296 matches
-
încă nelustruită am închipuit pe un om pe care lumea noastră pământeană îl cuprinde în brațe și-l giugiulește cu toate petrecerile. Iar libera-mi pornire. Nu se împiedecă de nimic singular, Ci se mișcă mai departe pe întinsa tabla cerata; Nici o răutate josnică nu se lipește de-o comă măcar a drumului pe care-am apucat, Ea zboară cu-al vulturului zbor, îndrăzneț și pururea-nainte, nu lasă-n urmă-i nici o pârtie. ZUGRAVUL Adecă, cum s-ar prinde asta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îi lovește obrajii pe când își rujează buzele pentru ultima oară. După aceea, ia o pătură albă și acoperă oglinda cu ea. Se oprește în fața șifonierului. Trage un sertar și scoate un vas de ceramică albastru-indigo, care e acoperit cu hârtie cerată maro. În jurul marginii e legată o ață galbenă. Desface ața și ridică hârtia. Înăuntru, o cutie de somnifere. Cu grijă, Shang-guang apasă marginea gârtiei. O împăturește în forma unui diamant. Apoi o presează înainte de a o arunca în coșul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pui cu ea? Ea nici n-a fost acolo. Prizonieri. Zile întregi, așa ni se părea. Și tu ai început chestia aia cu Marea Evadare. Ai folosit o macaroană nefiartă ca să împingi cheia din gaură pe o bucată de hârtie cerată pe care ai tras-o înăuntru printr-o crăpătură din ușă. Cât aveai, șase ani? De unde ai învățat tu așa ceva? Din filme, normal. De unde învață omul chestii? Ea stă în picioare la fereastra din bucătărie, uitându-se la terenul fermei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
camerei. Nimeni nu părea doritor să îmi întâlnească privirea. —Tom? am spus. Tu vorbeai cu ea aseară. Și-a ridicat pentru o secundă capul. Mi-aș fi dorit să nu facă asta. Arăta ca propria mască mortuară, făcută din marmură cerată de origini antice. Poate i s-ar fi potrivit unei persoane cu o structură osoasă impecabilă, dar fața lui mare și îndesată de irlandez nu era demnă să o poarte. Ochii lui, care de obicei erau de un albastru deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cerul de un albastru intens. Între cele două vârfuri, platoul era acoperit de o iarbă aspră cu fir neobișnuit de lung, pe alocuri stâncile izolate erau invadate de un conifer târâtor necunoscut lui. Erau și niște tufe cu frunze roșcate cerate și cu ramuri contorsionate, încărcate de flori de un roșu strident cum nu mai văzuse. Mirosul proaspăt ca și cel de ienupăr îmbălsăma adierea. Egumenul dispăruse; de undeva, ca o vibrație, începu să-i vină glasul lui. Era o rugăciune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tablou mic, un portret în ulei cu ramă aurie și ovală), tanti Frosa mergea la rummy joia. Și joia, când juca pietre, se îngrijea încă de dimineață să comande un carton cu cofeturi la Nestor, frumos ambalat, neapărat în hârtie cerată, după care, înaintea prânzului, cu părul ei alb și privirea semeață (din același tablou), ascundea pachetul în șifonier și-și închidea ușa camerei cu cheia. Mătușă bătrână, nu cu brâul de lână, ci cu umbrele de soare și pălării cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la naftalină, îi auzea pașii la întoarcere, o simțea foșnind, ghicea după sunete unde era ascuns pachetul lucitor, o aștepta să termine și să încuie, să se îndepărteze, apoi ieșea din cotlonul lui și căuta tăcut, desfăcea fundele și hârtia cerată, își umplea gura cu două-trei trufe deodată, își trecea degetele prin crema șarlotelor și le lingea pe rând, compara și înghițea, praful subțire de cacao îi provoca tuse, dar nu tușea, pe urmă, ca un motan sătul și leneș, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
arahide. Și nici lapte, În afară de chestia aia stranie de la sînul mamei, cîtă mai rămînea cînd Îmi venea rîndul și mie. Laptele a sosit Într-un capac de borcan, iar untul de arahide Într-un guguloi pe o bucată de hîrtie cerată. Untul de arahide era cel mai bun lucru pe care Îl gustasem vreodată. Se numea Skippy. Iar laptele era și el minunat, atît de rece și de dulce. El m-a privit mîncînd. M-a privit cum ling și ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ne înfoia părul și ne făcea pielea de găină pe brațe. Pe jos, terenul începea să devină cleios și, prin băltoace, se vedeau tot felul de resturi aruncate: păhărele de plastic în care fusese înghețată, cutii sparte de chibrituri, hârtii cerate cu coji de parizer, bucăți de vată murdară. La o cotitură a culoarului am zărit două biluțe roșii, legate cu elastic, din cele cu care își prind fetițele părul. Cu cât culoarul devenea mai întortocheat, cu pereții de pe care acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Continuând să țină cântarul cu o singură mână, Hirghe deschise cu mâna în care avea lopățica gura pachetului în care introduse lopățica. Hârtia începu să foșnească și am observat că în pachetul albastru e un alt pachet din hârtie albă, cerată. Pe lopățica de os, scoasă cu maximă grijă din săculețul care foșnea, se afla o grămăjoară de praf alb. Era foarte alb și strălucea cum strălucesc cristalele de naftalină. Foarte atent, Hirghe lăsă să cadă din acest praf în pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de Înmatriculare mînjite cu noroi și În față, și În spate. Portierele Încuiate: ori spargi un geam, ori te-ntorci acasă cu mîna goală. Jack sparse geamul din partea șoferului. Pe scaunul din față cioburi și un singur plic de hîrtie cerată. Îl Înhăță și alergă spre mașina lui. Ușa lui Valburn se deschise. Jack o șterse rapid spre est, pe Strada 5, făcu cîteva zigzaguri ca s-ajungă pe Western, și trase Într-o parcare mare și bine iluminată. Rupse punga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pînă la Omucideri, găsi dosarele din 1934, găsi „Atherton, Loren, 187 P.C. (multiplă)“. Trei dosare groase, apoi fotografiile - făcute de doctor Frankenstein Însuși. Copiii fotografiați imediat după dezmembrare. Brațele și picioarele aranjate la mică distanță de trunchiuri. Sub trupuri hîrtie cerată, albă. DÎre de sînge trasate cu degetul În jurul membrelor, roșu pe alb. Desene complicate, identice cu cele din fotografiile porno făcute cu cerneală. Membre desfăcute, la fel cu membrele tăiate ale lui Hudgens. Ed Își prinse degetele cînd Închise fișetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
își putea explica reacția. Nu avea de ales decât să mormăie: —Așa e, scuze. S-a lăsat o liniște monumentală. —Dă-mi, te rog, noul ruj, spuse Ashling scurt. L-a scos din cutie și a dat la iveală batonul cerat, nou și strălucitor. Superb. Dar, admirându-l, a fost atacată de un acces de luciditate brusc și deloc bine-venit. Nu-mi vine să cred, respiră ea. Inspectă rapid fundul rujului, scormoni în trusa de machiaj, scoase alt ruj și verifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
umilinței. Își pleacă totuși fruntea, supusă, deși sufletul îi clocotește de mânie. Are însă o altă victorie de câștigat, mult mai importantă. CAPITOLUL II În picioare, cu snopul de tăblițe așezate pe masa din fața lui, Iulius Ianuarius întoarce preocupat scândurelele cerate din lemn de arțar, legate cu sârmă între ele, pe care și-a însemnat ce trebuie să discute cu împăratul. — Resursele economice de care dispunem sunt pentru al treilea an consecutiv depășite de cheltuieli, rostește la un mo ment dat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lor, dacă e cazul, au dreptul să ceară, în interes public, orice de la populațiile supuse. Trage nervos o linie cu mâna prin aer. — Așa că scade-le din total. Libertul imperial se grăbește să-și noteze în tăcere pe tăblița lui cerată. Reia cu voce joasă: — Avem de întreținut și flota... — Acum te legi și de corăbii? — Dar... — Uiți câte războaie nu s-au încheiat la timp pentru că predecesorii mei nu au înțeles importanța puterii maritime și nu aveau o forță navală
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
po pulația Romei și extrem de scump. — ...și după animalele sălbatice să vină luptătorii neînarmați , continuă imperturbabil bătrânul, iar gladiatorii abia la sfârșit, dispuși câte doi sau în grupe egale... Secretarul imperial își notează cu conștiințiozitate, dar pe mar ginea tăbliței cerate mâzgălește, cu o cută adâncă între sprâncene, costurile estimative ale dorințelor împărătești. Augustus trage din nou spre el bolul cu țelină. Mârâie posac: — Vorbește cu Curtius Atticus și cu Vitellius... Înghite și reia: — În Vitellius, mai ales, am toată încrederea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aclamațiilor dese și nesfârșite cu care eu și Tiberius suntem întâmpinați la amfiteatru... De uimire, secretarul uită să-și mai ia notițe. Augustus se răstește la el agasat: — Ce te miri așa, ca boul? Ianuarius își pleacă ochii asupra tăbliței cerate. — Nu mă mai țin genunchii, oftează principele. Ridică a lehamite din umeri. Că doar trebuie să mă ridic în picioare de fiecare dată când îi apucă să zbiere pro salute... Mai ia un pumn de țelină. Cu mâna încă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Învîrtindu-se prin jur. — Da, așa-i. Și pe polițistul de zonă, strecurîndu-se la mijlocul rondului să bea o ceașcă de ceai. Fără să-i urmeze cineva, zise Julia zîmbind. Hai, ia loc, Helen. Scosese un pachet de senvișuri Învelit În hîrtie cerată, și un clondir plin cu ceai. Trăsese scaunele, dar Își plimba privirea dubitativ de la scaunele prăfuite la paltonul elegant al lui Helen. Aș putea pune niște hîrtie acolo, dacă vrei. — E-n regulă, zise Helen. Nu-ți face probleme. — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de masă, părînd preocupat, și timp de un minut teribil de lung, Își imagină c-o s-o opereze pe scaunul stomatologic. Apoi văzu că, după scaun, se afla o canapea pusă pe un postament, acoperită cu un cearșaf din hîrtie cerată și cu o găleată de zinc lîngă ea. Totul arăta odios: lumina mare metalică proiectată asupra lui și tăvile cu instrumente În jur, mașinăriile ciudate, frezele și sticluțele de anestezic. Simți cum i se urcă un val sufocant de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întoarse depărtîndu-se, Își scoase haina, se spălă pe mîini și-și rulă mînecile. Acolo era un radiator electric, și ea se așeză În fața lui pentru a se dezbrăca; Își puse hainele pe un scaun și se sui repede pe hîrtia cerată foșnitoare Înainte ca el să se Întoarcă - pentru că se simțea și mai expusă cu fundul pe jumătate gol, decît s-ar fi simțit dacă ar fi fost complet gol. Numai o curvă stătea așa. Dar cînd se Întinse pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
n-ai nevoie de prea multe lucruri: o voce caldă, o privire pierdută în negura amintirilor, un album de poze cu margini dantelate, un ghem de lână și cineva care să te asculte. Uneori, ajunge și un creion colorat moale, cerat, care să se lase sculptat de mâini migăloase. După câteva ore de muncă devine el însuși un Povestitor, așa cum s-a întâmplat cu personajele născocite de Chau pentru proiectul Storytellers. „Am pornit de la o documentare legată de arta populară din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
punte, În timp ce șampanul plin de apă se Îndepărtă, plutind spre următorul cargou din șir. Jim rămase o vreme privindu-l, apoi păși prin apa pînă la glezne care acoperea puntea de metal. RÎul Începuse să se legene ușor, dar suprafața cerată a vasului rămase neatinsă cînd apa intră În cabina deschisă de sub punte și ieși prin balustrada de la babord. Jim păși În cabină, care părea o grotă ruginită, mai veche chiar decît forturile germane de la Tsingtao. Plutea pe suprafața rîului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ceară topită. De cîte ori era obosit sau supărat pe Jim, doctorul Ransome topea cîteva lumînări și scufunda pătrate de pînză veche În lichidul fierbinte, apoi le atîrna să se răcească. Cu o iarnă Înainte, făcuse sute de asemenea panouri cerate pe care deținuții le folosiseră ca să Înlocuiască geamurile sparte. Deși orele lui de muncă ajutaseră la oprirea vînturilor reci care suflau dinspre China de Nord, prea puțini dintre deținuți Îi erau recunoscători doctorului Ransome. Totuși, după cum observase Jim, pe doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îi plăcea să impresioneze pe toată lumea cu acei pantofi de sport scumpi. — Jim, e grozav din partea ta să arăți atît de elegant, dar Încearcă să nu-ți mai lustruiești pantofii chiar tot timpul. Doctorul Ransome se uita fix la pătratul cerat. Îl deranjează pe sergentul Nagata, adăugă el. — Îmi place să fie strălucitori. — SÎnt foarte strălucitori. Chiar și piloții americani trebuie să-i fi văzut. Își Închipuie, probabil, că avem un teren de golf aici și Își fixează compasele după bombeurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
post mortem bust a lui Geordie Stephenson. Nu prea aveai la ce te uita. Mai ales acum că era mort. Frizura umflată Îi era lipită de cap, iar mustața de star porno ieșea În evidență, groasă și neagră, pe pielea cerată. Era ciudat, dar, privind fotografia mortului, Logan avu impresia că-l mai văzuse undeva. Conform informațiilor trimise de poliția din Lothian, Borders și Geordie Stephenson fusese o adevărată figură În tinerețe. Mai ales agresiune. Recuperator pentru rechinii cămătari. Intrări prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]