251 matches
-
trasee europene Glisez, iartă-mă, Mircea!, dar n-am cum. În Dania nu a mers o observatoare destrupată, a treia oamă, ca să zic așa. Ajung imediat și la beci. Nu ți-am spus niciodată, dar eu dau bani aproape numai cerșetoarelor bătrâne. Am ciudatul sentiment că sunt oricare dintre ele, că ele sunt bunicile mele. Stau discret la ieșirea din magazin. Îmi privesc plasele. Înghit în sec. Mie îmi e rușine ca unei îmbuibate. Și atunci le dau bani. Mulți, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să-l placă. Am plimbat-o prin curte. Făcea cursuri de antropologie. Nici măcar nu se gândea să nu-și ia diploma, că nu avea când, la cei 82 de ani ai ei. Apoi a început iarăși senzația mea de vertigo. Cerșetoarele, Valeriile din Sâncrai, viața parastaso-centrică, hainele negre răsspălate, lampa cu gaz, o viață în care femeile încep să moară ca femei de la 50 de ani. Le moare mintea, sufletul, sensibilitatea. Devin bocitoare sterpe sau chivuțe de bloc, cu picioarele umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sunt fetița cu chibrituri. Acasă mă așteptă canichul propriu, voi cumpăra un brad scump și îl voi decora cu beteală din SUA și UK. Doar că, în drumul meu de la piață spre casă, voi izbi cu crengile de brad bătrânele cerșetoare și câinii vagabonzi, femeile de vârsta mea, refuzate la tarabe, poate un pic nervoasă că îmi ațin calea. Dacă nu s-au stins de tot în mine imaginile din trecut, voi revedea ochii plini de speranță ai bunicii mele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un singur altar te cheamă să te boteze, poduri de flori îți ilumină noaptea cărarea. Gura ta nevăzută mă ispitește și-n legea nescrisă, ascunsul învinge orice rugăciune ce tremură pe buze. Nu mă lăsa cu mâna întinsă ca o cerșetoare, vreau să fii al meu să-mi mistui setea de viață. Chiar dacă ar fi să dansez ultimul tangou al vieții, născut între cer și pământ, între ochiul soarelui și cel al umbrei, voi săpa adânc în mine să te sădesc
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ziua cea de azi și cea de mâine. Frații de suferință au nimerit la masa lui Bau, un alt ratat aciuat la spelunca noastră, tot fost pușcăriaș. Bau era debarasor, plătit la sfârșitul zilei, trăind sub cerul liber cu Leana cerșetoarea, iarna în subsolurile de bloc, pe țevile calde de termoficare. Tot ce obținea din cerșit în cimitir împărțea cu Bau, gratulată cu bătaie atunci când făcea cocteil din vodcă, rom și coniac. În rest, era băiat bun, uneori îi lua apărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
migală pe priciul care ține loc de pat. Adorm imediat, adăpostit În propriul vis. Câinele lui Ben roade un os, scoțând icnete de plăcere. Șuieratul trenului Îl trezește o secundă pe Antoniu, după care somnul capătă dimensiunea morții. Cartonul de cerșetoare, atestatul vieții ei nomade, nesigure, zace pe podea ca un leș. Un singur cuvânt se poate citi clar, În lumina firavă a unei raze de lună: ,,mulțumesc,,. Unsprezece -Ai mai putea face un ceai? M-au terfelit, m-au vârât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
are o nuanță roz uimitoare, așa i se pare lui Antoniu. Astăzi, Înfățișarea lui este mai Îngrijită, hainele sunt și ele mai curate, părul pieptănat, și unghiile tăiate. A ajuns la gura metroului, dar locul lui este ocupat de o cerșetoare bătrână, ai cărei ochi apoși și Înroșiți de băutură fixează trecătorii cu o căutătură ciudată și din gura căreia ies cuvinte numai cuvinte spurcate, amestecate cu sughițuri bețiv. Pe Antoniu nu-l neliniștește uzurpatoarea, și se retrage la câțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să afli ce mai face Uniunea Europeană? -Uniunea Europeană e o amăgire și, nu știu cum, dar dintr-odată, eu, care iubeam amăgirile ca pe niște ființe În carne și oase, nu le mai suport, nu mai vreau să știu de ele. Bătrâna cerșetoare a golit o sticlă de bere și acum, Înjurăturilor ei s-au adăugat cele ale unui vagabond bătrân și degenerat și el de alcool, probabil concubinul ei. Se Împing, se ceartă, dar nu au forța să se bată În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ești. In Salon am ocazia de a participa la sf. Liturghie, într-o impunătoare biserică în stil gotic dedicată sf. Ioan de Malta. Am apreciat solemnitatea cu care a fost celebrată Euharistia, mai ales cântecele. La ușa bisericii stătea o cerșetoare, probabil româncă, cu un copil în brațe. Am văzut și prin oraș mai mulți rromi, unul cântând la acordeon, mai talentat, iar altul la vioară, care însă îmi zgâria și așa slaba mea sensibilitate muzicală. In apropierea acestei biserici este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pentru a-și găsi pruncul spânzurat de elasticul cu jucării pe care i-l agățase de pătuț. Murise de mult, era deja rece și țeapăn. Profesoara n-a mai mers niciodată la școală, a înnebunit și a trăit ca o cerșetoare tot restul vieții. Pe la noi însă, o mulțime de copii erau lăsați de părinți la bunici, prin sate mai mult sau mai puțin îndepărtate, până când începeau școala, moment în care căpătau practic o viață nouă (o casă nouă, părinți noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de februarie. Mă întorceam de la universitate. În dreptul Ateneului mă opri o bătrână mică și uscată, care-mi ceru de pomană. Îmi plăcea să dau de milă, căci asta îmi măgulea amorul propriu. Am scos doi lei și i-am întins cerșetoarei. Țin minte și banii mărunți pe care-i aveam în portofel: 18 lei, dintre care opt monede de câte doi lei și două de câte un leu. Primul gând a fost să dau bătrânei un leu, pe care îl și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
închisorii și totul a intrat perfect în firea lucrurilor, potolindu-mi inima și limpezindu-mi bine mințile, m-am apucat cu interes să scriu amănunțit întocmai lucrurile pe care... Brusc, însă, m-am oprit din citit, întrerupt fiind de o cerșetoare sărmană, care se apropiase pe nesimțite de mine. Avea hainele numai zdrențe și o față chinuită. Se vedea limpede că era decăzută moral, căci avea în privire acel licăr sfâșietor de tristețe și de suferință, care știe să înmoaie inima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
reprezentat corespondența un subiect de sine stătător în viața mea? Când mă uit la dreptunghiurile din pachet, când, în cele din urmă, rup plicurile, croindu-mi cu un mârâit drum printre rugămințile și ofertele ca niște capcane ale acestor scrisori cerșetoare, îmi vine să spun: Uite ce e, n-am putea să schimbăm subiectul? Cel puțin o singură dată în toți anii ăștia? Nu mai avem nimic altceva de discutat? Dar, pentru numele Domnului, când am primit eu ultima scrisoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nigeria, sticle cu vin de Porto din Alaska. Există până și un produs numit Alkohol, vândut în recipiente de plastic fără etichetă. Acest depozit de băuturi trebuie să-și fi început activitatea ca un răspuns la prezența din abundență a cerșetoarelor, vagabonzilor și bețivanilor împleticiți care bântuiau prin această parte a orașului. Printre rafturi se ițeau în lumina tremurătoare figuri groaznice. În timp ce mă aflam în salonul rezervat whiskyului, un tip a cărui respirație plină de rumeguș îl anunța de la mare distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șleampeți. Mai erau cel puțin trei tipi cu figură de tată în bucătăria de alături, îmbrăcați în maieuri sau halate, aplecați peste sticlele de vin fără etichetă și pastele aburinde din sosul sângeriu. Cu ei mai erau chiar și două cerșetoare îmbrăcate în negru, așezate pe scaunele cu spătare înalte de lângă ușă Cu ei mai erau chiar și două cerșetoare îmbrăcate în negru, așezate pe scaunele cu spătarele înalte de lângă ușă. În plus, întreaga ceată părea venită din insula Ellis... Caduta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
halate, aplecați peste sticlele de vin fără etichetă și pastele aburinde din sosul sângeriu. Cu ei mai erau chiar și două cerșetoare îmbrăcate în negru, așezate pe scaunele cu spătare înalte de lângă ușă Cu ei mai erau chiar și două cerșetoare îmbrăcate în negru, așezate pe scaunele cu spătarele înalte de lângă ușă. În plus, întreaga ceată părea venită din insula Ellis... Caduta însăși părea să fie regina stupului. Bătea din palme în timp ce își dezlănțuia italiana ei poruncitoare. Își puse copiii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
moș Crăciun dintr-un magazin universal. După ce s-au foit, copiii au coborât. Din când în când, câte unul din tătici dădea buzna zgomotos și i se adresa plin de respect, dar și cu o anumită veselie curtenitoare. Cele două cerșetoare, fiecare posesoarea a câte unui dinte, murmurau, dând din cap și făcându-și cruce. Caduta mi se adresa uneori și mie tot în italiană, ceea ce nu limpezea cu nimic lucrurile. Am tușit și am spus: — Îmi pare rău, Caduta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Doamne, câți ani are Guyland? De ce vrea să apară gol? — E o persoană dezgustătoare. Ascultă-mă, domnule Self John. Am nevoie de asigurarea ta că așa ceva nu se va întâmpla. — O ai. Am aruncat o privire prin cameră. Cele două cerșetoare zâmbeau încurajator. — Uite, Caduta. Între tine și Lorne nu există scene de amor. Probabil că va fi o scenă sau două cu voi în pat, dimineața, carat de genul ăsta - dar în cearșafuri - okay? — O să fiu sinceră cu tine, John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu pumnul și o strânse, făcând pielea să se încrețească. — Vezi? spuse ea și începu să-și descheie nasturii de la cămașă. Și iar am privit prin cameră. Unul dintre tătici își vârî capul pe ușă. Capul zâmbi, apoi se retrase. Cerșetoarele rămaseră cu ochii căscați și împietrite de data asta. Unul dintre copii mă trase de poala hainei, de parcă ar fi vrut să-mi reîntoarcă atenția asupra doamnei din tronul ei de catifea. Aținându-mi privirea, Caduta își desfăcu volanele cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
New Born e o speluncă mișto cu panouri de plastic și mese melaminate, pe jumătate birt ieftin, pe jumătate loc de întâlnire pentru borfași, frecventată de o trupă de adevărați italieni laolaltă cu clienți întâmplători - ziliere de prin partea locului, cerșetoare reformate, măturători londonezi. Ai să găsești de toate soiurile aici, de la gunoieri până la manageri de condiție medie. Meniul este orientat spre pungile sărace, dar localul vinde băuturi. Altfel, cum și-ar fi putut aduna clienții? Azi am comandat o mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dau seama de cine. Unde am mai văzut-o pe cățeaua asta turbată? Stai. Fii atent... Uite-o că vine iar. Oamenii ăștia vin direct spre mine. Așa a fost întotdeauna. Ca niște animale mă adulmecă, aidoma unor câini. Când cerșetoarea intră în expresul în care domnește tăcerea, furișându-se pe lângă mesele aliniate, când vagabondul privește mulțimea de pe stradă, alegându-și inima caritabilă care nu îl va refuza, știm cu toții la cine se vor opri. Le întâlnesc privirea— și nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
printre pământeni, unul la cinci, sau unul la trei, sau poate chiar doi la unu, au impresia că gândurile și acțiunile lor sunt determinate de ființe din altă lume. Și oamenii care cred așa ceva nu sunt niște tâmpiți sau niște cerșetoare bâlbâite: sunt perceptori bântuiți de acufenă, avocați cu ochii bulbucați și birocrați bine amețiți. Înainte (și tare aș mai vrea să știu mai multe despre acest timp - înainte. Nu cred că astăzi mai pot afla multe despre el), înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ea pare a nu fi dat nimărui nimica. A o desbrăca * 175 de averile pe care ea [h]arnică * și mlădioasî le-au adunat m veci de mai bine de o mie de ani, însemnează a face din împ[ărăteasă] cerșetoare. Dar metal[ul] aur ea l-au tipărit în tipariul ei propriu și e azi al ei pentru * că toate poartă efigia ei neschimbată, neschimbabilă chiar. {EminescuOpXV 1074} {EminescuOpXV 1077} VOLUMUL X DIN "TIMPUL" ÎN CESTIUNEA BASARABIEI (p. 71) Primul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
furie: — Nu mai putem îndura! N-or să cruțe pe nimeni. Cum a murit? — Ca un animal, răspunse curierul. Aruncă o privire în jur și continuă în șoaptă, mânios: — La Rhegium au omorât-o și pe Julia, ca pe-o cerșetoare. De pe haina udă se prelingeau picături care cădeau pe pardoseală. Ofițerul se uită la rândul lui în spate și, pe când îl conducea pe curier spre ieșire, îl întrebă furios: — Și cei de la Roma ce spun? — Nimic, răspunse scurt curierul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
auzeau bătăile ritmice ale făurarilor pe lamele înroșite. Se strecură în fierăria încălzită de foc, trăgând cu urechea la discuțiile oamenilor; astfel putu să audă - și viața lui fu scuturată de un cutremur - că acea Julia care murise „ca o cerșetoare“ în îndepărtatul Rhegium și din cauza căreia mama lui fusese atât de disperată „ar fi meritat onoruri imperiale“. Aceasta o spuse glasul mânios al lui Caius Silius, tribunus militaris aflat în acele zile la comanda legiunii sale, care, așezat lângă maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]