710 matches
-
normală fertilitate, în respectiva etapă - să nu le fi îndurat? Oricât ar părea de paradoxal, o serioasă analiză sociologică asupra contextului și efectelor deciziei interzicerii avorturilor și lipsei mijloacelor medicale contraceptive în 1966-1989, în România, a fost efectuată de către o cercetătoare americană, Gail Kligman (2000), cercetătorii români părând exclusiv acaparați de victimele „luptei de clasă”. Munca istoricului, ca tot ce este în legătură cu memoria, nu constă doar în stabilirea faptelor, ci și în alegerea unora dintre ele ca fiind mai semnificative decât
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ură, idei fixe, urmărind rezultatele imediate, preocupați exclusiv de scopul propus, în dispreț față de argumente. Rolul lor nociv e cu atât mai mare cu cât au posibilitatea, în numele aureolei lor, să influențeze lumea. De la exemplul lui Benda a pornit o cercetătoare a literaturii, Ana Selejan, dar nu e singura, pentru a radiografia demisiile morale ale unor directori de conștiință din cultura română, imediat după instaurarea noii puteri. Acțiunile de “epurare” (din universități, presă, Societatea Scriitorilor Români), începute cu o grabă febrilă
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
Orice tip de asociație presupune, din partea participanților, avansarea unui comportament de cooperare, dobândirea unei competențe interpersonale pentru rolul de partener în grup, colectiv, organizație, apariția unui tip anume de cultură colectivă, de competență de cooperare pe care, cu inspirație, o cercetătoare a numit-o „cultura relațiilor interpersonale” (Zamfir, 1982). Ca unitate socială, asociația sau grupul pot fi întâlnite încă în preistoria umanității. Constructorii Turnului Babel, de exemplu, au fost lipsiți de ceea ce astăzi numim „spirit de echipă”, iar eșecul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
4 Factorii abisali Factorii abisali au fost introduși după studiile făcute datorită psihanalizei. S. Freud spunea: , adică în inconștient. Creatorul psihanalizei sugera faptul că actul creației se desfășoară sub regia inconștientului. Anca Munteanu scria: Această frumoasă metaforă poetică dezvăluie adeziunea cercetătoarei la implicarea fenomenelor abisale în creativitate. În mod incontestabil, este lăudabilă deschiderea creatologiei spre factorii abisali, cu toate că experimentarea, și cu atât mai mult, constituirea unei teorii științifice solide în această zonă este dificilă. Este știut, din atâtea cazuri relatate (H.
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Iași. Concluziile lor se situează pe poziții ușor diferite, datorate poziției feministe - a primeia, respectiv argumentării legate de particularitățile fizice și psihice a celeilaltei cercetătoare. Diminuarea potențialului creativ al fetelor își are o explicație istorică - opinie la care aderă ambele cercetătoare. Totul a început de la împărțirea responsabilităților pe sexe, dată de particularități ale sexelor: forța fizică pentru bărbați și maternitate pentru femei. Femeile se plafonează în rutina activităților domestice pe care prin tradiție trebuie să le execute. - spune doamna Anca Munteanu
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
activității profesionale, deci o stagnare de mai mulți ani la o vârstă în care creativitatea și ascensiunea profesională sunt optime. Din acest motiv, în societățile dezvoltate economic, femeile aleg să aibă primii copii după vârsta de 35 de ani. Convingerea cercetătoarei Anca Munteanu este că[25], deci femeia poate fi egala bărbatului în creativitate. Cercetătoarea Ana Stoica-Constantin face o analiză comparativă mai largă în care include caracteristici psihologice ca factori stimulativi sau inhibitori ai creativității. Iată caracteristicile mai importante: * Afectivitatea femeii
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
creativitatea și ascensiunea profesională sunt optime. Din acest motiv, în societățile dezvoltate economic, femeile aleg să aibă primii copii după vârsta de 35 de ani. Convingerea cercetătoarei Anca Munteanu este că[25], deci femeia poate fi egala bărbatului în creativitate. Cercetătoarea Ana Stoica-Constantin face o analiză comparativă mai largă în care include caracteristici psihologice ca factori stimulativi sau inhibitori ai creativității. Iată caracteristicile mai importante: * Afectivitatea femeii este mai puternică, deci poate fi un avantaj în motivație, conducând la o implicare
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
persoanele înclinate să cedeze în fața presiunii conformismului sunt slab creative, în comparație cu cele nonconformiste. Deja se conturează ideea că cele două tipuri de motivație vor acționa diferit: una favorizează creativitatea și alta o frânează. Contribuții deosebite în acest sens a avut cercetătoarea Teresa Amabile, profesor la Universitatea Harvard. Ea a propus, în anul 1983, ipoteza că motivația intrinsecă favorizează creativitatea, iar motivația extrinsecă o frânează. Studierea personalităților indivizilor creativi a dus la concluzia că aceștia sunt total absorbiți de munca lor. Ei
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
vedeți modelul unui creator, priviți un copil în joaca sa. Păcat că cei mai mulți dintre adulți prin creștere pierd, pe lângă puritate, niște însușiri care i-ar fi adus mai aproape de creativitate. 6.3 Motivația extrinsecă și creativitatea Cealaltă parte a ipotezei cercetătoarei Teresa Amabile, susține că motivația extrinsecă este dăunătoare creativității. Se va vedea că acest lucru nu este întotdeauna adevărat. Vom considera câteva experimente pentru a stabili modul în care unii factori extrinseci afectează creativitatea. Experimentul 1. Li s-a cerut
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
societatea românească postcomunistă. Pornind de la variabilele parohialism (exprimată prin propoziția "politica nu are influență asupra vieții mele") și dependență (exprimată de "oameni ca mine nu pot face mare lucru pentru a influența evenimentele politice") față de care a cerut acordul intervievaților, cercetătoarea a obținut patru categorii de indivizi: angajați (18%), dependenți (39%), abstinenți (10%) și dependenți parohiali (33%). Se poate observa că tipurile dominante prezente în societatea românească erau dependenții (persoane caracterizate ca "frustrate social, cu o încredere scăzută în instituțiile statului
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
angrenajul societății italiene. Demersul analitic se menține în sfera culturii, dar sunt frecvente trimiterile la alte domenii. Militantismul creatorilor de idei și frumos este urmărit pe un traiect care are drept limite Renașterea și anii de după al doilea război mondial. Cercetătoarea afirmă că aportul făuritorilor de cultură italieni crește în volum și importanță de-a lungul istoriei, dar strădania lor rămâne mereu deficitară în registrele progresului socio-spiritual. În temeiul legăturilor istorice, problema este lărgită comparatist, acoperind și spațiul francez. Preferința pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
acest sens, îl citează pe Erving Goffman 32, care observa prezența în discursul cotidian a nonpersoanei sociale: servitorul, copiii, persoanele foarte înaintate în vârstă și cele foarte bolnave. Despre ele se vorbește și în prezența lor ca și cum ar fi absente. Cercetătoarea amintește de modul tradițional al servitorilor de a se adresa stăpânilor (de tipul Doamna mai dorește ceai?), în care persoana a II-a este supusă parcă unui tabu. Pentru copii, bătrâni și bolnavi substantivul-subiect reprezintă un termen familiar. Adeseori mamele
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Conține o formulă de confesiune colectivă pentru auditorii maniheeni. Textele În diverse limbi iraniene sînt descrise de Mary Boyce În A Catalogue of the Iranian Manuscripts in Manichaean Script in the German Turfan Collection, Berlin, 1960 și publicate de aceeași cercetătoare, În A Reader in Manichean Middle Persian and Parthian, Brill, Leiden, 1975. Au fost traduse de Jes P. Asmussen În Manichaean Literature: Representative Texts Chiefly from Middle Persian and Parthian Writings, Scholars’ Facsimiles and Reprint, Delmar, NY, 1975. Textele În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unitățile acesteia. Cu această ocazie, în acest sector, a fost identificată și cercetată și o bazilică paleocreștină extra muros cu amenajări subterane de un tip nemaiîntâlnit printre monumentele contemporane ale Dobrogei. În anul 1998, în sprijinul afirmației de mai sus, cercetătoarea Irina Achim, în Monumente de cult creștine în provinciile Scythia Minor și Moesia Secunda (sec. IV-VI p.Chr.), considera prezența criptei, element compozițional al planului bazilicii, vrednică de luat în considerație, fiind o expresie a venerației față de martiri, cripta
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
și editoare. Este fiica Claudiei (n. Melian) și a lui Victor Lungu, preot. Urmează Liceul „Ana Ipătescu” din Gherla (1958-1962) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1962-1967). După absolvire este profesoară suplinitoare, iar din 1969 până în 1997 cercetătoare la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Debutează la „Studii și cercetări lingvistice” în 1970, iar editorial în volumul colectiv De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc, apărut în 1982. Publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
definită acum ca o manieră de a judeca și evalua evenimentele În funcție de contextul social, de experiența comună, de practici sociale. Adesea ea este insuficientă și irațională, uneori aberantă, distorsionantă, deviată de erori de apreciere. Cum se Întâmplă acest lucru? O cercetătoare canadiană, Catherine Garnier (2000), oferă o interpretare plastică a modului În care gândirea socială se instalează și se localizează În individ: spațiul social În care evoluează individul este Învestit de către cultură și Îmbibat de gândirea socială; gândirea e „secretată” de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
recent a declanșat Întrebări și reflecții și În alte societăți. Un studiu asupra evoluției societății franceze În timpul regimului de la Vichy și a moștenirii sale a declanșat În Franța contemporană o Întreagă dezbatere asupra unui „trecut ce nu mai trece”. O cercetătoare În psihologie socială, Valerie Haas, crede că este absolut justificată revenirea la acest interval de timp de care Franța a „tot Încercat să scape” și n-a reușit; el trebuie „readus iarăși și iarăși” În fața contemporanilor, dezvăluindu-se mereu fețe
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Semantica la care aderă Hébert consideră că motivația și omonimia (chiar paronimia) pot afecta porțiunea aferentă sensului contextual. Semanticilor clasice interesate doar de sensul în limbă și care susțin că toate numele proprii sunt lipsite de sens, autorul adaugă opinia cercetătoarei Marie- Noëlle Gary-Prieur care opune conținutul denotativ al numelui în limbă, predicatul său de denumire, susceptibil de a fi singurul activat în context, altor conținuturi unic contextuale. Distingând sensul de conținut, definește sensul ca pe "o proprietate care caracterizează numele
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
designator rigid" care nu semnifică și, ca urmare, n-ar trebui să pună traducătorului nicio problemă, păstrându-l ca atare, "vestigiu care atestă în textul de sosire, prin prezența sa opacă și înverșunată, existența textului de pornire"77 (tr. m.); cercetătoarea afirmă că în textul literar numele propriu nu poate fi considerat ca lipsit de sens și, în felul acesta, să scape procesului de traducere. Există un demers onomasiologic al romancierului, care alege sistemul toponimic și antroponimic al operei, și un
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
clasei sociale, a originii etnice, a rolului lor social, "numele din opera lui Caragiale analizează toate aceste stări și toate aceste deosebiri... sunt formule rezumative"137. Mimologismul poetic, înțeles ca întâlnire fericită dintre semnificat și semnificant, este dezbătut în Semiostilistica cercetătoarei Ileana Oancea, studiu publicat în 1998 la Timișoara și prefigurat de Elemente de stilistică aplicată (1987). Aducând clarificări importante referitoare la cratilismul limbajului poetic, studiul prezintă metoda semiostilistică de analiză a textului literar, metodă dezbătută și aplicată pe textul liric
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
experienței estetice, ca experiență profund existențială. Totodată, "infuzia de creativitate" pe care o presupune critica stilistică, "dezvoltând subtextual un sens teoretic despre literatură, face din ea o ipostază importantă a hermeneuticii ca știință generală a interpretării"139. De altfel, subliniază cercetătoarea, exegeza stilistică are nevoie de o "infuzie de "impresionism", în sensul dublării timpului euristic al exegezei de unul hermeneutic, cel care dă viață și personalizează relația critică"140. Ca știință a cărei inepuizare științifică este evidentă, stilistica își demonstrează caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semn lingvistic/ semn stilistic; lingvistică a cuvântului/lingvistică a textului 143. Nu este așadar vorba de valori conotative ale semnului lingvistic în poezie, ci despre două ipostaze semiotice ale limbajului. Împărtășind ideea saussuriană că limba este formă și nu substanță, cercetătoarea remarcă faptul că "limbajul poetic încorporează substanța într-o asemenea măsură, încât și suportul formal (semnificantul) prin calitățile lui acustice, ignorate în semnul lingvistic, colaborează "mimetic" cu planul conținutului (semnificatul)"144. Astfel "semnificantul se oglindește în semnificat în actul unic
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
făcut posibilă în cultura românească "abordarea literarității ca problemă interpretativă fundamentală pentru disciplinele literare", că eminescianismul reprezintă la noi conștientizarea ideii că poezia este "o formă a sensului", că există două tipuri de exegeză eminesciană: a semnificantului și a semnificatului, cercetătoarea urmărește o analiză a semnificantului eminescian, a "armoniei" poetice eminesciene 146. Versurile eminesciene analizate, "argint e pe ape și aur în aer", "o rază de aur se toarce ușor", dovedesc că "armonia" sonoră devine "aspect esențial de formare a sensului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
avem la dispoziție, chiar dacă eu însumi mă retrag! Cu toată simpatiaș,ț Geo Widengren Postfațătc "Postfață" Exploatarea hârtiilor rămase de la marii oameni este un gen care dă bine, dar ediția corespondenței dintre Mircea Eliade și Stig Wikander, realizată de tânăra cercetătoare Mihaela Timuș, ne invită la un exercițiu de o cu totul altă calitate. Această corespondență, susținută de-a lungul a aproape treizeci de ani, este în primul rând, și acesta este esențialul, o frumoasă mărturie umană, aceea a unei prietenii
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
marker este derivat dintr-un cromozom 22. Abia în anul 1973, J.D. Rowley a identificat prezența unei benzi adiționale la extremitatea brațului lung al unui cromozom din perechea 9 (aproximativ egală cu segmentul care lipsea din cromozomul Ph1) - astfel că cercetătoarea a descoperit translocația reciprocă între cromozomii 9 și 22, în urma căreia rezultă un cromozom derivat 9q+ și cromozomul marker Ph1. În cazurile de leucemie Ph1 negativă nu a putut fi identificată remanierea 9q+, ceea ce confirmă faptul că în leucemiile Ph1-pozitive
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]