736 matches
-
Să vadă dacă hămesite vînturi sînt pretutindeni cu nevăzuta lor oștire, La fel privește-afară Omul în arbore și iarbă, pește și pasăre și lighioana, Strîngînd ce-i risipit din trupul său nemuritor În chipurile-Elementare a' tuturor fapturilor ce cresc. El cearcă îmbufnatul vînt din moazănoapte, plutind pe miniate brazdele-i, 560 Năbușitoarea miazăzi cînd soarele răsare și miniatul răsărit Cînd soarele se cúlcă; cînd bulgarii de huma se-ntăresc și vitele stau Istovite și păsările se ascund în cuiburile lor tăcute
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în vreme ce din ai săi munți înalți Al groazei leu jos coborî-va, și-ncovoindu-și luminoasă coama Și ghemuindu-se pe lîngă ei, din poala albă-a băiețașului cîrlionțat mînca-va Hrană să de aur, și seara va dormi naintea ușii." " Cercînd să fim mai mult decît doar Om, Noi mai puțin ajungem", spuse Luvah 710 Cînd se nalta de la ospățul luminos, cu vinul vremurilor îmbătat. Coroană să de spîni căzu de pe-al sau cap, isi agață Lira cea vie Napoia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Valentino Piccoli, Ernesto Mancini, Luigi Giusti. Dintre români, pot fi întâlnite numele lui Mihai Manoilescu, Tache Soroceanu, D. Gusti, Duiliu Marcu, C. Ene, C. Râuleț, Al. Tzigara-Samurcaș, Stelian Popescu, Ștefan I. Nenițescu (El Greco en Rumânia), Al. Marcu (L’Italia în cerca delle latinità) ș.a., unele dintre articole abordând subiecte că stabilitatea monetară, activitatea literară și teatrală, chestiunea optanților maghiari, frumusețile naturale ale Bucureștilor etc. În domeniul literar se remarcă prezența lui Victor Eftimiu, care colaborează de la primul număr cu povestirea El
DACIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286646_a_287975]
-
fie ofrandă și laudă Dumnezeirii - în transcrieri vehemente ale suferinței și derelicțiunii: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!” Așteptarea răzvrătită, reproșul aduc Psalmii aproape de amarele tânguiri ale lui Iov. Specific argheziene sunt și accentele de trufie provocatoare, rivalitatea cu Atotputernicul: „Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!” Totuși, ieșirea din seria comună a ispitelor „ușoare și blajine”, spre încercarea ultimă, este aleasă pentru a da o forță de șoc mai mare supunerii: „Ți-am auzit cuvântul zicând
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
văd că acestea sunt săgeți, nu condeie. -Pricepem noi la ce fel de condeie v-ați gândit, zise unul din săteni. Dar de condeie de acelea nu Înțeleg dușmanii țării noastre. Ei numai pe acestea le simt. De câte ori le am cercat noi pe spinarea dușmanilor ! Așa de iute zboară, de nici nu le zărești ! Și așa de binem scriem cu ele, că Îndată ce le trimitem la dușmani, le tăiem pofta să mai vie pe la noi ! -Bravo, români ! - zise vodă cu bucurie
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
reprezenta Traian în capul acestora (*** Alexandru Macedon) Sosius Quietus conducătorul lor. Popoarele nu merg, cu toate reprezentările lui Decebal. Pacorus II regele parților. Longin, caracter nobil -................. . D[ecebal] cere pentru el țara până-n Dunăre și cheltuielile războiului. Longin se-nvenină. Cearcă să omoare pe Traian. Plai cu plai se pierde. Se-nvenină cei mari. Decebal s-omoară. {EminescuOpVIII 57} 11 2306 DECEBAL plan ACT I DECEBAL (vesel) 12 2286 Decebal - actul din urmă - a albit așa de tare încît seamănă cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
una sălbatecă pentru Angelica. Scena între el și Angela. El ucide în joc pe Floribel și ia lumea în cap. SC[ENA] Dragoș a fost în Marmația la puternicele sale rude. Aceștia promit ajutorul său; el vine-n Suceava ca să cerce dispoziția populației. Scenă-n crâșmă. Ș-aduce aminte de Angelica. Ea-i înamorată de un sunet de corn - Zburătorul. Ea se-namorează în el. Epizod erotic. El se-ntoarce la Suceava cu armată, îl gonește pe Mihnea, dar îl cruță
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aiurează. ARB[ORE] Aiurează... MAIO Veghez asupra lui... voi să-i surprind o cugetare care să-mi esplice starea în care se află... nimica. Bea mai mult și vorbește mai puțin... iată tot. Bea el și-nainte, dar acuma... Am cercat să-i însenin cugetele prin cântec... dar cântecul cel mai vesel îl pune pe gânduri... cântecele triste îi fac plăcere, însă eu nu le cânt, pentru că-l adâncesc din ce în ce mai mult în răul ce l-a coprins. ARBORE Sărman copil! MAIO
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ei n-or veni... nu vin! ȘTEF[AN] (încet) Chiar azi boieri, chiar astăzi! Vă așezați la masă, Boierii mei cei vrednici!... Și-n frunte-i o să șază Portarul ot Suceava! Tu, Maio, lângă mine, S-umplem cupele de-aur cercând a trăi bine. 2262 Cupare, împle-mi cupa cu-al viței sânge roși, Să-mi mîngî cu ea - O, viața e o stâncă ce-i stearpă și uscată Pentru un om de flăcări cu inima bogată. {EminescuOpVIII 173} Beția? O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
n-arde, dar parcă e-un apus De soare [---] *, mijeală de lumină. De-odată piere-acest senin în întunerec, Cu spaimă văd că însuși lumina cea de-apururi Ce arde-n veci la capul lui Ștefan Vodă este Cu totul stinsă... Ei cearcă s-o aprindă, Nu pot ca s-o aprindă... Atuncea zice unul: Voi ați văzut apusul al neamului Mușatin". * 2264 Iar când se vor împlini aceste toate? Legenda zice: când Buga va suna de [sine] însuși, când sf[înta] mănăstire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-o dungă Buga, Clopotul lui Ștefan-Vodă ce când vremile se schimbă Mișca pururea de sine, greu *, prorocitoarea limbă. " Toate vechile temeiuri și Moldova cea străbună O corabie pe mare bântuită de furtună, În primejdie credința și poporul, legea... totul... Mînile-nfrîngînd cerca-vom unde-i Domnul și pilotul A căruia vorbă numa ne înalță și ne scapă, Un luceafăr ce răsare călătorilor pe apă". {EminescuOpVIII 220} Poate s-o ivi vrounul de ne-nalță și ne scapă, Cum luceferi se ridică călătorilor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Achil și Agamemnon în de ei se [tot] sfădeu Vine Nestor ș-amîndoror le ținu apoi de rău. Pe-Agamemnon îl împacă, pe Achil [îl] îmblînzește, Ca acesta pe Brizeis să o dea se învoiește, Dar îi spune dinainte să nu cerce decumva, Preste Brizeis, din avere-i să se-atingă de ceva. Iar Ulis luă pe Chriseis, și-n corabie suind, Merge la preotul Chrisse, fata-n mînile lui dând; I-a adus taina de jertfă și comori [de] la ahei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Daca anunțul mi-ar aduce ceva elevi! A primi pe orcine, fie măcar țărani. Oare cum i-o fi mergând lui Felice, oare i-o fi ieșit bine la căpătîi? Eu zău nu l-aș fi povățuit neciodată de-a-și cerca norocul în țară străină! Bietul băiat! Cât de mult îi păsa inimei lui... dar nu-i minune... după atâta amar de ani! SCENA III (în timpul monologului FELICE intră CU mantaua, pălăria și sacul de voiagiu) FELICE (în sine ) Doamne sfinte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nătângă dar pioasă erezie - Cum că ținta cea mai mare, cel mai scump odor al sorții E să te posed pe tine, fie chiar cu prețul morții. LAIS De-ți știam eu nebunia... CHALKIDIAS Alungai de lângă tine Pe-ndrăznețul care cearcă a ta cale a aține. Bine-ai fi făcut PSAMIS El spune ce se cade singur chiar. CHALKIDIAS Nu cu tine stau de vorbă, ticălosule avar! LAIS Însă... CHALKIDIAS Nu voi tânguire și nici cântece de jale Să urmeze după
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aparte) Las' să piarză... BOMILKAR Lais vine. Un cuvânt să-i spun și ei Îmi dai voie? SCENA A CINCEA CHALKIDIAS (șade), LAIS, BOMILKAR, PSAMIS (în fund) LAIS Cer iertare. Voi sunteți încă aici? BOMILKAR Ba ne ducem. (încet) Însă cearcă două vorbe ca să-i zici Tânărului acestuia care vrea să se omoare. LAIS Se omoară? Dar se poate? BOMILKAR Nu vorbi așa de tare. Deși aprig, are însă cuget mândru și măreț, De-al robiei jug voiește a scăpa cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ai vrea să tragi folos din ea. Atunci femeia a pus otrava în lăcată. După aceea dama se mărită după un eretic și aceasta trezi conștiința otrăvitoarei, fiindcă, cu toate crimele ei grave, ea era o catolică drept-credincioasă. Atuncea ea cercă de-a vă găsi pe d-voastră, sperând că va putea să nimicească planul damei. Mărire Domnului că n-ați purtat lanțul, căci ați fi murit negreșit. Ar fi foarte bine să-l dăruiți mănăstirei noastre sărmane, căci curatului [i-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doilea. în sfârșit, dintr-acesta mă duseră în cel d-al patrulea care era acela în care mă opărisem. Mă apropiam de dânsul cu cea mai mare groază și împrotivire, cu toate că hotărâsem să sufăr orice. Cu toate acestea începui să cerc mai întîi apa cu vârful piciorului. Cu adevărat caldă mi se păru, dar nu așa cum am simțit-o întîi, când mă opărisem. Băgai un picior, pe urmă pe celălalt, în sfârșit tot trupul, și nu poate cineva să-și închipuiască
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
slugă îmi aduse cafea, ciubuc și dulceață; pe urmă mă lăsă să mă îmbăt de miroase și de fumul tutunului. Petrecui astfel, aromind, o jumătate de ceas între somn și privighere, pierdut în niște rătăcite meditații ale unei beții dezmierdoase, cercând un simțământ de o fericire oarecare necunoscută, într-o adevărată nepăsare despre lucrurile lumei. În sfârșit iar intrară și făcui semn că voi să ies. Mă îmbrăcară și mă duseră în odaia din tindă, unde-mi aflai mantaua; pe urmă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spate; deodată mă întorsei pe pântece ca să ajung mai curând la vas; însă văzui că nu poci de nu mi-or da ajutor. Jumătate râzând, jumătate bând la apă fără voie, ceream prăjina, întinzînd brațul drept afară din apă și cercând să mă sprijin în apă cu brațul stâng; cât pentru piciorul stâng, nu-l mai simțeam nicidecum, nu puteam să-l mai mișc. Din norocire Mohamed, pilotul nostru, prevăzuse ceea ce mi se întîmplă și se pusese și sta gata pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui. Petru și Asan, cari politicește dăduseră foc războiului, deveniră supremele căpetenii militare și se proclamară independenți. Petru purta de-acuma-nainte o mică coroană de aur pe cap [... ] și papuci roșii în picioare, ceea ce era numai prerogativa împăratului. Românii cercară mai întîi să surprindă și să ia orașul întărit Pristav din Em, dar nu izbutiră, deci, considerând greutatea și primejdia unei împresurări mai îndelungate, hotărâră a ocoli orașul și a se coborî din-nălțimile și ponoarele Emului la șes. Se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nume de rău domnitorului lor, Boris, că-i silise să primească o religie care punea frâu poftei lor de a prăda și dorului lor de răzbunare contra numeroșilor inamici. Boris, neprimind sprijin de la greci contra nemulțămirii manifeste a poporului său, cercă ajutor la împăratul romano-german și la papa, apropiindu-și țara de biserica apuseană, deși tocmai atunci se aflau preoți greci în țară-i. Misionarii, trimiși numaidecât în Bulgaria din partea papei, începură lupta contra bisericei și preoțimei grecești și dădură astfel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și ajutătorilor lor, nu prezenta decât puțină perspectivă de succes. Astfel stătură față-n față amândouă părțile mai multe zile de-a rândul fără a se hotărî lucrul. Meșteșugărețul rege Ioannițiu avea în gândul lui un vicleșug de război și cercă înainte de toate cu isteție planurile și tactica latinilor printr-o recunoaștere. El puse o trupă de cumani să execute o năvală asupra vitelor de tăiat și de ham, asupra turmelor de vite albe și a hergheliilor de cai care erau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu anume călăuze la marginea Ungariei. Între acestea marchionul Bonifaciu de Montferat, ca stăpânitor al Thessalonicului, pătrunsese planul de cucerire al lui Ioannițiu și i se opuse din toate puterile. În lupta cu Leon Sgurus, marchionul petrecea încă în Peloponez, cercând a întrupa acea provincie cu teritoriul supus stăpânirii sale, când iată că o parte din oastea românească condusă de comandantul Etzyimenos, ce era în serviciul lui Ioannițiu, atacă orașul Thessalonic, îl ocupă și-nconjură: foarte strâns puternica citadelă, în care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fie mai simțitoare și mai cu efect prin lipsa de apă. Totodată {EminescuOpXIV 106} zvârli din puternice mașine-praștii colosale bucăți de stâncă asupra zidurilor tari ale orașului. Cei împresurați rezistau pe de o parte cu bărbăție, pe de alta însă cercau a-l îmblînzi pe regele român cu vorbe dulci, măgulitoare, promisiuni și rugăminți umilite și a-l îndupleca la pace; asigurați în contra săgeților după parapet, ei îl recunoșteau în gura mare pe Ioannițiu de rege al lor, se declarară datori
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că numai pe baza predării depline a orașului se poate îndupleca a trata și continua c-un zel și c-o cerbicie și mai mare, bombardând cu mai mare viociune crestele zidurilor și turnurile de la colțuri, stricîndu-le și mai mult, cercând a le surpa cu totul. Cu aceeași îndărătnicie, puindu-și în cumpănă toate puterile, se apărau însă împresurații, așezând în locurile mai periculoase mari metereze de lemn și coșuri împletite, împlute cu pământ, se asigurară contra năvălitorilor cu piei jupuite
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]