oameni care, trăind într-un mediu condamnat la sterilitate spirituală, își caută revanșa în plăceri: amoruri fugare, chefuri pantagruelice și fantezii de minți dezaxate. E un carpe diem trăit cu furie, parcă din dorința de a se răzbuna pe cenușiul unei epoci ingrate. Bizareria e că din lumea aceasta nu iese nici o nuanță picarescă sau lascivă. Aerul pare de ospiciu, dar populat cu ființe de inocență angelică, chiar dacă unele par descinse din balamuc. Niște copii mari cărora lipsa libertății le-
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
Cred că din motive de sensibilitate, în afară de cele de castă. Unui ferrolan 1 totdeauna îi vor plăcea vapoarele (cu excepția celor care le urăsc, care e tot un fel de a le iubi). Dar preferința mea pentru acele siluete de un cenușiu inconfundabil, așa de elegante că stăteau pe mare ca și cum ar fi căzut acolo pline de aplomb, s-a compensat de la început cu cea pentru vasele cu pînze: mai întîi pentru cele care fuseseră ale Armadei, ca acea corvetă Nautilius pe
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
drept un „prozator al criticii”. Formula mi se pare, în continuare, potrivită.) Între ipoteză și concluzie, Negrici mai adaugă, cu dichis, câțiva pași. Pentru el, albul nu e niciodată alb. Iar negrul parcă ar fi, de fapt, o varietate de cenușiu. Încă un exemplu. Unul dintre eseuri se intitulează, captând neîndoielnic atenția, Ce s-a veștejit în poezia ultimului deceniu. Scris, cum spuneam, în anii nouăzeci, acesta desfășoară un rechizitoriu la adresa tinerilor poeți, care, remarcă Negrici, n-ar face nici un efort
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
întruparea celor mai sublime însușiri ale umanității. Cocoțați în tării, ei sunt mânuiți ca niște măciuci menite să te zdrobească, și nu, cum ar fi normal, să te ghideze în complicatul labirint al vieții — cu bunele și relele sale, cu cenușiul și coloristica nu o dată dubioasă a existenței. Pe clasici îi descoperi pe cont propriu, la maturitate sau chiar dincolo de maturitate. Ei îți apar în cale atunci când devine limpede că niciunul din contemporani nu-ți oferă soluția credibilă a unei dileme
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
vieți trăite parcă doar pentru a discuta despre sensul existenței și despre artă. Dar paradisul acesta nu le este oferit pentru totdeauna. Asemenea unor îngeri alungați dintr-un spațiu și dintr-un timp mitice, eroii lui Modiano se trezesc în cenușiul vieții cotidiene, lipsite de farmecul de altădată, când totul părea posibil. Romanul lui Modiano, dincolo de atmosfera nostalgică a unui Paris la care visăm cu toții, dincolo de frivolități, aventuri și iubiri pierdute, este și un roman al marilor întrebări despre viață. (Prezentarea
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
alb și negru - încă nu apăruse transmisia color - e la fel de atrăgător ca un meci de fotbal fără minge. Există ceva fundamental exotic în orice operă, ce nu poate fi redat decât prin culoare: a costumelor, a decorurilor, a vocilor. Or, cenușiul deprimant al „micului ecran” comunist compromitea chiar și cele mai bune intenții. Radioul făcea și el ce putea, familiarizându-te mai ales cu „ariile celebre” și pasajele cantabile, care „treceau” cu ușurință la ascultător. Un lucru bun, dar insuficient: adeseori
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
auz : lumina începe să scadă cu cîte un clic la fiecare pîlpîit. De fapt, pe cînd Ozzie trîntea și încuia trapa în nasul rabinului, se prea poate ca acel clinchet tăios al zăvorului tras să se fi confundat cu sunetul cenușiului greu care tocmai începuse să pulseze de-a lungul și de-a latul cerului. Ozzie îngenunche și se lăsă cu toată greutatea pe trapa încuiată. Era convins că umărul rabinului Binder putea s-o deschidă în orice moment cu o
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
lecția dură servită de sistem din toate părțile deodată) și să privească înapoi cu perfectă detașare. Omenește, nu e posibil. Iar moralmente, nu e recomandabil. Adevărul individual trebuie expus așa cum a fost (și uneori încă e) resimțit el. A transforma cenușiul în roz constituie, totuși, o formă de daltonism pe care medicina, din câte-mi amintesc, nu a ratificat-o. Problema e mult mai simplă. Există, în Provizorat, un paragraf de o stângăcie peste care, mărturisesc, n-am putut trece. Fiind
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
și Muzicalitatea organică, criticul analizează coloana sonoră, ca pe un personaj integrat în distribuție, dar și sonoritățile (rîsul, jucăriile, microfonul, instrumentele muzicale neobișnuite, clopoțelul, țăcănitul mașinii de cusut „Singer” etc.), căutînd în sala de spectacole un alt univers, departe de cenușiul cotidianului rămas afară, în lumina adesea bolnavă a zilelor. Dincolo de interesul pe care îl poate avea cititorul „specializat” din mediile teatrale pentru demersul Oltiței Cîntec, Silviu Purcărete sau privirea care înfățișează restituie lăuntrul unui mare artist, devenit, aici, un personaj
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
există, se iau de mână și trec prin Pasajul Generalilor. Pășesc în dragostea lor. Dar nu știe niciunul din ei dacă asta-și dorește. Piața Mare Se prezintă în veșminte noi. Îmbrăcată într-o fustă scoțiană. Pietrele cubice din pavaj, cenușiu închis și deschis, sunt de o discretă eleganță și ochii îți fug deodată cu ele. Privirea ți se sfarmă de clădirea barocă a Bisericii Catolice, ricoșează în zidurile ei, se îneacă în fântâna modernă, îngropată, a Pieței Mari. Nepomuc își
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
miezul Rusiei, la Serghiev Possad, lîngă cioporul de turle și acoperișuri vălurite, ce cresc sub oblăduirea unui faimos hram mînăstiresc, am dat, ieșind de la slujbă, peste un soi de parafrază vie, spontană, la extravaganțele tandre din Floretti. Nu uit, în cenușiul anilor de ateism sovietic, stupoarea acestei întîlniri, - niște bătrînele de aspect mohorît, ca niște călugărițe austere, înconjurîndu- se de porumbei, frenetic, înfășurînduse de-a dreptul în atingerea lor trepidantă. Îi purtau în palme, pe umeri și pe creștetul îmbrobodit, unde
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
autorului, așteptarea „formularelor mari” de care știu și eu din copilăria mea brașoveană, când vecini de-ai mei români, sași sau unguri o porneau spre, cu precădere, Germania. Lumea lui Pora se colorează, în respectiva perioadă, dinaintea plecării, într-un cenușiu și mai accentuat. Imaginea care îi stăruie înainte e aceea a cozii la alimente, la care românii se așază pregătiți ca pentru o luptă. Autorul însuși taxează respectivul spectacol drept „grotesc”. El este, în aceeași măsură, dezumanizant, dar, din nou
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
Alice Dunbar-Nelson evită ridicolul și stârnește compasiunea. Revolta Odaliei implică sacrificiul de sine și sugerează o tragedie trăită demn și cu discreție. Încă o dată se adeverește că un scriitor de valoare poate isca profunde înțelegeri ale vieții din banalitate și cenușiu. Odalie Din când în când Carnavalul coincide cu sărbătoarea bunului Sfânt Valentin și atunci ziua Sfântului cade în zilele calde ale lui martie când primăvara a venit cu adevărat printre noi, iar verdele ierbii se ia la întrecere cu cel
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
variate și procesate atent, adaptate unei focalizări sau alteia. În poeziile erotice (precum Fără pretenții), ironicul e slab, pentru ca „fărîmiturile de hîrtie îndrăgostite de ebonită” și micile „blănițe încărcate cu electricitate” să poată ilustra o lege a atracției universale, dincolo de cenușiul existenței în socialism. În altele, în număr mai mare, sarcasmul ia culori de pamflet anticeaușist, poetul înscriind personajele în categorii și trăgînd concluzia dintr-un singur și inimaginabil vers: „preotul joacă table cu milițianul”, „preotul cu magnetofon sub sutană”, „n-
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
primitiv, el dovedea o înțelegere destul de clară a fenomenelor. Obsesia sa era însă ca nu cumva lucrurile să meargă bine. Dincolo de ideologie, întrevezi profilul moral al unui individ măcinat de resentimente, al unui primitiv pentru care singura culoare acceptabilă era cenușiul. El avea plăceri cvasisexuale în a ciunti instituții, a dărâma clădiri istorice, a distruge entități care funcționau. Așadar, mitul „dezinformării” la care „omul bine intenționat” ar fi fost supus de aparatul de partid nu e decât o vorbărie goală. Ceaușescu
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
foarte bine la nivelul limbajului, în care se lipesc sensuri năstrușnice, asistate de o imaginație spectaculară. Întrebată de Felix Epper despre fascinația unui asemenea narator, ea răspunde că „doar din perspectiva copilului am fost capabilă să redau toată imoralitatea și cenușiul poveștii (...). Mulți oameni și o parte a massmedia se așteaptă de la carte să-i transpună într-o lume nostalgică a circului. Cine citește însă romanul va observa imediat că acest lucru nu are nimic de-a face cu realitatea”. Din
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
sugestie. Fațada se ridica cu un relief extraordinar. Petele de verde și de alb ca niște fantasme stridente, ieșite dintr-un trecut îndepărtat. Cât despre cer, acel cer larg și înalt, grozav de înalt, era o adevărat poemă, de-un cenușiu încărcat parcă de toate ploile ce stăteau gata să cadă, având totuși și unele lumini, unele încercări de zâmbet... Pot însă să vă mărturisesc că pe măsură ce-l priveam - descoperind întruna în el, trăsături de penel neașteptate și uimitoare - am avut
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
mai curând sfârșitul de vară, care anunță că nu mai e cale de scăpare, lăsând, totuși, vie o iluzie, e timpul căutat al acestor poeme care au trădat vitalitatea pe eleganță. E lumina care le priește, bătând în toate nuanțele cenușiului. Pe-acest fundal, de lume fără vârstă, stearpă în anotimpul culesului, se înșiră o numărătoare care nu lasă nici o șansă: „Din toamnă-n toamnă mă ridic/ Și parcă nu mai știu să vin./ Până la mine este mult,/ Până la moarte mai
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]